Creatii literare: Liliana Badea Carstea

Mi-aduci bucuria cu o floare

 

Poezie PREMIATA

 

Mi-aduci bucuria cu-o floare

Și-un zâmbet; și sufletul plin

De dor și căldură de soare

Se umple sub cerul senin.

E toamnă în visele mele,

E iarnă în sufletul meu

Parfumul de crizanteme

Mă însoțește mereu.

Mi-aduci bucuria cu-o floare,

Un foșnet plutind în eter,

E susurul vechi de izvoare

Învăluite în mister.

Mai vino spre mine cu toamna

Ce se sfârșește acum,

Oprește-o din cale și-ntoarce-o

Din nou, către mine, din drum.

Mai vino si adu cu tine

O floare. Și cântecul meu…

Printre cuvinte grăbite

Să-l porți cu tine mereu.

 

Măturătorii

 

Se-aude-n stradă hârșâitul

Măturătorilor de frunze,

De praf, de cărți și foi împrăștiate,

Ce vin în fiecare noapte

S-adune de prin colțuri pânze,

Să nu le-atingă cu lumina, răsăritul.

 

Cu murmure și zgomote de cioburi

Se-apropie, se-aud în colțul străzii,

Îi latr-un câine dintr-o curte,

Sporovăiesc și vrute și nevrute,

Se-ndepărtează în puterea nopții

Până ce nu se mai aud și se transformă-n umbre.

 

Și-apoi se lasă iar liniște-adâncă

Peste aleea fermecată,

Vântul se furișează printre ramuri

Cu foșnete ce se revarsă-n valuri

Peste fereastra-ntunecată,

Pe frunza ce un tei aruncă.

 

Se-aud încet măturătorii jos în stradă.

Cu-n iz de vechi și-un nor de amintire blândă.

Ridică colbul vechi spre steaua tremurândă

Ce-n jos privește fără să ne vadă…

E doar un vis cândva pierdut în umbră

Cu note tremurate-n grabă.

 

O muzică ce vine peste noi cu praful,

Nisip de stele și de Soare,

Se cerne peste zarea adormită

Și ne dă vise minunate-n noapte.

Vise de-argint și diamante

În sufletele pline de culoare… și de șoapte

 

Se-ntoarce viitorul 

 

Călătoream cu frig în suflet prin marea de tăcere

Și mii de stele-n juru-mi se năpusteau arzând.

Prin clocotul albastru rămas după cădere,

Din marea zbuciumată, lumini se-aud cântând…

 

Se-ntoarce viitorul iară, să-și vadă nemurirea

Din turnul vechi al nobilului timp necruțător.

Și parcă tot ce vede îi aștepta venirea

Și tot ce simte-n suflet, e dor sfâșietor.

 

Privește astăzi către mâine cu inima și gândul

Din zilele știute – din zile ce-au trecut,

Nescrise file albe, azi răvășite-n vântul

Ascuns în colț de umbră, adânc și nevăzut …

Cuvinte nespuse

 

Cuvinte ce dor,

Cuvinte nespuse,

Trăiri netrăite,

Simţiri ascunse

Se adună în suflet

Adânc, nevăzute,

Se strâng tăcute

Mai multe, mai multe…

Şi macină totul

Cuvintele mute, tăcute,

Nespuse şi nevăzute.

Durute.