Creatii literare *Rebeca Chirila

REBECA CHIRILA

Deșert

a trecut și vara asta

iar nu ne-a găsit împreunați

eu eram pe Marte și tu pe Pământ

erai doar un muritor ca restul

un praf într-un deșert.

fără vreun amestec cu viața

eram cerșetori de vise

efemeri în lume.

 

Eu

Zi după zi

Căutând cheia nemuririi mele

Nu eram artist

Dar puteam aduce ploaia.

Picătură cu picătură

Cade ușor pe obraz

Unde sunt eu?

Aici, alergând după tofeu.

 

Excesul

Am consumat suflete tinere,

gingașe, fără probleme sau prejudecăți.

Ce zile…ce seri!

Preferam să petrec aceste zile ploioase cu tine

Tu iubești ploaia – aduci turbulențe ca ea.

 Ne vom reunim într-o altă viață,

mai puțin complicată.

 

Ins

Ți-aș fi trimis și dragoste și ură

Căci te-am adorat.

Am căutat prin indivizi,

Un suflet cum ești tu!

Îmi erai muză, dor și apus.

 

Mai stai

Îmi ești în minte, în suflet, în gând

Te simt, te aud , te chem…

Eu sunt totul sau poate nimic.

Parcă te pierd, pururea gând

Pleci când  noaptea vine și ne găsește reci.

 

Nemurire

pășeam pe nori albaștrii

și așteptam nemurirea

presăram steluțe peste univers

dar era mereu aiurea.

 

        Pluto

ascultă-mi pașii

cum se depărtează de tine

rămas bun lirism uitat.

te regăseam adesea printre stele,

s-a pus praful pe întregul cosmos

galaxiile s-au îndepărtat.

am mai rămas doar eu…

eu și Pluto-n depărtare

fără de strofe, refren ori muză.

 

Scriitor

scriam romane la răsărit

dar nu eram vreun scriitor celebru

aveam o muză uneori

dar a plecat din centru…

nu era vreo cunoscută

era artă și inimă

își uitase prin notițe

a mea rimă și lacrimă.

 

Timid

Mi-aș fi vegheat chiar somnul

N-aș fi vrut să fie perturbat

Îmi urmăream fiecare respirație

Inspiram și expiram putere.

S-au stins stelele pe cer

Erau sătule să mă audă cum recit

Recitam adesea stelelor

Timid și sincer, mai mereu.

 

Venera

Te-am venerat până la stele

Tu n-ai știut și m-ai lăsat…

Rog cerul să reverse ploaia

Ca într-un film de prost augur.

Norii să-mi inunde viața

Să băltim deasupra lumii,

Tu să dispari încet spre mal.

 

Voi

Imităm persoane importante

Preluăm idei și scheme

Ne însușim proiecte întregi

Fără pic de scrupule.

Suntem oameni și greșim

Furăm, mințim și judecăm

Dar ne dăm cuviincioși

Devenim nepăsători.

Caut schimbare în popor

Voi începe cu mine.

 

Nicăieri

Iubite-aș platonic ca până acum!

Tu nu ești a nimănui și nu vei fi cândva

Ești de speriat.

Eu nici măcăr trecut n-am fost și nu voi fi

Sunt între nicăieri și niciodată,

Suflet frumos și pur.

 

Surâs

am rămas aici ca niciodată

universul nu mi-a surâs mereu

s-au închis uși și suflete

oamenii au plecat fără răspuns.

e scrum și praf în urmă

lăsăm visele și trăim clipa

dar nu azi și nu mâine…

 

Viață

mi-am scris viața toată

în cerneală pe hârtii

nu era nimic adevărat

știam că n-ai să vii.

visam și nopți și zile

să am vreo nălucire

nu aveam imaginație și nici gând de fantezie.

Mai citeste: 

CV literar:Rebeca Chirila

Profil GOLD: Rebeca-Claudia Chirilă

Articole semnate Rebeca Chirila

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.