Un pescar nebun de viu

un pescar nebun de viu de mircea trifu

UN PESCAR NEBUN DE VIU

Autor:Mircea Trifu

Un pescar nebun, de munte, a trecut pe-aici odată
Și-a strâns astre fără toartă, căzute din visul meu,
Și ascuns de Dumnezeu, le-a dus nopții că-i orfană,
Astăzi se dă de pomană, stele dintre noi plecate.

Câteodată-l mai întreabă ce-au iubit când au căzut,
Cărui foc s-au încrezut, către ce au vrut să scape,
Ce fantasme-i ard sub pleoape de-nțelege universul,
Ce există doar în versul scris de un pescar nebun?

Cine-a fost să-i dea putere, care mare i-a secat,
Unde mintea i-a plecat prefăcându-se că doarme,
Câte veri și câte toamne a purtat aici pe munte,
Să le plângă, să le-asculte lupii veșniciei sale?

De-aș putea să îi cuprind dorul lui din când în când,
Să îl văd că stă la rând să-și primească liniștirea,
De-aș putea să-i dau iubirea visului celui mai bun
Poate și-un pescar nebun sâ ajungă Dumnezeu.

Și ce frică-mi este noaptea când de el îmi amintesc,
Căci de câte ori greșesc îl găsesc numai prin tine,
Când te lăfăești în mine de nu mă îndur să scriu,
Știind că este încă viu, stând pe munte de nebun.

De acelasi autor: 

Nimfa vesniciei mele

Ultima noapte de poem

Te-asteapta templu-n mine

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.