Batranete haine grele

batranete haine grele de teodora dumitru

Bătrânețe haine grele

Autor: Teodora Dumitru

Pe un drum îngust de țară, mărginit de bolovani,
Trecea o bătrâna tristă, cu povara ei de ani .
Era toamnă, era rece şi de sus pica mereu,
Sprijinindu-se-n baston ,se oprea oftând din greu .
Vorbea singură sărmana ,nimeni nu o asculta ,
Ștergând lacrimile calde ,cu colțul de la basma !

Prin noroi trudea s-ajungă la căsuța cu pridvor ,
Calea îi părea prea lungă, parcă n-avea nici un spor .
Supărarea o doboară, drumu-i pare şi mai greu ,
La căsuța ei micuță e doar bunul Dumnezeu .
N-are cine s-o ajute , cine s-o aştepte-n prag ,
Singură-i acum pe lume , suflet trist , suflet pribeag !

A crescut copiii mari ,i-a dat la casele lor ,
Iar bătrânul i-a plecat în lumea cea fără dor .
Cine să-i deschidă uşa , c-au plecat în lumea mare ,
Să muncească, să adune ,ca sa-şi facă bunăstare!
Se trudeşte singurică, numai Dumnezeu o stie ,
Cum îi trec zilele grele ,în căsuța ei pustie !

Nu lăsați părinții singuri ,ei sunt îngeri pe pământ,
Ne-au dat viata şi povață ,cu iubire ne-au crescut ,
Nu-i mai părăsi, copile ,stai cât poti în jurul lor,
Bătrânețile sunt grele ,cui să ceară ajutor ?
Ia-i de mână, ține-i bine , sunt ca şi copiii tăi,
Poartă-te cum se cuvine că şi tu ajungi ca ei !!!

Batranica necăjită de care v-am povestit ,
Într-o iarnă friguroasă ,singurică, a murit !
I-au venit atunci copiii , rătăciți prin lumea mare ,
Să o plângă ,să jelească, şi sa-i facă mormântare,
La ce bun atâta jale , dacă n-au venit la ea ,
Cand îi trebuiau de toate şi n-avea cine să- i dea ?

De acelasi autor: 

Ganduri scrise

Bun venit, Aprilie!

Paine muncita

 

 

Reclame

Cand este primavara?

Cand este primavara de aurelia oanca

 

CÂND ESTE PRIMĂVARĂ ?

Autor : Aurelia Oancă

De ce să crezi că este primăvară
Doar când răsar mici flori în calea ta ?
Când ar putea la fel să ți se pară
Un om sărman când tu l-ai saluta !

Când soarele din suflet dă binețe
Celui ce-i trist sau este-mpovărat
Și apăsat de umbre, de tristețe,
În tine este ea, cu-adevărat.

Deși ai ghioceii prinși la tâmple,
Poți primăvara-n tine s-o așezi
Și prin iubire faci să se întâmple
Un rai cum face floarea în livezi.

Și bucurii sau pace poți aduce
Când cel ce te-a rănit e cel iubit,
Iertându-l chiar și când se duce
Lăsându-te c-un suflet ostenit.

În zori de zi să mulțumești luminii
Că mai exiști și încă poți iubi,
Să nu îți pese de ce zic străinii,
Trăiește fericit și vei rodi,

Ca pomul ce își știe-a sa menire,
Îți dăruiește flori în primăveri,
Prin fructul lui îți dăruie iubire,
Ce ai putea vieții să-i mai ceri ?

De acelasi autor: 

Doina

Celeste coruri

Ingerii din nori

 

 

Vanzator de ghiocei

vanzator de ghiocei de teo d

 

Vânzător de ghiocei

Autor: Teodora Dumitru

După o întâmplare reală…

 

Pe o stradă-ngustă, lângă-o canapea ,
Sta un bătrânel cu-n coş de ghiocei ,
Şi pe lângă el cine mai trecea ,
Cu o voce stinsă, întreba….nu vrei ?

Îi am de vânzare, eu i-am adunat ,
Am fost la pădure şi am strâns încet,
Cât ,eu am putut ,să stau aplecat,
Şi-apoi cu migală i-am facut buchet !

M-am apropiat şi-am cerut să-mi dea,
Mai multe buchete cu grijă legate ,
Dar avea bătrânul o inimă rea ,
Că multe din ele-i fusese furate !

N-am putere tată, alții să adun,
Că-s bătrân, bolnav, oasele mă dor …
Dac-ajung acasă nu am cui să spun ,
Nu am nici un sprijin ,nici un ajutor !

Am luat ghioceii, pe toti i-am luat ,
Ca să nu-l mai văd cum tremură pe-afară,
I-am plătit pe toți şi mai mult i-am dat ,
Şi-a plecat încet spre autogară !

Venise de la țară cu autocarul
Să facă un ban ,zilele să-şi țină,
Doar ce-mi povestise ,mie , tot amarul ,
Nu pot să vă spun cât mi-a fost de milă !

Trăia singurel într-o casă veche ,
Şi uitat de lume şi de-ai lui uitat ,
Că de ani de zile , draga lui pereche,
A plecat departe , la cer a urcat !

Am privit din urmă cum se-n depărtează,
De-abia mai mergea ,trist şi necăjit,
Mi-am pus ghioceii pe toți, într-o plasă,
La copii pe stradă, pe toți i-am împărțit !

Grea e bătrânețe şi singurătatea,
Când nu ai cu cine să te sfătuieşti,
Greu mai e atunci când te duce soarta ,
Anii grei ai vieții singur sa-i trăiești !

De acelasi  autor: 

Bun venit, Aprilie!

Ploaia de petale

Pagina Teodora Dumitru

 

 

Ploaia apriga de cuvinte

PLOAIA APRIGA DE CUVINTE DE MIHAELA CD

Autor: Mihaela CD

 

Cuvinte-n ploi  ce dor si plang

Lovesc de-ti lasa urme-n gand

Si  nu  este putere  sa  desfaca

Tristetea-n zambet sa prefaca

 

Slove dulci cu amare juraminte

Ce vorbe goale or sa reprezinte

Bine-ar  fi  fost, sa fie masurate

Cuvintele, inainte sa fie turnate

 

Durerea crud-a vorbelor ce dor

Nu-i  doctorie s-o  vindece usor

Sta infipta in inima ca un dinte

Si ani multi o pastrezi in minte.

 

Pe timp de  furtuna, nori si vant

Nu-i soare care sa ne-aduca cant

De-am sti sa ne pazim dinnainte

De ploaia  cea apriga de cuvinte!

 

De acelasi autor: 

Judecator fara drept

Radacini  

De-ar  durea …

 

Fabula iepurasului

fabula iepurasului de constantin bidulescu

Fabula iepuraşului

Autor: Constantin Bidulescu

În pădure-n luminiş

Un om pune pe furiş

Nişte curse de-ale sale

Ca să prindă animale.

 

O vulpiţă roşcovană

Chiar de este ea vicleană

A pus piciorul în laţ

Şi cursa a prins-o, haţ!

 

Iepuraşul ce trecea,

Văzând ce necaz avea 

Şi fiind destul de-aproape                                                                            

O ajută ca să scape.

 

Iepurele-n gura mare

Povesteşte de-ntâmplare.

De n-o salvam, bunăoară,

Vulpea chiar putea să moară.

 

Un lup iese din bârlog

Spune-mi iepuraş, te rog,

Eşti un animal ales

Dar prin luminiş treci des?

 

Spun, că nu îmi este greu,

Pe acolo trec mereu.

Lupul cum aude ştirea

Şi cum rea îi este firea

A plecat mergând în goană

Ascunzându-se-n poiană.

 

Iepuraşul cel isteţ

Fiind mult prea vorbăreţ

După-atâta tevatură

A ajuns la lup în gură.

 

Morala:

Dacă vrei s-ajuţi un semen

Nu te lăuda pe tine,

Binele nu face zgomot

Zgomotul nu face bine.

 

De acelasi autor: 

Sala de asteptare

Timpul le rezolva pe toate

Tanara sotie catre sot

 

 

    

Safari

safari de constantin bidulescu

Safari

 Autor:Constantin Bidulescu

 

Un englez înfumurat

La Safari a plecat.

Cu un ghid, şi sperau ei,

Că vor vâna nişte lei.

 

După ce l-a contactat

Pe ghid el l-a întrebat:

– De mine ai auzit?

Sunt un vânător vestit.

Niciodată nu ratez

Animalul ce-l vânez.

 

De greşesc mai multe ţinte

Îţi voi da, deci ţine minte,

Vei băga în buzunare

Zece dolari de ratare.

 

Când totul s-a terminat

Ajungând ghidul în sat,

Sătenii se miră tare

Că a strâns din vânătoare

O întreagă bogăţie

În dolari aproape-o mie.

 

– Şi strângeam eu şi mai bine

Dar azi am avut la mine

În gentuţa deţinută

Gloanţe oarbe doar o sută.

 

De acelasi autor:

Rondelul iubirii

Rondelul umorului

Vegetarianul

 

 

         

Columna mea

columna mea de aurelia oanca

COLUMNA MEA

Autor: Aurelia Oancă

În mine am zidit columna
De OM, ce are pe pământ,
O datorie sacră, sfântă,
Ce-i cultivată în cuvânt.

Un soclu de granit ea are
Să-i fie trupul veșnic drept,
Nu îndoit de-orice furtună
Ci forță s-aibă-n al său piept.

Pe trupul marmurei cu dalta
Am tot sculptat scene de viață,
Unele calde, fericite,
Altele dure, ca de gheață.

Am înălțat-o înspre soare,
Lumina lui să-i fie scut,
Din tot ce-i greu să iasă vie
Și să o ia de la-nceput.

Când toată marmura va fi
Umplută cu sculpturi de viață,
Eu voi desface trupul meu
Columna va ieși în față

Și lumii se va prezenta
Cu albele-i figuri cioplite
Pe trupul zvelt și înălțat
De viața mea, prin dragi cuvinte !

De acelasi autor:

Cantecul primaverii

Drag Sburator

Alege speranta

 

 

Transplant

transplant de g ionescu

TRANSPLANT

Autor: Gabriel Ionescu

 

Omul, ființă gânditoare și cu rațiune,
E o mașină și-are-n necesar, piese de schimb,
Iar medicii-au evoluat, Munți din Genune
Și ca și Creatorul, au pe frunte nimb.

Iei un organ de la un om care-a murit
Și-l transplantezi într-un corp nou. Bolnav
Și va trăi încă un timp, nedefinit,
Putând schimba-ntr-un Om normal, un Sclav.

Inima, pompa vieții, mai clachează
Și mori cu zile de n-ai alta-n schimb,
Dar Creatoru-i binecuvântează,
Pe Donatori. Și-i urcă în Olimp.

Eu de exemplu, am ochii transplantați
Doi tineri morți, mi-au cedat ochii lor.
Au mai trăit deci, binecuvântați,
Încă treizeci de ani. Și chiar cu spor.

Corpul uman, ajuns piese de schimb.
Doi tineri au murit ca eu să văd.
Să pot prin viață liber să mă plimb
Și să întind Cunoașterii, năvod.

Nu știu dacă Religia Creștină,
Este de-acord să fim organo-donatori,
Dar Cel de Sus, cu flacăra Divină,
Face s-ai părți în viață, chiar de mori.

Încet, încet, ne transplantăm cu totul
Și poate asta-i noua Reîncarnare,
Iar prețul vieții își mărește potul,
Căci Donatorul, are-o continuare.

El, cel ce a primit o șansă nouă,
Primește și-amintiri din vechiul trup,
Iar viața-i este ca un strop de rouă,
Ce dă putere și Mătcii din stup.

Iar muribundul ce-și așteaptă rândul,
Moartea cuiva îi dă o nouă viață,
Iar singurul netransplantabil e doar gândul,
Deci Sufletul, nu se negociază-n piață.

De vă vorbesc acum despre transplant,
Eu nu vorbesc din cărți, din auzite,
Căci din ce spun, un lucru-i relevant,
Eu povestesc doar lucruri chiar trăite.

Omul, ființă gânditoare și cu Rațiune,
E o mașină și-are-n necesar, piese de schimb,
Iar medicii fac Munți chiar din Genune
Și ca și Creatorul, au pe frunte-un Nimb.

 

Iubirea e primavara

iubirea e primavara de sandu chiva

IUBIREA E PRIMĂVARĂ

Autor:Sandu Chiva 

Am primit azi o scrisoare sigilată într-un plic
Unde scrie că iubirea nu e bună de nimic.
Dar eu nu cred, sunt convins că e minciună 
Și iubirea intre oameni e o treabă foarte bună.

Aceasta este un rebus ce se dezleagă în doi
E un plan de apropiere, un motiv să fim doar noi.
Iubirea e o enigmă ce trebuie dezlegată…
Este floare la ureche pentru un băiat și o fată.

Iubirea e Primăvara , când mergi seara pe alei
Și săruți dulce o fată pe o bancă sub un tei .
Te cuprinde un fior și o dulce bucurie ,
Ai dori ca întâlnirea să țină..o veșnicie.

Dar dragostea cea de Vară, este și mai arzătoare
Când în mreje te cuprinde o fată prea iubitoare ,
Te alintă, te răsfață , te duce în Paradis
De unde cobori alene, ți se pare a fi vis.

Dar nici pe Toamnă iubirea nu îți dă pace de loc
Intri-n horă vrând-nevrând, totul ti se pare joc.
Tulburelul îți dă ghes și te-ndeamnă să iubești
Roză ți se pare viața și-ți tot vine să trăiești.

Viscolul din Iarnă vine cu iubiri pasionale
Petrecute la căldură în nopți lungi și hibernale.
Tolăniți pe blana-ntinsă în față la șemineu
Au spus mii de jurăminte, martor este Dumnezeu.

Multe fete au jurat, că iubesc cu pasiune
Dar gândul le-a fost la banii pentru zilele lor bune.
Au mințit cu inocență să ajungă la altar
N-au știut că singurele își fac viața un calvar.

Dar de multe ori căsnicia durează doar câțiva ani
Când la baza ei a stat doar iubirea pentru bani.
Când te leagă sentimente dragostea este pe veci
Și cele mai cumplite piedici cu iubire o să le treci !

De acelasi autor:

Sunt artista la ghicit

Luai nevasta pricopsita

Romantica femeie…

 

Oameni si caini

oameni si caini de gabi ionescu

 

OAMENI ȘI CÂINI

Autor: Gabriel Ionescu

Îl văd pe câmp, de ceva timp, cuminte,
Cum caută un loc unde să stea.
Abea mai merge, e rănit și e fierbinte.
L-am mângâiat și a mâncat din mâna mea.

Îl mai văzusem într-o curte când treceam
Și era paznic bun. Nu întra nimeni.
Nici n-am crezut, da, eu chiar nu credeam
Că va fi dus în câmp, de ai mei semeni.

O viață-ntreaga a iubit și-a apărat,
Niște stăpâni care l-au aruncat la bătrânețe.
Iar azi, bătrân, bolnav, de alți câini atacat,
E părăsit, să moară de tristețe.

Lăsat pe câmp, să moară singur, părăsit ,
Nu mai era util, nu-i mai dădeau mâncare .
Pe Oamenii ăștia răi, el ia iubit ,
Dar a-nțeles. Nu s-a întors la ei. Mai bine moare.

Cât poa-să coste dragostea la om ?
Ce unitate de măsură poate s-o evalueze ?
Căci mulți din noi, că-s oameni, n-au simptom
Și-s multe animale, decât noi, mai breze.

M-am dus la el, înconjurat de câinii mei,
Iar el s-a bucurat, nu s-a speriat de mine.
Era lihnit de foame, plin de răni, uitat de EI.
Dar a simțit că vreau să îi fac bine.

Cu ochii blânzi, umani, ochi suferinzi,
Mi-a lins prietenește mâna-ntinsă.
Tristețea lui nu puteai s-o cuprinzi,
Iar inima-i era aproape stinsă.

Cățeii mei, ca maidanezi de omenie,
Nu l-au lătrat, ba chiar dădeau din coadă .
Și se uitau la el cu bucurie,
Și-l provocau la o câineasca sfadă.

L-am dus în brațe chiar până în curte
Și a mâncat puțin, dar a vrut multă apă.
Vreau să-i dau zile. Iarna zilele sunt scurte
Și chiar m-aș bucura să știu că scapă
.
E trist când vezi că omul e mai animal ca animalul .
E trist să nu vezi nici un sentiment uman.
Se răsucește-n inimă pumnalul,
Când vezi ce lung e drumul spre liman.

Amicul meu canin, la fel ca omul,
Cu mari nevoi de hrană sufletească,
A revenit și-a înflorit ca pomul,
Pe care-l uzi și-ncepe să-nflorească.

Și poate ar fi bine pentru bieții câini,
Să facem tot ce facem pentru oameni
Să-nființăm azile de canini bătrâni ,
Căci soarta lor, e uneori asemeni,

La fel ca oamenii și câinii ies din uz
Și nu aș vrea s-o luați ca o povață,
Multă iubire, chiar nu-i un abuz,
E doar un semn, că încă ești în viață.

De acelasi autor:

Cronos

Arianul Carpatic

Bantuitorul

 

Timpul le rezolva pe toate

timpul le rezolva pe toate de constantin bid

Timpul le rezolvă pe toate

Autor: Constantin Bidulescu

 

Un tânăr mai urâţel

Şi mult prea timid de fel,

Cum stătea însingurat

Se gândea cam supărat,

 

Toţi băieţii câteodată

Se plimbă cu câte-o fată.

Eu pe cine-am invitat

La mine nu s-a uitat.

Singur voi fi viaţa toată

N-o să mă însor vreodată.

 

Într-o zi sta la birou

Amărât şi trist din nou,

Când, aşa cam pe la două,

Intră o colegă nouă.

Tinerică, frumuşică

Cu ochi verzi ca de pisică.

 

A adus nişte lucrări

Având şi ceva-ntrebări.

Tânărul în sinea lui:

E-ncântarea ochiului.

De-o invit la o cafea

Niciodată n-o să vrea.

 

Fetei i-a plăcut de el

Chiar de nu e frumuşel

E înalt şi e stilat,

Iar la urmă l-a-ntrebat:

Pentru că afară-i soare

Vrei să facem o plimbare?

 

Din plimbare în plimbare

S-au îndrăgostit mai tare.

Şi când anul a trecut

Nuntă mare au făcut.

 

Iar morala de aici

Apare deîndată:

Niciodată să nu zici

,,Niciodată”

 De acelasi autor:

Tanara sotie catre sot

Veste buna!

Un pahar cu lapte

 

   

Povestea junglei

povestea junglet de aurelia oanca

POVESTEA JUNGLEI

Autor: Aurelia Oancă

Într-o junglă uriașă
O Gorilă se credea
Șefă peste tot, din fașă
Dar era ca vai de ea.
Asculta de nu știu cine
Care sarcini îi trasa
Și-i spunea că face bine
Dar de fapt nu îi păsa.
Pomul ei era-ncărcat
Cu banane și-alte fructe,
Dar din bunul căpătat
Nunai ea putea să-nfrupte.
Cei mai mici țipau mereu
Dar Gorila nu vedea,
Era șefă cu tupeu,
De nimic nu îi păsa.
A permis în junglă jaful,
A lăsat să intre multe
Animale care praful
Au făcut din pomi și fructe.
Bietul ei popor rămase
Fără hrană, fără trai
Și concluziile trase
Sunt, că e un mare bai.
Asta se întâmplă frate,
Când Gorila-i împărat
Și își face a ei parte
Din al țării suflet dat.
Dar ca orice păcătoasă
Și Gorila va plăti,
Va primi o altă casă
Și chiar alte jucării.!

Morala:
Nu mușca din trupul țării
Fiindcă rănile o dor
Și va exploda o dată
Ca tocana în cuptor!

 

De acelasi autor:

Alege speranta

O scoala de soricei

Tu primavara

 

 

Sala de asteptare

SALA DE ASTEPTARE DE CTIN BIDULESCU

Sala de aşteptare

Autor: Constantin Bidulescu

 

Într-o gară oarecare

În sala de aşteptare

O tinerică  blondină

Aşteapta trenul să vină.

 

Cumpără cu cei sosiţi

Un pachet de biscuiţi.

Şi să nu se plictisească

Scoate-o carte să citească.

 

Terminând ea de citit

Ia din pungă-un biscuit.

Un bărbat de lângă ea

Ce ziarul îl citea

Elegant şi cam cochet

Bagă mâna în pachet

Şi în timp ce tot citeşte

Biscuitul ronţăieşte.

 

Cum lua tipa încă unul

Băga mâna şi străinul.

Tipa stând să explodeze

Şi-a propus să se calmeze.

 

Când a luat penultimul

În gând ea s-a întrebat

Oare e neruşinat

Să-l ia şi pe ultimul?

 

Tipul mâna a băgat

Biscuitul a luat

L-a rupt cu seninătate

Şi i-a dat şi ei jumate.

 

Tipa chiar s-a enervat

Şi-n alt colţ ea a plecat.

Când să bage cartea-n geantă

O imagine şocantă

Vede cu adevărat

Pachetul ei cumpărat.

 

Morala:

E bine să încercăm

La nervi să nu judecăm.

 

De acelasi autor:

Tanara sotie catre sot

Rondelul varstei a treia

Urare catre nepotica Cora

 

 

      

Arianul Carpatic

51101904_2310657272312858_4303837313999306752_n

ARIANUL CARPATIC

Autor:Gabriel Ionescu

Multe scenarii. Care e geneza noastră ?
Suntem urmașii Romei, sau precursorii lor.?
Nu e nici o-ndoiala. Noi am fost o fereastră,
Deschisa către Lume, spre a le da Sonor.

Proto Poporul Arian zis și Carpatic,
E precursorul. Leagăn de umanitate,
Iar pentru docti e clar, e emblematic,
Cine e precursorul la latinitate.

Iar limba noastră, limba ariană,
Ajunsa-n India cu migratorii timpurii,
A devenit o limbă interzisă, ne profană,
Ce numai la inițiați permite bucurii.

Din spațiul sacru, zis Carpato-Dunărean,
Cu mult peste 5000 de ani în urmă ,
S-a răspândit în lume, poporul arian,
Creind muguri de limbă ce i-a desprins de turmă.

Căci limba vedică, sau Limba Ariană,
O Proto limbă chiar pentru sanscrită,
Limba de cult, doar a inițiaților, teluriană,
Ce doar de preoți și-nvațați era vorbită.

Din limba vedică, din timpuri imemoriale,
S-a dezvoltat în timp Limba Romină.
Căci geto-daca sau Rominie Primordiale
Sunt doar izvoare pentru ce a fost ulterior latină.

Limba sanscrită și Limba hindusă,
Păstrează foarte multe din cuvinte rominești
Și chiar la noi multe cuvinte sunt induse
Și nerostite niciodată, ca să nu cobești.

Chiar prima Biblie cu caracter ocult,
Rig Veda este scrisă-n vedica straveche.
Și tot ce-a apărut ulterior și a fost mult, 
Avea o bază fermă, nu după ureche.

Iar Dacia Mare, insulă e de Rominitate,
Rămasă-n marea masa a popoarelor barbare.
A rezistat chiar dârz, cu multă demnitate,
La toate încercările veniților, de sufocare.

Latina s-a desprins din Geto-Dacă,
Prin izolare-n Anatolia Troiană
Și doar istoricii știu ca să și desfacă,
Enigmele Rominiei Primordialis Ariană

Multe scenarii. Care e geneza noastră ?
Suntem urmașii Romei, sau precursorii lor ?
Chiar Vaticanul știe, că noi am fost fereastră,
Deschisă către lume. Trecut și Viitor.

De acelasi autor: 

Bantuitorul

Arta succesului

Auschwitz( Acrostih)

 

Flori din pomul vietii  

Flori din pomul vietii de Mihaela CD

Autor: Mihaela CD

 

Se scutura flori din pomul  vietii

Cat le admiram in anii  tineretii!

Dar cand ajuns-ai anii batranetii

Ai vrea pe ram, sa poti sa le retii

 

Sa nu-si piarda  floarea-n adiere

Si sa  ramana mereu asa infloriti

Ca tot privind a lor dalba cadere

Incet, incetisor, devenim obositi

 

Dar pomul vietii stie care-i rostul

Si-ncep  usor petale  sa-i tresalte

Iar tu, te-ntrebi  precum  turistul  

De-o sa le vezi oare  pe  celelalte

 

Nu-ti irosi timp intreband floarea

Ca  vor veni momente de murire

Soarbe si adulmeca-i  candoarea

C-ai sa oftezi  dup-a lor inflorire!

 

De acelasi autor: 

Rapsodia inimii cu doruri  

Eleganta 

Tu esti printesa noastra

Eleganta 

Eleganta de Mihaela CD

Eleganta 

Autor: Mihaela CD

 

Eleganta n-are varsta, nu-i niciodata  batrana

De-o ai in sange,iti ramane peste ani garantat

Ca nu-i  vreun sentiment volatil ,ce se dezbina 

E incrustata-n tine,  chiar si-n freamat si oftat

 

Eleganta sta cuibarita-n  tacere si in modestie

Se afla si-n binele  pe care, altora l-ai presarat

Desigur,foarte eleganta, poti  fii  si cu  palarie

Doar de-ai invatat, cum s-o porti  cu-adevarat

 

Eleganta nu-i moda, nu tine de vestimentatie

Este o virtute, ce-i prezenta in comportament

Iar de-ai  dobandito-n  tinerete, ca o revelatie

La batranete o vei  avea in suflet,  permanent

 

O porti si-n glas  si-n mers, si-n simple gesturi

Si din caldele priviri, ea  straluceste, adeseori

Eleganta e atitudine , nu sta-n  pret  si costuri

Insa cu siguranta, ea depinde  de-a tale valori . 

 

De acelasi autor: 

Tu esti printesa noastra

Aburi de inspiratie

Zavorul inimii  

 

 

La scoala vietii

la scoala vietii de aurelia oanca

LA ȘCOALA VIEȚII

Autor : Aurelia Oancă

La școala vieții când ai fost înscris
De Dumnezeu când ai venit în lume,
În loc de cărți, un suflet ți-a admis
Și-n ghiozdan, mai multe fapte bune.

Ți-a pus caiete-n care tu să scrii
Pe paginile-n multe zile date,
Tu să notezi de toate, dar să știi
Că nu se șterg și nu pot fi uitate.

Ca să-ți notezi în ele ai primit
Creionul magic din dumnezeire,
Dar radiera-n geantă ți-a lipsit,
Deci totul, totul este amintire.

Poți să notezi și pași spre viitor
Și calea-n viață ce o vei alege,
Dar nu poți șterge din trecut, un chior
De ban sau faptă care-i fără lege !

De acelasi autor: 

Chipul primaverii

Galaxia ”Fericirea”

Curajul ghioceilor

 

 

Chiar în zi de Dragobete,

chiar in zi de dragobete de elena tudosa

Chiar în zi de Dragobete,

Autor: Elena Tudosa 

Frunzulița de scaiete,
Chiar în zi de Dragobete,
Când băieții pendelete,
Merg cu drag l-ale lor fete…
La căsuța cu cerdac,
Unde-am sădit liliac,
Scârțâie portiță-ncet,
Eu pe Gheorghiță-l aștept,
Cu dorul în inimioară,
Ca în fiecare seară,
Număr orele mereu,
Dar vad ca Gheorghiț-al meu,
De-o vreme mă cam minteste,
Și la alta să oprește,
Teamă am că nu mă mai iubește,
La min’nu se mai gândește.
Dar eu nu îmi sar din minte,
Și fiindcă-s fata cuminte,
Frumos astăzi mă îmbrac,
Și-am sa ies la hora-n sat,
Am sa-mi pun în par o floare,
Busuioc la cingătoare,
Și am să ies la jucat,
Cu Vasile cel bogat,
Care de mult îmi vrea bine,
Să se însoare cu mine.

Te-am iubit Gheorghe cu foc,
Și – ai dat cu piciorul la noroc.
Chiar de încă te iubesc,
La min’nu te mai pripasesc,
Gata, de azi m-am gândit,
Cu Vasile mă mărit,
Eu i-s draga, la mine-o sa țină,
Și-o să-i fiu bună gospodină.
De-oi purta-n suflet dor si-alean,
Vasile se trage din bun neam,
Să-mi treacă doru’de tin’ Gheorghiță,
Am să seamăn în grădiniță,
Drept aproape de portiță,
Flori mândre de lamaita,
Să te-mbete-al lor parfum,
Ori de câte-ori treci pe drum,
S-oftezi Gheorghiță din greu,
Că n-o fost să fii al meu.
Atunci când te-ai însura,
Dor de mine să-ți usuce inima,
Să n-ai liniște și pace,
Chiar de viața cursu -și face,
Dorul meu te-ardă cu foc,
Chiar de-o fi să ai noroc,
Să-ți frigă rău sufletul,
Să plătești scump iubitul.

Viața este trecătoare,
Își urmează cursul său,
Leana nu e fata mare,
Și nici Gheorghe nu-i flăcău,
Au încaruntit la tâmple,
Pasul li-i desperecheat,
Au obraji brazdati de riduri,
Trupul li-i încovoiat,
Merg pe drum iată vorbind,
Își aduc cu drag aminte,
Să duc către tintirim,
Cu lumânări la morminte,
Pe furiș ei se privesc,
Mai oftează când vorbesc,
Spunându-și c-o greșit mult,
C-au luat și n-au dorit,
Însă timpul le-a trecut,
Si nimic nu-i de făcut.

Dragi flăcăi și voi dragi fete,
Astăzi este Dragobete,
Iubirea cu voi sa fie,
Până sus în veșnicie,
Luați seama ce iubiți,
Să nu fiți dezamăgiți,
Alegeți cu sufletul,
Ca să n-aveți regretul,
Alegeți cu inima,
Chiar de-o fi a aștepta,
Dragobete să vă fie,
Dragoste și bucurie,
‘N inimă flacără vie.

De acelasi autor: 

Ti-ascult inima cum bate

Primavara a venit

Cararea sperantei

 

 

 

Un gand…

un gand de sandu chiva

UN GÂND. ..

Autor: Sandu Chiva 

Mi-a venit un gând aseară
Să mă mut din satul meu.
Poate mă apropii iară
Cu un pas de Dumnezeu.

Devenit-am toți păgâni
În falsa „democrație”.
Mai avari și mai hapsâni
Lacomi după bogăție.

Alergăm ziuă și noapte
După bani și podoabe aurite,
Ne certăm frate cu frate
Pe averi și nimicuri poleite.

Nimic nu ne mai ajunge
Vrem întruna tot mai mult,
Mie inima îmi plânge
După vremea de demult.

Cât aș vrea să plec departe
Să fiu singur pe o stea …
Poate acolo să am parte
Să-mi aflu credința mea!

De acelasi autor: 

Este primavara

Primavara asta Doamne, are gand ca sa mai vie?

Pagina Sandu Chiva

 

Arta succesului

arta succesului de gabriel ionescu

ARTA  SUCCESULUI 

Autor: Gabriel Ionescu

Succesul , chimic. E o rezultantă cu efect de drog.
El te-amețește și te face dependent de laude și lauri
Și uiți să spui chiar și simplul : Te rog,
Te crezi capabil să învingi Balauri.

Succesul, dacă-l ai cât ești în viață,
Este ceva posibil relativ, dar sigur efemer.
Numai Istoria e garanția celui cu succes. Atunci e-n față.
Azi orice General Manager, poate fi mâine, un umil șomer.
 

Succes au numai cei ce-și folosesc la maxim,
Capacitățile pe care le posedă.
El nu-i o ardere spontană, cu-n consum infim,
Ci e un foc întreținut, fără să bați monedă.

Este de preferat să înțelegi corect, puțin câte puțin,
Decât să înțelegi totul din prima, dar greșit.
Îți trebuie o viață ca să înțelegi, fără vre-un chin,
Că nimeni nu-i expert în toate. Omul e finit.
 

Succesul este viitorul celui care merge inainte,
Făcând abstracție de un trecut greșit.
El va lăsa și urme, drept învățăminte.
Succesul e, când e recunoscut de lume, nu când e cerșit.
 

Cu cât ai reușit și ai succes în viață,
Cu-atât mai mulți dușmani, se tot adună.
Dar o secundă de succes te-aduce-n față
Și astfel uiți, eșecuri. Secunda te răzbună.

Când urci scara succesului și ești aproape-n vârf,
Nu e deloc aglomerat. Nu-i ca la prima treaptă.
Succes înseamnă reputație, dar ea e instabilă, ca la surf,
In glorie de te gândești la alții, ființă ta e înțeleaptă.

Succesul trebuie să fie  întotdeauna judecat,
După ce-a trebuit ca să renunți pentru a-l obține
Și chiar ar trebui să ai abilitatea ca să treci neafectat,
Peste Eșecurile care s-au ținut ca scaiul, după tine.
 

Să nu renunți nicicând, la ce ai inceput,
Mulți se opresc și nici nu știu că întră în regres.
Vei eșua și nu vei realiza că nu ai perceput,
Cât de aproape-ai fost chiar de Succes.

Succesul nu înseamnă niciodată și Perfecțiune.
Ești OM. Nu renunța la dreptul tău de a greși.
Doar din greșeli înveți și asta nu e o Infracțiune
Și doar asa, în Viață poți și propăși.
 

Mi-ar place să fiu socotit Om de Valoare.
Om de Succes, nu cred că e destul.
Doar când ești sus, vezi și în depărtare,
Iar riscul mare, e sa n-ai curaj să riști. Să riști Totul.

Sunt și multe Succese care te-njosesc.
In viață sunt și-înfrângeri care te înalță.
Să știi că în afaceri, partenerii se și păcălesc.
Ce face omul când îl strâng pantofii ? Se descalță.

Succesul, poate da o dependență, ca un drog,
Doar cei puternici, pot să-i domine efectul.
O nouă pagină în Cartea Vieții, nu o întorci doar cu-n :Te rog
Trebui s-o rupi, să poți ca să-i repari, defectul.
 

Poate avea succes, cel care poate construi fundație solidă,
Cu cărămizi pe care alții, le aruncă-n el.
Iar legătura Cauza-Efect, e ca o bridă,
Poți construi, dar poți și dărâma și un castel.

Eu cred că mie, ca Poet, nu mi-ar displace,
Să am Succes, cât timp mai sunt în viață.
Cheia Succesului, o are cel poate ca  să joace,
La fel de bine, rol de Rege, dar și de Paiață.

Toți oamenii iubesc enorm Succesul.

Dar mulți, chiar îi urăsc pe cei care îl au.
Secretul reușitei e să vrei ca să-ți câștigi accesul,
Dar să înveți să știi să pierzi, căci Viața e sau, sau.

De acelasi autor: 

Auschwitz( Acrostih)

Romanul s-a nascut poet (Acrostih)

Liniste si pace

 

 

 

 

Luai nevasta pricopsita

luai nevasta pricopsita de sandu chiva

LUAI NEVASTĂ PRICOPSITĂ

Autor: Sandu Chiva 

De la mine-a zecea casă
Nici nu știu dacă v-am spus,
Mă-nsurai luai nevastă
De mâine sunt un supus.

Luai nevastă pricopsită
Eu nu am nimic de zis,
Este blondă , dar vopsită
Clopotar din paraclis.

Am combină și tractor
Pământ cinzeci de hectare,
Dar seara în dormitor
Mă uit ca la sperietoare.

Ne-a dat socrul meu avere
Boi, vaci, capre și o junică,
Dar ce să mă fac măi vere
Dorm cu Veta..doar de frică.

Am uitat ca să vă spun
Pe nevastă-o cheamă Veta,
Adoarme pe unde-o pun
Sforăie ca motoreta.

Dimineața pe răcoare
Vrea să facem nebunii,
Urmărind ca prin lucrare
Să avem mai mulți copii.

Geaba boi, geaba avere
Eu m-am însurat cu sluta,
Căci nu am nici o plăcere
Decât ca să-mi umplu burta.

Mai bine o luam pe Geta
E frumoasa dar săracă,
Nu-i bogată cum e Veta
Dar e fată ca să-mi placă!

De acelasi autor: 

Intamplare de asta vara

Asa vad

Pagina Sandu Chiva

 

 

Scara catre cer

Scara catre cer de Mihaela CD

Autor:Mihaela CD

 

Urcam pe  scara cea lunga catre cer

In fiecare zi, mai  facem cate-un pas

Si-n inconstienta sufletul e prizonier

Ca-i pentru vecie,nu-i doar un popas

 

Urcarea-i nedefinita si-i particulara

Habar n-avem  cate trepte-s in  stas

In fiecare zi grabiti  urcam pe  scara

Nestiind  cati pasi  ne-au mai ramas

 

Realitatea-i trista si parca n-am vrea

Sa plecam niciodata, acolo sus in cer

Caci  oricat  viata ti-ar parea de  grea

Tu pe pamant ai vrea sa stai dispecer

 

Veni-va timpul si-o sa disparem si noi

Asa suntem sortiti, sa urcam pe scara

Si-atunci  plecam cu hainele de pe noi

Chiar de-am muncit  cu truda  amara

 

De dincolo,  din  vesnicie,  ne zambesc

Parinti, bunici si dascali de odinioara

Toti sunt la fel, acolo, nu se deosebesc

Asa fi-vom si noi ,caci urcam pe scara!

 

Traieste si opreste-te  s-aduni  bogatii  

Ca scara catre cer e mult prea-ngusta

Si n-ai sa poti sa-ti  duci cu tine avutii

Bucura-te cat ai timp, din viata gusta!

 

De acelasi autor: 

Nu mai e loc

Oful  inimii  

Despre viata

Un pahar cu lapte

Un pahar cu lapte de Constatin Bidulescu

Un pahar cu lapte

Autor: Constantin Bidulescu

 

Un tânăr sărac şi trist

Şi student la medicină,

Presta diferite munci

Singur să se întreţină.

 

Într-o zi mergând pe stradă

Fără-un ban în buzunar

A cerut de la o doamnă

Nişte apă-ntr-un pahar.

 

După ce-a băut din apă

Doamna ceea l-a-ntrebat

Sete mare văd ţi-a fost

Dar ceva tu ai mâncat?

 

Uite, ţi-am adus aicea,

Bănuiesc că-ţi sunt pe plac

Un pahar mare de lapte

Şi un sfert de cozonac.

 

Mai mi-am revenit puţin

Pentru asta mulţumesc.

Cât mă costă acest lapte,

Daţi-mi ceva să muncesc.

 

Nu-i nevoie să-mi plăteşti,

Mama m-a-nvăţat pe mine

Să ajut pe orice om

Nevoiaş aşa ca tine.

 

Apoi peste mai mulţi ani

Tânărul a absolvit

Şi-a ajuns, îl ştie lumea,

Un chirurg foarte vestit.

 

La o vizită-n saloane

Vede-o doamnă internată

Îşi aduce clar aminte

Cum l-a omenit odată.

 

După ce a operat-o

Zilnic a venit la ea

Cât a stat o săptămână

El mereu o îngrijea.

 

Dându-i fişa de ieşire

Doamna noastră s-a gândit

După-aşa un tratament

Ce mult are de plătit.

 

A văzut apoi chitanţa

Scrisă de doctor azi-noapte:

Totul este achitat

C-un pahar mare cu lapte.

 

De acelasi autor: 

Veste buna!

Rondelul vechiului castel

Rondelul umorului

 

 

 

Alinarea timpului

alinarea timpului de aurelia oanca

ALINAREA TIMPULUI

Autor : Aurelia Oanca

E oare posibil prin viață să treci
Cu zâmbetul veșnic pe față ?
Nu este desigur, dar poți să încerci
Să fii un om bun, nu doar povață.

Cu mâna ta caldă dureri să alini,
Cu gândul să faci bucurie
Și fruntea s-o scuturi de josnicii spini
Lumină s-aduci, nu furie.

Când pașii vor trece pe drum răvășit,
Adună-le flori și petale,
Să pui pe-a lor cale un dor pripășit,
Ascuns în copacul din cale.

Ca el să trăiești și să treci anotimp,
De vreme să-ți fie uitarea
Ascunsă-n fărâme aduse de timp
Și-apoi să găsești alinarea !

De acelasi autor: 

Pagina Aurelia Oancã

De-as putea

Iarna unui greieras

 

Comerciant de iluzii

Comerciat de iluzii de Mihaela CD

Autor: Mihaela CD

 

Vinzi sau cumperi tot comerciant de iluzii esti

Si vorbele  inselatoare  bine le mai stapanesti

Pacalesti  cu nonsalanta  si c-un  vis otravitor

Pe taraba  vinzi  fantasme unui  suflet iubitor

 

Mintite  si-nselate ,comercializezi  biete iluzii

Cu ele inimii  sa-i faci  rosii si vinete  contuzii

Vrajeala  amagitoare  schimba  binele  in rau

Si inima debusolata   indata se trezeste-n hau

 

Nu te grabi , gandeste  realist  si  ai   rabdare

Caci oferte iluzorii  a-ntalnit  in viata  fiecare

Nu vinde  deci si  nici  nu mai  cumpara iluzii

Nu-i da  inimii  derutate, amagiri  si  confuzii

 

De acelasi autor: 

Rapsodia inimii cu doruri  

V-am gasit din intamplare…

Lautare , prieten si frate

 

Batranetea

batranetea de bidulescu

Bătrâneţea

Autor: Constantin Bidulescu

 

Într-un sat deloc pustiu

Un moşneag bătrân de tot

Locuia cu al său fiu,

Cu nora şi un nepot.

 

Într-o zi ei au vorbit

Cum că moşul e-o povară

Şi să-l mute negreşit

În baraca de afară.

 

Cum să meargă nu putea

Ei au căutat degrabă,

Singur chiar nu reuşea,

Şi l-au transportat cu-o roabă…

 

– Fiule, roaba o lasă,

Ce-ai adus-o înapoi?

– O păstrez aici în casă

Că bătrâni veţi fi şi voi.

 

După lecţia amară

Să aducă au ieşit

Pe bătrânul de afară

Şi-mpreună-au locuit.

 

O concluzie apare

Din aceste rânduleţe:

Orice om de-i mic sau mare

Nu scapă de bătrâneţe.

 

De acelasi autor: 

Petale de trandafir (Rondel)

Parfum de femeie (acrostih)

As vrea…

 

 

Am invatat

am invatat de loreta toader

Am învățat 

Autor: Loreta Toader

Am învățat să plâng ca ploaia

Și tot ca ea să pot să fiu

Pe suflete de flori văpaia

Ce azi renaște-n verde viu

 

Am învățat s-alerg ca vântul

Prin crângurile înverzite

Liber să-mi las iară gândul

În dorul frunzelor șoptite

 

Am învățat să susur lin

Prin lutul sfânt să mă cobor

În șipot dulce cristalin 

Dând aripi iubirilor în zbor

 

Am învățat să scriu iubirea

Pe sufletul de dor rănit

Și să renasc în toată firea

Asemeni pomului cel înflorit

 

Am învățat să fiu ca noaptea

Albastră și misterioasă 

În inimă mi-a răsărit o stea

O taină din povestea noastră  

 

Am învățat să fiu un timp

Din timpul tău cel rătăcit 

O primăvară-n anotimp

Ce-ți spune azi „bine ai venit!”

 

Am învățat…

 

De acelasi autor: 

As vrea…

Daruire

Culorile fericirii

 

 

Diferente  la  fel

Diferente la fel de Mihaela CD

Autor: Mihaela CD

 

Noi  oamenii, suntem  atat  de  diferiti

Si paradoxal, suntem parca  toti la fel

Am fost fiecare cu alte virtuti  daruiti

Si interesant c-avem totusi acelasi tel!

 

Inalti  sau  scunzi ,suntem  deopotriva

De Dumnezeu  lasati pe  acest Pamant

Sa traim,s-apoi sa-i facem vietii coliva

Si sa zburam  usor…ca frunza-n  vant!

 

Slabi sau grasi la fel calatorim in lume

Infometati ,vrem sa fim bine informati

Sa descoperim  a  universului  cutume

S-apoi  sa plecam in infinit… invatati !

 

Femei, barbati, avem  cu   totii  o cale

De  fericire,  ori  de suparare  purtati

Iar zilele  minunate  si  zilele  de  jale

Le adunam  asa cum vin …resemnati!

 

Cu mult sau mai putin  noroc  daruiti ,

Cu bani  multi  sau  putini  in portofel

Noi  suntem  cu  totii,  atat  de diferiti

Si totusi,  de analizezi… suntem la fel!

 

De acelasi autor: 

Oful  inimii  

Amabilitate…

Copilarie-n satul mic uitat de ani

Am invatat

am invatat de aurelia oanca

AM ÎNVĂȚAT…

Autor : Aurelia Oancă

Am învățat să strâng din dinți
Când lumea rea vrea să mă frângă,
Am înghițit lacrimi fierbinți
Când totul mă făcea nătângă.

Am ridicat din văi adânci
Lumina care mă străbate
Și mi-am schimbat de fier opinci
Din drum când răul mă abate.

Când obosit eu am căzut,
Fără putere pe-al meu drum,
Ochiul cu lacrimi a văzut
Un om pe care-l chem acum.

E omul ce s-a ridicat
Deși avea genunchiul rupt,
Din rădăcini a adunat
Ce-ascunde solul dedesupt.

Popas în taine a făcut
Și mi-a zidit chipul cel nou,
Ce-a învățat nou început
Eliberat din vechi lasou,

Și așezat pe noi aripe
De vultur ce iubește zarea,
S-a scuturat de grele clipe
Și a spălat țărmul ca marea.

Peste dureri ușor va pune
Cenușă de uitare grea,
Așa cum soarele apune,
A doua zi va lumina

Și va zidi o nouă cale
Pe care pașii-o vor străbate,
În pietre va ascunde-o jale,
Din drum nicicând nu se abate !

De acelasi autor: 

Femeia

Martisor

Pagina Aurelia Oancã

 

 

 

Amabilitate…

amabilitate de mihaela cd

Autor: Mihaela CD

 

Durerea  este  motiv  de  urgenta

Cand  nu  mai poti, esti  devastat!

Te duci  in mare graba la  urgenta

Astepti si speri rapid sa fii asistat!

 

De-atatea  ori  noi toti  am auzit,

Ca-i tare  important  sa fii amabil

Insa  la urgenta nu toti s-au trezit

Unii doar plimba foi, lamentabil!  

 

Esti obosit  frant, de durere purtat

E si normal sa  n-ai  chef  de  nimic

De  asta-i  important, sa  fii   tratat

Cu  amabilitate, asa, macar un pic!

 

Acesti  oameni ce  servesc  clientela

Uneori , se comporta  foarte  ciudat

De parca zici  ca si-au uitat  umbrela

Exact in ziua , cand  afara  a plouat !

 

Insa   realitatea   este  totusi   alta ,

Amabilitatea  nu  este vreun narav

Aceasta  poate  fi  chiar si  unealta

Care  s-aline  sufleteste un bolnav!

 

De acelasi autor: 

Sunetul  dragostei    

Pansament pe suflet

A trebuit sa-ti zic la revedere

De dragoste

 

 

Viata-i o muzica si-o melodie

viata-i o muzica si-o melodie de mihaela cd

Autor: Mihaela CD

 

Ca viata -i o muzica  si-o melodie

O stim si-o repetam de-atatia ani

Desi  e cunoscuta a vietii parodie

Ca platim anii  cu-a timpului bani  

 

Regrete desarte tu poti sa doinesti

Timpul trecut in veci nu mai revine

Profita din plin roata n-ai s-opresti

Adulmeca clipa prin sange si-n vine

 

Ca viata-i  o muzica  si-o  melodie

Cand ai  ani  multi  in fata de trait

Dar melodia  ta devine-o tragedie

Cand anii-s dusi si ajungi la sfarsit

 

Traiesti sau oftezi viata tot iti trece

Cu irepetabile  minute , zile  si  ani

Danseaza , iubeste  si ziua  petrece

De parca  ar fi ultima  intre castani

 

De acelasi  autor: 

De dragoste

Copilarie-n satul mic uitat de ani

Drumul  catre fericire

Tortul de zapada

Doua gaste stau la sfada

doua gaste stau la sfada de sandu chiva

DOUĂ GĂŞTE STAU LA SFADĂ

Autor: Sandu Chiva 

În grădina casei mele,
Două găşte, stau la sfadă
Întrebându-se intre ele :
Oare bruma, o să cadă?

-Auzit-am eu aseară
Când spunea pe internet,
Va pica de mâine bruma
E pericol, de îngheț.

-Ce spui soro, vine iarna?
O să fie vai de mine!
N-am acumulat în vară
Pe mine multă grăsime.

-Uită-te la mine dragă
Nici prea slabă, nici prea grasă,
Voi merge mâine la baltă
Să văd dacă sunt frumoasă.

Şi le văzu gospodina
Cum se sfădeau în grădină,
-Azi am cumpărat o varză
Care găscă o fi mai bună?

De acelasi  autor: 

Intram in Europa

Doina zilelor apuse

Un dar…o floare

 

 

 

 

Mare artist

mare artist de aurelia oanca

MARE ARTIST

Autor: Aurelia Oancă

Ce mare artist e pământul!
De veacuri ascunde în el
Comori ce nu-și află cuvântul
Și nici nu vizează vreun țel.

În trecerea timpului veșnic
Din focuri lăuntrice cresc,
Cristale, lumini ca de sfeșnic
Ce-n noaptea adâncă trăiesc.

Podoabe cum nu sunt văzute
De ochiul de om trecător,
Formate în timpuri trecute
Acum se ițesc ochilor.

De-i floare sau fluture verde
Lumină adună-n valențe,
Pe care atunci când o vede
Ființa tresare-n cadențe.

Atât e de mare artistul
Ascuns în pământul străbun,
Încât prin cristale-i solistul
Ce face din ere, album!

De acelasi autor;

Izvorul

Volum dosit

Pagina Aurelia Oancã

 

 

Recurs la umanitate

Recurs la umanitate de eugenia grobnic

Recurs la umanitate

Autor: Eugenia Grobnic

Se cutremură pământul și tot cerul
De atâta răutate între noi
Și tulburate sunt apa și izvorul,
Nici ploaia nu ne mai spală de noroi.

Strâmb înaintăm,încovoiați de ură
Și suntem pe dinăuntru goi și reci,
Aruncăm cu pietre în iubirea pură,
Judecând cu mintea capetelor seci.

Existăm într-o lume în agonie,
Tăcând am ajuns iobagi la idioți,
Cretinii au diplomă pentru prostie
Și viața ne e bârfită pe la porți.

Gândirea-i stearpă,anulată-i mândria,
Trăim clipa într-o formă nebună,
Hrăniți cu ură am ucis omenia,
Adevăr ascuns,punem preț pe minciună.

Suntem plini de venin,ne mâncăm între noi,
Fără suflet,fost-am oameni odată,
Demnitatea a fost aruncată-n gunoi,
În glod am dus moștenirea lăsată.

De acelasi autor: 

Atinge-mi iernile din suflet

Primavara inghetata

Umbre din trecut

 

 

 

Diamantul

Diamantul de Gabriel Ionescu

DIAMANTUL

Autor: Gabriel Ionescu 

Un diamant este în primul rând, o piatră, oarecare.
Habar nu ai, dacă îl vezi, ce zace-n el,
Un bolovan  gri-cenușiu, o piatră care,
Ascude strălucirea soarelui și-o duritate de oțel.

 

Și doar cunoscători-ajung la strălucirea lui.
Doar cel chemat, vede în piatra brută,
Lumina înghețată-n  raza soarelui
Și bogăția fabuloasă, deținută.

 

Valoarea diamantului este ascunsă în interiorul lui,
Căci șlefuit îl recunoaște orișicine.
Doar strălucind, te poți făli. Ca piatră e al nimănui,
Cunoscătorii însă, îl țin lângă sine.

 

Și omul, poate fi un diamant neșlefuit.
Cunosc minți sclipitoare, ce nu-s puse în valoare
Și-s prețuiți doare Neica Nimeni, vre-un neavenit,
Înlocuiești Cafeaua naturală, cu cicoare.

 

Stai zeci de azi, exact în văzul tuturor
Și nimeni nu dă mult prea mult pe tine,
Dar când începi s-arăți ce poți, te vor al lor,
Se mira toți, că nu te-au văzut bine.

 

Stai lângă-un om, lucrezi cu el o viață
Și n-ai habar ce poate zace-n el,
Iar când dispare-auzi c-ar fi putut fi-n Față,
De-ar fi avut mai mulți încredere, puțină-n el.

 

Lacrima este diamantul brut al fiecărui om.
E șlefuită doar cu pulberi de iubire,
Are puterea care zace în atom
Și sapă văi, ce duc spre nemurire.

 

Un diamant, de fapt e un cărbune,
Doar cei aleși ii pot da forma lui strălucitoare.
Nu multă lume știe să citească Rune,
Iar cei ce știu și Uraganul îl pot lua drept Boare.

 

Misterul Universului și frumusețea lui,

Se-ascunde-n fiecare om de pe Pământ.
Trebui să știi să îl descoperi. Asta nu-i e dat oricui,
Și doar atunci poți folosi din zăcământ.

 

De acelasi autor: 

Babaia

Neplaceri cotidiene

Generatia in blugi

 

 

Antiromantica

antiromantica de stefan doroftei doimaneanu

Antiromantică
Autor: Ştefan Doroftei Doiumăneanu

Nu mai e loc în lume pentru iubiri galante
Pe treptele iubirii se urcă tot mai rar
Dacă curtezi o fată te-alegi cu stări jenante
Dacă nu vede-n tine un falnic armăsar.

Un cont plin de zerouri aduce mulţumire…
De unde romantism în nopţile cu lună
E mai aproape patul de clipa de iubire
Şi-apoi adormi uşor şi fără noapte bună.

Pe-aleile de suflet s-au defrişat copacii,
Nici iarba nu mai creşte, e-atâta de pustiu,
Birjarii cu BMW-uri trudesc cu vârcolacii
Pe care-i plimbă noaptea sub cerul plumburiu.

Îi cară pe la cluburi, unde dansează dracii
În ritmuri infernale compuse de strigoi
Şi de Dj-ei ce urlă de mor toţi cardiacii
De parcă viaţa merge cu spatele-napoi.

Mă detaşez de lumea, ce uită cum e dorul
Schimbând ades macazul spre alte braţe reci,
Când moare simfonia, moare şi dirijorul,
Moare şi viitorul în lacimile seci.

Mă reculeg în mine, în lumea mea de visuri
Nu mă mai obosesc să scriu despre iubire,
Poveştile de mâine nu le mai pun în versuri
Romantic în nonsens, rămân o amintire.

De acelasi autor: 

Ana

O fi lupul…

Furnicuta

 

 

Furnicuta

furnicuta de stefan doroftei doimaneanu

Furnicuța

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

 

De unde vi furnicuță

Cu trăistuța-așa plinuță,

Ce minuni ai cumpărat

De mergi greu și apăsat?

 

Am adunat multă hrană

Să nu duc lipsă la iarnă,

Să n-ajung ca greierașul

Care face pe poznașul

Cântând toată ziulica

Și în frigider… nimica.

 

Parcă-l văd când vine gerul

Că nu mai este boierul

Ce în cântece și râsuri

Toată vara scria versuri,

Uitând să mai facă treabă

Să câștige bani degrabă

Ca să-și cumpere mâncare

Și ceva nectar de floare.

 

Eu rămân la vorba dulce

Munca multe îți aduce

Și poți să stai relaxată

Într-o iarnă supărată..

 

De acelasi autor: 

Va iubesc

Joaca

Maruca

 

 

 

Din vise

din vise de aurelia oanca

DIN VISE…

Autor: Aurelia Oancă

Să nu te-oprești din vise niciodată,
Din a crea și a zidi povești,
Doar visele te țin mereu și iată
Poți viața zi de zi să o trăiești.

Din vise nu te-opri, mergi mai departe
O viață pământească să le dai,
Pe aripe de fluturi le împarte
Și le trimite până sus, în rai.

Cu vise să dezlegi de doruri taină,
Din tânguiri să faci luciri de stea,
Apoi să-mbraci a fluturilor haină
Și să te-nalți în zboruri pân`la ea.

În vise să așezi mici scrisorele
Ca solzișorii mici pe aripioare,
În ele să cuprinzi vise de stele
Și bucurii ce nu pot ca să zboare.

Și când din vise vei zidi palate
Acolo vei ascunde dragostea
Și-o inimă ce pentru tine bate
Și care vise-n tain-ar vrea să bea !

De acelasi autor:  

Asculta tacerea

Tineretea-n doi

Pagina Aurelia Oancã

Pacatul

pacatul de gabriel ionescu

PĂCATUL

Autor: Gabriel Ionescu  

Prea multe lucruri, sunt considerate drept Păcat.
In felul ăsta, se va considera Păcat, chiar să trăiești,
Iar extremismul niciodată n-a fost agreat
Și totuși, multe dintre slăbiciuni, sunt omenești.

Nu cred într-un Păcat ce e numit Păcat Originar.
E sau greșeală sau Interpretarea e voit greșită.
Omu-i făcut să știe. Cunoașterea e chiar un corolar,
Iar Dumnezeu îl vrea pe Om, ființă instruită.

PACATUL. Unii zic că-i moștenit genetic,
Din cuplul ancestral zis și Primordial.
Eu zic că-i doar greșeală. O fi ceva magnetic,
Ce-atrage mereu Omul, spre Rău și spre Scandal

Iar când te crezi, mai mare decât ești, nu este bine.
Și-n Mină, omul se visează în Olimp,
Cinstea, Dreptatea, Modestia dacă sunt cu tine,
Tu vei fi mare, deși înțepi ca trandafirul care are ghimp.

Este Păcat să-înșeli încrederea cuiva în tine.
Încrederea este ceva ce se câștigă-n timp.
Doar cel cinstit are o Conștiință și încrederea în sine,
Iar Omenia, nu e dependentă de-anotimp.

E un păcat de moarte ca să furi,
E un păcat să vrei ce nu-i al tău.
E un păcat, ce e nedrept, să juri,
Este păcat să n-ai un Dumnezeu.

Căci nu e un Păcat al omului, ca să visezi,
Visatul chiar nu afectează viața nimănui.
E important însă, numai Realul să îl crezi,
Când nu se poate, pune-ți pofta-n cui.
 

E un Păcat să nu-ți iubești părinții,
Ei ți-au dat viață, te-au adus pe lume.
Pentru copii, ar trebui să stea-ntr-un loc cu Sfinții,
Iar sentimentele, se-arată-n viață, nu postume.

E un Păcat de moarte să poți ca să urăști,
Pe cel ce are, sau e mai deștept ca tine.
Mai bine caută, în cunoștințe și în ochii lumii ca să crești
Și doar atunci, în viață ta, va fi și bine.

E un Păcat s-arunci ceva încă folositor,
În loc să-l dăruiești celui ce n-are.
Nu arunca, căci asta este tot ce-i mai ușor,
Mai bine dă și o să vezi că nu-i așa de greu cum pare.

E un Păcat să nu-ți iubești Poporul
Și Patria în care Mama te-a născut.
Numai Acasă făurește-ți Viitorul,
Căci doar Acasă-i și Sfârșit și Început.

E un Păcat, să minți ca să câștigi ceva,
Câștigul prin Minciună e sortit pieirii.
Când ești cinstit, câștigul tău, e sigur undeva

Și mai deschizi și porțile iubirii.

Nimeni pe lumea asta nu-i mai orb,
Decât acela care nu vrea ca să vadă.
Păcătuiești când te crezi Vultur și ești doar un Corb,
Când te crezi Bradul falnic și când ești numai Zadă.

Păcatul este ca un bumerang ce îl arunci,
Dar nu știi când se-ntoarce ca să te lovească.
Și muncești mult, de multe ori pe brânci,
Să-ți faci imaginea, din nou să strălucească.

In Păcat poți să cazi și te-afunzi în noroi,
Dar te poți ridica la nivel, prin Căință.
Cine-și poate-arunca, Răutatea-n gunoi,
Reușește orice, căci orice-i cu putință.

De acelasi autor: 

Prima Doamna

Imi este dor

Prima iubire

 

 

Iubire ratacita

 

Iubire ratacita de Mihaela CD

 

Autor: Mihaela CD     

 

In  sclipiri  de  raze  violete de  amurg

Doi   fosti   indragostiti ,  pe-un  litoral

Iubirii i-au  dat intalniri de dramaturg

Si-au inceput cu ea un dialog regizoral

 

De  ai  uitat cumva  a  noastra  adresa,

Noteaz-o,  te   rugam!  Sa nu  gresesti!

C-avem  o   urgenta  , dorinta  expresa,

Inimile  zdrentuite, sa ni le captusesti!

 

Iubire-ai  asculta ,caci  ea plutea in aer

Si  intristata  de a lor  poveste de amor,

Le raspunse  pe-un ton oarecum  sever,

Caci  ea  voia  sa sara repede in  ajutor:

 

Plecata de  la  voi, n-am fost  vreodata!

Si  nici   adresa   voastra,  n-am    uitat!

M-ati  aruncat crezand  ca-s demodata!

Usor m-ati  ratacit  si m-ati  discreditat!

 

Abea   acum   realizati   cu   disperare,

Ca  focul   iubirii   ce-a  inflorit  in  voi,

Trebuie    intretinut   prin  colaborare,

Si   brodat  cu   ata  intelegerii  in  doi!

 

Cuplul cel  trist  s-a-ndragostit  de  dor

Si   cu  simtaminte   fost-au    rasplatiti

Povetele  primite  le-au  fost  de ajutor

Pe    veci   ei   au   ramas   indragostiti !

 

De acelasi autor: 

Numai noi doi …

Copacul suveran  al  iubirii

Dragoste solara

 

 

 

 

Scrisoare peste timp

scrisoare peste timp de stefan doroftei doimaneanu

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Nepoatei mele Mara de ziua ei

Eşti mititică draga mea nepoată
Încă nu ai puterea să discerni
Dar va veni o zi când vei fi aptă
Răul de bine, cu gândul să îl cerni.

Aş vrea să ştii că mi-am dorit o fată
Încă de când mi-am prins inel pe deget,
Băieţi primeam de fiecare dată
Dar eu speram întruna fără preget.

M-am bucurat când ai venit pe lume
Erai un fruct din tinere dorinţe,
Iar visul meu avea acum un nume
Şi gângura fără de preferinţe.

De multe ori m-am tot rugat la ceruri
Să prind şi ziua-n care vei fi mare…
Să-apuc să-ţi spun de viaţă şi de leruri,
Zilnic privesc cu jind în calendare.

Mi-e foarte greu să mai alerg spre zare
Îţi spun acum cât inima nu-mi plânge,
Că viaţa am iubit-o cu ardoare,
Dar timpul meu m-apasă şi mă strânge.

N-am fost un zeu sau prinţul din poveste,
N-am cucerit Ilene Cosânzene,
Dar am călcat pe-aleile celeste
Cu paşi de gând, scriind ceva poeme.

Am navigat prin lume pe o iolă,
M-am răsturnat de multe ori pe unde,
Rămas-am uneori fără busolă
Dar nimeni n-a putut să mă scufunde.

N-am strâns averi nu am avut de unde…
N-am fost un hoţ, nu am iubit minciuna.
Nu am avut de ce a mă ascunde
Şi nu m-a frânt nici vântul nici furtuna.

Când printre demoni hoinăream aiurea
Iar iadul îmi dădea prin nopţi târcoale,
M-am ridicat cu fruntea şi privirea
Şi m-am luptat cu clipele fatale.

Dar eu mă sting încet ireversibil
Nu mai am timp în timpul tău de mâine
Aş vrea să ştii că totul e posibil
Şi-ai să mă vezi prin lacrimi cristaline.

Aşa că-ţi las întreaga mea avere
Un nume, tipărit pe cinci volume
Păstreză-l cu mândrie la vedere
Şi du-l cât mai departe tu prin lume.

Iar tot ce-am scris să-ţi fie-n drum străjerul
Şi versul meu prin visuri să te poarte,
Când vei simţi că-n tine arde cerul
Eu-ţi voi vorbi de dincolo de moarte.

De acelasi autor: 

Respect

Puf de nor

Rasul si lupul

 

 

Sarutul

65b7e8c6069150ee63a9b8c7614dda03--disney-fan-tinkerbellSĂRUTUL

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Ca multe alte lucruri, ce le oferă viața,

Sărutul este darul, ce îl primim de mici,

Căci prima dată Mama, când îi zărește fața,

Sărută copilașul. Și-n vile și-n chirpici.

 

Sărutul. Ce-i sărutul ? O formă de iubire,

Atingeri diafane sau fulger pătimaș,

El poate fi deasemeni și tristă amăgire,

Când cel ce dă sărutul, e doar un golănaș.

 

Sărutul dat iubitei, e foc vulcanic. Focul,

Ce arde ca o lavă. Ne luminează fața,

Și care ne arată, mereu unde ni-i locul,

Și fără el, săracă și tristă ne e viața.

 

Sărutul dat de Frate, sărutul dat de Soră,

E liniște. E pace, încredere, iubire,

E Legământul  sacru. Odat intrat în Horă,

Acesta-i pe vecie și fără despărțire.

 

Sărutul la Drapel, e simbolul credinței,

Este dovada clară, că ești un Patriot.

Înlătură din fașe, ideea neputinței,

Și-n tot ce-ți cere Țara, tu îi răspunzi  doar : Pot !

 

Sărutul umilinței ? E fals. Sincer, mai rar,

Îl dă cine se simte mai mic ca toți ceilalți

Te-ai vrea Sultan și-n viață, ești ienicerul doar,

Și-ți dăruiești sărutu-n speranța că te-nalți.

 

Mai e Sărutul Iudei, sărutul de trădare,

În stare să te vândă, pe  treizeci de arginți,

E ca o mușcătură. De șarpe. Ce ne doare,

Chiar dacă sărutații nu suntem niște sfinți.

 

Umilitor și josnic, e doar pupatu-n fund.

Și-n vremurile noastre, văd că sunt tot mai mulți,

Băloși fără mândrie. Limbricul e fecund

Și nu-ți face plăcere, să-l vezi sau să-l asculți.

 

Mai e Sărutul ultim. Sărutul  despărțirii,

Și nu doar disperarea, te face să îl dai,

Un Ort ce-l pui în frunte-n speranța regăsirii,

În lumea cea promisă, care se cheamă Rai.

 

Ca multe alte lucruri, ce le oferă viața,

Sărutul este darul, ce îl primim de mici,

E simbolul iubirii. Pentru Mosor e ața

Care-i leagă pe oameni.Giganți, Normali, Pitici.

 

De acelasi autor: 

Frunze in toamna

Ceapa

Minunea ochilor albastri

 

 

Din jar in scrum

din jar si scrum de aurelia oancaDIN JAR, ÎN SCRUM…

Autor : Aurelia Oancă

Am adunat cuvinte dulci
Și le-am ascuns într-un borcan,
Încredere le-am spus atunci
Și le priveam ca printr-un geam.

Dar s-a-ntâmplat ca într-o zi
Capacul lui să-l rătăcesc
Și-atunci cu aripi străvezii
Ieșit-au toate, și firesc

Au prins aripi de fluturi moi
În noaptea vieții au plutit,
Și-n suflete rămas-am goi
Ca dup-un vânt ce-a pustiit

Și-a risipit în zări albastre
Toate cuvintele spre hău,
Erau din inimile noastre,
Încredere, păreri de rău.

Acum eu caut printre stele
Din nou încredere s-adun,
Dar nu mai pot, pe drum rebele
S-au transformat din jar, în scrum !

De acelasi autor: 

Frumuseti

Am sa ma-ntorc…

Pagina Aurelia Oancã

 

 

Taranul

taranul de mugurel puscasŢĂRANUL

Autor: Mugurel Puscas

Pe drumuri colbuite trec cirezi,
Coboară-ncet amurgul peste sat,
Carul cu grâne intră în ogradă,
Lumina-şi frânge ultimul oftat.

Opaiţul vechi mijeşte la ” feresci „,
Pe masă mămăliga-i aburindă,
Ritualul mesei, simplu şi străvechi,
Se derulează de vecii în tindă.

Lin mângâie un creştet de copil,
I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă,
Ţăranu-i ostenit… În aşternut,
Femeia lui l-aşteaptă ludă, tandră.

Târziu… Îngândurat, blând şi divin,
Cu-n Tatăl Nostru tainic şi profund,
Ca soarele spre-o altă zi de vară,
Îşi trece carul dincolo de-amurg.

Cu Dumnezeu stăpân, în gând şi-n car,
Cinstit, sărac, dar plin de biruinţă,
El duce mai departe-al vieţii har
Şi-a neamului… Nemuritoare fiinţă!

De acelasi autor:

Februar

Cabana iubirii

Gerul Bobotezei

 

 

 

 

 

 

De-ar  durea …

unnamed

Autor: Mihaela CD   

 

De-ar   durea   rautatea , unii    poate   c- ar  urla

Intr-un   vacarm   nebun  si   sumbru  ne-am  afla

Dar  adevaru-i  ca  nu  doare  deloc ca  sa  fii  rau

Ba chiar cu  cata satisfactie mai fac  si  tambalau

 

De  ce  in  loc  de  rautate  nu  putem  sa  fim  buni

In loc sa ne lovim prin spate sa spunem rugaciuni

Ce  loc  frumos  ar  fi  Pamantul , ar fi  un  Paradis

Dar din  pacate  nu-i  posibil, decat  la mine-n  vis

 

Nefericitii  nu-si  dau  seama  doar  cand e  tarziu

Ca  si-au  aruncat   veninul  degeaba, si-n   pustiu

Ca toate  relele  si  rautatile  ce  astazi  ei  le  torc

Dumnezeu  vede, nu doarme, si-odata  li se-ntorc!

De acelasi  autor : 

Sa vrem sa fim mai buni

Nicicand  nu-i prea tarziu …    

Judecator fara drept