Mesajul autorului pentru cititori :
Lista poeziilor semnate Alex Andru:
Degerate geamuri
Dimineti
Doamna Natura
Iertaciune Mos Craciune
De Mos Nicolae
Un bun venit acasa
Dor de tara
La Sfantul Andrei
Suta de ani
Acrostih ”Romania”
Dor
Strigat
Prieten
Visul meu
Doamne, cate s-au facut…
Prietenia înstrainata
La Aniversare
Rugaciune
Craciun solitar
Simplu
Sublima toamna
Florii
Degerate geamuri
Autor: Alex Andru
Când degerate geamuri, cu flori de ghiață ne dădeau lumina
Priveam mirați afară, belșugul fulgilor în răsvrătire,
Cădeau zăpezi cât munți și ne făceam castele noi cu mâna,
Ce bine mai era printre nămeți, ce sfântă amintire
Mă uit acum, sânt iar zăpezi afară
Dezlănțuitele tampete mă mai strâng din drum
Eu las troienele pe frunte să îmi cadă înspre seară,
Ce bine e printre nămeți, ce bine este și acum
Noi nu știam atunci, demult, ce-s alea termopane
In soba casei ne trosnea căldură, inima pădurii
Iar gerul de afară-n geamuri, altfel, ne desena tulpane
Și noi copii suflam voioși din cerul gurii
Cu cercuri, să topim în rotocoale
A frigului măiastră țesătură
Și când vedeam că dincolo-i zăpada moale,
Ne îmbrăcam în grabă să ieșim afară
Noi brânci dădeam la sănii până-n vale,
Castele albe construiam, când încă ne credeam
Ca seniori din mari cetăți medievale
Și la războaie bulgări de zăpadă noi porneam
Mai rar acum sânt degerate geamuri
Dar dor mai este de a fii încă copii,
Când cad zăpezi cât munții dinspre ceruri,
Ce bine e printre nămeții, ce sigur ne vor cotropii
Dimineti
Autor: Alex Andru
Dimineți, ochii mei în ochii tăi
Sânt puterea care-nvie,
Când ție drag cu cine stai,
O iubire veșnic vie
Pleacă –ți lin pe umărul meu capul
Lasă -mă să te dezmierd
Cald să simți în trup fiorul
Căci nu vreau ca să te pierd
Murmurând de dor cuvântul
Să-ți șoptească la ureche
Că pe buze mi-e sărutul
Tandru, blând și nepereche
Dimineți, ochii tăi în ochii mei
Sânt lumina din lumină
Dragostei punând temei
Și gând bun, fără de vină
Rămâi, stai acum cu mine
Nu da încă zilei rost
Noaptea să nu se termine,
Să mai prelungim ce-a fost
Doamna Natura
Autor: Alex Andru
Când ninge înainte ca nouă iarnă va să fie
Îți scoți cojocul mai devreme și căciulă,
Dai brânci la șuierat de vânt pe ulița pustie
Și întristat privești în urmă vara nulă
Putea să mai aștepte frigul ospeția sa
Iar soarelui să nu-i pună încă perdea,
Să fi lăsat cu vara, toamna a valsa
Căldură zilelor și nopților, încă să dea
Așa că, prematur, Doamna Natură
Ne-a dăruit o altă promoroacă,
Ne-a învelit cu o zăpadă pură
Și iarnă a adus, ce nu pare săracă
Până la primăvară este cale lungă
Cine va scoate capul soarelui să râdă,
Iar peste umeri va lăsa a iernii glugă
Nu va mai trebui să se ascundă
Va face semn de cruce și binecuvânta
Că a putut ieși curat din altă iarnă,
Unde zăpada stând la masă, frigul îi cânta
Și viscole alaiuri șuierau din goarnă
Iertaciune Mos Craciune
Autor: Alex Andru
De Mos Nicolae
Autor: Alex Andru
Cu toiag de amintiri
Sânt acum în altă seară,
Stând pe gânduri,
Să-mi strâng ghetele de-afară
Ca mereu , ca prima dată
Pentru moșul ce-o să treacă
Ori la ușă, o să bată
Pe la noi să ne petreacă
Iar, dacă cuminte-am fost
Jucării poate , oleacă
In ghetuțe, cu un rost
El ce vine, care pleacă
Ca un vis, Moș Nicolae,
O să lase, ca să-mi placă
Și dormind, fruntea bălaie
Blând și fără să rostească
Mi-o va mângâia cu dor,
De părinții mei privit
Va lăsa doar un fior
Și in pat, somn liniștit
Un bun venit acasa
Autor: Alex Andru
Un bun venit acasă, tu fătucă
Bine-ai venit acasă, ce pragul părintesc te așteapta ca să revii,
Ne era dor atât de mult de tine, ne este dor ca tu cu noi să fii.
Și nimenea și de nici unde, înstrăinarea să nu ne-acopere cu umbre,
Că tu lumină ești și tot ce e mai scump în astă lume.
Așa că- augustul acesta, redeșteptând o nouă toamnă ce va să vină,
De sărbătoare casa noastră se bucură și este iarăși plină,
Iar prietenii care cum pot, pe rând, acum, sau mai apoi,
Cu toți la bun venit fătucă îți urează, rămâi și stai cu noi.
Din dorul părintesc ce numai mama și cu tata pot ști rostire,
Se luminează casa când cu drag așteapt-a ta sosire.
Căci cei adevărați părinți copilului un drum mai drept,
Îi rostuiesc și se trudesc, ca el, adică Tu fătucă, să fie drept și înțelept.
Dor de tara
Autor: Alex Andru
Dor îmi e de tine țară
Că străin m-am dus în mâine
M-au uitat vecinii, iară
Din străini nu văd o pâine
Mi-a înghețat cuvântul gura
Să nu pot să râd de bine
S-a strâmbat și uitătura
Că nu pot să fiu cu tine
Țară, țară, dor de țară
E cuvântul tău icoană
Ce o rog în orice seară
Scoate-mă din frig și iarnă
Că pământ e lung și lat
Te-am lăsat și dus am fost
Ce am vrut am căpătat
Și mă-ntreb dacă e rost
Să trudesc cu dor și sete
Zilele să-mi fie post
Nopțile să-mi fie pete
Fără nici un adăpost
Dor mereu de dor de țară
Românie-n glasul tău
Blând îmi murmură, mă cheamă
Ca copil la sânul său
Va veni o zi desigur
Când de iarnă voi scăpa
Primăvara va fi sigur
Un sărut pe glia ta
30 nov 2018
La Sfantul Andrei
Autor: Alex Andru
Suta de ani
Autor: Alex Andru
Cu Țara-Mamă se dorea Unirea Mare, pecetluită-n fapte
Acrostih ”Romania”
Autor: Alex Andru
Dor
Autor: Alex Andru
Nu-i nicăieri în lume mai mângâios cuvânt decâtul, Dor
El nu se-aude orișiunde, și nu se știe pe de rost
E doar acolo unde, pământul, poartă casei sfânt pridvor
Și iarba te primește, curat, cum tu născut ai fost,
Iar sufletul tău știe, simte, aici singurul său loc,
Pe unde ape spală aur, truditelor zile nevoi
Și sânt păduri, ce holde străjuiesc până în vară, când se coc,
Păsări măiastre și carpatinii cerbi, turme de oi,
De unde Primăvara, din fluiere, ciobanilor, cu doinele le cântă
Numai acolo e cuvântul nepereche, Dor
Când pribegind străinelor meleaguri a ta menire sfântă,
Strigat
Autor : Alex Andru
Strigăt
Acum sânt mai presus de firesc
Obosit nu simt pentru veci
Mă privesc și nu mă găsesc
Strigăt străbate umbrelor reci
Chin nu mai simt zile, sau nopți
Doamne ceresc, unde merg
Pământeasca plămadă ce nu o mai porți
O umbră pe ziduri luminilor șterg
Strigăt spre lume eu dau
Mâna încearcă zadarnicul gest
Nimeni nu vede doar lacrimile stau
Pe fețele acestui recviem funest
Dureros carnea de om s-a răcit
Părăsind pământescul fiord spre lumini
Strigăt mai dau rătăcit
Lume, cât am fost de străini
Ce era omenesc mai presus,
Ce era tot așa fără de rost
Risipit ca nisipul de ape s-a dus
Parcă a fost, nu, nici nu a fost
Strigăt din noapte, deși e lumină
Mai încerc către voi cei rămași
Să îmi fie dreptatea, sau vină
Pomenite pe veci de urmași
Prieten
Autor: Alex Andru
La cel ce-şi aminteşte prieten încă să îl ştie
Un singur drum e drept şi fără ocolişuri
Prea mult nu căuta, un telefon atât măcar să fie
Ca între oameni buni fără cuvinte de reproşuri
Din timpul care azi te luminezi cu o zi nouă
Nu-i prea târziu şi nu-i nici prea departe
Discret să faci un semn, sau poate două
Că prieten, da, să crezi că încă se mai poate
Visul meu
Autor : Alex Andru
Doamne, cate s-au facut….
Autor: Alex Andru
Doamne, câte s-au făcut…
Prietenia înstrainata
Autor: Alex Andru
Telefonul nu mai sună demult
S-au stricat circuite în rețele de fum
Că mai sânt, că mai ești, ce tumult
Nici un gând nu răspunde tăcerii acum
Înghețate frânturi de imagini apar
Pe retina din ochiul orbit
Nu mai știu, nu mai ști dacă iar
Vom mai sta ca și cum am vorbit
Din ce încă mai sânt bucurii
Poate eu, poate tu mai putem a vedea
Că dincolo de zi și de noaptea uitării
N-a rămas chiar nimic, n-a rămas nimenea
Ce folos de frumosul care a fost
Prietenia străbătând labirintul dintre vieți
Tu și eu, eu și tu doar nostalgicul rost
Că să crezi dacă încă mai poți
La Aniversare
Autor: Alex Andru
E tinerețea vieții mele murmurând în șoapte
Far luminos, eu cred, în calea lumii
Mă regăsesc mereu pe alte trepte
Urcând nebănuitele spirale ale vremii
Cum taina clipei când rupând tăcerea
Cu țipătul strident de a vedea lumina
În lacrimi ochii mamei au umplut venirea
Și bucuria că am sosit, că sânt întotdeauna
Ceea ce nu am fost, miracol este
Doar dragostea părinților a fost
Ca și pecete, nouă stea să dea de veste
Cum lumii chipul meu să aivă rost
Iar dacă azi o nouă primăvară mă primește
Și păsări cuib din nou își fac de fericire
Mă uit spre voi și mă mândresc
Copiii mei, știu, mă ocrotesc în nemurire
Las dorul meu de voi tot și una
Cu soare blând pe fețe zâmbitoare
Am fost cu voi și sânt, voi fii întotdeauna
O fiică, o iubită, eternă mamă iubitoare…
Îmi despletesc un an de plus
Pe umerii alunecând în valurile vremii
Și vă iubesc egal, fără răspuns
În tot ce dor e darul lumii
Rugaciune
Autor: Alex Andru
Când noaptea îmi cade cu stele pe tâmplele albe
Spre cer rugǎcine la tine Doamne mai sper.
Iertare nu am .Am greşit si greşesc,
Păcătos port crucea destinului meu omenesc.
Nici ce sânt, mai putin ce am fost
Cuvintele mele nu mai au nici un rost.
Vina desfrânatelor plǎceri omeneşti
Tu mi-o iartǎ .Şi tu poţi să greşeşti.
Şi din tot ce încǎ mai sânt
Credinţǎ spre tine prea Bunule Sfânt !
Ajutǎ-mi suspinelor lacrimi pod sǎ-l parcurg
Cu smerenia inocenţei iezilor sacrificaţi în amurg.
Vino, Doame, sânt mielul tǎu blând,
Am greşit, mai greşesc …
Dǎ-mi biruinţă să-nving demonicul gând –
Si mie redă-mă, Doamne, mie pământesc…
Craciun Solitar
Autor: Alex Andru
O ,da, evident că din nou vine iar un Crăciun
Cu zăpezi strecurând altă iarnă printre ninsori
Eu voi fi, nici mai rău , nici mai bun
Numai tu de-ai putea, printre fulgii ușori
Să m-auzi, să mă vezi fulguind
Când topit pe obraz ai să simți
Că din tot ce am fost, doar un gând
A rămas, ca o lacrimă ce-o vei șterge ușor ca să uiți
Eu voi fi imbrăcat cu zăpezi, nesfârșite zăpezi
Pașii mei, pașii tăi vor călca pe oriunde
Iți promit, am să fiu, însă tu n-ai să mă mai vezi
Am să-ți strig numele viscolind, iar tu nu, nu vei mai răspunde
Simplu
Autor: Alex Andru
”Tu știi ,eu am să te iubesc, cum poate niciodată
Din tot ce ochii mei nu au văzut , nu au știut
Ești blânda mângâiere a inimii uitată
In care timpul a secat iubiri ce au durut
Tu știi, eu am să te iubesc, când încă simt pământ
Sub pașii mei rătăcitori de-atâtea pribegii
Singur eu nu mai vreau să cânt-
Din dragoste să gust, să uit de nostalgii
Frumoaso, despletește dimineața c-un surâs
Intrezărind că totul nu e doar un vis
E timpul când cu timpul va rămâne doar un râs
De tristele iubiri din pulberea de paradis
Zâmbește, fă ziua fără de sfârșit în viață
Privește-mă, vezi, anii mi-au pleșuvit privirea
Fă dacă poți și știu că poți, a nu uita orice speranță
Că în sfârșit, și tu și eu , simplu, am regăsit iubirea
Tu știi, eu am să te iubesc, căci pentru noi acum
Fără de cuvinte și fără compromisuri
O dragoste ne-a regăsit pe-acelasi drum
Și -ar fi păcat să treacă iarăși ignorată-n falsuri
Sublima Toamna
Autor: Alex Andru
Ascultă cum ea vine și e deja aici, sublima Toamnă
Mă îmbăt cu aburi de melancolie, iubita mea, eternă Doamnă
Și te zidesc de trupul meu spre-a vieții nemurire
Tu sufletului meu eternă sfântă prețuire
Mai mult nu vreau, nu sper, decât o undă de privire
Un zâmbet delicat pe chipul tău la răsărit de o trezire
A zilei noi ce niciodată nu a mai fost
Credinței mele pentru tine statornic rost
Ascultă! Vine, este Toamna sărutului ce-am dăruit demult
În dimineața timpului când fragede tulpine au împletit
Din muguri delicate coronițe de iubire
Spre a uni bărbat și o femeie în nemurire
Mai lasă-mă să te privesc și… Ascultă! Vine toamna!
Grămezi de frunze spre ochii mei atâtea vise le răstoarnă
Și stau in prag de anotimpuri soarelui să mă dezmierd
Iubito ,vino și dă-mi curajul să cred că nu o să te pierd
Ascultă! Vine toamna! Lumina zilei văratecul fuior împrăștie
Iar nopțile sânt tot mai lungi și nimeni nu mai știe
Dar pentru noi, noi amândoi privirile ne mai mângâie și ne înseninează
Până atunci când peste ale noastre tâmple, albul va sta de pază
Florii
Autor: Alex Andru
Motto : ‘’ Osana !
Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului ! ’’
La sărbătoarea zilei sfinte care ne adună
Pe toți creștini în fapt și în smerenie,
Ca peste râul vieții noi să trecem în lumină
Sub ramuri de măslini și de finic care mângâie.
Acum îmbobocite brațe cresc reânviind în seve
Și dau spre ziuă gingașe flori și mâțișori în sălcii,
Pentru a sta în grinda casei, sau la icoanele suave,
Crenguțele aduse-n dar sânt iar sfințite prin biserici.
Drept mulțumire în credință noi am avut, avem Florii
Dintr-o istorie a timpului profundă, de-a Domnului Isus sosire
La porțile orașului Jérusalim, tărâmul sfânt al Învierii
Pentru a știi , a nu uita, Osana, eterna noastră binecuvântare.
Iar dacă o săptămână de patimi va să fie
Azi mulțumire să avem cu despletite sălcii,
Căci rămurelele ce duc în palme bucurie
Sânt tot și sânt speranța și dragostea, credința Învierii.
Daca ti-a placut pagina lasa un comentariu si da click pe ”apreciaza”
