fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

Mara Popescu-Vasilca

Ia paharul cu bere şi-l bea până la fund, după care pune mâna dreaptă pe spătarul scaunului meu. Mă simţeam ocrotită ca un pui de găină sub aripa unei cloşte. Credeam că a făcut-o demonstrativ. Oricum, băuse şi berea mea şi avea chef de vorbă. Începe să mă descoase, vrea să ştie ce impresie a făcut ieri, dacă vorbisem cu ai mei, și câte și mai câte. La un moment dat, Mircea se apropie de obrazul meu şi mă sărută. Nu îmi place gestul, gura lui, încă mai miroase a mici. Colac peste pupăză, din minut în minut îi venea să râgâie. E drept, punea mâna la gură, dar râgâia tare și devenise jenant. Pe mine mă umflă râsul. Îi povestesc că şi unchiul meu făcea la fel, numai că el ieşea pe balcon. Până într-o zi când un trecător îl aude de jos şi îi strigă, „faci ca mielul, porcule!” A fost suficient ca unchiul Carol să se lecuiască. La auzul micii mele povestioare, Mircea mă privește ciudat, apoi face semn ospătarului.

Mă ia de mână şi plecăm într-o direcţie pe care nu o cunosc. Sigur nu e spre casa mea. Ajunşi în faţa unui bloc cu un singur etaj, elgant şi îngijit, cu două vase mari cu flori în faţa uşii de la intrare, scoate nişte chei, căută una, fără să mă lase din mână de parcă se temea să nu mă scape, descuie şi intrăm. Nu îndrăznesc să întreb nimic. Urcăm la primul etaj, tot de mână, se oprește în faţa unei uşi elegante, pe care nu scrie nimic. E doar vizorul şi clanţa cu yala aurie. Căută cheia galbenă, mai are două de altă culoare, descuie.

Intrăm într-un hol de vreo trei metri, cu un mic covor persan, pe care este o masă rotundă și o vază cu flori naturale. În dreapta e  oglinda mare cât peretele. În partea stângă se află o măsuţă lipită de perete, pe care e un fel de platou dintr-un metal galben bătut, în stil egiptean. Lasă cheile, îmi dă drumu de mână, mă întrebă dacă vreau o limonadă rece. Între timp intră în sufragerie. Eu după el. E un divan cu trei locuri, două fotolii elegante. În faţa lor, o masă pătrată, joasă, pentru cafea, pe care erau câteva cărţi şi un elefant din porţelan. Îmi face semn să mă aşez pe divan. Îl aud cum pune gheaţă în pahare. Eu aș fi preferat un ceai cald, să mai spele seul de pe dinți, dar nu spun nimic. Vine cu paharele, le lasă pe masă, se duce la televizor, apasă pe buton, nu e interesat de imaginile care au apărut. Se grăbește spre mine, se aşează. Mă privește de parcă ar vrea să vadă dacă ar putea să pună mâna pe mine, mă trage mai aproape. Îmi pune capul pe umărul lui ca să stau mai comod. Privesc ecranul televizorului unde este un film cu nişte tineri care dansează pe o plajă.

Nu am curaj să mă mişc. Sunt atentă la mişcările lui. Din fericire, nu se întâmplă nimic. După vreo oră, se uită la ceas şi-mi spune că e timpul să plecăm. Trebuie să mă ducă acasă devreme. Eu sar imediat în picioare şi mă duc direct pe hol. El după mine, mă îmbrăţişează şi mă sărută cu mare patos pe gură. Doar că eu simţeam încă gustul de mici amestecat în gurile noastre, nu ştiam ce să fac, eram într-o mare încurcătură, nu ştiam cum să mă trag înapoi. Fac un pas într-o parte, încet mă desprind din braţele lui. Se scuză, se duce la baie şi revine, mirosea a pastă de dinţi. A înţeles că reacţia mea a fost determinată de mirosul neplăcut al micilor. Mă gândeam că dacă acum el mă sărută din nou o să aibă şi el aceeaşi neplăcută surpriză.

-Unde e baia? întreb.

-În holul din stânga, e uşa deschisă.

Este o baie modernă şi curată. Deasupra chiuvetei e un mic dulăpior alb, unde e tubul cu pasta de dinţi. Curios e că avea câteva periuţe în pungile originale, noi. Iau una, o desfac şi mă spăl fără să mă mai gândesc dacă trebuie să-i cer voie. Ies, crezând că o să-l găsesc unde îl lăsasem, pe hol. Dar nu mai e acolo. Stă pe divan cu picioarele întinse pe lângă măsuţa din mijloc. Când m-a văzut, nu s-a ridicat. Îmi face semn să vin lângă el.

Mă ia de mână şi mă aşează pe genunchii lui, mă sărută să vadă dacă nu o iau la fugă, apoi, văzând că nu mă opun, mă îmbrăţişează şi începe să mă sărute din ce în ce mai des, cu pasiune. Repetă acţiunea, mă strânge şi mai tare, îmi bagă mâna pe sub bluză şi mă mângâie pe spate în timp ce gurile noastre se unesc într-un voluptos sărut. Pentru mine, era pentru prima oară. Închid ochii, mă las moale în braţele lui, mă trec fiori, ameţesc şi nu mai ştiu ce-i cu mine. Simt ceva curios, ca un nod în piept, care apoi coboară, se oprește în stomac, apoi se duce şi mai jos. Cred că iau foc. Corpul meu este într-o stare de vibraţie necunoscută de mine până acum.

***

Toate cărțile Marei Popescu Vasilca  au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Google play, Apple – book,  Barnes & Noble. Este suficient sa  dați o căutare  scriind numele autoarei Mara Popescu -Vasilca și veți găsi  cărțile sale în format electronic!

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!