Traiul in comun

traiul in comun de gabriel ionescu

TRAIUL ÎN COMUN

Autor: Gabriel Ionescu 

Interesant mai este traiul în Comun, 
El e făcut ca să-i apropie pe oameni. 
Azi însă e modern să poți să fii imun, 
Sunt toți în lumea lor. Tu nu le semeni.

Contează mai puțin ce ai în spate, 
Contează mai puțin ce ai în față, 
Contează ce-ai în tine măi fârtate, 
Indemnul ăsta poți să-l iei ca pe-o povață.

Trăiește ca și cum ai muri mâine. 
Învață ca și cum ai trăi veșnic.
Împarte și cu alții dacă ai, o pâine,
Iar Omenia îți va da, lumină-n al tău sfeșnic.

Trebuie să știi când se încheie o etapă-n viața ta.
Nu te-ncăpățâna ca să rămâi mai mult decât e necesar, 
Vei plictisi. Lumea de tine se va sătura, 
Ai Rațiunea de-a închide, încă un Dosar.

Nu toți știu să aprindă-o lumânare,
In întunericul momentului din viața unui om.
Fii tu lumina celor in nevoie. Fii pentru ei un soare,
Fă-i să-înțeleagă : Viața nu e tot mereu în Dom.

Viața-n comun are și are granițe precise. 
Cotidianul vieții, face acest adevăr, uitat.
Mai bine un sărman ce urcă pe cărări permise,
Decât un înger ce decade și chiar din Paradis e alungat.

Hai să iubim și lucrurile folosite,
Trăim în haos, dar el e creat numai de noi.
Analizați-vă și veți avea toți, minți uimite,
Ne folosim de oameni, și-apoi îi părăsim, ca pe-un gunoi.

Viața-n comun, nu-i o enigmă ce trebuie și dezlegată. 
Ea e o realitate care trebuie de toți trăită.
Doar o necesitate ne dezleagă mintea spre a inventa, o Roată,
Numai lovirea de pragul de sus dă sigur, reușită.

Ca oameni, noi suntem cu toți, Fiinţe Sociale. 
Venim pe lume, doar în urma acţiunii altora. 
Și supravieţuim tot datorită lor, sub spectrul Legii Marțiale,
Doar în Comun avem puteri, Binele-al ancora.

Noi Oamenii ne-asemănăm cu stâlpii de pe drum. 
Doar în Comun, inter-legați, putem și lumina,
Iar viitorul multora devine rapid scrum,
Dacă nu cred că frumusețea visului se poate și-ntrupa.

Noroc ca nu toți oamenii pot ca să “vadă” ce gândesc ceilalți, 
Am căuta mereu câte-o telecomandă.
Căci mulți din cei pe care-i socotești printre „Înalți”, 
La bani mărunți, aproape toți, sunt numai propagandă.

Oamenii n-au nevoie doar de legi, pentru a fi ei responsabili, 
Căci smecherii vor găsi tot mereu o posibilitate de-a le ocoli.
Numai când pierd ceva, poți ca să vezi că oamenii sunt perisabili 
Și câtor dintre ei și Omenia, la ocazii li se poate aboli.

Așa cum Floarea Soarelui e îndreptată doar spre soare,
Și omul este necesar să se dezvolte-n colectivitate.
Așa vei învața să nu faci doar ce vrei, măi frățioare,
Mai sunt și reguli de bun simț, dar mulți le dau la spate.

E bună-o scurtă perioadă de TRAI ÎN COMUN.
Ea îți alungă de singurătate, Frica.
Omul modern, e însă la apropiere, chiar Imun,
Căci vezi că astăzi, în COMUN cu mulți, chiar nu mai ai nimica.

De acelasi autor: 

Pagina Gabriel Ionescu

Greu de prins

Vara la poarta Branului

Un gând despre „Traiul in comun

  1. Felicitāri domnule Ionescu !! O adevāratā lectie de viatā, un extraordinar îndemn despre cum ar trebui sā fie individul de azi care din pācate e tot mai izolat de societate si trāieste doar în bula lui ! 👍👏

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.