REALISMUL OPEREI LUI THEODORE DREISERPROMOVEAZĂ IDEI DE STÂNGA ŞI ÎNCALCĂMORALA?

AL FLORIN TENE

REALISMUL OPEREI LUI THEODORE DREISER
PROMOVEAZĂ IDEI DE STÂNGA ŞI ÎNCALCĂ
MORALA?

Autor: Al Florin Tene 

Încă de la apariţie cărţile lui Theodore Dreiser Sister
Carrie, în 1900 şi An American Tragedy, publicat mult mai
târziu, în 1925, (romane traduse şi în limba română), au produs
controverse în literatura americană, în timp ce la noi, sub
regimul comunist, au fost considerate ca fiind opere ce
promovează autenticul realism-socialist. Propaganda PCR s-a
folosit de aceste roamne pentru a lovi în „putredul”capitalism
american. Într-un eseu publicat prin anii 1980 de Justin Kaplan
autorul se întreba retoric cum se putea împăca stilul necizelat al
lui Dreiser, cu puterea sa indiscutabilă de a impresiona şi
convinge, capacitatea sa uimitoare de a zugrăvi substraturile
vieţii americane, viziunea sa sofocleană? Theodore Dreiser mai
este încă un romancier controversat, atât de criticii literari
moralişti, dar şi de o parte din cititorii cărţilor sale. Fenomen ce
nu s-a stins în Statele Unite şi care, sper să se producă şi în
rândul istoricilor şi criticilor literari de la noi. În timp ce în
spaţiul literaturii române romanele sale erau elogiate pe
considerente politice în regimul trecut, în America erau
înfierate de o parte din critici şi cititori pe motiv că erau drept
asalturi împotriva valorilor morale şi responsabilităţii
individuale (Nathan Glick, fost redactor şef al revisteiDialogue,
apărută şi noi.). În lumea literară americană, după moartea
scriitorului survenită în 1945, predomină întrebarea dacă
Dreiser să fie considerat autor de proză scrisă cu stângăcie, ce a
creionat personaje 98 mânate de impulsuri violente şi
necontrolate ce le duc spre starea incapabilităţii judecăţii
morale, sau un mare romancier asemeni lui Balzac, Zola sau
Tolstoi. Nu există nici-o îndoială că opera romancierului a
contribuit la lărgirea orizontului tematic al prozei literare
americane, dar şi la noi. Dreiser a explorat aspecte
semnificative şi cruciale ale vieţii reale care nu au fost abordate
niciodată, sau chiar ignorate în literatura americană.
Manipulaţiile complexe ale industriei în expansiune, ale
băncilor, raporturile neconvenţionale între sexe, sunt doar
câteva din temele predilecte din subiectele acestui romancier.
Sunt idei foarte mult exploatate în favoarea propagandei de
partid de la noi. Faptul că autorul romanului O tragedie
americană a plătit ca ţintă a unor atacuri calomnioase în
America se datorează şi faptului că propaganda comunistă din
estul Europei sa folosit de opera sa. Atributul de artă
nemuritoare i se poate atribui romanelor lui Dreiser şi prin
faptul, cum scria H. L. Mencken, că promova gustul de
compasiune, nota de veneraţie, profundul sentiment de
fascinaţie. În romanele acestui mare prozator descoperim o
anumită inocenţă a spiritului, o curiozitate permanentă şi
profundă, de multe ori emanată de uimire, privind motivul şi
comportamentul personajelor sale. Există o fascinaţie
permanentă faţă de interferenţele neaşteptate şi ciudate ale
realităţii, un contrapunct dintre masa realităţii concrete, crudă
şi cumpănirea filozofică. O apreciere destul de măgulitoare o
făcea Alfred Kazin care spunea că lui Dreiser îi lipseau toate
calităţile în afară de genialitate. Romanele sale au un stil
ziaristic şi nu oferă o filozofie închegată, coerentă, sau nici
măcar o teză insistentă de critică socială, ci doar o portretizare
a societăţii, cu greşelile ei primitiviste, confuze pe care o
cunoştea destul de bine, deoarece ca tânăr reporter la Chicago
şi apoi redactor, remunerat generos, la New York, a avut ocazia
s-o cunoască în aspectele ei multiple. Dacă în romanul Sister
Carrie autorul reflectă pasiunea trezită de marele oraş Chicago
filtrată prin personalitatea pasivă a eroinei sale Caroline
(Carrie) Meeber, în vârstă de 18 ani, inteligentă, timidă şi plină
de iluzii, în cel de-al doilea roman Jennie Gerhardt este
povestea unei alte femei tinere aparţinând clasei muncitoare şi
a cărei viaţă este caracterizată de pasivitate dominată de două
episoade de concubinaj. Spre deosebire de Carrie, Jennie se
sacrifică fără preget bărbaţilor cu care trăieşte, fiind chiar
capabilă de a-şi îndemna amantul înstărit să ia drept soţie o
femeie mai potrivită în sensul poziţiei sociale. Romanul Jennie
Gerhardt a fost interpretat de criticii literari politruci, de la noi,
care făceau jocul propagandei de partid, ca un roman „ce
oglindeşte soarta femeii muncitoare în cruda societate
capitalistă.”. Chiar dacă Theodore Dreiser în romanele The
Financier, apărut în 1912 şi The Titan care a văzut lumina
tiparului în 1914, a părăsit eroinele aparţinând clasei
muncitoare, de condiţie pauperă, decăzute, purtate în voie de
curentele vieţii (mult exploatate şi interpretate de propaganda
comunistă), a abordat personaje din lumea finaciară, puternici,
vicleni şi imorali, autorul face „jocul”, şi în acest caz, celor
care le-au interpretat în spiritul stângii din Statele Unite, dar
mai ales de propaganda societăţilor comuniste din estul
Europei.
Dreiser, venind din spaţiul ziarişticii americane,
cunoştea foarte bine şi folosea scrierile aşa-numiţilor
muckrakers, ziarişti contemporani cu el care demascau
aspectele sordide ale vieţii economice şi politice. Dar spre
deosebire de aceştia, el nu-şi considera scrierile drept
instrumente ale eforturilor reformatoare, în ciuda faptului că cei
interesaţi din stânga americană şi 100 apoi din Europa
răsăriteană s-au folosit de opera sa ca „argument”în
propaganda politică.
O parte din cititori şi criticii americani resping
argumentele implicite ale autorului împotriva noţiunii că
persoana, luată ca individ parte componentă a societăţii, este
răspunzător de acţiunile sale, întrucât asemenea argumente
neagă existenţa voinţei libere şi o ignoră pe cea a multor
indivizi dezavantajaţi care nu cumpănesc o asemenea acţiune –
omorul – ca mod de împlinire a visurilor lor.
În ciuda faptului că aceştia apreciază „An American
Tragedy”pentru multitudinea bogăţie de detalii cu care
imortalizează viaţa oamenilor aparţinând straturilor de jos ale
piramidei sociale, precum şi pentru o rară combinaţie de
obiectivitate şi fervoare emoţională ce caracterizează vocea
narativă. După descătuşarea estului Europei din chingile
comunismului criticii literari şi dezbaterile lor cu privire la
meritele literare ale acestui scriitor nu mai sunt axate pe teoriile
sau atitudinile sociale exprimate în opera lui Dreiser.
Chiar şi stângăciile stilistice din romanele acestui
prozator sunt considerate drept un defect tolerabil. Spre
deosebire de perioada comunistă din ţara noastră stângăciile
acestea nu erau amintite din teama de a nu scădea în ochii
cititorilor ideile şi mesajul politic evidenţiat de propaganda
aparatului de partid.
Criticii literari americani ca H. L. Mencken se referea la
scrisul predominant vîscos al lui Dreiser, Saul Bellow descria
proza acestuia drept mase de cuvinte, aproximaţii verbale. Cea
mai elocventă critică a operei lui Dreiser a fost făcută de
criticul cu vederi de dreapta Lionel Trilling, care plasa
defectele fatale ale lui Dreiser în sfera ideilor de stânga.
Inconsecvenţa primitivă a acestor idei, argumenta Trilling, i-a
permis autorului romanului An American Tragedy să treacă,
fără o luptă interioară detectabilă, de la un nihilism moral vag
în anii tinereţii şi vârstei mijlocii (nihilism exploatat de
regimurile comuniste din Europa)la un pietism religios la fel de
vag cristalizat la bătrâneţe, despre care activiştii culturali din
redacţiile revistelor literare din perioada comunistă de la noi
tăceau mâlc.
Saul Bellow admitea că Dreiser scria cu stângăcie şi, în
anumite privinţe, nu era nicidecum un mare gânditor, (spre
deosebire de criticii politruci de la noi care îl considerau un
mare gânditor al clasei muncitoare din America), dar subliniind
că poticnirile şi dibuirile sale îl purtau în general în direcţia
adevărului. Se pare că Dreiser a scris conform convingerii că
lumea era doar un mecanism indiferent, că viaţa nu avea nici o
semnificaţie profundă.
Însă, în romanele sale, asemeni vieţii personale el a
reacţionat printr-o participare emoţională directă, sinceră şi
copleşitoare pe care scriitorii mai rafinaţi din vremea sa ar fi
considerat-o jenantă, dar în care cititorii de pretutindeni au
văzut oglindirea trăirilor şi a simţirii lor.

Mai citeste: 

Clubul GOLD- Ambasadorii culturali ai revistei noastre tiparite!

RAPORTUL DINTRE SOCIAL ȘI ESTETIC ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

Al Florin Tene -Iubirea ca vibrație a inimii exprimata in eul Poetei -Iubește-mă în fiecare anotimp

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Un gând despre „REALISMUL OPEREI LUI THEODORE DREISERPROMOVEAZĂ IDEI DE STÂNGA ŞI ÎNCALCĂMORALA?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.