Autor: Gabriel Ionescu
Se zice des, prima iubire nu se uită niciodată,
La cel statornic, n-are cum. Rămâne numai ea.
E ca-n povești, când un băiat e-ndrăgostit de-o fată,
In lumea asta, nu mai este altcineva.
Ea, Prima dragoste nu moare, dar se poate ofili.
Cu siguranță ea-i curată. Face lumea fericită.
Ea e legată de mari suferințe, care te-or căli,
Dar și de ignoranță. Iar curiozitatea-i chiar nemărginită.
Se știe clar că un bărbat e norocos,
Dacă el, e prima iubire a unui femei.
Dar o femeie-i norocoasă, cu-n destin frumos,
De-i ultima iubire a bărbatului și-o știu doar ei. .
Iubirea, prima, ultima, e o Tortură.
Cu ea, Mori și Renaști în fiecare zi
Și pentru ea-ți dai pâinea de la gură
Și capeți siguranță, numai când apar copii.
De fapt iubirea-ncepe cu Adam și Eva.
Legenda spune că ea l-a momit cu-n Măr,
Nici n-avea cui să îl ofere la altcineva
Și da, știa că-i un păcat, ce-i fără de răscumpăr
Unde s-a dus, mai știi, iubirea noastră ?
E întrebarea ce de regulă, se pune la sfârșit.
S-a vestejit cum se usucă floare-n glastră,
Căci Eu, sau Tu, sau Amândoi, probabil am greșit.
Iubirea, e povestea fără de sfârșit.
Ea este dăruirea fără de condiții,
Mulți chiar vor crede c-ai innebunit,
Dar tu o știi și fără premoniții.
Iubirea nu cunoaște Rațiunea pură,
Nu poți să spui, de ce iubești ca un nebun, pe cineva.
Iubirea-ți fură chiar și vorbele din gură
Și n-ai nevoie de nimic, decât de ea.
Știe oricine că iubirea n-are vârstă.
Bătrân sau Tânăr, mințile se pierd la fel.
Mărul Păcatului, chiar se mănâncă, nu se gustă,
Ești fericit, doar dacă ai mâncat din el.
Se zice des, prima iubire nu se uită niciodată.
Nici n-are cum, ea este marele Big Bang,
Și-or să dispară orice diferențe, orice rang.
Este nevoie doar de un băiat și de o fată .
De acelasi autor:
