PUTEREA CUVÂNTULUI DINTRE NOI

Autor:  Al Florin Tene 

Motto: „Ceea ce Dumnezeu mi-a dat nu poate fi luat de la mine, pentru că darurile Sale sunt pentru eternitate.” Florence Scovel Shinn
Cartea „Cuvântul tău este bagheta magică” de Florence Scovel Shinn, apărută la Editura LIBREX, București, 2022, este un bestseller internațional, făcând parte dintr-un evantai de aforisme, intitulat „Jocul vieții și cum să-l joci.”
Autoarea acestui volum ne îndeamnă, încă de pe copertă, să descoperim puterea cuvântului și cum să invoci Legea Atracției.
Traducerea din limba engleză este realizată de Elena Drăgușin-Richard.
Înainte de a comenta conținutul acestei cărți e necesar să cunoaștem viața și opera autoarei. Florence Scovel Shinn s-a născut la 24 septembrie 1871, în Camden, New Jersey, și a murit în 17 octombrie 1940, New York New York, fiind o ilustratoare americană.
Din partea mamei, era o americană de „sânge albastru”, fiind o „Mayflower Biddle” și în acest fel rudă cu George Washington, iar stră-străbunicul ei dinspre mamă, Francis Hopkinson, a fost membru al Congresului Continental și semnatar al Declarației de Independență. Tatăl ei a practicat dreptul la Camden.
Florence Scovel Shinn a urmat Friends Central School si a studiat la Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania.
În prima parte a carierei ei a ilustrat literatură pentru copii, în cărți și reviste. A fost căsătorită cu Everett Shinn, ce a trăit între anii 1876-1953, care a fost un pictor renumit în acea epocă și pe care l-a cunoscut în timpul studenției. Preocupările lui Everett Shinn nu s-au limitat însă la artele vizuale, ci s-au extins spre teatru. Florence Scovel Shinn, la rândul ei, a jucat roluri principale în câteva piese de teatru la New York. Pasiunea lui Everett Shinn pentru teatru a mers până la a construi un mic teatru în curtea atelierului lor din New York.
În cea de-a doua parte a carierei sale, Florence Scovel Shinn a susținut conferințe de metafizică și a scris patru cărți: „Jocul vieții”, „Cuvântul este bagheta ta magică”, „Ușa secretă către succes”, „Puterea cuvântului rostit”, apărute în limba română alături de o scurtă biografie a lui Florence Scovel Shinn, la Editura Leda, Cluj-Napoca, La care se adaugă: „Scrieri, vol. I: Jocul vieții. Cuvântul este bagheta ta magică”, „Scrieri, vol. II: Ușa secretă către succes, Puterea cuvântului rostit, Jocul vieții”, o ediție dedicată femeilor.
Florence Scovel Shinn explică în cărțile ei cum omul, prin puterea gândului și a cuvântului rostit, prin stările de spirit pe care le trăiește își poate construi propriul destin. Subliniază că valorile la care un om se raportează se obiectivează în existența acestuia, un rol hotărâtor îl au gândurile care capătă realitate, iar controlul destinului poate începe cu un control al cuvintelor pe care le rostim, iar lucrurile la care ne gândim cel mai des sunt de fapt credințele noastre, care, mai devreme sau mai târziu se vor împlini. „Nimic nu e prea bun ca să nu fie adevărat. Nimic nu e prea minunat ca să nu se întâmple. Nimic nu e prea bun ca să nu dureze”.
Volumul este structurat în 22 de capitole, toate având ca temă „Cuvântul” care este „bagheta magică” ce oferă oamenilor ideile pe care trebuie să le exprime în relațiile interumane. Fiind vorba despre iubire, bani, sănătate, relații, prosperitate boală etc.
Iisus Hristos, scrie în Capitolul I așa cum observă scriitoarea: „Căci din cuvintele Tale te vei întemeia și din cuvintele Tale vei fi osândit”, continuând: „moartea și viața sunt în puterea limbii.”. Citind aceste cuvinte înțelepte, mă gândesc la jurnaliști și scriitori care prin cuvintele lor pot schimba o „situație nefericită fluturând deasupra ei bagheta” cuvintelor lor scrise, uneori, cu iresponsabilitate, așa cum au făcut-o promovând realismul socialist în perioada regimului trecut de tristă amintire. Autoarea redă anumite exemple în sprijinul ideilor pe care le dezvoltă, precum povestea femeii sărace, care prin credința în cuvântul primit, a refuzat să vadă lipsurile, păstrând imaginile belșugului. Afirmația pungii magice formează, spune autoarea, o imagine vie în minte. Capacitatea imaginației este o creație ce duce la împlinirea cerințelor Prin Cuvântul ce exprimă adevărul, spunea Hristos: „Veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă va face slobozi”. Vă rog, luați aminte cei ce scrieți în presă sau vorbiți la radio și tv. Inclusiv mă adresez scriitorilor să nu „bată câmpii” în cărțile lor. „A bate câmpii” vine din franceză și este o traducere cuvânt cu cuvânt a „battre la campagne”. Expresia originală datează din secolul nouăsprezece și, spre deosebire de zicala românească, substantivul este la singular, câmp în loc de câmpii. Este important de reținut că acele cuvinte în franceză sunt tot o zicală, cu alte sens decât cel evident, dar e departe de a fi ofensator. Dacă în română folosești „bate câmpii” pentru te referi la cineva care vorbește aiurea sau divaghează, în franceză înseamnă că cineva explorează locuri noi. Este dornic de a învăța sau de a explora. „În franceză, expresia n-are decât ulterior sensul răutăcios din română.
„Battre la campagne” însemna inițial a explora, a cerceta, a fi în căutare de locuri noi. Avea (și are) expresii sinonime: „battre la forêt”, „les routes”, „le pays”, din care ultimele au dat expresiile românești „a bate drum” și a „bate țara”. Pădurile nu se lasă bătute în românește. Cum s-a infiltrat sensul negativ e ușor de bănuit: cine bate câmpii o face având spiritul liber și visător, înclinat adică spre frivolitate. Româna l-a preferat, ignorându-l pe cel originar. Doar în a bate țara (în lung și în lat) ori în a bate un drum (lung) limba noastră s-a dovedit fidelă”, explică criticul literar Nicolae Manolescu.
În Capitolul II, autoarea se apleacă asupra succesului, spunând că există anumite cuvinte sau imagini, eu pot să le spun metafore, care impresionează subconștientul minții noastre. Autoarea se destăinuie că renunță la situațiile uzate și la lucrurile ponosite, fiindcă ordinea divină este stabilită în mintea, corpul și faptele sale. Ea spune că „bate în chimvale” și se bucură, căci Dumnezeu, pe care îl numește Iehova, este deschizătorul ei de drum, pentru a fi liber și încărcat de succes. Succesul e în fiecare dintre noi, fiindcă nu există concurență pe plan spiritual. Ceea ce este de drept al fiecăruia ni s-a dat sub har. Afirmația că nu există oportunități pierdute în Mintea Divină, este autentică, fiindcă atunci când se închide o ușă spre speranța unei realizări, alta se deschide. În acest context mi-am adus aminte de zicala: În orice rău există un bine. În Eclesiastul 12:14 VDC se spune: „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”
În mintea omului, adică în „Celula lui Dumnezeu”, despre care vorbeam într-un eseu, armonia, ritmul și echilibru sunt stabilite acolo. Omul nu-l limitează pe Dumnezeu fiindcă își cunoaște limitele. Cu Dumnezeu și împreună cu omul toate faptele bune și lucrurile sunt posibile. Împărăția lui Dumnezeu există în Om, voia Lui se face în om și faptele acestuia. Dar toate pornesc, adaug eu, din forța ce se găsește în „Celula lui Dumnezeu”, adică în mintea omului.
În capitolele 3, până la capitolul 22 sunt dezbătute idei legate despre Prosperitate, Fericire, Dragoste, Căsătorie, Iertare, Cuvinte de înțelepciune, Credință, Pierderea, Datoria, Vânzările, Interviurile,
Îndrumarea, Protecția, Memoria, Proiect Divin, Sănătate, Animale, Elemente, Călătoria și Diverse.
Concluzia autoarei fiind aceea că bagheta ta magică este cuvântul tău care, în extremis, este Dumnezeu în acțiune. Dând ca exemplul textul din Isaia 55:11: „Nicicum nu se va întoarce până când se vor plini toate către Eu am vrut.” Fiindcă autoarea este convinsă că este o idee în Mintea Divină și este întotdeauna la locul potrivit, făcând munca potrivită pentru o plată potrivită.