Mesajul autorului pentru cititori :

”Din suflet cu iubire, atunci când rostuiesc un timp,

Mai versuiesc cuvinte și îmi pare bine,

Dăcă și vouă, fără să vă cunosc, tot scump

Vă plac și drum se face între voi și mine

Vă mulțumesc, că poate vă tresalt-atunci când le citiți

Același sentiment de gânduri luminoase și fior

Când trecem toți în echilibru punți de vieți

Și-n suflete ne regăsim înmănunchind același dor”

Alex Andru

Lista poeziilor semnate Alex Andru:

Degerate geamuri

Autor: Alex Andru

Când degerate geamuri, cu flori de ghiață ne dădeau lumina

Priveam mirați afară, belșugul fulgilor în răsvrătire,

Cădeau zăpezi cât munți și ne făceam castele noi cu mâna,

Ce bine mai era printre nămeți, ce sfântă amintire

Mă uit acum, sânt iar zăpezi afară

Dezlănțuitele tampete mă mai strâng din drum

Eu las troienele pe frunte să îmi cadă înspre seară,

Ce bine e printre nămeți, ce bine este și acum

Noi nu știam atunci, demult, ce-s alea termopane

In soba casei ne trosnea căldură, inima pădurii

Iar gerul de afară-n geamuri, altfel, ne desena tulpane

Și noi copii suflam voioși din cerul gurii

Cu cercuri, să topim în rotocoale

A frigului măiastră țesătură

Și când vedeam că dincolo-i zăpada moale,

Ne îmbrăcam în grabă să ieșim afară

Noi brânci dădeam la sănii până-n vale,

Castele albe construiam, când încă ne credeam

Ca seniori din mari cetăți medievale

Și la războaie bulgări de zăpadă noi porneam

Mai rar acum sânt degerate geamuri

Dar dor mai este de a fii încă copii,

Când cad zăpezi cât munții dinspre ceruri,

Ce bine e printre nămeții, ce sigur ne vor cotropii

Dimineti

Autor: Alex Andru

Dimineți, ochii mei în ochii tăi

Sânt puterea care-nvie,

Când ție drag cu cine stai,

O iubire veșnic vie

Pleacă –ți lin pe umărul meu capul

Lasă -mă să te dezmierd

Cald să simți în trup fiorul

Căci nu vreau ca să te pierd

Murmurând de dor cuvântul

Să-ți șoptească la ureche

Că pe buze mi-e sărutul

Tandru, blând și nepereche

Dimineți, ochii tăi în ochii mei

Sânt lumina din lumină

Dragostei punând temei

Și gând bun, fără de vină

Rămâi, stai acum cu mine

Nu da încă zilei rost

Noaptea să nu se termine,

Să mai prelungim ce-a fost

Doamna Natura

Autor: Alex Andru

Când ninge înainte ca nouă iarnă va să fie

Îți scoți cojocul mai devreme și căciulă,

Dai brânci la șuierat de vânt pe ulița pustie

Și întristat privești în urmă vara nulă

Putea să mai aștepte frigul ospeția sa

Iar soarelui să nu-i pună încă perdea,

Să fi lăsat cu vara, toamna a valsa

Căldură zilelor și nopților, încă să dea

Așa că, prematur, Doamna Natură

Ne-a dăruit o altă promoroacă,

Ne-a învelit cu o zăpadă pură

Și iarnă a adus, ce nu pare săracă

Până la primăvară este cale lungă

Cine va scoate capul soarelui să râdă,

Iar peste umeri va lăsa a iernii glugă

Nu va mai trebui să se ascundă

Va face semn de cruce și binecuvânta

Că a putut ieși curat din altă iarnă,

Unde zăpada stând la masă, frigul îi cânta

Și viscole alaiuri șuierau din goarnă

Iertaciune Mos Craciune

Autor: Alex Andru

Moș Crăciun, mi te-au furat

Și cât eu copil am fost

Moș Gerilă te-am strigat

Te-am iubit, iar pe de rost

Versuri multe ți-am slăvit

Te-am cântat și adulat –

N-am știut că te-au ciuntit

Și-n Gerilă te-au schimbat

Moș Crăciune, Moș Crăciune

Frică nu mai este-n lume

Ia-mă iar copil la tine,

Să-ți rostesc sfințitul nume

Sub o poală de un brad

Să-mi scânteie globuri ochii

În ghirlande care cad

Și beteală printre rochii

Dănțuind de zâne bune

Ca un basm fără sfârșit

Brad curat să ne adune

Și iertat ce s-a greșit

Iertăciune Moș Crăciune,

Vina noastră-i fără vină

Nu purtăm amărăciune

Azi la toti, aduci Lumină !

04 dec 2018

De Mos Nicolae

Autor: Alex Andru

Cu toiag de amintiri

Sânt acum în altă seară,

Stând pe gânduri,

Să-mi strâng ghetele de-afară

Ca mereu , ca prima dată

Pentru moșul ce-o să treacă

Ori la ușă, o să bată

Pe la noi să ne petreacă

Iar, dacă cuminte-am fost

Jucării poate , oleacă

In ghetuțe, cu un rost

El ce vine, care pleacă

Ca un vis, Moș Nicolae,

O să lase, ca să-mi placă

Și dormind, fruntea bălaie

Blând și fără să rostească

Mi-o va mângâia cu dor,

De părinții mei privit

Va lăsa doar un fior

Și in pat, somn liniștit

Un bun venit acasa

Autor: Alex Andru

Un bun venit acasă, tu fătucă

Bine-ai venit acasă, ce pragul părintesc te așteapta ca să revii,

Ne era dor atât de mult de tine, ne este dor ca tu cu noi să fii.

Și nimenea și de nici unde, înstrăinarea să nu ne-acopere cu umbre,

Că tu lumină ești și tot ce e mai scump în astă lume.

Așa că- augustul acesta, redeșteptând o nouă toamnă ce va să vină,

De sărbătoare casa noastră se bucură și este iarăși plină,

Iar prietenii care cum pot, pe rând, acum, sau mai apoi,

Cu toți la bun venit fătucă îți urează, rămâi și stai cu noi.

Din dorul părintesc ce numai mama și cu tata pot ști rostire,

Se luminează casa când cu drag așteapt-a ta sosire.

Căci cei adevărați părinți copilului un drum mai drept,

Îi rostuiesc și se trudesc, ca el, adică Tu fătucă, să fie drept și înțelept.

Dor de tara

Folclor-romanesc-simleu

Autor: Alex Andru

Dor îmi e de tine țară

Că străin m-am dus în mâine

M-au uitat vecinii, iară

Din străini nu văd o pâine

Mi-a înghețat cuvântul gura

Să nu pot să râd de bine

S-a strâmbat și uitătura

Că nu pot să fiu cu tine

Țară, țară, dor de țară

E cuvântul tău icoană

Ce o rog în orice seară

Scoate-mă din frig și iarnă

Că pământ e lung și lat

Te-am lăsat și dus am fost

Ce am vrut am căpătat

Și mă-ntreb dacă e rost

Să trudesc cu dor și sete

Zilele să-mi fie post

Nopțile să-mi fie pete

Fără nici un adăpost

Dor mereu de dor de țară

Românie-n glasul tău

Blând îmi murmură, mă cheamă

Ca copil la sânul său

Va veni o zi desigur

Când de iarnă voi scăpa

Primăvara va fi sigur

Un sărut pe glia ta

30 nov 2018

La Sfantul Andrei

sunset-winter-shadows-wallpapers-HD-HWZ008914

Autor: Alex Andru

E Sfântul Andrei printre creștinii ce cred în putere a lui

Simbol de belșug și-mpliniri se arată în mâine

Pentru un an mai frumos și bogat ca și cel al trecutului,

In suflet se poartă smerită credința să fie mai bine

Din timp risipit peste vremuri îmi vin amintiri

Cum grâu se punea la-ncolțit și în casă era tandru fior

Unde sânt cei ce puneau auritele boabe din lanuri,

Cine a șters mângâierea din palmele lor

Ritualul creștin, strămoșesc îl știau dragii nostri părinții

Și cu boabe de grâu, univers semănam împreună, seara târziu

Fiecare avea într-un colț, ocrotit, farfurioară a lui și cuminți,

Ne uitam fascinați să vedem încolțind micul bob auriu

E Sfântul Andrei printre creștinii ce cred în putere a lui

Când vine decembrie nou și ne bate la poartă

Iar magic fior dă grâul în verde încolțind sufletului

Spre o zi mereu alta, frumos, purtându-ne soartă

30 nov 2018

Suta de ani

Autor: Alex Andru

Acolo unde printre atâția alții frați, era Vechiul Regat

Se stăruia să dea poporului a sa știută demnitate

In sufletul de bravi bărbați, ce au trudit și s-au rugat

Că una singură e România Mare, ca locul unde fratele e frate

Și mai presus de legi politice și dușmănoase ce au tăiat hotare

Cu Țara-Mamă se dorea Unirea Mare, pecetluită-n fapte

De Basarabia, de Bucovina, de Transilvania și tot a sieși

Frați din Banat, frați din Crișana, cu Maramureșul, cu toți

Să fie ce au fost de mii de ani, alături, cu binele și rău, aceiași

Pământului ce i-a născut și îngropat prin vii și morți

Acum, când Alba Iulia din clopotele sfințite, fior trimite

Rememorând suta de ani ce a trecut, voi frați români

Ce n-ați plecat și voi cei truditori, cu dor în suflet și în minte

Icoana Maicii Domnului să sărutați și cu firescul gest de mâini

O cruce faceți și vă rugați, ca tot românul, care smerit nu uită

Că România Mare va trebui din nou să fie ce a fost

Și piedicilor și vrăjmașilor, o cale să le facă, scurtă

Ca să un se înstrăineze iară glia și neamul fără rost…

Acrostih ”Romania”

roman

Autor: Alex Andru

Rătăcitor de mergi prin colburile și coclaurile lumii

O stea veghează drumul tău abrupt și solitar

Mai luminoasă este, vie și mai aproape inimii

Aici , de unde veșnicia, nu știe de hotar

N-ai să te rătăcești, n-ai cum ,ca să te pierzi

Iubită e de toți ce s-au născut sub mângâierea sa

Aici și nu în ceruri este steaua, ce-i România ta !

Dor

Autor: Alex Andru

Nu-i nicăieri în lume mai mângâios cuvânt decâtul, Dor

El nu se-aude orișiunde, și nu se știe pe de rost

E doar acolo unde, pământul, poartă casei sfânt pridvor

Și iarba te primește, curat, cum tu născut ai fost,

Iar sufletul tău știe, simte, aici singurul său loc,

Pe unde ape spală aur, truditelor zile nevoi

Și sânt păduri, ce holde străjuiesc până în vară, când se coc,

Păsări măiastre și carpatinii cerbi, turme de oi,

De unde Primăvara, din fluiere, ciobanilor, cu doinele le cântă

Numai acolo e cuvântul nepereche, Dor

Când pribegind străinelor meleaguri a ta menire sfântă,

Ferită lumii inima-ti, tresaltă și vie, e poartă a sublimului fior

Strigat

Water-Fall-HD-Wallpaper-1

Autor : Alex Andru

Strigăt

Acum sânt mai presus de firesc

Obosit nu simt pentru veci

Mă privesc și nu mă găsesc

Strigăt străbate umbrelor reci

Chin nu mai simt zile, sau nopți

Doamne ceresc, unde merg

Pământeasca plămadă ce nu o mai porți

O umbră pe ziduri luminilor șterg

Strigăt spre lume eu dau

Mâna încearcă zadarnicul gest

Nimeni nu vede doar lacrimile stau

Pe fețele acestui recviem funest

Dureros carnea de om s-a răcit

Părăsind pământescul fiord spre lumini

Strigăt mai dau rătăcit

Lume, cât am fost de străini

Ce era omenesc mai presus,

Ce era tot așa fără de rost

Risipit ca nisipul de ape s-a dus

Parcă a fost, nu, nici nu a fost

Strigăt din noapte, deși e lumină

Mai încerc către voi cei rămași

Să îmi fie dreptatea, sau vină

Pomenite pe veci de urmași

Prieten

Autor: Alex Andru

La cel ce-şi aminteşte prieten încă să îl ştie

Un singur drum e drept şi fără ocolişuri

Prea mult nu căuta, un telefon atât măcar să fie

Ca între oameni buni fără cuvinte de reproşuri

Din timpul care azi te luminezi cu o zi nouă

Nu-i prea târziu şi nu-i nici prea departe

Discret să faci un semn, sau poate două

Că prieten, da, să crezi că încă se mai poate

Visul meu

Autor : Alex Andru

Unde munții ating cerul si poeții mai cred în vis,

Unde vulturii zboară peste mulțimile de sub nori,

Ridică-ți ochii, zăpada vei vedea în curând ce alb a nins.

– Oh, ia-mă acolo în şoaptă, străjer al zilei lumină în zori…

Doamne, cate s-au facut….

shades-of-orange-and-purple-sunset-william-bartholomew

Autor: Alex Andru

Doamne, câte s-au făcut…

Au căzut idoli cu piciore de lut

Si am respirat aerul timpului mut

Mai târziu îmi spuneam,

Mai târziu lăsă-mi şipotul vremii s-ascult

Parcă am fost, parcă încă mai sânt,

Rădăcina mea sângeră,

Pământul e ud

Doamne, câte s-au făcut

Prietenia înstrainata

Autor: Alex Andru

Telefonul nu mai sună demult

S-au stricat circuite în rețele de fum

Că mai sânt, că mai ești, ce tumult

Nici un gând nu răspunde tăcerii acum

Înghețate frânturi de imagini apar

Pe retina din ochiul orbit

Nu mai știu, nu mai ști dacă iar

Vom mai sta ca și cum am vorbit

Din ce încă mai sânt bucurii

Poate eu, poate tu mai putem a vedea

Că dincolo de zi și de noaptea uitării

N-a rămas chiar nimic, n-a rămas nimenea

Ce folos de frumosul care a fost

Prietenia străbătând labirintul dintre vieți

Tu și eu, eu și tu doar nostalgicul rost

Că să crezi dacă încă mai poți

La Aniversare

Autor: Alex Andru

E tinerețea vieții mele murmurând în șoapte

Far luminos, eu cred, în calea lumii

Mă regăsesc mereu pe alte trepte

Urcând nebănuitele spirale ale vremii

Cum taina clipei când rupând tăcerea

Cu țipătul strident de a vedea lumina

În lacrimi ochii mamei au umplut venirea

Și bucuria că am sosit, că sânt întotdeauna

Ceea ce nu am fost, miracol este

Doar dragostea părinților a fost

Ca și pecete, nouă stea să dea de veste

Cum lumii chipul meu să aivă rost

Iar dacă azi o nouă primăvară mă primește

Și păsări cuib din nou își fac de fericire

Mă uit spre voi și mă mândresc

Copiii mei, știu, mă ocrotesc în nemurire

Las dorul meu de voi tot și una

Cu soare blând pe fețe zâmbitoare

Am fost cu voi și sânt, voi fii întotdeauna

O fiică, o iubită, eternă mamă iubitoare…

Îmi despletesc un an de plus

Pe umerii alunecând în valurile vremii

Și vă iubesc egal, fără răspuns

În tot ce dor e darul lumii

Rugaciune

Autor: Alex Andru

pexels-photo-248800

Când noaptea îmi cade cu stele pe tâmplele albe

Spre cer rugǎcine la tine Doamne mai sper.

Iertare nu am .Am greşit si greşesc,

Păcătos port crucea destinului meu omenesc.

Nici ce sânt, mai putin ce am fost

Cuvintele mele nu mai au nici un rost.

Vina desfrânatelor plǎceri omeneşti

Tu mi-o iartǎ .Şi tu poţi să greşeşti.

Şi din tot ce încǎ mai sânt

Credinţǎ spre tine prea Bunule Sfânt !

Ajutǎ-mi suspinelor lacrimi pod sǎ-l parcurg

Cu smerenia inocenţei iezilor sacrificaţi în amurg.

Vino, Doame, sânt mielul tǎu blând,

Am greşit, mai greşesc …

Dǎ-mi biruinţă să-nving demonicul gând –

Si mie redă-mă, Doamne, mie pământesc…

Craciun Solitar

Autor: Alex Andru

winter-scene-2

O ,da, evident că din nou vine iar un Crăciun

Cu zăpezi strecurând altă iarnă printre ninsori

Eu voi fi, nici mai rău , nici mai bun

Numai tu de-ai putea, printre fulgii ușori

Să m-auzi, să mă vezi fulguind

Când topit pe obraz ai să simți

Că din tot ce am fost, doar un gând

A rămas, ca o lacrimă ce-o vei șterge ușor ca să uiți

Eu voi fi imbrăcat cu zăpezi, nesfârșite zăpezi

Pașii mei, pașii tăi vor călca pe oriunde

Iți promit, am să fiu, însă tu n-ai să mă mai vezi

Am să-ți strig numele viscolind, iar tu nu, nu vei mai răspunde

Simplu

любовь

Autor: Alex Andru

”Tu știi ,eu am să te iubesc, cum poate niciodată

Din tot ce ochii mei nu au văzut , nu au știut

Ești blânda mângâiere a inimii uitată

In care timpul a secat iubiri ce au durut

Tu știi, eu am să te iubesc, când încă simt pământ

Sub pașii mei rătăcitori de-atâtea pribegii

Singur eu nu mai vreau să cânt-

Din dragoste să gust, să uit de nostalgii

Frumoaso, despletește dimineața c-un surâs

Intrezărind că totul nu e doar un vis

E timpul când cu timpul va rămâne doar un râs

De tristele iubiri din pulberea de paradis

Zâmbește, fă ziua fără de sfârșit în viață

Privește-mă, vezi, anii mi-au pleșuvit privirea

Fă dacă poți și știu că poți, a nu uita orice speranță

Că în sfârșit, și tu și eu , simplu, am regăsit iubirea

Tu știi, eu am să te iubesc, căci pentru noi acum

Fără de cuvinte și fără compromisuri

O dragoste ne-a regăsit pe-acelasi drum

Și -ar fi păcat să treacă iarăși ignorată-n falsuri

Sublima Toamna

Autor: Alex Andru

nature red forest leaves

Ascultă cum ea vine și e deja aici, sublima Toamnă

Mă îmbăt cu aburi de melancolie, iubita mea, eternă Doamnă

Și te zidesc de trupul meu spre-a vieții nemurire

Tu sufletului meu eternă sfântă prețuire

Mai mult nu vreau, nu sper, decât o undă de privire

Un zâmbet delicat pe chipul tău la răsărit de o trezire

A zilei noi ce niciodată nu a mai fost

Credinței mele pentru tine statornic rost

Ascultă! Vine, este Toamna sărutului ce-am dăruit demult

În dimineața timpului când fragede tulpine au împletit

Din muguri delicate coronițe de iubire

Spre a uni bărbat și o femeie în nemurire

Mai lasă-mă să te privesc și… Ascultă! Vine toamna!

Grămezi de frunze spre ochii mei atâtea vise le răstoarnă

Și stau in prag de anotimpuri soarelui să mă dezmierd

Iubito ,vino și dă-mi curajul să cred că nu o să te pierd

Ascultă! Vine toamna! Lumina zilei văratecul fuior împrăștie

Iar nopțile sânt tot mai lungi și nimeni nu mai știe

Dar pentru noi, noi amândoi privirile ne mai mângâie și ne înseninează

Până atunci când peste ale noastre tâmple, albul va sta de pază

Florii

Autor: Alex Andru

Gyönyörű-a-tavasz

Motto : ‘’ Osana !

Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului ! ’’

La sărbătoarea zilei sfinte care ne adună
Pe toți creștini în fapt și în smerenie,
Ca peste râul vieții noi să trecem în lumină
Sub ramuri de măslini și de finic care mângâie.

Acum îmbobocite brațe cresc reânviind în seve
Și dau spre ziuă gingașe flori și mâțișori în sălcii,
Pentru a sta în grinda casei, sau la icoanele suave,
Crenguțele aduse-n dar sânt iar sfințite prin biserici.

Drept mulțumire în credință noi am avut, avem Florii
Dintr-o istorie a timpului profundă, de-a Domnului Isus sosire
La porțile orașului Jérusalim, tărâmul sfânt al Învierii
Pentru a știi , a nu uita, Osana, eterna noastră binecuvântare.

Iar dacă o săptămână de patimi va să fie
Azi mulțumire să avem cu despletite sălcii,
Căci rămurelele ce duc în palme bucurie
Sânt tot și sânt speranța și dragostea, credința Învierii.