Referințe critice: Marieta Coman

Șef Departament ”Noutăți editoriale” și Membru al Clubului Gold al colaboratorilor revistei ”Poezii pentru sufletul meu” din Canada

Victor Constantin Măruţoiu

DESPRE POEZIE ŞI TRĂIRE ÎN SENSUL REÎNCIFRĂRII IDILICE

Existenţa noastră cunoaşte o nouă încifrare a esenţei umane, determinată de tot ceea ce lasă ca urme pandemia, războiul şi alienarea spiriuală. În acest sens, doar Poezia poate vindeca aceste răni şi poate reface, reclădi spiritul uman. Ea este acel leac unic, identitar şi transformator a tot ceea ce poate distruge duhul omenesc. Nu putem trăi fără Poezie, căci pentru noi ea ar putea fi precum apa vie.

Din cele mai vechi timpuri, Poezia a fost sursă de inspiraţie a tot ceea ce era reprezentat în sfera sacrului. Manifestările cultice erau transpuse în versuri, Poezia putând fi privită ca fiind sens şi simbol al transcendentului în imanent. Astfel, Poezia îmbrăca misterul divinităţii revelat umanului.

Poezia este calea noastră de reîntoarcere pe tărâmurile idilice ale Edenului. În acest sens se încadrează şi prezentul volum al doamnei Marieta Coman, intitulat Şoapte rătăcite-n valuri . Este compus din două părţi, numite sugestiv Valuri şi Şoapte, parcă descriind viaţa omenească, pe care o vedem curgând dinspre valuri spre şoapte. Am putea vizualiza o mare înspumată, descrisă de valuri şi care ne şopteşte poveşti nemaiauzite din lumea întreagă, ea, marea, fiind martora mai multor întâmplări decât omul ar putea să-şi imagineze. Acest periplu poetic ne readuce în zona celor ce au devenit legende sau au păşit în legendă şi care, poate, au fost părtaşi ai vechilor naufragii sau expediţii mitice.

Un alt simbol al acestei peregrinări între Valuri şi Şoapte se poate gândi ca fiind drumul omului în viaţă de la naştere, trăire, când este puternic şi activ precum valurile mării, iar mai târziu se stinge, încet-încet, rămânând doar şoapte pale.

Un al treilea registru ar putea fi cel al erosului, al iubirii, care întru începuturi este vulcanică, iar, mai apoi, pierzându-se, nu mai rămân din ea decât şoaptele ca reminescenţe în inimă, suflet, memorie.

Poemele doamnei Marieta Coman sunt de o sensibilitate aparte, de o melodicitate a romantismului renăscut din cenuşa timpului, întru cele ce sunt ale devenirii împlinirii iubirii în cele ale veşniciei. Simboluri precum stea, culoare, timp, trecere, tăcere, vânt, val etc. sunt condensate în poemele prezentului volum în formele lor cele mai pure, rezonante, reclădind un neoromantism modern, care este descris şi prin forma de versificaţie aleasă, anume versul liber.

Poeta Marieta Coman ne provoacă prin acest volum, Şoapte rătacite-n valuri , la meditaţia asupra vieţii din perspectiva trăirii în sensul reîncifrării idilice.

Victor Constantin Măruţoiu

membru al Uniunii Scriitorilor din România

Gelu Dragoș

Poetei Marieta Coman îi curg poemele prin vene…

Poeta Marieta Coman s-a ”compus/într-o poezie” ca să poată beneficia de toate minunățiile și magia lumii. Nichita Stănescu spunea că ” Poetul nu are biografie; biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreaţă sau mai puţin măreaţă”. Cât adevăr! Prin această carte de poeme intitulată ”Șoapte rătăcite-n valuri”, apărută la editura ”Ecou Transilvan” Cluj Napoca, în 2022, ne dăm seama că nu putea fi decât o poetă, fiind o iubitoare a frumosului, a mării, a Cerului care se oglindește în ea, dovadă că și volumul despre care fac vorbire l-a împărțit, sugestiv și imparțial în două părți: ”Valuri” și ”Șoapte”.

De altfel, Victor Constantin Măruțoiu, coordonatorul colecției Poezie din cadrul editurii Ecou Transilvan notează în prefața cărții: ”Poemele doamnei Marieta Coman sunt de o sensibilitate aparte, de o melodicitate a romantismului renăscut din cenușa timpului, întru cele ce sunt ale devenirii împlinirii iubirii în cele a veșniciei. Simboluri precum stea, culoare, timp, trecere, tăcere, vânt, val sunt condensate în poemele prezentului volum în formele lor cele mai pure, rezonante, reclădind un neoromantism modern, care este descris și prin forma de versificație aleasă, anume versul liber”.

Poeta numără clipele în șoapte (”Șoapte rătăcite-n valuri”), cuvintele pentru ea dansează pe colile albe (”Stropi de cerneală”), tăcerile sunt cuprinse cu palmele (”O pană ca o amintire”), chiar dacă ar avea mai multe inimi pentru poetă există un sigur Cer (”Cât pentru șapte suflete”), clepsidra timpului o deranjează vădit (”Clipe prin clepsidră”), visele ei se îmbracă asemeni hainelor (”Șifonierul cu visuri”), viața reprezintă în esență, o mare de valuri, mai mari sau mai mici, line sau violente (”Prin valuri”), dat totul este să nu te sperii, în această viață de orice furtună (”Zbor alb”).

Marieta Coman continuă pe aceeași linie care surprinde plăcut cititorul: ar renaște în cineva compatibil pentru ca acele ceasornicului să nu-și mai aibă rostul (”Ceasornic fără ace”), nu caută răspunsuri din cauza întrebărilor care trebuiesc puse (”Totuna”), lacrima pentru poetă aduce doar alinare (”Lacrima”), uneori trebuie să mai facă ordine în suflet, în gânduri dar acest lucru e greu că nu poate să se debaraseze de clipele ei (”Gânduri”), este prinsă între realitate și imaginație și caută un refugiu în cea din urmă (”Slalom”), corespondează cu timpul (”Scrisoare”), a scrie ”când nimic nu ai a spune” vorba Poetului, e foarte greu iar cuvintele ei miros a cerneală vinovată fiindcă literele se-ncâlcesc (”Cerneală vinovată”), cerșește infinitul (”Infinitul…și-atât) fiind o ”petală plutind”.

După cum observăm, poeta mereu vine cu soluții surprinzătoare, cu medii edenice, dar tânjește după fericire, după iubirea ideală, după nemurire aș îndrăzni să spun: ”În seara asta mă așez comod/pe-o margine de stea/și într-o cupă îmi mai torn/secunde dulci în viața mea…//Le savurez tot una câte una,/să pară că e timpul lung,/să simt din plin parfumul lor,/c-ar semăna puțin a infinit…//În seara asta vom fi noi,/eu doar, cu a mea cupă,/poate vom păcăli cumva/secundele, să nu se ducă…” (”O cupă cu secunde”)

Alte teme și simboluri cuprinse în acest volum sunt: copilăria, anotimpurile, cântecul, culoarea, tăcerea, timpul, zborul, vântul, stelele, luna, dorul, dorințele, sărutul. Am să vă rețin cu câteva versuri din partea a doua a volumului, ”Șoapte”. ”Mă ascundeam în șoapta unui val,/alintul lui să-mi risipească zbuciumul,/el m-alunga mereu spre mal,/să-mi pară viața fină, cum e pe-o plajă/nisipul …//Șoptite valuri mă împresurau/și gândurile treceau ca o briză/când, înotând prin ele,se spărgeau,/lăsându-mă plutind/pe-o apă lină…”(”În șoapta unui val”)

Plus valoare aduce acestor minunate poezii semnate de Marieta Coman, de un neoromantism al vremurilor de azi, ilustrațiile care le însoțesc, semnate de Raluca Diana Coman.

Gelu Dragoș

VASILE BELE

Motto:

„M-am compus într-o poezie

ca să pot simți magia lumii

necuprinsă între limite

și să simt zborul liber de îngrădiri”

(Marieta Coman, din „M-am compus într-o poezie„)

(…)

MARIETA COMAN

ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI

(apariție editorială; autor Vasile Bele)

Al treilea volum, în ordinea aparițiilor, după „Nuanțe de suflet” (volum de debut) „Ecouri albe din priviri de smarald„, „Șoapte rătăcite-n valuri„, întregește, în fapt, trilogia lirică a poetei Marieta Coman, membru L.S.R., Filiala Cluj-Napoca.

Am avut bucuria de a primi acest volum cu „dedicație și iscălitură”, de la autoare, în cadrul primei întâlniri cenacliere din anul 2023, din cadrul L S.R., Filiala Cluj-Napoca, motiv pentru care aduc laudă și mulțumire.

Dacă tot vorbeam la timpul trecut, mai permiteți-mi, dragi prieteni să amintesc, în acest context literar, și faptul că nu îmi sunt străine nici celelalte două volume, frământări de suflet. Le-am semnalat apariția editorială la vremea „nașterii” lor și chiar am tipărit recenziile în revista „Din vatra satului”, dar și în proiectul antologic „Antologie de texte. Recenzii de cărți personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba”, proiect început în plină perioadă de pandemie, aflat încă în derulare, pentru că ne vom opri cu acest proiect la volumul X (coord. Gelu Dragoș, Nelu Danci și subsemnatul, Vasile Bele).

Azi, este despre Marieta Coman și izbânda literară cu număr trei – „Șoapte rătăcite-n valuri„, volum apărut la Editura Ecou Transilvan (editor Nadia Farcas), Cluj-Napoca, 2022, ISBN 978-606-730-980-5, 172 p., prefațat de către dr. Victor Constantin Măruțoiu, (membru U.S.R.).

Volumul se compune din două secțiuni/capitole – „Valuri ” și „Șoapte”, fiecare secțiune/capitol având câteva zeci de poeme și un motto aparte, dar poezia din debutul volumului poartă și numele acestuia – „Șoapte rătăcite-n valuri„:

„Sub geana apusului

clipele se numără

în șoapte,

șoapte aduse de val

din adâncul gândului

sub apăsarea cugetului

din zvâcnirea inimii

în pâlpâirea iubirii.

În fiecare val

se zbate

un vuiet de vers

ce cheamă

sau alungă

liniștea…„, (p. 9).

Sunt de remarcat, în cadrul acestui volum, sensibilitatea poetei, pusă la loc de cinste, în fiecare strofă, în fiecare poem. O sensibilitate aparte, care te poartă pe aripi de visare și care îți dă aripi să zbori, pentru a înțelege frământarea poetei. Alăturat acestei sensibilități este iubirea deosebită – care-și întreține arderea și zbaterea în rădăcina sincerității, purității și a naivității.

Ce ne-am face fără această trilogie – sinceritate, puritate, naivitate? Nu am fi noi! Nu am ști defini iubirea. Nu am ști scrie atâta de frumos poeme iubirii (sau poemul iubirii, evident la modul general).

Avem, aici, în volum o lecție de emoție și vibrație. Emoția și vibrația lirică au cunună înveșnicită în anotimp de vise, în lut și rugăciune, dar nu orice fel de rugăciune – ci, în cea a inimii. Avem frământare zidită în adevăr, cu șoapte aduse la mal de valurile, rătăcite prin amintiri neculese, prin cristalin de izvor, prin foșnet de vânt, gând adâncit în apăsare de cuget, în curajul aripilor întinse, în închipuiri și îngeri, în zâmbet nebunesc.

Poeta Marieta Coman, rostind în fața noastră, a cititorilor, „Încă o promisiune„, (p. 66) așterne frământări și zidiri de gând și cuvânt, în „Cuvinte nemuritoare” (p. 68) și, probabil, precum nu mulți alții, își pune „Întrebarea vieții„, (p.69), sau vieții o întrebare, evident retorică:

„de ce suntem aici,

care-o fi rolul nostru, oare?”.

Poemele sunt nestemate transformate în visare, sunt clipe pierdute și regăsite (pierdute în visarea unei regăsiri), cern o poveste – fiecare poem avându-și propria poveste în șoaptă, uneori în „Șoapta timpului„, (p. 86). Ce frumos este să vezi că „depărtarea e aproape”, că cerul își deschide brațele albastre („Prin zborul meu„), că alergarea după căutări de vise nu e zadarnică, dimpotrivă aduce miracolul iubirii spre a fi împărțit la doi.

Universul și crezul șoaptelor își are culoarea mitului – paradis, scântei, maiestuos, miraj, vibrație, miere, zâmbet, îmbrățișare, cuib… oare, ce îți propun toate acestea? Prea mult suflet. Prea mult patos. Încredere oarbă. Mereu dorința unui sărut, a unei îmbrățișări care va dura cât o eternitate, priviri și căutări în perfecțiunea credinței în iubire, melodii și sentimente într-un dans al libertății dorinței.

Alteori tăcere și limpezime. Așteptare și răsărit. Mereu visare în lumină… „Pași de vals” – magnific. „Îmbrățișare într-o stea„- scânteie de iubire, inima în flăcări, beția dragostei, cerul martor acestei îmbrățișări cu neuitarea.

Și, dacă avem mal și val, șoapte și fapte, zbatere și sentimente, avem și o „Geamandura”, (p. 111):

Geamandura nu este altceva decât o „graniță”, o „mejdă” între real și ireal, între vis și zidire, între putință și neputință, între a îndrăzni și a cuteza, între strigăt și zbaterea, între limită și dincolo de limită, între pas și popas, între pasiune și furtună, între tine și mine, între lumesc și nelumesc, între fantastic și credință, între ardere și zbaterea. Oare, despre ce vorbim? Despre ce mai putem vorbi? Nelumescul întrece pământescul, visarea de devine realitate și toate devin „Inocență„, (p. 117), rugăciune, răstignire, rupere și realitate – „Cu majuscule” (p. 116).

Iubirea se întoarce în fiecare răsărit. Parcă aș (re)trăi povestea Luceafărului – el, din univers, dorindu-și moartea pentru o muritoare în care arde iubirea pămîntească. El, un nemuritor, dar în stare să lase palate, bogații, cristale, smaralde, pentru acea oră de iubire. „O oră. Atât… mi-ar fi de-ajuns!”… stelele care-și picură răsfăț în inimă, suflet care mai crede în iubire, uimire și broderie în „magia și minunea nocturnelor iubiri”, („Picura cu stele„), p. 121.

Foarte frumos apare trilogia „În gând, în suflet, în vis„, (p. 125). Dualul „Început și sfârșit„, își are corespondent în lumesc și real. În orice există un început, dar să nu uităm că începutul, odată născut, își are propriul sfârșit.

Vom întoarce și ultima filă a acestui volum-trei, în timp ce autoarea deja scrie primele file din cel de-al patrulea volum. Chiar și dualitate apus-răsărit este omniprezentă în volum. Mai vreți exemple? Așteptarea își întinde toamna pentru a se întâlni cu „Sărutul stropului de rouă„, (p. 150), pentru ca „Din când în când„, (p. 151), în miros de cireșe coapte, pe vremea înseratului, „mă acopăr de tine”, iubire-vis, iubire-iluzie, iubire-așteptare, iubire-de-tine.

Undeva, cândva… cred în realitatea împlinirii în iubire. Acel fantastic vis-speranță-regăsire există pe-aici. Poate în „șoaptele frunzelor”, în „pașii apăsați pe ninsori” ce se lăsa așteptate, în „atingerea unui sentiment”… atunci vom trăi, cu adevărat „Infinitul nostru„, (p. 159).

Citind volumul „Șoapte rătăcite-n valuri” vei găsi răspunsul la întrebarea „Știi cine sunt?”, (p. 165). Am aflat din prima clipă! Abia acum știu cu adevărat și te cred…! Ești Zee? Iată, răspunsul poetei:

„O parte de cuvânt

într-un vers curgând,

un dor imens

și-un gând,

sclipire tainică-n privire

și-o nesfârșită

melodie…!”.

Felicitări! Parafrazez, cu cele mai nobile gânduri – „carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”. Veșnicia să te citească mereu…

Vasile Bele, Chiuzbaia, 27 ianuarie 2023

– membru U.Z.P.R., Filiala Vâlcea;

– membru L.S.R., Filiala Cluj-Napoca;

– președinte ASCIOR – Aria Maramureș;

– Asociația Scriitorilor din Maramureș.

Dacă e zi de joi, Cercul Militar din mijlocul Clujului, își așteaptă invitații. Este zi de ședință de Cenaclu literar – Liga Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca. Se anunță o zi plină. Un program încărcat. Așa a fost. Am fost printre cei prezenți în sală. Participanți din mai multe colțuri de țară. Ion Machidon – București. Valer Toderici – Telciu (BN). Virginia Paraschiv, Mariana Cristina Popan, Ionela Amalia Sima, dr. Mihai Ganea și subsemnatul, Vasile Bele din Baia Mare (MM). Din Turda, a fost prezentă, (proaspăt membru L.S.R.), Marieta Coman. Mulți, foarte mulți clujeni. A fost o ședință de excepție, cu oameni excepționali. Oameni care pun suflet în tot ceea ce fac.

* * * * * * * * *

(…)

MARIETA COMAN

ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI

(semnal editorial; autor Vasile Bele)

Printre cărțile de suflet primite este și cartea „Șoapte rătăcite-n valuri„, Colecția Poezie, apărută în condiții grafice deosebite, la Editura Ecou Transilvan, 2022, Cluj-Napoca, ISBN 978-606-730-980-5, 172 p., autor Marieta Coman.

Felicit apariția editorială a volumului și o susțin. Am bucuria să cunosc autoarea de la ședințele de Cenaclu literar de la Cluj și sunt mândru de o așa realizare. Sunt bucuros eu, de realizările altora. Ești un mare bravo, Marieta Coman! Sunt convins că vei continua activitatea literară și culturală în același ritm, păstrând cutumele calității, autenticității și originalității sufletului tău.

Motto:

„Uneori șoaptele atrag atenția mai tare decât orice strigăt…”.

Marieta Coman

Am zidit ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI de visare

peste frământările limpezimii izvorului

drept liant am folosit STROPI DE CERNEALĂ

și mult, foarte mult albastru necălcat

Am luat O PANĂ CA O AMINTIRE dintr-un

cuib de gând să îmi ajungă

CÂT PENTRU ȘAPTE SUFLETE…

Nu am cernut foșnetul vântului

ci am adunat CLIPE PRIN CLEPSIDRĂ

pentru frământările care mi se leagă

de lumina cuvântului liber

Iar în ȘIFONIERUL CU VISURI

pe un raft de dor

ȘOAPTELE RĂTĂCITE-N VALURI

își chemau la taifas CĂUTĂRI de suflet

Apoi, dintr-un ZBOR ALB spre asfințit

am chemat LACRIMA verde-miracol

să îmi fie muză PRIN VALURI

pentru un timp ce curge dintr-un

CEASORNIC FĂRĂ ACE…

PE MALUL ALTUI TIMP stă la cules de GÂNDURI

răstignirea.

Azi, veacul, face-va SLALOM printre picuri de amintiri

cu arome de iasomie și busuioc.

Asfințitul își va scrie o SCRISOARE sieși

fără pretenția unui răspuns

Da! Va primi răspuns de tăcere

Dintr-un bob de CERNEALĂ VINOVATĂ își va curge

plecarea

INFINITUL… ȘI-ATÂT pentru tine cuvânt netrist…

O PETALĂ PLUTIND înspre răsărit de vânt

își urmează șoapta tăcută

PE PLAJA GÂNDULUI chemat să culeagă vise albastre

ÎN OCHII SOARELUI se adună frunză și lut

lacrimi și patimi

iar într-un SENS GIRATORIU

cele trei ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI

numără nisipul fierbinte călcat de Euterpe

urmează încă un ZBOR DE PORUMBEL

spre adevăr mângâiat de libertate…

II.

Motto:

„Să ne oprim puțin din zborul efemer pentru a admira eternitatea unui vers…”.

Marieta Coman

Voi călători în vis

adunat în clepsidră de adevăr

din care curg ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI

– frământări și îngeri

lumină în senin de munte

FRĂNTURĂ DE MISTER și

PERSEVERENȚĂ,

toate prinse în buchetul timpului ce va să se întoarcă.

O CUPĂ CU SECUNDE

salvează libertatea gândului rătăcit

iar tăcerea dintr-o REGĂSIRE

va chema la rugăciune

LUMINA DIN VERS…

Nu voi scrie pe cer decât cu clipe de adevăr

mângâiat de muze

rugăciunea inimii o voi rosti

adunând CUVINTE BRODATE.

Au tăcut toamnele și îngerii

AZI AM TĂCUT și eu… dar am desenat VALUL

care-și așterne

NUANȚE DE NELINIȘTE

printre picuri de ploaie și ceață

MAI CAUT tăcerea în pribegie

dar și în ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI

nu știu dacă le voi întâlni –

UNEORI timpul nu ține cu mine…

PE-ALEI DE VISE ninge cu libertate

albastră învelită în gând rătăcit

CLIPĂ, după CLIPĂ

îmi adun limpezimea mirului

și torc amintiri neculese

MĂ CERN DIN CLIPE și mă renasc

în miresme de gutui

STROPI DE VERS adunat în zbor de umbră

îmi aduce aminte de tăcere și

de un SUFLET ZDRENȚUIT de neîmplinire…

CERUL și CUVÂNTUL îmi sunt martori

pe DRUMUL ce-l am de la suflet până la suflet

de la tăcere la altă tăcere

TIMP GRĂBIT mai ești – adună speranță și TĂCERE târzie

într-un palat de rouă înconjurat

de CER ALBASTRU

și păzit de ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI…

III.

Motto:

„În șoapta timpului

tot o s-aud chemarea ta

și frunzele foșni-vor a poveste…”.

(Marieta Coman, din „Șoapta timpului”)

Căuta-te-voi amurg

și pe voi ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI

să îmi răspundeți degrabă la o întrebare:

„Care-mi este SCOPUL VIEȚII?”.

Nu căutați rime! Nu mă amăgiți!

Nici cu FOȘNETE DE ÎNDOIELI nu îmi răspundeți!

Încercați, totuși, cu AROME DE TOAMNĂ

dar nu din orice toamnă

vreau să gust aroma din TOAMNA MEA

– o toamnă pictată printre gutui

o toamnă culeasă din cântec

chemată din PIERDUTE AȘTEPTĂRI

cusută cu rod și ÎNCĂ O PROMISIUNE

o toamnă dintre timp și veac

o TOAMNĂ ÎN PARFUM DE LINIȘTE…

„Dați-mi TOAMNA MEA înapoi!”

am să îți strig dacă nu prind răspunsul.

adun PARTICULE DE VÂNT și cuvânt

le voi prinde în CUVINTE NEMURITOARE

și printre veacuri îmi voi răspunde eu

la ÎNTREBAREA VIEȚII – CINE SUNT?

Pentru că ecoul gândului rătăcit

îmi aduce COPILĂRIA MEA înapoi

voi invoca lui Erato

să aleagă RUGINII DANSURI

din colecția toamnelor viitoare

pentru că de azi

M-AM COMPUS ÎNTR-O POEZIE…

Striga-voi zorilor CINE SUNT?

și îmi vor răspunde

COPILĂRIA MEA rămasă în lut

TIMPUL MEU dintr-un gând de mir

și MĂ TEM că veacul

va ruginii scriind

O MELODIE LA INFINIT

din care voi înțelege doar atât

AM FOST O CLIPĂ din TIMPUL MEU

rămân o amintire din COPILĂRIA MEA

și voi scrie alte CUVINTE NEMURITOARE

pe care le voi zidi printre

ȘOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI…

Am scris LIMBII ROMÂNE să îmi cearnă

culori de toamnă și TĂCERE târzie

dintr-un CER ALBASTRU

deschide-voi fereastră să intre răsăritul altor

ȘOAPTE…

Vasile Bele, Chiuzbaia, 27 ianuarie 2023

– membru U.Z.P.R., Filiala Vâlcea;

– membru L.S.R., Filiala Cluj-Napoca;

– președinte ASCIOR – Aria Maramureș;

– Asociația Scriitorilor din Maramureș.

Recenzii literare despre scrierile MARIETEI Coman

– Revista ebibliothecaseptetrionalis (2021) – revista Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, Baia Mare (semnal editorial Vasile Bele )

– Blogul „moaraluigelu”; Revista „Moldova literară”, 2021, (redactor-șef Mihai Știrbu) – semnal editorial Vasile Bele

– Antologia GALAXY- autori români contemporani – Antologie de ecouri literare- editura GLOBART UNIVERSUM- Montreal/ Canada

– Antologia de texte – ‘Recenzii de cărţi – Personalităţi ale literaturii contemporane- Sincerus Verba’- editura ‘Mircea cel Bătrân ‘- Băile Olăneşti- Vâlcea