Buna dimineata iarna
Autor: Maria Nedelcu
Bună dimineața iarnă,
Ai sosit în viața mea…
Mi-este tot mai frig în suflet,
Cum nu am visat cândva.
Părul mi-ai împodobit cu albul
Anii mei i-ai drămuit,
Ai purtat cu tine visul…
Ce-l aveam,spre infinit.
Mi-ai dat frig,mi-ai dat tristețe,
Mi-ai dat lacrimi pe obraji.
Mi-ai luat în grabă totul
Și puținul ce-l aveam.
Ninge azi la mine-n suflet
Visul meu e tot pustiu,
Tot ce am pierdut în viața…
Ingropat-am,nici nu știu…
Tu,de mine stai departe,
Lasă-mi doar un colțisor.
Viață dă-mi un strop de soare,
Nu vreau astăzi nici un nor.
Îmi las lacrima să cadă,
Peste iernile trecute…
Port în suflet doruri multe
Peste amintiri,mai plâng.
Viața un calvar îmi este
Visul îngropat în noapte.
Amintirea,mi-e pustie,
Doar în piept,inima bate.
Deschide-mi usa
Autor: Maria Nedelcu
E timpul când colinda dulce își cântă lerul
Cum ciocârlia înspre cer și-înaltă trilul său…
Doar pentru mine cerul astazi și-închide poarta,
Mantia norilor mi-ascunde astăzi dorul greu.
E seara sfântă de colinde,dar ce durere-n suflet,
La tine la fereastra,colindul am venit să-ți cânt.
Colinda strămoșească,la fel ca lacrima,azi curge,
Căci astă seară plâng,amar îmi este sufletul…
Azi bucuria mi-e departe,tristetea-n inimă apasă,
Tot mai amar și mai sărac,Crăciunul este fară tine.
Primeste-mă în casa sufletului tău,mi-e frig iubire,
Cu caldul brațelor,cuprinde-mă,că-mi este dor…
Nu vreau să plâng în astă seară,e seara lui Isus
Dar cum să fac?Tu ești departe,doar gândurile,nu ajung.
Doar amintirile-s la tine,alintă-le cu glasu-ți lin;
Tristețea să-mi alungi,la piept să mă cuprinzi.
Deschide-mi ușa,să te colind în astă seară am venit,
Lumina sfântă de Crăciun,îmi poartă dorul ce mă arde.
Că nu mai știu demult,ce este aceea sărbătoare…
Nu știu nimic fără de tine,cât imi doresc a fericirii cale.
Fii tu steluța mea albastră,pe cerul nopții mele triste;
Lumina în inima tu să-mi aprinzi,să știu că nu visez.
Când magii vor porni,cu daruri,în drum spre Betleem,
Și-or ninge fulgii reci pe suflet,spre cer o să privesc.
Tu știi cât îmi doresc să fiu acasă,de ani de zile nu ajung,
Și sărbătorile-s amare,departe de tot ce nu-i român.
Te-aștept in visul meu de noapte,de mine tu să-ți amintești
Și poate te transformi în moșul,ce poartă daruri azi la toți.
Dar mie daruri nu-mi aduce,fii darul meu,de poți
Tu inima să-mi porți iubire,să am pe lume azi un rost.
Când îngeri cânta-n ceruri fericirea,că s-a născut Hristos,
Eu plâng…și cânt colinda tristă,căci știu că mă aștepți.
Mama, Romanie Mare
Autor: Maria Nedelcu
MAMĂ,ROMÂNIE MARE
Bat clopote în depărtare,vestesc reîntregirea,
A neamului român,pe veci UNIREA,1 Decembrie e ziua.
O singură țară,ROMÂNIA și mamă a toți românii,
Dinspre Abrud,încă se simte a Iancului chemare,vie.
La Alba vin cu mic,cu mare,în suflete purtând cu toți
Aceeași unica dorință sfântă,unirea să înfăptuiască.
De la Alba,la Avrig,de-a României drag,să-înfăptuiască,
Hotare sigure și pace,a noastră țară să-înflorească.
S-au reunit la Blaj,provinciile toate,ca să semneze azi,
Unirea Moldovei cu Țara românească pe vecie.
Acolo s-a născut a noastră,mamă țară-România
Cu viersuri dulci,cu oameni bravi și vorbe de iubire.
La mulți ani români din orice colț de țară și de lume
Încingeți a unirii horă,prindeți-vă strâns de mână.
Sângele în vene fierbe,vorbim toți același glas,
Moldovă tu ești altoi,pentru o mare Românie.
Unirea tuturor,sub același steag străbun,e tricolorul,
Ce-a fluturat mereu cu stoinicie, din veacurile adânci…
Un singur ideal avem în cuget,unirea tuturor,
De la Bălți și de pe Prut,glas de frați se-aud strigând.
Dumnezeu,bate la uși și ne-întreabă azi pe toți,
Ce-am făcut cu libertatea,moștenită din străbuni?
Tu române,ai dus greul,peste umerii tăcuți…
Azi deșteaptă-te române,că vei deveni supus.
Tu popor înalță capul,cine ai vrea să te trezească
Din această amorțire,de-aia au luptat străbunii?
Oare azi nu vă mai pasă,viața pentru țară-au dat,
Să trăim în libertate,nu cu jugul pe grumaz…
MARIA NEDELCU
29 Noiembrie 2018.
Mama, Romanie Mare
deschide in pagina individuala si daca ti-a placut apreciaza !
Cine esti tu?
Autor: Maria Nedelcu
În palma ta am pus amurgul,aștept să vină toamna,
Mai stai un pic cu mine,acum e frig și pică frunza.
Dar drumul azi ai rătăcit,cad frunze-n calea ta,
Doar liniște mai simt,tăcerea-îi surdă și doare inima.
Tristetea în suflet mi-a pătruns,cu nostalgia
Dar poate așa îmi este scris,să te-ntâlnesc târziu,
În nopțile de dor pustii,colinzi prin visele-mi deșarte.
Cine ești tu,aievea,eu niciodată nu voi sti.
Eu nu-ți cunosc nici chipul,nicicând nu l-am văzut
A mâinii mângâiere nu ți-o știu,sărutul nici atât.
In viața mea ai poposit,tu te-ai ascuns în noapte,
Stăpân pe inimă și suflet,tu te-ai făcut pe toate.
Doar durere mi-ai adus,azi în toamnă te-ascunzi.
Mi-am pus sufletul în palma-ți și la mâna ta oricând.
L-ai mintit cu nepăsare,cu vorbe l-ai încântat
Cu-a mea dragoste te-ai dus,înapoi nu te-ai uitat.
Întoarce-te să-ți ating fruntea,si în ochi să te privesc,
Ca o piatră-n al meu suflet,ai rămas iubire-n veci.
Cum să fac să-o dau afară,că mă apasă tare greu?
Patima îmi sapă-n suflet fără milă…mai visez;
Un poem îți scriu pe suflet și pe frunze îl așez
Câte-un viers ce-l plâng în noapte,și pe vânt eu ti-l trimit.
Orice-aș face nu mi-e bine,esti mereu în gândul meu.
Și in fiecare noapte te aștept în visul meu.
Peste frunzele cu rouă,plânge toamna zgribulită,
Peste adieri de vânt,zboară sufletu-mi gemând.
O cărare pân la tine,am făcut din visul meu,
Arde amintirea-n noapte,sufletul plânge mereu.
Mi-ai furat vise din cer,le-ai împrăștiat în van
Dă-mi a nopții îmbrățișare,lasă-mă la tine-n gând.
Visul lasă-l să mă poarte,pe al tău braț să mă așez,
Praf de stele să culegem,pernă visului s-avem.
Cine esti tu?
Ca un felinar in noapte
Autor: Maria Nedelcu
Ca un felinar în noapte,stau la țărmul viselor
Marea bântuie tăcută,valuri poartă al meu dor.
Adieri,brize mi-aduce,astăzi veste de la tine,
Pescărușii țipă-n larg,soarele meu nu mai vine…
Bat cu aripa în val,timpul zic să nu-l mai pierd
Că iubirea mea-i plecată,astăzi sunt o amintire.
Și pe cerul înnourat astăzi plânge lacrima,
Cu amintirile în brațe,eu te strig iubire acuma.
Mă ascund după un val,pașii să-ți aud sunând
Pe nisipul ruginiu…peste cerul fără soare,
Pescarusii trec în zbor…țipă,în valuri se aruncă
Și o lacrimă căzută…înapoi vor să-mi aducă.
Eu privesc în noapte iară,nici un suflet nu zăresc,
Pași-ți drumu-au rătăcit,drumul vieții e pustiu.
Doru-mi frânt într-o basma,îl leg bine să nu-l pierd
Și în sân,la inimioară eu tăcută mi-l așez.
Cerul este plin cu stele,fă-ți cărare printre ele
Raze de argint în palme,bolta cerului-i albastră.
Ca aripa unui flutur,mângâie-mi fruntea ușor
Și o clipă azi eternă,s-o păstrezi în al meu somn.
Departe,la țărm de vise,ascunsă astăzi,eu plâng
Vântul îmi poartă în neștire rândurile ce le scriu.
Târziu…pâlpâie lumina,când vântul o poartă lin,
Felinar aprins în noapte,inima-mi bate-n pustiu.
Ca un felinar in noapte
deschide in pagina individuala si daca ti-a placut apreciaza !
Eu la margine de gand
Autor: Maria Nedelcu
Plouă în neștire azi,toamna plânge pribegind
Fă-mi din frunza ta un cufăr,să-nchid lacrima si un gând.
Ca să nu mai strâng la sân doar tristeți și amăgiri
Toamnă lacrimă de gheață,sufletul nu-mi rătăci.
Eu la margine de gând,visele le-am semănat,
O speranță să răsară,și cu lacrimi le-am udat.
Și o clipă de tăcere,răsădit-am lângă-un gând
Azi mă pierd cu înserarea,să prind visul rătăcit.
Ziua bună,toamna mea,cu tristețea te aștept,
Stai alăturea cu mine,spune-mi unde ti-am greșit?
Tu nu știi că iarna vine,singură-s azi și mi-e frig,
Și cărările din frunze,pentru mine-au dispărut?
Am fost doar un vânt pribeag,pe un țărm la malul mării,
M-ai lăsat pe un câmp pustiu,pașii mei au rătăcit.
Valuri-se întorc la mal,eu unde să mă întorc,
Azi,distrusă și tăcută,unde oare să m-ascund?
Gândurile mele toate,devenit-au amintiri
Viața curge înainte,tot mereu către amurg.
Cu regret te-treb pe tine,plâng degeaba si oftez,
Ce-ai avut viață cu mine,de mi-ai dat cruce să port?
Eu la margine de gand
deschide in pagina individuala si daca ti-a placut apreciaza !
O vioara plange-n noapte
O VIOARĂ PLÂNGE-N NOAPTE
Autor: Maria Nedelcu
Încă îți mai scriu poeme,și pe note le aștern,
Iar în ceas tarziu adesea,eu ți le trimit pe vânt.
O vioară plânge-n noapte,pe-ale sale strune dragi
Simfonii cu lacrimi scrise,al iubirii bun rămas.
Pe o rază de la lună,notele zboară spre cer
Tremurând de-nfiorare,la fereastra ta alerg.
Bate într-una gândul meu,îți așez sărutul dalb
Pe o frunza îngălbenită,de al toamnei rece voal.
Îți compun o simfonie pe al lacrimii păcat,
Pe un viers de poezie,scris pe-o frunză de arțar.
La sărutul tău visez,vreau aroma lui să simt…
Eu nu te-am atins vreodată,doar în vise te-am văzut.
Doar în vise-n miez de noapte,îți simt focul ce mă arde,
Ca un fulger care cade,noaptea-n nopțile cu ploi.
Toamna a sosit din nou,a câta de când te aștept…
Tu departe ești de mine,oare de ce te iubesc?
Toamna acoperă cărarea,frunzele în zbor mai cântă
Către tine-n miez de noapte,poartă note pe-a ei frunze.
Eu pierdută printre vise,zbor și mor ca și un flutur…
Azi pe note de vioară cânt iubirea mea pierdută.
Inima-mi nebună este,tot ce-a suferit,azi uită…
Ea se-închină neîncetat,glasului ce a iubit.
Și pe-a notelor dulci liră,astăzi îți trimit din nou,
Un poem pe frunze triste,și cu lacrima în ochi.
