Mărturisiri-proza

thumbnail (1)

Din volumul :  Jurnalul unui suflet ciudat 

proza

Autor:Kessy Ellys Nycollas

 

Mărturisiri

 

„Când te-am văzut, mi-a fost teamă să mă întâlnesc cu tine. Când te-am întâlnit, mi-a fost frică să te sărut. Când te-am sărutat, mi-a fost teamă să te iubesc. Acum, când te iubesc, mi-e  frică să nu te pierd.”- Anonim-

I-am mărturisit de atâtea ori tot ce există în mine mai curat, prin cuvintele pure alese într-un moment de linişte al sufletului meu şi totuşi mi-a fost de fiecare dată frică să îi spun, “Te iubesc”. Parcă într-un fel simţeam că nu vrea să audă asta, că dacă aş fi spus-o direct, l-aş fi îndepărtat, că în final l-aş fi pierdut.

Mi-a atins inima prin atâtea căi, doar de el ştiute. Mi-a fost de multe ori alături, de multe ori indirect, când mă simţeam la pământ, când aveam atâta nevoie de el. Mi-a vindecat sufletul, m-a făcut să nu mai văd totul negativ, îmi însenina fiecare clipă de supărări, iar în momentele când simt absenţa lui, aceasta mă supune torturii. Îi văd chipul în multe secvenţe din zi! Îmi lipseşte. Gândul meu în fiecare zi zboară la el. Oare ce face? e bine? se gândeşte şi el la mine?

Tot timpul mi se  pare că păşeşte încet alături de mine, mi-e atât de dor de el. Am plâns când a plecat, m-am bucurat când s-a întors. Fără el timpul, a cărui scurgere o preţuiam când eram împreună, pentru singurătatea mea acum, nu e decât cel mai trist tovarăş. Mi -e dor şi toate dor fără el.

Multe gesturi precum o îmbrăţişare tandră, un sărut furat, o privire, chiar şi simplul fapt să stai într-un leagăn, să te ţii de mână, să te săruţi, să auzi greierii în prag de seară, să priveşti licuricii, să priveşti o căprioară cum îşi strigă puiul, lucruri atât de mărunte, contează mult, toate acestea se numesc IUBIRE. Emoţia este prezentă şi deşi el e din nou departe, mă despart de el foarte greu de fiecare dată când ştiu că nu o să mai fie lângă mine, că n’-o să mai fie sărutări şi mângâieri tandre pentru multă vreme şi totuşi, continuu să visez. E ceva ce îmi spune să nu renunţ. Să merg mai departe este ca un vis din care nu vreau să mă trezesc. Simt că mai este o speranţă! Speranţa moare ultima, cum se spune. Visele ne sunt aripile sufletului, ele ne pot reda libertatea chiar şi în cea mai întunecată lume.

Oricât m-aş lupta, nu vreau şi nici nu pot să renunţ la iubire, iubirea pentru el. Continuu să visez, să devin o absurdă visătoare, să îl întâlnesc, să îl am în vise şi în gânduri, pentru că tot pe el l-aş iubi… pur şi simplu, indiferent de orice altceva mi-ar oferi Universul.

Pictura si Quilling 

Artist  :Kessy Ellys Nycollas

 

Abonament revista TIPARITA 1 an

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

C$35,00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.