DESCHIDEȚI UȘILE

DESCHIDEȚI UȘILE

Autor: Emilia Paula Zagavei

Cu palmele bătătorite de doruri arzătoare,

Cu lacrimi adunate într-un colț de ștergar

Și-au adunat în nodul basmalelor altare

Ale chipurilor dragi, plecate-n depărtare.

Privesc de la fereastra căsuței aplecate

Ce-a cocoșat sărmana sub anii ce i-au nins

Acoperișul vechi, cu găuri pe la coate

Și streșini ruginite de lacrimi botezate.

Privirea o au uscată de muta așteptare

Curgând pe aleea simfoniei pașilor grăbiți,

Tăcerea arde-n vatră cu limbi asurzitoare,

Colorând aprig dorințe aflate-n suspinare.

Pământul gliei sub unghii îl poartă-n demnitate,

Habotnici, nu-nțeleg cum un străin să poată

Să risipească cu un gologan a noastră unitate,

Devenind stăpân peste străvechea cetate.

Ei nu-nțeleg defel, de ce ai lor nepoți

Azi sunt plecați în lume să își câștige banul,

De ce-n singurătate și fără strănepoți

Își macină existența departe azi de toți.

Nu înțeleg de ce sunt blestemați și uitați

În tristele cătune pustii și îmbătrânite,

Ușa nu le-o deschid nici măcar ai lor frați,

Își macină durerea în genunchi aplecați.

Privesc cu nostalgie în trecut,

Înlăcrimați și plini de deznădejde,

Străbunii au luptat și n-au pierdut

Vreo palmă a pământului durut.

Deschideți ușile bunicilor uitați,

Nu au nevoie de-avuții, de lucruri fără rost,

Deschideți porțile ce scârție și-i vizitați,

Mai mâine ei vor fi plecați între cei morți.

Mai citeste: 

Clubul GOLD al revistei tiparite

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Despre cartile autoarei Mihaela CD

Cumpara antologiile Universum!