Autor: Elena Tudosa
Sa nu plangi inima as vrea,
Iubire nimănui sa nu-i cerșești,
Ești prea gingasa, iar dacă ai vrea,
Te rog, sa nu ma chinuiesti.
Sa nu aștepți nimic și niciodată,
Nu e de tine ca să suferi din iubire,
Cin’te dorește, va veni îndată,
Va fi strajerul tău si-n nemurire.
Sa nu speri inima și sa nu crezi,
În viata, cine vrei a te iubi,
Aleargă mai mulți cai, și atunci cind tu vezi,
Mi-e frica inima, ca te-ai îmbolnăvi.
Sa nu-ți faci vise multe inimioara mea,
Căci visele-s deșarte, se risipesc în zori,
Și-ai să sfirsesti mereu, mereu a regreta,
Și-ar fi păcat degeaba, din suferinți sa mori.
Sa nu plingi inima, nu merita efortul,
Ca să iubești și sa nu-ți audă a ta chemare,
În viata tu doar știi, nu poți ca să ai totul,
Dar nici nu meriți tu, s-oftezi de suparare.
Sa nu lași inima o lacrima sa curgă,
Pe-obrazul meu ce plins a fost o vreme,
Îmbrăcate-n credință, în liniște și ruga,
Fii pura și frumoasa, nu cauta blesteme.
Iubirea e frumoasa, dar greu o intilnesti,
Nu- are rost în zadar, sa gindesti dar la ea,
Ascultă-mă ce-ți spun și nu ai sa greșești,
Dacă tu vei fi calma, cu tin’te-ai împăca
De acelasi autor:
