Generatia in blugi

Generatia in blugi de gabriel ionescu

GENERAȚIA ÎN  BLUGI

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Am fost și noi  odată Tineretul Țării,

Eram numiți chiar Generația în blugi.

Eram și nou frumoși și chiar eram și liberi

Și nu treceam prin Viață ca și coceni-n glugi. 

 

Aveam Cenaclul. Fenomenul  Patriotic,

La care-un singur OM, aduna zeci de mii.

Noi combăteam în felul nostru un regim despotic

Și toți Strămoșii noștri, erau cu noi, iar vii.

 

Sigur, noi nu aveam nici Internet, nici Mobile,

Doar Cartea era baza în cultura noastră.

Serviciile la părinți, erau stabile,

N-aveam drogați, nu ne uram și România era toată a noastră.

 

În fata casei, la iubitul nostru Adrian ,

O fostă Generaţie în blugi aduce un omagiu,

Maestrului ce zi de zi și an de an,

Pentru noi toți era un Guru, de la care luam Adagiu.

 

Azi, ne croim un drum doar printre Amintiri

Și mulți chiar uită ce-a-nsemnat Cenaclul pentru tineret.

A fost simbolul unei generații, manifestarea unei răzvrătiri

A cărui suflet, era Marele Poet.

 

Maestre, am luat o frunză, din nucul ce-l aveai în fața casei

O s-o păstrez, prin ea să stau la umbra amintirii tale.

Ea poate ți-a foșnit la geamul camerei unde scriai spre propășirea rasei

Și libertății și patriotismului  le ridicai Tu, osanale.

 

Te-au acuzat că l-ai cântat pe Ceaușescu,

Dar au uitat curajul, cu care-l criticai

Și au uitat ca tu, poetul Paunescu

Ai scris și Agramații. Doar tu, de ei râdeai.

 

Ești Eminescul  zilelor moderne

Și ai scos în fata țării, zeci de noi talente,

Am fi dormit pe stadioane, fără perne,

Să nu plecăm de la Spectacole eterne

 

Zeci de artiști, îți sunt ție datori

Că le-ai deschis un drum pavat, în față

Și toți îți vor  fi-n veci, chiar recunoscători,

Că le-ai fost Sprijin și le-ai dat Povață.

 

Ai doi copii frumoși și talentați

Iar Așchia, de trunchi nu se desparte,

Aș vrea să fie Generației în Blugi, ca frați

Și crezul Tău, să-l ducă mai departe.

 

La moartea ta, simt c-am îmbătrânit rapid iubit Maestru.

Ne-ai învățat să nu fim niciodată slugi,

Tu conștiinței noastre, i-ai ridicat sechestru.

Vom fi mereu ai tăi, noi tineretul Generației în blugi.

 

De acelasi autor:

Pacatul

Prima Doamna

Imi este dor

 

 

Reclame

Noaptea-s fiu de imparat

noaptea-s fiu de imparat de mircea trifu

NOAPTEA-S FIU DE ÎMPĂRAT

Autor: Mircea  Trifu 

Dorm c-opincile-n picioare și-un ulcior cu apă,-n gând,
Iar sub pleopele închise mi-am ascuns o coală albă, 
Trag o dușcă de cerneală căci mă pregătesc visând, 
Să cobor de la fereastră, ajutat de-un fir de iarbă.

Și iau urma vechii urme pân’ la singura poveste
Care mi-a ramas în minte de când mi-a citit-o mama,
Mi-a trimis aseară noaptea să îi spun cum se sfârșește, 
C-a uitat de-atâta vreme și o plictisește teama.

Și-am ajuns târziu la poartă, coasa ce mă ținea minte
Mi se gudura în palma ce-o hrănea cu fân tăiat, 
M-a condus până în casă și-apoi s-a întins cuminte
Lângă vorba dulce-a mamei, unde-s fiu de împărat.

Ea privește pe furiș ochii ce-mi scrâșnesc nisipul,
Când sfârșesc a ei poveste și încep s-o scriu pe-a mea,
Doar să o citească mama poate-așa se-oprește timpul
Și-o să-și vadă-ntors copilul ce stă înc-ascuns de ea.

M-a batut un miez de noapte undeva pe lângă casă, 
Coasa nu-i, nici vorba dulce, doar un vis decolorat
Dau opincile la lupi și mă fac că nu-mi mai pasă, 
Când i-e dor de-a ei poveste fiului de împărat.

De acelasi autor: 

Doina unui rasarit

V-am cumparat marea de lacrimi

Pagina Mircea Trifu

Vecinul meu cu suflet bun

vecinul meu cu suflet bun de teodora dumitru

 

Autor: Teodora Dumitru

Avea vecinul un cireș și avea și-un suflet bun ,
Când ne vedea la poarta lui, ne da cireșe-n pumn ,
Țin minte , când eram copii iar el în floarea vieții,
Mereu eram la gardul lui , fetele , băieții …
Priveam cu poftă printre scânduri , cireșul ,plin , ciorchine ,
Simțeam cum ne ploua în gură și-l tot strigam …. vecineeee….

Ieșea mereu ,venea la poartă ,cu zâmbetul pe buze ,
Iar noi , grămadă peste el ….ce să-i mai cerem scuze ….!!!
– Ne dai cireșe , nea Matei ?… ceream, fără rușine ,
Ce suflet bun , de om, avea …. parcă să plâng , îmi vine….
Când văd cireșe coapte-n pomi , de el imi amintesc ,
Și-aș da tot timpul înapoi , să mai copilaresc !

Și ne dădea și ne chema , în pom să ne urcam ,
Și ne lasa, cât noi puteam , ca sa ne săturăm …
Acum, când a trecut deja ,dincolo de viață ,
Mă rog la Domnul să îi scoată , multe cireșe-n față …
Și mulți copii în jurul lui , în lumea cea curată ,
Să fie vesel , suflet bun , cum a fost el , odată !

De acelasi autor: 

O adiere

Dorinte neimplinite

Pagina Teodora Dumitru

 

 

 

Imi este dor

Imi este dor de Gabriel Ionescu

ÎMI ESTE DOR

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Îmi este tare dor de tine Mamă dragă.
Mi-e dor de tot ce ai reprezentat în viața mea.
Inima ta iubea o lume-ntreagă,
Erai săracă, dar erai o stea.

Știai să te descurci cu bani puțini,
Tu toată viața, ai fost servitoare pentru toți,
Erai dispusă să ajuți și să alini,
Trebăluind mai mult chiar decât poți.

Ai rămas văduvă la sub 50 de ani.
Rămasă singură, fără vreun ajutor,
Eram doar eu cu tine, n-aveam bani,
Dar viața merge înainte, deși nu-i ușor.
 

O dată nu mi-ai dat măcar o palmă,
Rămâneai calmă, deși poate-o meritam,
Doar câte-odată îmi spuneai câte-o sudalmă,
Era puțin, dar nu doar pentru asta, te iubeam.

Ți-ai dedicat întreaga viață să-i ajuți pe toți.
Iar mulți, au cam uitat să-ți fie recunoscători,
Nu te plângeai, nici când vedeai că nu mai poți,
Erai prea bună, intr-o lume fără zori.

De când te știu, tu croșetai la macrameu,
Rămân zeci de mileuri, pe la toți cei dragi,
Aveau talent, creai modele, bune de muzeu,
Greu sau ușor, tu nu refuzi, te bagi.

Acum, când am urcat și noi pe-a lumii scară,
Măcar acum, puteai  să mai trăiești.
Eram cu toți, din zi și până-n seară,
Aveai motive, ca să te mândrești.
 

Mama mea dragă, îmi e tare dor de tine.
Ai fost mereu prezentă-n viața mea,
Mă rog și sper că unde ești să-ți fie bine,
Am doar regretul că a fost să fie așa.

 

De acelasi autor: 

Prima iubire

Unui monstru sacru

Sarutul

Dorinte neimplinite

dorinte neimplinite de teodora dumitru

Dorințe neîmplinite…..

Autor: Teodora Dumitru

Pe unde sa te caut ,tinerețea mea ?
Aproape că nu stiu când ai trecut !
Tu, pe cerul vieții , dulce stea ,
Spune-mi cum să-o iau de la-nceput !

Sau ,mai bine ,spune-mi cum să fac ,
Timpul să îl pot opri în loc,
Anii care vin , nu-mi sunt pe plac ,
Iarna vieții nu-o iubesc deloc !

Pe-aripi de dor ,dumă- n primăvară ,
Care-a rămas la început de drum,
Să fiu, din nou ,copil crescut la țară,
Să uit de anii care-i am acum!

Şi pe poteci cu flori înmiresmate,
Să urc spre tine, tinerețea mea ,
Acolo să raman,dacă se poate ,
Să faci minuni ,să nu mai pot pleca !

Să- mi pun, din nou ,aripi în idealuri ,
Să pot răzbi pe unde n-am putut,
Să mă avânt în ale vietii valuri,
Cu forțe şi dorințe de-început !

Şi-apoi dacă se poate ,ca prin vrajă ,
Spre toamna vieții, drumul să-l opreşti,
Să stau, pe-a ta ,atât de dulce mreajă,
În pace şi iubire să mă creşti !

Cât de frumos ar fi să se-mplinească,
Dorințele cu rugi la Dumnezeu !
Dar, roata vietii ,cum să se oprească???
Şi cum sa mai pot fi tânără…eu !?

De acelasi  autor: 

Noapte alba

Canta-mi iarna!

Pagina Teodora Dumitru

 

Taranul

taranul de mugurel puscasŢĂRANUL

Autor: Mugurel Puscas

Pe drumuri colbuite trec cirezi,
Coboară-ncet amurgul peste sat,
Carul cu grâne intră în ogradă,
Lumina-şi frânge ultimul oftat.

Opaiţul vechi mijeşte la ” feresci „,
Pe masă mămăliga-i aburindă,
Ritualul mesei, simplu şi străvechi,
Se derulează de vecii în tindă.

Lin mângâie un creştet de copil,
I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă,
Ţăranu-i ostenit… În aşternut,
Femeia lui l-aşteaptă ludă, tandră.

Târziu… Îngândurat, blând şi divin,
Cu-n Tatăl Nostru tainic şi profund,
Ca soarele spre-o altă zi de vară,
Îşi trece carul dincolo de-amurg.

Cu Dumnezeu stăpân, în gând şi-n car,
Cinstit, sărac, dar plin de biruinţă,
El duce mai departe-al vieţii har
Şi-a neamului… Nemuritoare fiinţă!

De acelasi autor:

Februar

Cabana iubirii

Gerul Bobotezei

 

 

 

 

 

 

Craciunul din oglinda

oglinda-craciun-3

Autor: Mihaela CD       

 

Dereticam  prin casa si cu  grija   stergeam o  oglinda

Cu  gandul la Craciunul gol  ce in curand  are sa vina

Si-ndata ce povara  tristetii  incepu  sa  ma  cuprinda

Pe  neasteptate, in fata-mi  se  iveste  o  calda  lumina  

 

Si-n mugurii de lacrimi , imagini  cristaline  imi  apar

Din  frageda-mi pruncie ,din  casa draga, langa  brad

Crampeie  cu  parintii si   bunicii   ca-ntr-un  calendar

Si lin  din  cer,  peste  noi  toti, stelute  de  fericire  cad

 

Bunica-i  tanara  si- aseaza  cu   multa  dibacie  masa,

Regina-i de frumoasa mama,n-o pot descrie-n cuvinte

Bunicul  drag ne spune o poveste ce insufleteste  casa

Iar tata parca-i zeu si sufletul mi-e plin de simtaminte

 

Cu noi copiii la un loc , cu unchi,matusi casa se-anima

In cor, pana  la cer, colinde  sfinte si stravechi  rasuna

Este o nesfarsita bucurie in  seara de  Craciun sublima

Cantul si  veselia  se-mpletesc  intr-o  armonie  deplina

 

Deodata,  s-aude  un  sunet  ce abureste  a mea  oglinda

Zgomotul nemilos a dispersat lumina ,magia se termina

Si-n  fata ochilor,dureri  arzande de realitate se perinda

Pacat ca nu-i posibil, Craciunul din oglinda sa mai vina….

 

De acelasi autor: 

Feerie de Craciun

Scrisoare  trista  catre  Mos  Craciun

Frumoasa-i seara sfanta de Craciun