PICĂTURI

Autor: Aurelia Oancă

Pictură: Carmen Coca

La margini de timp stă ascunsă
O noapte cu ochi de visare,
De dragostea zilei pătrunsă
În stele ce ard în culoare.

Penelul ce magic se plimbă
Cu pulberi atinge mici stele,
Iar pânza imensă o schimbă
Cu farmecul nopții în ele.

Apoi mâna magică face
Lumină în mici picături,
Pe-ntinderea neagră ce tace
Ca marmura-n albe sculpturi!

De acelasi autor: 

Atata nedreptate

De vrei sa stii

Sa prind o stea

Lumină

Autor: Carmen Pinte 

Se cerne lumină din cer,
Din cer cad picături de mister,
Mister răsărit în ungher,
În ungher luminițele pier…

E noaptea când clipe se sting,
Se sting în priviri care plâng,
Plâng ochii cu lacrimi de rouă,
De rouă sunt vise când plouă…

O urmă de vis se așterne,
Se-așterne pe-un dor efemer,
Efemer liniștea nopții se cerne,
Se cerne lumină din cer…

De acelasi autor: 

Ruga

Rondelul vietii

Flori de izvor

Cald și frig la tine-n suflet

Autor: Eugenia Grobnic

Nu te întreb unde mai ești,
Prin câte-apusuri ai tot mers,
Nici dacă plângi sau mai zâmbești,
Ce amintire ai mai șters.

Nu te întreb de-ți este dor
De clipa împărțită-n doi,
De chipul dulce,visător,
Atins de lacrimă și ploi.

Nu te întreb dacă mai simți
Căldura ochilor mei blânzi,
Nu te întreb,căci ai să minți,
Hrănești suspinul,să te-ascunzi.

Nu te întreb dacă mai vii
Să trăim aceeași clipă,
Din nopțile de insomnii
Să facem timpului risipă.

Ce cald este și totuși frig
În suflet,durerea strigă
De doruri,ce nu se mai sting
Mâna,chipul,vrea s-atingă.

Rai și Iad este în tine,
Frigul și focul se atrag,
Cinicul,sfidând destine
Trăiește-ți timpul retrograd!

De acelasi autor: 

Simfonia noptii

Din toate ,de ce eu?

Cantec de leagan

Privirea mea

Autor: Carmen Pinte 

Privirea mea,
În umbra ta,
Liniște…

Iubirea mea,
Pe-o margine de stea,
Nemărginire…

Sufletul meu,
Simte mereu,
Viața…

Neuitarea mea,
Pe rugul iubirii, se vrea,
Mistuire…

De acelasi autor:

Aripi

Zâmbesc ironic sorții

Autor: Eugenia Grobnic

Cum să plâng,când pot zâmbi ironic sorții?
De ce s-ating pământul,când pot să mă ridic?
Cum pot să amestec vii și cu morții,
Când am puterea să dau iubirea pe nimic?

De ce să îmi ascult țipătul durerii?
Îl voi ascunde sub masca zâmbetului fals.
Voi juca rolul perfect al fericirii,
Dansând pe acordurile ultimul vals.

Lacrima a-mpietrit și gheață e în mine.
Cum să mai cred,naiv,că totuși e iubire?
Impun timpului să treacă ieri în mâine,
Iubirii îi pun lanț și-o trec în amăgire.

Nu cred în karmă,nici în destine scrise,
Nici vorbe mincinoase-mbrăcate-n șoapte dulci,
Să ardă negoțul viselor promise,
Iubirile bolnave le-oi răstigni pe cruci.

De acelasi autor: 

Simfonia noptii

Fata cu sufletul padure

Lasa-mi…

Eu,

Autor:Loreta Toader

Eu sunt petala unei flori
Ce nu apune niciodată,
Sunt vânt și dragoste și dor
Singuratatea toată…

Eu sunt o mare-albastră
Și șoapta ploii la fereastră,
Sunt zorii visului ce-așteaptă
Nemarginirea toată…

Eu sunt un veșnic răsărit
Culori spectrale-n curcubeu,
Sunt o iubire mult visată
Revarsarea toată…

Eu sunt …un singur eu
Nu sunt nici el, nu sunt nici tu
Sunt ceea ce cu frenezie
Scriu gânduri pentru tine-n poezie.

Eu sunt petala unei flori
Eu sunt o mare -albastra,
Eu sunt un vesnic rasarit
Un singur eu ,in lumea toată…

De acelasi autor: 

Primavara

Azi, mi-am luat primavara de mana,

Eu nu scriu

MUSATISME

Autor: Gabriel Ionescu 

Hai să vedem ce zice Mușatescu,
Un mare, foarte mare umorist Român.
E totul la vedere, nimic nu-i pe blătescu,
Umorul lui e liber, el nu are stăpân.

AMORUL, e o boală, ce pune omul sănătos, la pat.
Nu vrei medicamente, ba chiar dorești să ție,
Ești supărat atuncea, când de el ai scăpat
Și-ai vrea ca să ai parte, de așa boli, o mie.

BIS, e cuvântul ce-i lipsit de sens,
La oamenii trecuți de-o anumită vârstă,
Când renunțarea este, luată prin consens,
Iar insistența, e o încercare ce-i total injustă.

CERBUL e „animalul,” ce-i fericit că e incornorat
Și poartă cu mândrie, aleasa lui podoabă.
El poate nici nu știe, ce știe-ntregul sat,
Iar deșteptarea lui, nu e a noastră treabă.

Când dormi pe canapeaua din sufragerie,
HAREMUL este visul, oricărui soț certat.
E amăgirea nopții, nu-i vis, e reverie,
E tot ce își dorește, pe lume un bărbat.

El, DECOLTEUL, e o pistă de aterizare.
Aici aterizează, priviri chiar pofticioase,
De-aicea decolează „dorințe arzătoare,
El e aeroportul, privirilor curioase.

ESTUL e cel mai Răsărit punct de pe hartă,
Iar FĂ-ul e un BĂ ce are fustă.
JUSTIȚIA e oarbă, ca dreptatea s-o împartă,
MIREASA alba-ți face zile negre. Treaba justă.

OMIDĂ e un fluture căsătorit,
Balaurul ce se transformă-n Făt Frumos.
LAUZA-i cea, ce după 9 luni, chiar a slăbit,
Dând viață. Nimic nu este mai mărinimos

Un RAMOLIT e un bărbat ce se gândește la femei,
Dar este un specialist în răzgândit.
Visează, speră, crede chiar că are temei,
Dar e doar vis, căci creieru-i rămâne amorțit.

SOȚII sunt doi și-s condamnați la somn comun.
Dar la visat, au vise separate
Și fiecare dintre ei este imun
Și pot rămâne-așa o viață . Chiar se poate.

TACTUL e ce trebui să ai să nu strici ritmul,
Când ești căsătorit, sau doar prieten.
Sa știi când să cedezi. Să fii chiar istmul,
Ce leagă sufletele chiar de-au rid pe ten.

Da, USTUROIUL, e o creșă de căței,
Iar VISUL este chiar o viață de rezervă
Și deși ZVONUL e o știre fără de temei,
X e mereu necunoscutul ce te ține-n vervă.

PROSTIA-i doar în creieri ce au intermediari excluși,
Iar Gâgă e un filozof român cu o gândire-adâncă.
Y este praștia din alfabet, pentru cei duși
Cu care poți pisa, chiar și o stâncă.

De acelasi autor: 

Nemuritorii

Invitatie la cina

Transplant

GÂNDURI SCRISE….

Autor: Teodora Dumitru

Nu trăiesc din poezie,
Scriu ,numai ,pentru că-mi place ,
Pun pe coala de hârtie ,
Gânduri care nu-mi dau pace …

Scriu de tot ce mă-nconjoară ,
De iubire și regret,
Despre toamnă ,primăvară
Despre iarna ce-o aștept …

Când văd coala albă-n față,
Scriu ,de tot ,ce-mi place mie,
De momente dragi din viață,
Despre a mea copilărie.

Despre anii tinereții,
Care au trecut ușor,
Pe întinsul cer al vieții,
Păsări călătoare-n zbor !

Despre dorul care doare ,
Și se vindecă mai greu ,
Scriu despre iubirea , care ,
A marcat sufletul meu .

Despre tot ce -nseamnă viață,
Bucurie sau necaz ,
De momente ce mă-nalță,
Și de lacrimi pe obraz …

Scriu de valul marii,rece,
Ce mereu m-a fascinat ,
Despre timpul care trece
Și se duce în neant ,

Mai nou , scriu de toamna vieții ,
În care mă aflu ,eu,
Și de anii tinereții,
Pe care-i regret mereu !

Nu trăiesc din poezie,
Dar ce-aș face fără ea ,
Eu pe coala de hârtie ,
Aștern părți din viața mea !

De acelasi autor: 

Bun venit, Aprilie!

Pagina Teodora Dumitru

Ruga

Țărmul de amurg

Autor: Daniel Vișan-Dimitriu

A plâns doar o lacrimă cerul
pe dalele vechiului burg,
dar ea îmi purta giuvaerul
din toamna-n culori de amurg

Era ca o raclă închisă,
ca un prețios chihlimbar,
purtând o ființă promisă
chiar mie să-mi vină în dar.

Am prins-o în brațe flămânde
și crusta din juru-i am spart
cu zbateri de suflet crescânde
în grija de cer s-o despart.

Eu sunt pentru ea libertate
și liniște-n anii ce curg
spre țărmul acela ce poate
da toamnei culori de amurg.

De acelasi autor: 

Ganduri pe cer

Ultimul druid

Lacul de sub Stanca Soimului

Câtă liniște

Autor: Carmen Pinte

din abisul privirii,
izvorăște,
lacrima fină, a iubirii,
mărgăritar ce strălucește,
pe țărmul nemuririi…

din a umbrelor unghere,
plutește,
unda glasurilor, în tăcere,
șoapte cristaline,
în tonuri de iubire…

natura, muguri încolțește,
zâmbetul înflorește,
soarele la ferestre,
tristețea o topește,
privește…

Iubește,
Zâmbește,
Dăruieşte…
………………………
Câtă liniște
Se-așterne în suflete!

De acelasi autor: 

Timpul

Cioburi de lumina

Omagiu lui Nichita Stanescu

Tu trecutul,eu prezentul

Autor: Eugenia Grobnic 

Tu trecutul,neacceptând prezentul,
Eu prezenta,tu marele absent,
Tu clipa efemeră și sfârșitul,
Eu secunda ce se scurge-n timpul lent.

Tu,negarea a tot ce e iubire,
Eu, iubirea însăși,dor nemărginit,
Tu rătăcitul fără regăsire,
Eu,atingâdu-mi visul desăvârșit.

Tu începutul,sfârșind în resemnare,
Eu cuprinsul,strângând tot universul
Tu acel,ce își caută cărare,
Eu sunt pasul,care nu uită mersul.

De acelasi autor: 

Simfonia noptii

Fata cu sufletul padure

Sfarsit de iarna

Gînduri,

AUTOR – Loreta Toader

Și totuși, ce este fericirea ?!???!!!
Azi, am privit oamenii și am încercat să le văd fericirea…într-o privire, sau un zîmbet, chiar și într-o întrebare sau…un cuvînt…însă, nu am reușit să citesc în sufletul lor, sau…mai bine spus, nu am vrut.
Mi-a fost teamă de teama lor, de faptul că nu mai au încredere să-și arate fericirea – multă…puțină…era a lor și nu erau dispuși să o împartă cu nimeni, de teama de a nu pierde și acest puțin ce le-a rămas…un sentiment unic pentru fiecare- fericirea.
Și totuși, ce este FERICIREA?
Pentru mine, fericirea se află în lucrurile și gesturile mărunte, într-un zîmbet copilăresc sau într-o adiere de vînt ce-mi trece pe frunte…într-o rază de soare ce-mi surîde dimineața, în lacrima ploii ce-mi mîngîie fața…fericirea este atunci cînd pot vibra odată cu tot ce se află în jurul meu, în libertatea gîndului și a cuvîntului, sau o pot găsi în parfumul suav al florilor și în îmbrățișarea frunzelor ce cad alintînd pămîntul…
Și totuși, fericirea înseamnă îmbrățișarea ta și sărutul de bună dimineața, din fiecare zi, în care simt și trăiesc dorul de viață.
Fericirea este alegerea și puterea fiecăruia de a se detașa de gîndurile și lucrurile neplăcute, dureroase, de a păstra vie speranța iubirii, de mine…de tine…de noi !
Doar gînduri…

De acelasi autor:

Meditatie

Lacrima de dor

Am invatat

Ultimul druid

Autor:Daniel Vişan-Dimitriu

Toiagul ce mă poartă pe vechile hotare
Nu-i ramură tăiată din arbor oarecare,
Şi are-n el putere, ca el un altul nu-i,
Căci eu îi sunt druidul, supusul nimănui.

El mi s-a dat, el, singur, în clipa când, din ceruri,
A coborât scânteia trimisă prin eteruri
Şi mi-a adus ce numai druizii au ca dar
Iar toţi ceilalţi se-nclină puternicului har.

Sărmanii, chiar şi regii, trecând de rangul lor,
Se tem de cel ce este-al cunoaşterii izvor,
Îi caută puterea, deşi se tem de ea,
Şi-i folosesc ştiinţa, îl roagă să mai stea,

Iar lumea lor măruntă, adesea fără legi,
E, toată, la-ndemâna druizilor pribegi,
Chemaţi s-o îngrijească, să-ncerce să repare
Tot ceea ce o strică, tot ceea ce o doare.

În mine-s adunate din mii și mii de ani,
Secretele aflate de greci şi de romani
În vremurile-n care, de lucruri noi avid,
Mi-am căpătat puterea. Sunt ultimul druid.

De acelasi autor:

Chemarea vechilor porunci

Clipe de albastru

Tacerea umbrelor

COMPOZIȚIE (GÂND CĂLĂTOR)

Autor: Aurelia Oancă

Gând călător prin curcubeu
Aduni pe căi celeste,
Culori de foc ce Prometeu
Le-a prins într-o poveste.

Din val de mare-ai rupt apoi
Azurul cu răcoarea,
Să potolești al lui șuvoi,
Să domolești și marea.

Cu flori de crin te-ai îmbrăcat
Și cu parfum natura
Ai legănat-o ne-ncetat
Scriindu-i uvertura!

De acelasi autor: 

Atata nedreptate

De vrei sa stii

Sa prind o stea

RĂSPUNSURI

Autor: Aurelia Oancă

Când pașii gândului străbat
Cărările din suflet
Și caută răspuns la tot
Dar totu-i greu răsuflet,

De vânt turbat sau liniștit,
Ce răscolește praful,
Depus peste cămări, și greu
Își scrie epitaful,

Atunci să iei o carte iar
Și caută răspunsuri,
În ea vei trece al tău of
Cu lacrimi și surâsuri.

O cheie vei găsi mereu
La ușa încuiată,
Acolo va fi ce-i ascuns
De toți și lumea toată!

De acelasi autor:

Alege speranta

Covor de toporasi

La scoala vietii

Pasiti incet !

Autor: Violeta Butnariu 

Pasiti incet!,Clapele de pian sunt suflete vibrante a inaintasilor ce au simtit destinul.Pasiti incet, nu tulburati linistea din sala cu zdranganeala ,aici sunt suflete minunate ce se ridica pana la nori auzind muzica,Pasiti incet ,salutati si lasati frumosul acestor suflete nezgariat de sentimentele umane cum ar fi ,ura ,gelozia, invidia!.Frumosul e al tuturor, iar oamenii sunt ai nimanui.Nu puneti posesie pe frumos sau pe vreun OM…..PASITI INCET.

De acelasi autor: 

Pagina Violeta Butnariu

E toamna!

Vinovata

Certitudine

Autor:Loreta Toader

Trăiesc o viață printre flori…
Idei bizare și abstracte
Ce-mi stăruie în suflet uneori
În imensitatea zărilor albastre

Îmi aștern sufletul lângă ele
Pe lutul cel sfânt și obosit
De-atâtea ploi și lacrimi grele
Ce par că nu mai au sfârșit

Închid ochii;gândurile nedumerite
Se opresc pentru o clipă mirate
Pășind ușor confuze și timide
Peste a sufletului zbor aripă

Am deschis ochii în verdele crud
Privind nemărginirea albastră…
Un ghiocei vesel și plăpând
Mi-a șoptit: e primăvara noastră

De acelasi autor:

Azi,

Eu nu scriu

Mi-am lasat

Te iert

Autor:Carmen Pinte

Sunt nopți pustii, cu cer senin și lună plină,
Inima-mi tresare, când stelele suspină,
Durerea, ce s-a agățat, timid, de-o șoaptă,
Își plânge lin tăcerea, alinându-și a sa soartă…

Culeg urme de tine, în labirint de cărări nude,
Le așez pe toate într-un puzzle, în umbre reci și ude,
La răscruce de anotimpuri, înspre tine vreau să viu
Tu unde ești, te caut să-ți fiu, într-un târziu…

Alerg neîncetat, ca un bezmetic, printre nori,
Iubirea ta o cern peste ochii mari și goi,
Urlă ecoul, se pierde, în anotimpul rece si tăcut,
Doar cerul se mai plânge, cu lacrimi grele, neștiut…

Te iert, te aștept în taina nopților amintiri,
Vino pe același drum, unde ne-am iubit, din priviri,
Plânge-mi lipsa, dar nu spune altor inimi că ți-e dor,
Se frânge și acum, sufletul de tine plin, neștiutor …

De acelasi autor:

Aripi

Au lacrimat

Omagiu lui Nichita Stanescu

INCEPEM DE LA SFARSIT

Autor: Mircea Trifu

Am strâns lacul de sânge proaspăt izvorât din ouă roșii,
Cât să vadă păcătoșii că pe munte-s lupi aleșii de iertat,
De acel crucificat singurul mai împăcat din toți Cristoșii,
Ce i-au ridicat strămoșii ca mânecile cămășii, din păcat.

Am vândut o Mare Moartă și un munte-nalt de gânduri,
Pe vioara din adâncuri unde notele sunt nuduri de amor,
Le ridic în jurul lor cu arcușu-mi răbdător eterne ziduri
Din cârduri de foi din scânduri ce le-a scris un muritor.

Mai să-mi rup șira spinării c-am pus tot ce am in spate,
Dragostea plătită-n rate și albinele-alungate din icoane,
Decebal și tu, Traiane,luați lumina de neoane din păcate,
Că -s cu frunțile-aplecate, agățate de tăcere în timpane.

Simt cum cresc flori de cireși sus pe ramuri de măslini,
Și spini pe fruntea unei pâini coaptă-n cenușa învierii,
Îmbrățișarea-i e arta invierii și-a iertării colților de câini,
În mâini, puțini pe cerul ăsta mai țin secretul îndurării.

Și-o luăm de la sfârșit noi doi pe-un munte de biserici,
Cu lupii mei datornici și încă dornici sa ne mai vadă zei
Îndrăgostiți de-atei și chiar de ei că-s răstigniți pe-aici,
Pentru păcate mici și miile de frici de noi și dumnezei.

De acelasi autor: 

Cu o clipa mai adanca

Calcaiul lui Ahile

Pe aripi de femeie