Bunã ziua dragii mei prieteni ,

Mă  numesc Aurelia  Oancă, sunt din Baia Mare,România. Și  fiindcă nu îmi este rușine cu  vârsta mea, pe 13.dec. 2018, împlinesc șaptezeci  de ani.

Scriu de la șaizeci de ani și asta în urma unei întâmplări hazlii pe care doresc să v-o relatez în câteva cuvinte. Îi citeam povești nepoatei mele, atunci de patru ani, când ea a fost curioasă să afle ce a făcut Cenușăreasa și Prințul, după ce s-a terminat povestea. Când i-am spus că nu știu, ea m-a pus la punct, spunându-mi: „Ia caută în capul tău și spune-mi !”. Acesta a fost începutul.

De atunci am scris multe povești, dar am publicat doar vreo 20. În paralel am scris și poezii pentru copii.

Următorul pas a fost romanul. Am publicat trei romane: Flămânzi de dragoste; Caruselul; Floarea de câmp. Dar odată intrată în templul culturii, treptele următoare au fost pe tărâmul poeziei.

Eu consider poezia, muzica sufletului, plimbarea cuvintelor printre gânduri. Ea exprimă sentimente, trăiri, simțiri, gânduri mărețe, dragoste de neam și țară, dragostea pentru tot ce ne înconjoară. Acest  rai, dăruit  nouă  de  Dumnezeu, nu  ne lasă să  trecem  nepăsători, să nu observăm sau să nu simțim ce simte natura. Am scris și scriu, despre  tot și despre toate. Încerc, prin rândurile mele să ajung la inimile dumneavoastră, să simțim sau să trăim la fel sentimentele sau gândurile exprimate în rime.

Sunt fericită când  aud că  lumea citește, mai ales în zilele  noastre când  totul este furat  de electronic. Cititul este cheia spre lumină, spre cunoaștere și  înțelegerea universului  care are pentru noi  mesaje, uneori  greu de descifrat. Deci, dragii  mei  prieteni, vă  îndemn  cu sufletul, citiți  toate  darurile  trimise  de  Dumnezeu  prin  oamenii  aleși, pentru  a fi mai înțelepți, mai  buni, mai  oameni, într-un cuvânt.

Și  fiindcă  Tatăl  Ceresc  ne-a  mai  făcut un dar, ni  l-a  dăruit  pe  unicul  său  fiu  în  Sfânta seară  de  Crăciun, primiți  și  din  partea mea  urările cuvenite  marii  sărbători  a nașterii pruncului  Iisus:    „ Craciun Fericit  !” și „Un  An  Nou  Fericit,  Prosper  si cu Multa  Sanatate !”  

Cu drag,

Aurelia Oancă 

Semnate de autoarea Aurelia Oancã:

Viseaza copile

Poveste : Miracolul

A gandului hotare

Mirifica iarna

Vesnica poezie

Doi amici

Geometria sufletului

Mirajul iernii

Nu colinda

Prima zapada si soarele

Vor trece anii…

Poveste : Saniuta fermecata

Ce e Craciunul ?

Mos Craciun

Prima zapada

Jocul ingerilor

Din stele rotunjite

Crivatul logodit

Din cheia sol… 

Povesti de iubire

Vioara sufletului

Din cupa cometei

Cat de frumoasa esti…

Plai strabun

Acasa, este tara mea

Dacia … tara mea

Ce floare-as fi …

Esti linistea…

Te-ai gandit vreodata…

Povestea bradutului

Saniuta

Povesti la malul apei

Doi arici si niste frunze

Povestea : Menelau-Miorlau si Lilica -Miunica

Tandru sentiment

Poteca prin lumina

Jumatatea mea

Apus

Sunt doar un om…

Viseaza copile

Autor: Aurelia Oancă

Visează copile și crești fericit,
O lume în care există
Mai multă iubire și vis împlinit,
Nu ură și patimă tristă.

Cuprinde cu ochii și margini de cer
Și stelele nopții le-adună,
Deschide cutia ce-ascunde mister
Cu șoapte venite din lună.

Oftatul să piară din sufletul tău,
În zâmbete perle s-adune,
O viață senină să ai tot mereu,
Cuprinsă în faptele bune.

Cu aripi de fluturi să prinzi înălțimi, 
Acolo zidind viitorul, 
Cu gânduri mărețe, străbate mulțimi
Și toarce din vise fuiorul.

Pe caierul vieții un fir să-nfășori
În timp să îți urmezi cărarea, 
Cu flori primăvara și-n albe ninsori
Străbate hotarul și zarea!

Poveste : Miracolul

Poveste pentru copii 

deschide  povestea in pagina  individuala si daca ti-a placut  apreciaza !

Poveste : Miracolul

Autor: Aurelia Oancă.

”Într-un oraș mare cu multe case frumoase și cu blocuri înalte până la nori, locuiau foarte mulți copii. Mai buni, mai răi, albi, negrii, asiatici, toți aveau loc în acel oraș. Unii erau bogați, alții săraci, iar alții erau copiii nimănui. Nu aveau casă, nu aveau părinți, nu aveau haine și nici ce mânca.

Un astfel de copil era și Marius. Era frumușel, dar așa murdar cum era, parcă nici nu se mai vedea acest lucru. Toți îl izgoneau și nu îl iubea nimeni. Bietul copil, nu avea pe nimeni. El nu era rău ca și ceilalți copii ai străzii, de aceea nu era iubit nici măcar de ei. Îl băteau și-l izgoneau de lângă foc sau îi luau mâncarea atunci când primea ceva de la cineva.”

…………………………………………………………

”Mulțumit, Moș Crăciun pocni din biciul său fermecat și plecă spre alți copii.”

Poveste publicată în volumul „POVEȘTI DE IARNĂ”

deschide  povestea in pagina  individuala si daca ti-a placut  apreciaza !

Poveste : Miracolul

 

A gandului hotare

A  A GÂNDULUI  HOTARE

Autor: Aurelia Oancă

De ai să treci a gândului hotare
În căutarea timpului pierdut,
Te vei trezi în universul mare
Lipind în stele fiece minut.

La margine de noapte vei ascunde
Un vis ce poate tu l-ai spulberat
Și printre galaxii din nou pătrunde
Povestea ta de om însingurat.

Șirag vei împliti din calde raze,
La asfințit de noapte dintr-o stea,
Care-ți va lumina a minții oaze
Apoi va da trezirea pentru ea.

Vei constata atunci că fericirea
Este doar licărire de o stea
Și vei afla atunci că și iubirea
E prinsă tot în licărul din ea.

Ridică-ți fruntea și urmează-ți drumul
Care ți-e dat și te vei bucura,
Că nu te-ai risipit în vânt ca fumul
Ci va fi roca ta ce va dura!

Mirifica iarna

MIRIFICĂ IARNA

Autor: Aurelia Oancă

Mirifică iarnă și mirific decor,
În alb s-a-mbrăcat azi natura,
Deși printre ramuri cântările mor,
În albul sublim, moare ura.

O rază plăpândă încet se strecoară
Și-i face luminii prezența,
Durerea zăpezii o face ușoară
Luându-i crăiesei esența,

Ascunsă-n fiorul cel rece venit,
Cu țurțuri și cu promoroacă,
Ce pune pe ramuri argint poleit
În zbuciumul lui ca o joacă.

Covorul se-ntinde pe solul timid,
Ce tace și rabdă înghețul,
Dar care-nvelește tot răul sordid,
Făcându-l să-și uite dezmățul.

Pârâul se luptă cu iarna în van,
Căci stratul de gheață albastră,
Se-așază pe apă formând un tavan
Vieții ascunsă ca-n glastră!

Vesnica poezie

Autor : Aurelia Oancă

Un strop de tinerețe de-aș avea,
Aș colinda pământul pentru tine
Și te-aș ascunde-n suflet, undeva,
Acolo să te am, să te pot ține.

Dar tinerețea mea a cam plecat,
Cu altă tinerețe la plimbare,
Eu doar atât din ea am apucat,
O inimă și-un suflet ce mă doare.

Eu inimii iubire i-am promis,
Deși mă dojenește rațiunea,
Nimic pe lume nu e interzis,
Deci, voi lăsa să intre, ea, minunea.

Tu vei găsi în inima mea, casă,
Te voi ascunde-acolo pe vecie,
De lumea rea, de neguri nu ne pasă,
Tu vei fi veșnica mea poezie !

Doi amici

Autor: Aurelia Oancă

Un cățel mai curios
Se ținea dup-o pisică,
Ce-și plimba mai tacticos
Blana ei cea curățică.

Ea-l simți în urma ei
Și codița și-o rotea
Ca să-l facă pe Grivei,
Fiindc-așa el se numea,

S-o urmeze, să se joace,
Dar când se apropia,
Se-ntorcea cu chip de ace
Și îndată-l speria.

El, un hoțoman de clasă
Se trântea pe trotuar,
Se făcea că nici nu-i pasă
Și de ea n-are habar.

La ureche c-o lăbuță
Se tot scărpina de zor,
Și-o lăsa pe pisicuță
Să-l privească fără spor.

Dar de cum se întorcea
Și pleca draga pisică
Și Grivei se ridica
Urmărind-o fără frică!

Geometria sufletului

Autor: Aurelia Oancă

Ca o elipsă, drum prin univers
A străbătut un suflet, o fărâmă, 
Ce s-a lipit de rima unui vers
Legat cu sfori de-a timpului parâmă.

În sfera de iubire a pătruns
Și s-a ascuns în unghiuri de visare, 
De curbele din clipe-a fost străpuns
Apoi trimis spre viață-n lumea mare.

Din cuburi de uitare a ieșit
Și a crescut în cercuri de culoare,
Pe verticală sensuri au pășit
Ca seva ridicată într-o floare.

Spirala vieții a crescut mereu
Ducând fărâma dintre puncte albe
Spre marea zămislire, unde eu
Am desenat al drumului meu salbe!

Mirajul iernii

Autor : Aurelia Oancă

Deși cu frig și cu ninsoare
Se-așterne iarna peste noi, 
Nu poți uita a ei splendoare
Pe munți, pe dealuri, prin zăvoi.

Covorul alb se-așterne moale 
Peste pământul înghețat,
Prin ramuri dă ușor târcoale, 
Unde dantele-a așezat.

Acum la început de drum
Este o splendidă crăiasă, 
Născută din zăpezi și fum
Adus din depărtări, acasă.

Ea va-nflori și prin ferestre
Cu florile comori de gheață, 
Va construi și căi terestre
Ce-s albe, nu-s vie verdeață.

Va așeza vată pe brazii
Ce stau semeți în calea ei, 
Cu fruntea sus, precum sunt barzii
Ce-au scris despre a ei scântei.

Chiar dacă frigul se-ntețește
Și ne aplică promoroacă,
Ochiul de vis se-nveselește
Și te invită iar la joacă.

Din nou răzbate peste vremuri
Copilul viu ascuns în noi
Ce va zburda peste terenuri
De nea curată, nu de ploi !

Nu colinda

Autor: Aurelia Oancă

Nu colinda hotare nevăzute
Revino în povestea ta terestră
Și lasă sub copite răni căzute,
Zdrobite sub povara grea, ecvestră.

Durerile crescute în neștire
În sufletul bolnav și ostenit,
Din strălucire să le torci tu fire, 
Ce vor lega prezent de infinit.

La orizont apare o lumină, 
Spre ea să mergi cu pasul apăsat, 
Vei dobândi o viață mai senină
Și vei uita ce-n urmă ai lăsat!

Prima zapada si soarele

Autor : Aurelia Oancă

Soarele când s-a trezit, 
Peste ochi își pune-o rază,
Albul strălucea spuzit, 
Îl orbește ! El oftează.

Unde-i toamna mea frumoasă ?
Ce-ați făcut cu-a ei culori ?
Iarna îl pofti la masă
De fulgi albi și reci fiori.

Am să-mi pun vreo trei cojoace
Apoi vin la masa ta !
Cu copiii să se joace
Nu putea, ci doar ofta.

Când văzu copiii-n gloată
Cum pe sănii vin țipând, 
Soarele albi pe dată
Și își spuse dârdâind :

Ăștia sunt copii ce-n vară
Se scăldau și alergau ?
Da, răspunse Iarna iară,
Vezi ? De frig habar nu au !

Atunci soarele cuprinse
Cu-a lui raze tot ce-i viu
Și căldură le trimise
Chiar de-i iarnă, nu-i pustiu !

Vor  trece  anii…

Autor : Aurelia Oancă

Vor trece anii noștri, cum au mai trecut,
Nimic nu va mai fi cum era la-nceput.

Nici lacrima, nici dorul, nici visul călător, 
Nu va mai fi același cu aripa în zbor,

Vor mai rămâne-n viață doar umbre de-amintiri, 
Vor fi de noi departe, frumoasele iubiri.

Regretele vor șterge și colbul adunat
Și-l vor preface-n aur, în sufletul curat.

Popas nu vor mai face nici fluturi în stomac, 
Vor fi precum sunt zile, la un sfârșit de veac.

La braț cu a mea toamnă, voi merge mai departe
Și voi lăsa în urmă povești cu frunze moarte,

Chiar dacă iarna vieții va ninge peste noi, 
Sub haina-i albă, pură, voi fi doar eu, nu doi.

Așa vom fi iubite de astăzi înainte
Și nu mai e nevoie de dor și de cuvinte,

Pe scena vieții rolul de viu amorezat,
Cădea-va iar cortina peste-un actor uzat.

Cu pașii grei de jale și de amarul strâns, 
Eu voi uita că ochii de dorul tău au plâns !

Poveste : Saniuta fermecata 

Autor: Aurelia Oancă

Poveste pentru copii 

deschide  povestea in pagina  individuala si daca ti-a placut  apreciaza !

Poveste : Saniuta fermecata

……………..”A deschis ochii, a privit mirat în jurul lui, apoi s-a frecat la ochi și a privit din nou, nevenindu-i să creadă ce vedea. O pădure imensă de brazi, care ascundea un palat împodobit cu steluțe și lumini colorate.

Săniuța coborî lin, ducându-l pe Mihăiță în fața scărilor de la intrarea principală a palatului. Băiatul coborî timid și speriat, apoi se apropie de fereastra mare și luminată, pentru a vedea cine locuiește în acel palat frumos. Văzu un brad uriaș, împodobit cu multe globuri colorate, cu bomboane, cu acadele, cu beteală și cu multe steluțe de zăpadă.”………

……………………..”Lumina era aprinsă, iar la masă stătea mama lui, plângând și povestind cu un bărbat.Văzând-o pe mama lui atât de tristă, Mihăiță se necăji foarte tare. Apoi, rușinat, cu capul plecat deschise încet ușa. Mama când îl văzu, îl îmbrățișă fericită și-l sărută pe creștet.

-Unde ai fost, scumpul meu băiat?

-Departe mamă, foarte departe.”…………………………………

 

deschide  povestea in pagina  individuala si daca ti-a placut  apreciaza !

Poveste : Saniuta fermecata

 

 

 Ce e Craciunul ?

Autor : Aurelia Oancă

Ce e crăciunul ? a-ntrebat
Fetița cea orfană într-o seară.
O-mbrățișare fiul meu i-a dat,
Crăciunul e iubire, nu ocară .

Apoi a invitat-o-ncet în casă, 
Un brad împodobit ea a văzut, 
Mirarea și căldura nu o lasă
Un pas să facă, ba a și căzut.

Copil sărman, de unde vii tu oare ?
Nu știu nici eu, demult sunt tot așa, 
I-am pus pe masă tava cu mâncare,
Iar fiul meu din nou o-mbrățișa.

Hai ! Vino să mănânci acum cu mine, 
Cârnați, sarmale și-alte bunătăți,
Apoi va fi cu totul mult mai bine, 
Un dar ai să primești, să te răsfeți.

Un înger te-a trimis în casa noastră
Ascultă glasul lui în dragi colinde,
Vei fi cu noi ca florile din glastră
Te vom iubi și frigul nu te prinde.

Atunci am înțeles de ce-a venit
La ușa noastră bietul, mic copil, 
Iisus de sus, în lume a ieșit
Sub chipu-acesta fraged și umil.

Acesta e Crăciunul, dragii mei, 
Iubirea cea sădit în suflet cerul, 
Ca pruncul sfânt și alții sunt temei
De dragoste-ntre noi, ăsta-i misterul !

Mos Craciun

 

Autor: Aurelia Oancă

 

Într-o zi tăticu-mi zice:

-Cuminte să fii!

Altfel Moș Crăciun se duce

Pe la alți copii.

M-am gândit atunci mai bine

Și m-am pus pe scris,

O scrisoare lungă bine

Lui, eu i-am trimis.

În Laponia desigur

E adresa lui.

M-am gândit c-așa-i mai sigur

Tot ce lui îi spui.

În cuvinte așezate

Și scrise frumos,

Către Moș Crăciun, că poate

Fi-vor de folos.

Seara de Crăciun sosește,

Bradu-i pregătit,

Bietul Moș, nu obosește?

NU, și e grăbit.

Are mulți copii ce-așteaptă

Darurile lui

Și de-aceea plecă-ndată

Iar pe drumul lui.

Moș Crăciune, Moș Crăciune,

Eu îți mulțumesc

Și voi face lucruri bune

Atât cât trăiesc!

 

Prima zapada

Jocul ingerilor

Din stele rotunjite

 

Autor : Aurelia Oancă

 

Din adieri de vânt culeg cuvinte
Ce știu că tu mi le-ai trimis în dar, 
Ascult cum cânt-un greiere cuminte, 
Ascult și florile ce dau dulce nectar.

În zumzet de albină mi se pare
Că te aud vibrând de dorul meu, 
Chiar dacă totul este-n depărtare
Îți simt suflarea ca de tainic Zeu,

Ce-a coborât din stele rotunjite
Și preschimbate în simțiri de vis, 
Aduse de pe căi reci, pribegite
Și parcă mângâiate-n paradis.

Dar eu am vrut să te culeg din floarea
De trandafir cu roșul în petale, 
Ce tremură ușor când simte boarea,
Depuse-n catifea-s buzele tale.

Un dor să-l stingi și-o inimă te-așteaptă, 
Alături să-i așezi inima ta, 
Îmbujorată ca cireașa coaptă, 
Voi fi și eu și te voi aștepta !

 

Crivatul logodit

CRIVĂȚUL LOGODIT

Autor : Aurelia Oancă

Crivățul s-a logodit
Cu prințesa Iarna, rece,
Și la nuntă a poftit
Fulgii toți și nori vreo zece.

În furia lui lipi
Flori de gheață pe ferestre
Chiar când luna ațipi
Sub un colț de cer ca zestre.

Dar o lampă și-a deschis
Ochii de flacără vie
Și spre crivăț a trimis
Unduiri de melodie,

Ce cu note de răsfăț, 
A făcut loc printre țurțuri, 
Să învite la ospăț
Fulgii mici ca niște fluturi.

Iarna-și plimbă triumfal
Rochia de nea pufoasă, 
Lasă-n urmă, ca fundal
Danteluța ei frumoasă,

Ce-i brodată peste case,
Pe acoperișuri sure, 
Peste țurțuri ca de oase,
Peste deal, peste pădure.

Braț la braț, colindă zarea, 
Se roteșc, fac pămătuf, 
Au albit totul ca marea, 
Nu de apă, ci de puf !

Din cheia sol…

Autor:Aurelia Oancă

Refren de dor, refren de vis
Așez pe scumpa mea vioară,
Azi vreau un pas spre paradis
Să-l fac, așa ca prima oară.

În note eu voi pune lin
Acorduri dulci de viață,
Voi căuta în dar divin,
Povești ce mă învață

Să fiu mai bun și să iubesc
Și-acum, și-n veșnicie,
În valsul vieții să pășesc,
Cu el să fiu tot vie.

Din cheia sol să fac zălog,
Să-mi construiesc miraje,
Apoi în amplu dialog,
Să scutur vechi bagaje.

Din portativul presărat
Cu sunete vrăjite,
Te voi cânta, iubit bărbat,
Voi fi a ta, iubite !

 

Povesti de iubire

Autor: Aurelia Oancă

Mi-e toamnă în suflet și-mi plouă în gând, 
Iar pașii sunt plini de suspine, 
Prin vântul ce bate în rând după rând, 
Și-n șoapte-mi vorbește de tine.

Își scutură frunzele roșii plângând,
Copacii ce-s triști ca și mine, 
Iar norii se plimbă, ușor fumegând
Pe umeri se prind să m-aline.

Din ochi se preling în cascade șuvoi, 
Cristale crescute-n durere, 
Aminte s-aducă de tot ce-am fost „NOI”
Și-acum suntem doar o părere.

Regretele toate le voi risipi
Ca frunzele moarte în cale,
Sub pașii vremelnici ușor vor dospi
Povești de iubire și jale!

 

Vioara sufletului

Autor : Aurelia Oancă

În suflet am ascuns în astă seară,
Romanța ce-o cântam noi împreună, 
Apoi am pus arcușul pe vioară
Și lacrima curgea ușor din strună.

Cu fiecare notă scursă plâng și eu,
Mi-e dor de tine și de noi mi-e dor, 
Ești bine-ascuns în gânduri, dragul meu,
Romanța îmi trezește scump fior.

Pianul ce așteaptă a ta mână,
Stă trist ca omul când e supărat,
Nu vrea în vreme singur să rămână, 
Fără iubire sau un dor îndepărtat.

Ascund în mine tainica simțire, 
Viorii-i spun să cânte mai frumos,
Pe clape am depus praf de iubire
Ce va pătrunde-n inimi unduios.

Lumina lămpii pâlpâie și plânge, 
Se-ascunde după tristul abajur, 
În mine se strecoară până-n sânge
Ființa ta și-al dragostei ajur.

Acolo pun căușul palmei mele
Să te cuprind atunci când tu apari
În geamul ochilor și-n lacrimi grele,
Te pun în suflet, să nu mai dispari !

Din cupa cometei

Autor: Aurelia Oancă

Ești îngerul meu de ceruri trimis, 
Ești roua mea dulce din șoapte,
Ești pacea din suflet și pacea din vis, 
Ești totul, și zi dar și noapte.

Chiar dacă destinul a pus între noi, 
Distanțe și drumuri astrale
Te simt lângă mine și-n stropii din ploi, 
În ei simt și gustul buzelor tale.

Când luna răsare, te caut pe cer,
Ești steaua ce-mi scrie destinul,
Acolo voi fi, cu tine-n eter, 
Din cupa cometei bem vinul.

Iar stelele nopții ne vor fi nuntași
La masa de dor și iubire,
Noi, mirii de stele, vom fi iar părtași
La veșnica lor strălucire.

În zori când pe-a soarelui raze venim
Lumina cu noi va străbate,
Iar versul pe aripi de scump heruvim
În lume va fi mică parte,

De dragoste sfântă crescută în noi,
De doruri ce vin de departe,
Ce beau din săruturi spălate de ploi,
Nectarul iubirii din șoapte !

Cat de frumoasa esti…

 

Plai strabun

 

 

 

Acasa, este tara mea

 

 

 

Dacia … tara mea

 

 

Ce floare-as fi …

 

Esti linistea…

 

 

Te-ai gandit vreodata…

 

 

Povestea  bradutului

Autor: Aurelia Oancă

 

De sus, din norul cel pufos,

Se scutură neîncetat

Mii de steluțe, care jos,

Aștern covor imaculat.

Cad lin, ușor și-n dansul lor

Împodobesc cu promoroacă,

Orice brăduț sau pomișor,

Părând astfel totul o joacă.

Un brad micuț s-a speriat

Și și-a dorit să fie,

În casa unde-i așteptat

Cu multă bucurie.

Ajuns în casă a simțit

Că-i este cald și bine,

Apoi, frumos împodobit,

 Căci doar Crăciunul vine !

Apoi, colindători sosiră

În seara Sfântă de Ajun,

În jurul bradului veniră

Și intonar-un cânt străbun.

„O brad frumos, o brad frumos”,

El auzi cântarea

Și cetina-i ducea duios,

În suflet alinarea.

Dar zilele s-au scurs ușor

Și setea îl cuprinse

Și se usca de cald și dor,

Nu mai avea nici vise.

La frații lui el se gândea,

La frigul de afară

Și la zăpada ce ningea

Din cer și se-nfioară.

Uscat, urât, golaș și stins

L-au aruncat afară

Și pentru foc el este prins,

Urmând astfel să moară.

Bietul brăduț nu a știut

Că viața nu-i ușoară

În al zăpezilor ținut,

Dar că-i mai bine afară !

 

Autor: Aurelia Oancă

 

 

Saniuta 

Autor: Aurelia Oancă

 

Săniuța mea e mică

Dar eu o iubesc,

Și deloc nu-mi este frică,

Atunci când ea mă ridică,

Și plutesc.

Săniuța pe zăpadă

Lunecă ușor,

În troian s-au strâns grămadă

Fulgi de nea ce-au prins să cadă

Dintr-un nor.

Când buluc au dat într-însul

Sute de copii,

Ce țipau și râsul-plânsul,

I-apuca ieșind dintr-însul,

Mai zglobii.

Cu mânuțele-nghețate

Plâng cei mititei,

Căutând mănuși, dar toate,

Erau ude și-nghețate,

Iarnă-i, ce mai vrei!

Apoi bat la uși de grabă

Cerând ajutor,

Mamele n-au altă treabă,

Deschid uși în mare grabă,

Vin de zor.

Când se află la căldură

Și s-au dezghețat,

Sunt eroi a căror gură,

O oprești c-o prăjitură,

Bună de mâncat!

 

Autor: Aurelia Oancă

2012

 

Povesti  la malul apei 

Un pom bătrân cu scoarța scorojită,
La malul apei spune iar povești,
Despre prințesa lunii necăjită
Ce-i ruptă din înalte zări cerești.

Cu pletele plecate peste ape
Își plânge dorul risipit de vânt,
Din ochii ei vin fluturi să se-adape
Iar dânsa tace cu glas de mormânt.

Bătrânul pom în ramuri își adună
Comori de frunze și de cântăreți
Ce-i ciripesc prințesei, mândra lună,
Pitită printre frunze-n dimineți.

O rază ce străbate-ncet frunzișul
Îi desenează peste chip o stea,
Ce-i va luci când cade ascunzișul
În apa rece, stropi senini să bea.

Din oglindirea apei se va naște
O altă lună cu o altă stea,
În care caii nopții flori vor paște
Și apă lină de cristal vor bea!

Autor: Aurelia Oancă
10.11.2018

 

 

Doi arici si niste frunze 

Autor: Aurelia Oancă

Doi arici s-au întâlnit

La taifas, într-o poiană,

Frunzele au ruginit

Și-au căzut și pe-a lor blană.

Dar blănița lor de ace

Au speriat o frunză arsă,

Care s-a-ngrozit și zice:

Am crezut că e o farsă.

Nu e farsă, spune alta.

Toți aricii sunt cu țepi,

Deci să ne-adunăm în halta

De sub pomul cel mai vechi.

Are o coroană lată

Și covorul pus pe jos,

Este mare cât o baltă

Și e și de frunze gros.

Frunzele se adunară

Sub copacul cel umbros,

Iar aricii bunăoară

Lasă blana tot pe dos.

Printe frunze ruginite

Ghinde coapte au găsit

Și alune rătăcite,

Asta-i toamna! Bun venit!

 

 

 

de acelasi autor : Aurelia Oancă

 

 

Menelau-Miorlau si Lilica -Miunica!

Autor: Aurelia Oancă

Poveste pentru copii 

Poveste pentru copii

deschide  povestea in pagina  individuala si daca ti-a placut  apreciaza !

”În spatele casei, la umbra unui prun, stătea tolănit motanul Menelau-Miorlau. Era un pisoi frumos, alb cu urechile şi coada negre, iar pe spate avea două pete în formă de bănuţ, tot negre. Maria, stăpâna casei, îl iubea şi-l îngrijea cum se cuvine. O şi merita de altfel. Nu mai era niciun şoricel în gospodăria Mariei, de când patrula el prin curte”………………

…………………” Apoi, se întoarse în grabă, cu tolba plină şi cu gândul la pisicuţa lui. Când deschise uşa şi intră în căsuţă, auzi nişte mieunături subţirele. Se opri mirat şi nu mai ştiu ce să zică. ”………………..

Autor: Aurelia Oancă

Poveste pentru copii

deschide  povestea in pagina  individuala si daca ti-a placut  apreciaza !

 

 

 

 

 

Tandru  Sentiment 

Autor: Aurelia Oancă

pictură: Eduard Sandu

În haina de rugin-a coborât
Peste pădurea tremurând ușor, 
Pe malul apei verdele-a murit
În galbenul ce-i dă un nou decor.

Doar cerul își păstrează albăstreala
Pictată pe obraz de univers,
Iar apei îi întinde iar cerneala
Sub raze de oglindă dintr-un vers.

Cu zâmbetul de toamnă se îmbracă
Natura toată demonstrând că poate
Să-și schimbe coafura și-ntr-o barcă
Să-și pună roșu, galben și de toate.

Popas nu face decât mâna care
A imortalizat pe veci momentul
Când apa, cerul, toate prind culoare
Marcând în inimi tandru sentimentul!

Autor: Aurelia Oancă
10.11.2018

 

 

Poteca  prin lumina 

Autor: Aurelia Oancă

10.11.2018
pictura: Eduard Sandu

Printre copaci, prin luminiș, 
Dau toamnei dragi binețe
Și îmi strecor pași pe furiș, 
Furând din tinerețe,

O șoaptă, două, un cuvânt
Și-l pun pe-aripi de frunză
Ce-și plimbă viața dusă-n vânt
Și-n zbor de buburuză.

Și râul care curge-agale
Răsuflă-n aburi osteniți,
Cu roua pusă pe petale
Și peste pașii mei grăbiți.

Iar paznicii-soldați tăcuți
Cu ramuri-rugăciune,
Mă însoțesc cu a lor frunți
Vopsite cu tăciune,

Să colorăm și gând, și pom, 
Cu roșul toamnei care
Adună-n pletele de om
Ninsori dar și candoare!

Autor: Aurelia Oancă

 

 

Jumatatea mea 

Autor : Aurelia Oancă
În prag de seară am deschis o carte,
Voiam să-mi las un gând să țeasă,
Povestea noastră ce e doar o parte
Din taina nopții și a ei mătasă.

Un trandafir mi-a însoțit plimbarea
Cu ochii peste rânduri și cuvinte,
În lampă se juca ușor culoarea
Liminii ce făcea să-mi vină-n minte,

Un om iubit, al meu suflet pereche,
Ce-l caut de o viață, chiar și-n vise,
Îmi sună glasul lui lângă ureche
Și-mi spune că iubirile-s permise.

Așa știu eu să înțeleg iubirea
Cu șoapte spuse și cu-mbrățișări
Ce-ți trec prin suflet, asta e menirea
În tainele iubirii și-n visări.

Mă vei ierta, de am greșit, iubite ?
Poate am pus prea multe în cuvânt,
Voiam în viața mea să te invite,
Voiam iubirii să-i fac legământ.

Când flacăra din lampă-ncet se stinge,
Pun trandafirul ca un semn de carte,
Ascund iubirea ta în piept și-n sânge,
Acolo să-mi mai spui că îmi ești parte,

Că-mi ești în lumea asta jumătatea,
Că-mi ești în suflet omul meu cel drag,
Astfel se va uni în mine partea
Ce-i lipsă și ce o aștept în prag !

Autor : Aurelia Oancă

 

 

Apus 

Autor: Aurelia Oancă

10.11.2018

pictura: Eduard Sandu

Cu strălucire palidă privește
Spre lacul ce își tremură ușor,
Oglinda apei care strălucește
Privind spre soarele ascuns sub nor.

Cu ramurile desfrunzite pomii
Se oglindesc în luciul auriu,
Covor de frunze pus-au iarăși humii
Rugându-se spre cerul plumburiu.

Când geana nopții tremură timidă
Peste cel ochi de soare încă viu, 
Trecând înspre pământ a sa hlamidă
Cu visele de somn în pământiu.

În liniște se-ascund printre frunzișuri
Mici vietăți ce ziua au trudit,
Cu ochi aprinși se nasc prin luminișuri
Noi umbre ce abia de s-au trezit.

Închide ochii soarele-n apusuri
Coboară peste tot umbre de vis
Te-ndeamnă ca și apa-ncet să susuri
Apoi să te cufunzi ca-ntr-un abis

În somnul dulce ce-l aduce seara
Acolo lume nouă să zidești,
Să împrumuți arcușul și vioara
Apoi să cânți fuiorul din povești!

Autor: Aurelia Oancă

 

 

Sunt doar un om

 

Autor: Aurelia Oancă

Sunt doar un om care a răsărit în viață
Din două trupuri ce-mi sunt rădăcini, 
Din seva lor îmi iau mereu povață,
Să fiu un verde brad între ciulini.

De-aș fi cuvânt, aș rătăci-ntr-o carte
Și-aș aduna în ea slovele sfinte,
Lăsate pentru noi să avem parte
De-nțelepciune, nu de reci morminte.

De-aș fi o floare, aș purta culoare
În gingașe petale și parfum
Și aș zâmbi sub razele de soare
Împodobind în viață orice drum.

De-aș fi o pasăre peste înalturi
Mesajul pus în aripi pentru zbor,
L-aș trece peste nori cu-nalte salturi
Și aș alege libertăți și dor.

De-aș fi culoare aș picta amurgul
Și răsăritul l-aș picta în zori,
Ce zburdă pe câmpii cum face murgul
Prins de căpăstru când tu vrei să zbori.

Dar sunt un om care a răsărit sub soare
Să dau viață și să-i dau un sens, 
Să stau în fața lumii în picioare,
Asta sunt eu și voi trăi intens!

Alte pagini  despre  autoarea Aurelia Oancă

Profil Gold: Aurelia Oanca

Date biografice : Aurelia Onca

Pagina Bucuria copiilor

 

Carti disponibile  ale autoarei Aurelia Oanca:

Literatura pentru copii :

Au mă doare…,Două fete ..și Miruna, Prințul din codru, Săniuța fermecată.

Proză:

Floarea de câmp,

Poezie:

Din pulberi de stele, Zboruri înalte, Prin ochi de copil, Poezia picturii… 

 

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

 

Daca ti-a placut pagina  lasa un comentariu  si  da click  pe ”apreciaza”