Autor: Elena Tudosa
Ecoul durerii încă se aude,
La colturi de strada, încă mai sint,
Ființe sărace, atit de flaminde,
Ce stau cu minuta întinsă, cerșind.
Atita rătăcire în privirile lor,
Atita tristețe pe fetele murdare,
Ți se fringe inima, cind ii vezi cerind ajutor,
Un leu amarit, un strop de mincare.
Și nimeni nu vede, nu baga de seama,
Ca sint Doamne condamnați, fără vina,
De Dumnezeu celor bogați nu le e teama,
De-s vitregi la suflet și nu le-ntind o mina?!?
Doar nedreptate cumplita exista,
Bogații huzuresc, sărmanii mor de foame,
O fata hulpava, nu vede o ființă trista,
Flaminda, ce doarme pe niște cartoane?!?
De ce Doamne Sfinte , te rog de ma iartă,
I-atita discrepanta, în lume-ntre noi,
De ce exista lume bogata, lume saraca,
De ce cel satul, nu îl vede pe cel din nevoi?!?
Cind Doamne cei mari vor avea urechi sa audă,
Și ochi ca să vadă tristețea aceasta amara,
Doar Tu, numai Tu, ii poți face sa răspundă,
Sa schimbe ceva, sa stirpeasca hoția, sărăcia din tara,
Ecoul durerii la colturi de strada astfel sa dispară.
De acelasi autor:
Inger calator pe firul unui dor
Trist dar adevărat! Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane