Creații literare: Marieta Coman

Stropi de cerneală

O călimară şi-un condei şi stropi de cerneală…

coli albe întinse pe margini de existenţe

câte un strop de cerneală le acoperă timid

şi fiecare e un gând şi fiecare e aripa unui sentiment…

Din fiecare strop ia naştere o literă,

din mai mulţi, un cuvânt…

care poate va alina sau, poate, va scrijeli

în adâncimea sufletului, adânc.

Cuvinte dansează acum pe colile albe…

Te uiţi la rezultat…în faţa ta ai harta

sufletului transpusă prin cerneală…

Parcă tot ce simţi s-ar fi scurs prin

propriile-ţi cuvinte şi acum, te poţi privi

pe tine însuţi, pe o coală…

E interesant să te citeşti

sau, să te citească alţii…

Şi te gândeşti atunci, cât de mult contează

ce formă au luat stropii de cerneală,

în ce cuvinte s-au transformat…

şi cât de mult ai alinat cu ele sau, poate ai rănit…

Aşa că,

ai grijă să nu stropeşti cu cerneala ta,

ai grijă ca picăturile de cerneală folosite

de tine,

să aline sau, să bucure…!

 

Scrisoare

  Scrisoarea îmi era adresată…

Numele meu cu majuscule și cu semnul exclamării !

Deschid și văd doar rânduri scrise cu majuscule.

Pare important… :

‘’ Trebuia să îți scriu,

să îți atrag atenția cumva…

Nu îți sunt pe plac niciodată,

deși îți ofer totul.

Mereu parcă mi te împotrivești și mă apostrofezi…

Noaptea te surprinde la ore târzii,

iar răsăritul te găsește deja făcând ceva

când de-abia s-a deschis geana dimineții…

Dacă vreau să lenevim împreună,

îmi spui că ai ceva de făcut, dacă vreau să ne relaxăm

și să ne ținem companie, nu se poate, mereu te grăbești…

Sunt gelos pe tot ceea ce îți captează atenția,

iar pe mine nu mă prețuiești.

Crezi că vei mai putea recupera vreodată

clipele de relaxare ce le-am fi putut petrece împreună,

stând așa, pierduți și nefăcând nimic,

doar bucurându-ne unul de altul…?

Crezi că mai poți întoarce unele momente

în care cel mai important să fiu eu,

fără ca altceva sau, altcineva să îți distragă atenția…?

Eu, sunt aici pentru tine…

Nu mă grăbi, sunt doar al tău !

Încearcă să mă prețuiești,

atât cât se mai poate…!

Cu drag,

al tău

TIMPUL..’’

Motto :

Să ne oprim puţin din zborul efemer

pentru a admira eternitatea unui vers…(Marieta Coman)

 

Lumina din vers

Eu cuprindeam lumina într-o palmă

şi-o trimiteam înspre al vieţii nor,

când picurau din ochi boabe de rouă

şi sufletul se întrista că plouă…

Eu deschideam cutia magică a poeziei

şi regăseam în ea petale parfumate,

căzute dinspre stele şi din a lunii taină

şi presărate în cuvinte poleite…

Eu atingeam fineţea cuvântului stingher

ce-şi căuta cărarea dinspre sufletul de gheaţă

şi se-aşternea timid pe-un colţ de coală albă

şi-şi aşteapta buzele ce ar vrea să-l soarbă.

Eu inspiram parfumul împrăştiat prin versuri

îmi potoleam trăirea prin fiece cuvânt

şi îmi spuneam că nu există-n lume

balsam mai bun de suflet, ca versul pe pământ…

Suflet cu cerneală…

Azi sufletul

l-am transformat în călimară,

puneam peniţa-n el

şi scriam pe o coală.

Cuvintele curgeau

despre iubire,

se unduiau şi se-ntristau

pe-o coală de hârtie…

Erau ca o cerinţă

sau ca o rugăminte,

cerşeau doar sentimente

şi zile fericite.

Şi-am scris şi tot am scris,

până am realizat

că nu ştiam, într-un  final,

cui i le-am adresat…

Cerul  

Cerul a strâns atâtea lacrimi

şi a făcut din ele nori

şi-apoi să spele a vrut din nou

tot răul presărat în noi.

Cerul a aşteptat atâtea rugăminţi

priviri duioase se-ndreptau spre el

încât l-a pus pe Soare între sfinţi

ca să împrăştie un zâmbet tuturor.

Cerul primeşte câte o dorinţă întruna

şi de aceea-n noapte îşi pictează stele

să lase uneori să cadă

pentru dorinţa fiecăruia, tot câte una…

Cuvântul

Să nu călcăm cuvântul cu talpa nepăsării

să nu-l împrăştiem în lume fără sens,

el are importanţă şi greutate mare

de-i lăsat liber, să fie cu-nţeles…

Să nu-l lăsăm să cadă, precum un bici ce arde

nici răutate multă, să nu punem în el,

căci nu îl vom putea întoarce niciodată,

dacă-ntr-un suflet a făcut deja mult rău…

Şi chiar de ni se pare că nu au importanţă

cuvintele rostite în grabă sau furie,

realizăm tărziu că au căzut cu greu

şi poate regretăm, că le-am lăsat să zboare…

M-am compus într-o poezie

M-am compus într-o poezie

ca să pot simţi

magia lumii

necuprinsă între limite

şi să simt zborul liber

de îngrădiri…

M-am compus într-o poezie

ca să ating suflete

şi să le spun

că viaţa e un zbor

neînfrânt…

Sunt valul tău

Sunt valul tău

şi aştept îmbrăţişarea

şi-aştept să te arunci în al meu zbucium

să mă-nsoţeşti în larguri înspumate

acolo unde se îngemănează orizonturi…

Sunt valul tău

şi nu mi-e teamă

c-o să mă părăseşti în larg,

ne zbatem amândoi în depărtare

şi ne întoarcem împreună iar la mal.

Sunt valul tău ce îţi aduce

sau îţi duce frământarea

şi zbuciumul din răsărit,

dar ce frumos când înspre seară,

privim apusul, împreună, negreşit…

Caligrafie

Te conturam

ca pe o literă-n caligrafie

scriind încet, cu fiecare buclă-a ei

cuvinte care trebuiau să dea magie

când buzele le pronunțau ca-n șoapte de la zei.

Și te citeam

cu intonație

când mă intimidai, curgeai șoptit

și te prindeam între cuvinte cu o grație

să nu te pierd din rândul scris și împletit.

Și vocea te chema

și te certa, deopotrivă

erai dorință și demon, în același timp

și-mi luminai chipul într-o cerință

și, ca-ntr-o melodie, râsfățai atât de blând…

În melodia ta…

Am să mă pierd în melodia ta

când notele înalte își vor dansa valsul

și perdeaua nopții își va  rage draperiile.

Am să mă regăsesc în melodia ta

când notele ei îmi vor mângâia conturul

lăsând dorința să danseze liberă…

Am să te caut în melodia ta

unde ai tatuat crâmpeie de sentimente

închise în răvașe cu mesaje pentru mine.

Și am să rămân în melodia ta

pierdută sau regăsită,

dar fredonând cu inima.

Îmbrăţişaţi într-o stea

Lasă-mă să-ţi fiu scânteia

apusului întârziat

şi ultima stea pierdută

pe cerul ce s-a întunecat

şi murmurul din răsărit

aş vrea să-ţi fiu,

parfumul din petala

unui trandafir,

licoarea ce-ţi îmbată

simţurile

şi verdele ce îţi trezeşte vieţile…

Un vals târziu

păşit într-o îmbrăţişare

şi cupa ta de fericire

şi candoare…

Şi-n nopţi târzii

când cerul negru va părea

să luminăm doar noi,

îmbrăţişaţi într-o singură stea…

Iubirea pentru mine 

 

Sărut pe umărul plăpând

trezit în dimineața

dintr-un anotimp,

doi ochi sclipind

când se privesc în alții doi

și catifeaua parfumată

a unor buze moi,

un dans valsat de două inimi

și infinite îmbrățișări

cuprinse în lumina lunii

promisiunea unui zâmbet lung,

nemărginit

aceasta e iubirea pentru mine,

fără de sfărșit…

Aștept în toamnă

Eu sunt aici

și a căzut o frunză

tu unde ești

în care vară ai rămas,

de nu iți pare că s-a așternut răceala

și crezi că arzătoare sentimentele-au rămas?

Eu sunt aici

e toamnă-n viața mea

și nu mai știu

în care vară te-am pierdut,

mai caut printre frunze galbene ceva,

poate că urma pasului tău o ascund…

Eu sunt aici

și toamna m-a pictat

cu galben și cu frunze ruginii,

degeaba aștept un anotimp mai cald

căci tu nu știi în care anotimp eu m-am pierdut

și nu știi nici în care mă mai poți găsi…

Fire de tandrețe

Călătoare pe marginea ta de timp

mă agățam de franjurii destrămați

și îți deșiram rânduri și rânduri de clipe.

Îmi dăruiai haina sufletului tău

până nu mai rămânea nimic din ea…

Și pe urmă,

pe urmă mă rugai să îți tricotez

sentimentele în culori vesele

ca să îți bucure sufletul…

Te îmbrăcam din nou

cu fire de tandrețe și fericire

împletite între brațele tale protectoare…

Erai fericit cu haina dăruită de mine….

Împreună

Aş vrea ca împreună să îmbătrânim

într-o îmbrăţişare caldă şi duioasă

cu ridurile scrijelite să zâmbim,

şi vieţii să îi dăm autografe.

Căldura mâinii una-n alta să nu ne dispară

fineţea unui gest de drag să ne atingă,

şi să păşim ca într-un „happy-end’’dintr-o poveste

tu, Făt-Frumos şi eu cu părul grizonat, dar tot prinţesă…

Sclipirea dragostei, unul în ochii celuilalt să o găsim

chiar dacă pleoapelor le va fi greu să se ridice,

să ne plimbăm prin lanuri de-amintiri

şi să le răsfoim, fără regrete…

Doar un sărut pe frunte să-mi mai dai

când cerul timpului cădea-va peste viaţă,

ca şi un paşaport semnat pentru un drum de rai,

să mă-nsoţească a ta iubire-ţi caldă,către dimineaţa

dintr-o altă viaţă…