Vechi și noi

Vechi și noi

Autor: Daniel Visan Dimitriu

.

-Hai, spune-mi, în vechea poveste,

atunci când fugeau prin pădure,

puteau oboseala să-ndure

și frica să nu-și manifeste?

.

Puteau să trăiască în grote

ferite de ochii sălbatici

ai hoardelor de asiatici

cu vârful în sus la ciubote?

.

Erau pedepsite s-aștepte

bărbații plecați ca să lupte,

în munții cu pante abrupte,

dușmanii departe să-ndrepte?

.

Și cum își făceau de mâncare

așa, fără sobe sau oale,

puteau, doar cu mâinile goale

să aibă destul fiecare?

.

Mai spune-mi, de știi, cu copiii:

ce timp mai aveau să-i educe

în taina credinței în cruce

sau chiar să învingă spahiii?

.

Bunico, dar dacă vreodată

venea peste ei să-i atace,

un lup sau orice dobitoace,

putea să-i omoare o fată?

.

-Nu, puiule, n-aveau vreo teamă,

și nu alergau pentru ele;

femeile,-n vremile-acele,

știau ce înseamnă o mamă.

.

Simțeau oboseala cum trece

ținându-și copiii de mână,

nicicând frica n-a fost stăpână;

simțeau doar o furie rece.

.

În grote-narmate cu ură,

stăteau, pregătite, cu arme

capabile scuturi să sfarme;

femeia de-atunci era dură.

.

-Bunico, citește-mi din carte!

Eu cred că-i mai bine-n poveste,

căci până la Paște mai este,

Iar mama e tare departe.

.

Mai citeste: 

Invitatie la antologia Universum

Cum pot publica si eu in revista?

Clubul GOLD al revistei tiparite