Dorul lunii

dorul lunii de teodora dumitru

Dorul lunii

Autor: Teodora Dumitru

Luna-şi împleteşte dorul , 
Din bumbacul norilor , 
Şi-şi toarce ușor fuiorul,
Din sclipirea stelelor!

Cât veghează peste lume , 
Strânge praful fin din stele,
Să-şi faca velințe bune ,
Mândră să fie cu ele !

Din frumoase nopti de mai ,
Ia miresme şi culori , 
Pe sunetul fin de nai ,
Urcă-n cer polen de flori !

Îşi lucrează pânză fină ,
Parcă ar fi din borangic , 
Peste ea ușor s-o pună ,
Atunci ,când îi este frig !

Şi poate din Univers ,
Un alt Soare o veghează,
Pe-o rază scriind un vers ,
La ea vine şi-o curtează!

Că de atâția ani lumină 
Singură prin nopți târzii 
Asteptă un prinț să vină ,
Pe şiruri de stele…mii !

Pe inelul lui Saturn ,
Să-i scrie marea iubire,
Din înaltul noptii, turn,
Să zboare spre fericire !

 

De acelasi autor: 

Eu n-am aripi…

Plange primavara

Lacrima de dor

2 gânduri despre „Dorul lunii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.