Deșert
a trecut și vara asta
iar nu ne-a găsit împreunați
eu eram pe Marte și tu pe Pământ
erai doar un muritor ca restul
un praf într-un deșert.
fără vreun amestec cu viața
eram cerșetori de vise
efemeri în lume.
Eu
Zi după zi
Căutând cheia nemuririi mele
Nu eram artist
Dar puteam aduce ploaia.
Picătură cu picătură
Cade ușor pe obraz
Unde sunt eu?
Aici, alergând după tofeu.
Excesul
Am consumat suflete tinere,
gingașe, fără probleme sau prejudecăți.
Ce zile…ce seri!
Preferam să petrec aceste zile ploioase cu tine
Tu iubești ploaia – aduci turbulențe ca ea.
Ne vom reunim într-o altă viață,
mai puțin complicată.
Ins
Ți-aș fi trimis și dragoste și ură
Căci te-am adorat.
Am căutat prin indivizi,
Un suflet cum ești tu!
Îmi erai muză, dor și apus.
Mai stai
Îmi ești în minte, în suflet, în gând
Te simt, te aud , te chem…
Eu sunt totul sau poate nimic.
Parcă te pierd, pururea gând
Pleci când noaptea vine și ne găsește reci.
Nemurire
pășeam pe nori albaștrii
și așteptam nemurirea
presăram steluțe peste univers
dar era mereu aiurea.
Pluto
ascultă-mi pașii
cum se depărtează de tine
rămas bun lirism uitat.
te regăseam adesea printre stele,
s-a pus praful pe întregul cosmos
galaxiile s-au îndepărtat.
am mai rămas doar eu…
eu și Pluto-n depărtare
fără de strofe, refren ori muză.
Scriitor
scriam romane la răsărit
dar nu eram vreun scriitor celebru
aveam o muză uneori
dar a plecat din centru…
nu era vreo cunoscută
era artă și inimă
își uitase prin notițe
a mea rimă și lacrimă.
Timid
Mi-aș fi vegheat chiar somnul
N-aș fi vrut să fie perturbat
Îmi urmăream fiecare respirație
Inspiram și expiram putere.
S-au stins stelele pe cer
Erau sătule să mă audă cum recit
Recitam adesea stelelor
Timid și sincer, mai mereu.
Venera
Te-am venerat până la stele
Tu n-ai știut și m-ai lăsat…
Rog cerul să reverse ploaia
Ca într-un film de prost augur.
Norii să-mi inunde viața
Să băltim deasupra lumii,
Tu să dispari încet spre mal.
Voi
Imităm persoane importante
Preluăm idei și scheme
Ne însușim proiecte întregi
Fără pic de scrupule.
Suntem oameni și greșim
Furăm, mințim și judecăm
Dar ne dăm cuviincioși
Devenim nepăsători.
Caut schimbare în popor
Voi începe cu mine.
Nicăieri
Iubite-aș platonic ca până acum!
Tu nu ești a nimănui și nu vei fi cândva
Ești de speriat.
Eu nici măcăr trecut n-am fost și nu voi fi
Sunt între nicăieri și niciodată,
Suflet frumos și pur.
Surâs
am rămas aici ca niciodată
universul nu mi-a surâs mereu
s-au închis uși și suflete
oamenii au plecat fără răspuns.
e scrum și praf în urmă
lăsăm visele și trăim clipa
dar nu azi și nu mâine…
Viață
mi-am scris viața toată
în cerneală pe hârtii
nu era nimic adevărat
știam că n-ai să vii.
visam și nopți și zile
să am vreo nălucire
nu aveam imaginație și nici gând de fantezie.
