Holocaustul

valer ariton
HOLOCAUSTUL

Autor:  Valer Ariton

Bătrână Europă, ce rău ți-au făcut ei,
De-au fost uciși în tine milioane de evrei?
Erau oameni de treabă, chiar foarte dezirabili! 
Medici,  profesori, pictori, industriași capabili.

Aveau familii bune; trăiau frumos, în tihnă;
Mergeau la sinagogă, în ziua de odihnă.
Nu sufereai de foame, de-aveai evrei pe stradă;
Și de erai bolnav, veneau ca să te vadă. 

Copiii lor frumoși, pe-afară se jucau;
În curți, de pe băncuțe, bunicii îi priveau. 
Aveau viață frumoasă, și erau fericiți;
Nu le lipsea nimic; erau toți împliniți. 

Nu se gândeau sărmanii, că într-o crudă zi,
Trăirea lor tihnită, cumplit se va sfârși.
În lagăre naziste, au fost duși ca pe vite, 
Cu trenuri învechite, mizere, ruginite.

În trenurile groazei, cumplit s-au chinuit;
De foame și de sete, ei rău au suferit. 
Necesități firești, cu jenă își făceau, 
Căci în acele trenuri, condiții nu aveau. 

Au fost femei în trenuri, ce-au trebuit să nască;
Și ar fi fost firesc, ca pruncii să trăiască. 
Însă călăii lor, de ei n-au avut milă;
Și n-au lăsat în viață, nici fiu, și nici copilă. 

Sărmanele femei,  ce mult au suferit, 
Că pruncii lor doriți, au fost uciși subit! 
Câte trăiri frumoase, în viață-ar fi avut,
Dacă copiii lor, frumos ar fi crescut!

Când au ajuns la capăt, în lagăre naziste, 
Au trebuit să-și scoată: haine, pantofi, batiste;
Goi și-nsetați sărmanii, au fost băgați la dușuri, 
Și au sorbit din apa, ce le curgea-n căușuri. 

O crudă separare li s-a făcut atunci;
Au fost aleși cu toții, cei buni de grele munci.
Copiii și bătrânii, la băi n-au fost lăsați, 
Ci făr' ca ei să știe, au fost duși și gazați. 

Multe femei trecute de patruzeci de ani, 
Au fost crunt omorâte de-acei barbari tirani.
Ar fi putut munci, de le-ar fi fost permis;
Dar Mengele, tiranul, la moarte le-a trimis.

În crematorii negre, învăluite-n fum, 
Au ars grămezi de trupuri, au fost făcute scrum. 
Cenușa lor și-acum, acoperă pământul, 
Și în zilele reci, o mai mângâie vântul. 

Cei ce-au rămas în viață și-n lagăre trăiau, 
Duceau o viață cruntă și foarte rău mâncau. 
Li se dădea o oală, cu ceva fiert în ea, 
Și fiecare om, câte puțin sorbea. 

Dormeau pe scânduri goale, reci, neacoperite, 
Și se-nveleau cu pături subțiri și învechite. 
Pe-un pat multe persoane; stăteau înghesuiți;
Nu se puteau întoarce; au fost rău chinuiți. 

În lagărele morții, cei ce erau în viață, 
Mergeau ca să își spele, trudită a lor față. 
Când li se permitea, tot corpul și-l spălau;
Și cu săpunul R.I.F. pe corp se săpuneau. 

La Auschwitz, mai ales, au fost orori cumplite;
De către cei rămași, au fost des povestite. 
Deși sunt greu de scris, la fel și de citit, 
Am să redau în versuri ce eu am auzit. 

O tânără evreică, de loc din Lugoj, ea, 
Născuse o fetiță și o tot ascundea. 
În încăperea rece, era o sobă mare;
În ea băga fetița, pentru a ei scăpare. 

Dar într-o zi intră, în acea încăpere, 
Chiar Mengele, călăul, să facă o triere. 
S-au îngrozit de moarte sărmanele femei, 
Pentru acea mămică și pentru fiica ei. 

În liniștea de moarte ce-atunci s-a așternut, 
Sărmana copiliță să plângă a-nceput. 
Tiranul de Mengele, plin de furie mare, 
A poruncit să fie, pusă coplia-n soare. 

Nimeni n-a avut voie, de ea să se atingă, 
Și au lăsat-o-n soare încet ca să se stingă. 
De muște năpădită, s-a chinuit cumplit, 
Și-apoi, în agonie, fetița a murit. 

Tiranul doctor sadic, Menghele cel temut, 
Multe experimente pe oameni a făcut. 
Copiii gemeni, toți, au fost aleși de el, 
Și le-a făcut injecții cu seruri fel de fel. 

Le injecta în ochi substanțe diferite, 
Ca irisul să-și schimbe culoarea în orbite.
Voia să li se facă la toți ochii albaștri;
Și părul blond, lucios, cum sunt pe boltă aștrii. 

Le recolta mult sânge, și-apoi îl transfuza
La celălalt din gemeni, și-apoi analiza. 
Le tăia mâini, picioare; și-apoi le transplanta;
Parcă de-a Dumnezeu acel om se juca. 

Orori încrozitoare s-au petrecut atunci;
Bătăi, violuri, crime, istovitoare munci.
Așa o barbarie, nu s-a făcut nicicând, 
Nu, n-a mai fost așa, vreodată pe pământ! 

Cei ce-au scăpat de-acolo, și-au supravieţuit, 
Cu traume în suflet de-atunci toți au trăit. 
Lacrimi! Râuri de lacrimi, din ochii lor au curs! 
Despre acele vremuri, la alții când le-au spus. 

Dragi oameni! Dragi evrei, fii ai lui Israel! 
Este un Dumnezeu, și vede totul El!
Știu că v-ați întrebat: Unde-a fost El atunci?
Când v-au fost omorâți: bunici, părinți, frați, prunci! 

Nu-i Dumnezeu de vină, de cele întâmplate! 
Ci omu-i responsabil, de ale sale fapte. 
E antisemitismul intoleranță crasă;
O ură fără rost, etnico-religioasă. 

Din cauza acestei mentalități greșite, 
Au suferit și alte grupări mai diferite.
Ai lui Iehova Martori, și romi, și comuniști;
Toți cei urâți de moarte, de cruzii hitleriști!

Doresc să vă alin a inimii durere, 
Cu un mesaj din Carte, ce-aduce mângâiere;
Profetul Daniel, a consemnat, sperând, 
Că vor trăi din nou, mulți morți ce-s în pământ.* 

Da, Dumnezeu din ceruri, cunoaște totul clar! 
Și va veni un timp, când ni-i va da în dar
Pe toți cei din morminte, chiar de nu-s oseminte! 
El ne va da din nou: bunic, copil, părinte. 

Am plâns și eu cu voi când v-am aflat povestea! 
Și-am scris aceste versuri, ca să se ducă vestea. 
Ca tinerii de astăzi să-nvețe, să cunoască;
Pe nimeni niciodată, deloc să nu urască! 

Pentru că toți în lume, ne tragem dintr-un om! 
Adam ne-a fost strămoșul; cel ce-a mâncat din pom. 
Deci, să trăim în pace, să nu ne dușmănim! 
Să ne purtăm frumos, și toți să ne iubim! 



* În Biblie, în cartea profetului Daniel, în capitolul 12, cu versetul 2, scrie clar despre o înviere a morților; un miracol uluitor care va avea loc în viitor. 



10 Aprilie 2020
.

DUO! Cadoul perfect de la suflet la suflet! (softcover)

Cumpara cele doua ”bucatele de suflet”ale autoarei Mihaela CD volumele ”Focul din Noi” (240 pag) si ”Binecuvantare si chin”(250 pag) si ofera-le unui suflet drag. Versuri de intensa traire ce aduc bucurie alaturi de imagini viu colorate si minunate picturi! Comanda acum pachetul DUO [in valoare de 70 $] la numai 50$!

C$50,00

3 gânduri despre „Holocaustul

  1. Holocaustul a fost cea mai îngrozitoare formă de manifestare a răutății omului!
    Naziștii au ucis milioane de evrei – oameni nevinovați. Cei care au rămas în viață au suferit și continuă să sufere foarte mult.
    Într-o zi, o doamnă evreică mi-a spus că în Holocaust i-au fost uciși un frate și o soră, mai mari de cât ea, când erau niște copilași. Cu durere în suflet mi-a spus: „Tatăl meu a așteptat toată viața să se întoarcă acasă copilașii lui dragi, dar nu s-au mai întors”.
    Câtă durere!
    Totul ține de educație.
    De aceea, în școli, în loc să li se predea elevilor tot felul de teorii care nu prea le vor folosi în viață, mai bine să li se predea cu regularitate lecții clare despre iubire, despre bunătate, despre empatie… Despre omenie!
    Copiii trebuie învățați de mici să se poarte frumos față de toate vietățile de pe fața pământului, pentru că toate sunt create de Dumnezeu și toate au rolul lor în natură.
    Cât despre relațiile dintre oameni, toți trebuie să-i privim pe semenii noștri ca pe membrii familiei noastre. Pentru că în realitate cu toții facem parte din aceiași familie – familia umană.
    Dacă gândim astfel, și fiecare ne facem partea, purtându-ne frumos față de toți semenii noștri și față de toate vietățile care ne înconjoară, atrocități cum a fost Holocaustul nu se vor mai întâmpla niciodată!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.