Categorie: De visare

Din vise

din vise de aurelia oanca

DIN VISE…

Autor: Aurelia Oancă

Să nu te-oprești din vise niciodată,
Din a crea și a zidi povești,
Doar visele te țin mereu și iată
Poți viața zi de zi să o trăiești.

Din vise nu te-opri, mergi mai departe
O viață pământească să le dai,
Pe aripe de fluturi le împarte
Și le trimite până sus, în rai.

Cu vise să dezlegi de doruri taină,
Din tânguiri să faci luciri de stea,
Apoi să-mbraci a fluturilor haină
Și să te-nalți în zboruri pân`la ea.

În vise să așezi mici scrisorele
Ca solzișorii mici pe aripioare,
În ele să cuprinzi vise de stele
Și bucurii ce nu pot ca să zboare.

Și când din vise vei zidi palate
Acolo vei ascunde dragostea
Și-o inimă ce pentru tine bate
Și care vise-n tain-ar vrea să bea !

De acelasi autor:  

Asculta tacerea

Tineretea-n doi

Pagina Aurelia Oancã

Reclame

Marea-n pungi de plastic

marea-n pungi de plastic de mircea trifu

Autor: Mircea Trifu

Cobor în vis lăsându-mi brațele să-mi curgă,
Nici ele și nici mintea pe cer nu mai aleargă,
Au devenit izvoare de gânduri ce mă strigă,
Lăsate pe pământ, din urmă să mă șteargă.

M-au despuiat de iarbă, de păsări, de pădure
Și-au semănat tăcerea prin universul meu,
Mi-au dus în țară visul, l-au învățat să-njure
Și-acum la colțul străzii se vinde pe un leu.

Trăiesc într-o poveste ce n-o știe nici mama
Ramasă sub icoana un pumn de ceara stinsă,
Ce-a ars sub grija ei din neputință, rama,
Sau s-a topit din rugă parfumul de caisă.

Odată-am să străbat prin visul meu zănatic
Tot cerul de sub mine, cu aripi subterane,
Să cumpăr de un leu Marea în pungi de plastic
Și-un cântec de sirenă, din rafturi, la borcane.

Și-acuma sunt stăpân pe muntele de plastic,
Sirena-mi cântă iarăși cu drag ascunsa-i tângă,
Dar tot mă-ncearcă teama din visul meu fanatic,
Să nu fie vândut, din nou pe-un leu, la pungă!

De acelasi autor: 

Noaptea-s fiu de imparat

Pagina Mircea Trifu

Doina unui rasarit

Priveste in mine

priveste in mine de eugenia grobnic

Privește în mine

Autor: Eugenia Grobnic

Să nu mă cerți când prin tăceri mai rătăcesc
Și să mă ierți când prin gânduri poposesc,
Sărută-mi ochii ce nasc curate perle,
Spune-mi că-s stea din raiul tău de stele.

Colindă-mi sufletul cu calde șoapte
Și să mă iei în visu-ți drag la noapte,
Ascultă-mă când tac,uitând cuvinte
Și-alungă-mi vidul clipelor cărunte.

Mângâie-mi norii grei ce-mi stau pe frunte,
Să nu mă cerți de nu-mi aduc aminte,
Ia-mă în brațe când noaptea lin coboară,
Luna s-o privim la margine de seară.

Vorbește-mi când sunt adâncită în gânduri,
Scrie-mi visele în mii și mii de rânduri,
Iar vocea ta duioasă să îmi fie undă,
Ca un copil s-adorm în murmur de secundă.

De acelasi autor: 

Drum bun ratacire

Dincolo de anotimpuri

Trezirea la viata

 

 

 

Doina unui rasarit

doina unui rasarit de mircea trifu

DOINA UNUI RĂSĂRIT

Autor: Mircea Trifu

 

Într-o grotă a minții mele e trecut de miezul nopții,
Stau c-un înger ce-ți alină prima ta clipa de teamă, 
Din poemă iți recită versul ce-i dă sensul vieții
Și-o va face printre stele, cea mai fericită mamă.

Dintr-un pântec pârguit s-a născut o nouă Ană
Ce va fi zidită-n mine, ne-în stare să mă plângă,
Am s-o port etern în versuri credincioasă ca o rană,
Să îi sorb etern durerea scrisă-adânc în partea stângă.

Clipele se sting tihnite peste trupu-mbrățișat,
Acum se oprește timpul cum s-a mai oprit odată,
Într-o zi la fel ca astăzi, Dumnezeu a fost creat
Și după doar șapte clipe, plăsmuită-ai fost tu, fată.

Umbrele de lupi se scurg printre ramuri de copaci,
Parcă-s lacrime timide peste-obrajii mamei tale,
Gem ca lemnele padurii-n legănele de săraci
Și-apoi trec in haite Prutul, înfășate în basmale.

Soarele-i legat de tine cu-o îngălbenită ață
Și-i îndrăgostit de Luna chipului plecat devreme.
Ți-a promis în taină ție, c-o găsești în altă viață,
Numai dacă-o porți de mână, neuitato, prin poeme.

Dintr-un vis, un La multi ani ți s-a strecurat sub pleoape
Deschizi ochii pe furiș să-ți lași îngeru-adormit
C-a stat toată noaptea treaz, numai să iți stea aproape
Doar să-ți vadă răsăritul de pe chipul tău uimit.

Din poet, în ursitoare mă preschimb, prinsă de lene
Îți simt gura ta-nfășată cu un dor de nou-născut,
Când mă scurg in dulci cărări pe obrajii de sub gene
Și-ți scriu drumul vieții tale, într-un vers abia-nceput.

De acelasi autor: 

V-am cumparat marea de lacrimi

Esti…

In ochii iubirii

 

 

Visand fericirea

visand fericirea de violeta butnariu

Visand fericirea

Autor:  Violeta Butnariu

Cand in speranta astepti ca ceva sa se schimbe ,
Nu astepta-n alte parti,poti incepe cu tine;
Nu renunta la un vis fiindca nu ai primit un mesaj
Cum nu renunti la alcool atunci cand intri-n sevraj.

O sa incepi orice zi cu un zambet si lumina pe fata!
Tu ai facut ce-ai putut si ce viata cateodata te-nvata,
Daca n-ai fost inteleasa ,tu nu ai nici o vina
Unii in schimb inteleg si cand vorbesti alta limba.

Flacara pare ca sta ,ca mai-mai sa se stinga,
Fiindca nimic nu-i ca ieri,s-ar putea chiar sa ninga;
Nici nu-ntelegi ce-ai gresit si,nici care ti-e vina,
Vezi ca incet s-a sfarsit si tu nu stii pricina!

Sufletul isi va pierde dreptul la visele tale,
Razele soarelui nu vor mai fi la fel ,vor fi mult mai pale,
Zambetul tau din oglinda va fi stramb,o grimasa!
Viata va fi un cosmar ce pe suflet apasa….

Plangi cand privesti in trecut ,…dar tu ai viitorul,
Lasa cosmarul in vis,ca un flutur-si ia zborul!…
Viata o-ncepi zi de zi ,chiar si ora de ora
Tot ce a fost a trecut ,fericirea ti-e sora!

 

De acelasi autor: 

Fara suspine

Prin ploi de ganduri

Vise-fragment

 

 

Si iar visez

si iar visez de stefan doroftei doimaneanu

Şi iar visez…
Autor:Ştefan Doroftei Doimăneanu

 

Trudit-am mult în lunga mea tăcere
Prin taina noastră aflată în revers,
Sunt doar un prinţ păşind pe vechi lăicere
Fără de sine, hulit de univers.

Nu am ştiut să-ţi preţuiesc privirea
Ce se scurgea din ochi de jar cu-ardoare,
Azi plâng chitări forţându-mi prăbuşirea
În marea mea de gânduri fără soare.

Călătoresc în mine prin pustiul
Lipsit de viaţă-n vers şi în cuvinte,
Trăsurii îi lipseşte vizitiul
Dar eu alerg prin ceaţă înainte.

Mă-ntreb şi-acum, cum de-am pierdut busola
Ce-mi arăta pe unde este dorul,
De ce noaptea şi-a resetat parola
Şi tot mereu, la stele trage storul.

Se-aud chitări cu strune îmblânzite,
Iar glasul lor îmi farmecă destinul,
Pansează răni la vorbe desfrunzite
Sorbind adânc din umbra mea veninul.

Mă-ndeamnă graiul mării şi mâhnirea
Ca să cobor spre noi câteva trepte,
Rămân un singuratic prins aiurea
În alte srâmbe gânduri ce par drepte.

Vrăjita noapte-n doruri se aşterne
Plutesc uşor pe cântece de valuri
În temeri vechi lumina se aşterne
Şi iar visez şi iar am idealuri.

De acelasi  autor: 

Vinul

Scrisoare peste timp

Respect

 

 

Fara suspine

fara suspine de violeta butnariu
Fără suspine


Autor:  Violeta Butnariu

Am dansat intre luna si noapte,
Si eram intr-un vals amandoi
Imi sopteai ca pe drum,calde soapte ,
Ne plimbam printre parcuri si-alei,
Tu esti vesnica mea poezie 
Si esti vesnica zi de extaz,
Dupa tine as canta melodie
Ce n-o cant decat ingerii azi
Pentru tine m-as duce desculta
Pan- la luna si noapte s-o rog,
Daca flacara vie,  atata,
Sa mai deie dureri-n barlog
Si sa-mi dea suferinte doar mie
Sa te crute pe tine mereu
Sa-mi pastreze iubirea mea vie
Si sa razi iar de sufletul meu
Iti promit ,nu va fi suparare,
Noi vom rade mereu si mereu
Caci nu poti sa te superi pe soare ,
Si nu poti sa ai alt DUMNEZEU

De acelasi autor: 

Prin ploi de ganduri

Vise-fragment

Imaginea dragostei

 

 

Visul mov

visul mov de aurelia oanca

VISUL MOV

Autor : Aurelia Oancă

Am stat cu gândul meu de vorbă,
M-a ascultat dar n-a răspuns,
Eu nu i-am povestit de ciorbă
Ci de un dor al meu ascuns.

Atunci el a făcut magia
Şi ochii mei au poposit,
În locul unde nu-i urgia,
Dar este-ascuns, este dosit.

În parcul sufletului meu,
Loc unde rareori mă duc,
Dar mi-amintesc de el mereu
Şi trepte mov încerc să urc.

Brodate sunt cu mii de stele,
Albastre, mov sau violet,
Crescute din dulci rămurele
Şi puse ca pe-un şevalet.

Atâta farmec şi splendoare
În suflet mi s-a cuibărit,
Mă voi întoarce-n lume oare ?
Sau voi dori alt răsărit ?

Gândul mi-a spus să stau cuminte
Şi farmecul să îl păstrez,
Doar în simţire şi-n cuvinte,
Apoi, la tine să visez !

De acelasi autor: 

Nu plange

Fluturi si flori

Ganduri

 

Trezirea la viata

trezirea la viata de eugenia grobnicTrezirea la viață

Autor: Eugenia Grobnic

Zâmbesc și plâng și nu mai știu ce sunt,
E toamnă,e iarnă aici,pe pământ?
E ploaie,ninsoare,viscol,abis
Sau m-am trezit din letargicul vis?

Gândul îmi este semn de întrebare,
Atinsă de nori cenușii,de ce,oare
N-am simțit lumina caldă din soare,
N-am știut să trăiesc,n-am simțit că mă doare?

De ce sufletu-mi înghețat a uitat
Ce este iubirea,ce-nseamnă oftat?
Ce colț de-amintiri,pierdut în secundă
Mă trezește,privindu-mă clar în oglindă?

Cât timp s-a scurs,câte clipe absurde,
Ce oarbă am fost,trăind printre umbre!
Din vis mi-am creat traiul meu efemer,
Neștiind că-n zori,toate visele pier.

E târziu,e vremea să simt că trăiesc,
Să știu ce-i oftatul,să-nvăț să iubesc?
Pe cine să judec că timpul s-a dus
Și nu se-ntoarce din drumul spre apus?

Vise-fragment

vise fragment de violeta butnariu

Vise-fragment…

Autor : Violeta Butnariu

 

Cineva imi ucide sistematic visele…cu nuante de gri.!

Nu am sa ma intreb de ce….am sa ma intreb de ce las sa se-ntample asta?

Cineva …mi-a patruns in minte,alearga nestingherit in vise si mi le ucide…crezand ca asa ,incet incet,ma ucide pe mine din propriile vise…

Am lasat nuante de violet peste griul ucigas si visele se colorau putin la fata

Visele mele nu plang…ele se inalta la cer

Au zbor de albatros cand le moare perechea….Cum ,nu stiti?

Albatrosii raman singuri,nu mai cauta alta pereche daca celalalt nu-i-i…

Oare daca as turna galben in vise?

De acelasi autor: 

Imaginea dragostei

De dragoste

Rasarit

 

 

In ochii iubirii

in ochii iubirii de mircea trifu

ÎN OCHII IUBIRII

Autor: Mircea Trifu

Acopăr un nor c-un pumn de pământ
Și-mi fac sub picioare un lac de noroi,
Săpând în adâncuri un fel de mormânt,
Să-ngrop fără cruce durerea din noi.

Și-astept să-mi devină oglinda uscată,
Aproape de iarnă vreau pagina goală,
Ne trece prin minte că n-am fost vreodată
Decât o iubire-ntr-un strop de cerneală.

M-apuc să visez pe o bancă în somn
Și încep să le bat pe zăpada din foi,
Cu mâna de cuie și-o cruce de Domn,
Mă-ntorc cu iubirea pe timp înapoi.

Îl vad pe Manole ce-o leagă pe Ana
Și-o arde în focul căminului tău,
Prividu-și ruina și-nalță Doftana
Și moartea-l închide în sufletul său.

Culeg de pe ochi când plânge-o copilă
Un strop din iertare și-apoi il șoptesc,
Să-i poarte Manole coroana-i de milă,
Făcută din lacrimi și-un zid chinezesc.

Mă-ntorc dimineața sub pleoapele tale,
Cum vine copilul pe-o coală de lapte
Și-n floarea privirii, ascuns sub petale,
Mă ghemui, iubire, prin marea de șoapte.

De acelasi autor: 

Ti-am impletit un vis

Pacatul mi-este oaza

Ana-n versul lui Orfeu

 

 

Ti-am impletit un vis

ti-am impletit un vis de mircea trifuȚI-AM ÎMPLETIT UN VIS

Autor: Mircea Trifu

Îți învelesc cuvintele-n secrete,
Și le ascund pe cerul ne-nțeles,
Se vor preface-n tinere comete,
Citindu-le doar cel ce te-a ales.

Abia atunci voi povesti de tine,
De cum erai și cât durea sa fii,
Erai poemul ce sorbea din mine
Mări de cerneală și fotografii.

Acum când sete uneori îți este,
Cu buzele-ți uscate de dorinți,
Tu, dulce, nestatornică poveste,
Sorbi undele cuvintelor și minți.

Lacrima-i vestejită ca zăpada
Pe-obrajii unui chip de lemn
Și ca o frunză-n cuie, să nu cadă,
Așteaptă de la cer milosul semn.

Am de la El o milă răbdătoare,
Dar nu am altă viață de pierdut,
Cu fiecare noapte ce te doare
Și așteptarea-o ia de la-nceput.

Eu luna la fereastră ți-o aprind
În sobă soarele uimit trosnește,
De ai să vii și mă găsești dormind,
Iubita mea, să știi că-i o poveste.

De acelasi  autor: 

Pacatul mi-este oaza

O mare de nisip

Mi s-a mai stins o mama

 

 

 

 

Puf de nor

puf de nor de stefan doroftei doimaneanu

Puf de nor
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Pe prispa mării îmi aşez o pernă
Plină cu fulgi din valuri înspumate,
Adorm purtat pe braţe de-o sirenă
Şi-n alintări de nimfe răsfăţate.

Pe plai de vis reântâlnesc iubirea
Şi-o prind în clipa nopţii cu cătuşe,
Nu vreau s-o pierd să-mi răstignesc privirea
Pe cruci de dor ce fumegă-n cenuşe.

Mă recompun în tonuri siderale,
Aripi îmi pun la iambi şi la silabe,
Iar cânt pe scene vechi, atemporale
Şi împletesc din stihuri noi podoabe.

Mă prind în valsul vântului de toamnă
Fandez tăceri, fandez încet cuvinte,
Sunt puf de nor ce picură, ce-ndeamnă
Să te întorci şi şă-ţi aduci aminte.

Aş vrea din nou să prind în braţe cerul
Iar tu să-mi pui pete de foc pe frunte
Şi-n jurământ să dezlegăm misterul
Privirilor, din lacrimile sfinte.

De acelasi autor: 

Rasul si lupul

Nedumerire

Mugurel de vers

 

 

 

Pacatul mi-este oaza

quill-175980_640

PĂCATUL MI-ESTE OAZĂ

Autor : Mircea Trifu

Pisez cu piatra razele de soare,
Până-mi devin nisip în palme
Și urc apoi cu ele-n buzunare
Pe fruntea muntelui ce doarme.

Și-i cern muncitul meu pe chip,
Parcă-i deșert înflăcărat de fard,
Ce doarme dus în focul din nisip,
Nu îl trezesc nici visele ce-i ard.

Ceru-și întinde lenea și visează,
Eu în căușul palmei de sub cap
Îi storc ca sânul, perna-nrourată
Și ca o ploaie în tacere, scap.

Vărs lacrima de apă și mă iert
Al meu apus se-ngenunchează,
În jurul meu și-n mine e deșert
Dar în păcatul ăsta fac o oază.

Destinul imi ia calea frunzelor
Din călimara plină de eclipse,
De-nmugurește toamna, mă cobor
Să scriu în versuri tainele din vise.

De acelasi autor: 

O mare de nisip

Mi s-a mai stins o mama

Dragostea dintr-o poveste

 

 

Iubirea din vis

iubirea din vis de elena tudosa

Autor: Elena Tudosa

 

Abatuta de soarta, prin vise trăiesc,
Te caut iubire în fiecare zi și noapte,
Departe de tine prin gind te mai zaresc,
Doar numele ți-l mai chem în șoapte,

Ce mult îmi lipsește chipul tău blind,
Mi-e dor de-un sărut, de o mingiiere,
Potrivnic mi-e timpul, mai mult ca oricind,
Mi-e sufletul rug, ars de atita durere,

În bezna în care sufletul îmi tinjeste,
După o sarutare, sa dau buzelor mele uscate,
Ochii mei stinsi , cauta în vis iubirea orbește,
,, cit as vrea sa sorb din iubire, gust de cireșe coapte”,

Orbercaind, stinsa de dor, chipul vreau să-ți ating,
Ma pierd iubire departe, prin timpul ce mi se împotrivește,
Razele soarelui scurma, zorii împrăștiind
Visul, în care doream sa te întilnesc, se risipește,

Speranța în care credeam sa te întilnesc, îmi este deșartă,
Singele-n vene în timple, începe a-mi zvicni,
Fără de tine iubirea mea din vis, sint precum o frunza uscata,
Ce cade fără de viata la pamint, sfirsind a putrezi,

Ma trezesc și iubirea din vis, o întilnesc doar în triste-amintiri.

De acelasi autor: 

Tacerea

Risipitor de vise

De ce nu-mi vii?

 

 

 

Visul din vis!

visul din vis de teodora dumitruVisul din vis !

Autor: Teodora Dumitru

Într-o noapte am visat frumos,
Oameni buni , ce credeți c-am visat ?
Un copil care mergea pe jos,
Singur pe o uliță de sat…

Bătea din poartă- n poartă căutând,
Şi căuta şi nu putea găsi ,
Căsuța ce era la el în gand ,
Şi obosit pe-o piatră poposi .

Lacrimi calde-n barbă se-adunau,
Că nu găsea portița ce-o ştia,
Pe lângă el săteni se perindau ,
Dar, parcă nimeni nu îl cunostea .

Într-un târziu adoarme-n iarba crudă ,
Lângă pietroiul mare , prăfuit,
Necăjit că nimeni nu-l ajută,
Să găsească locul lui dorit !

Deodată-n visul lui se face soare ,
Şi o lumina albă-i scaldă fața,
O mână- i şterge fruntea de sudoare ,
Şi-o voce caldă- i spune ,,Bună dimineața!

În camaşa albă ca de spumă,
Pe brațe îl ridică lângă piept,
Era bunica blândă şi bătrână,
Venită-n vis din lumea celor drepți.

Şi m-am trezit din vis într-un suspin,
Dar parcă n-aş fi vrut să mă trezesc ,
Acolo-n vis cu căutări şi chin ,
Pe buna am putut să o -ntâlnesc !

Copil fiind ce bine îmi era,
În bratele ei calde ca de sfântă,
Ascuns ,în suflet ,dorul pentru ea ,
Mi-o aduce-n vis , bună şi blândă !

De acelasi autor: 

Saruta-mi ochii …

Fantana din amintiri

Cantecul iernii…

 

 

 

 

Cantec de inger

cantec de inger de violeta butnariu

Autor:  Violeta Butnariu

Am visat un inger,
A coborat langa mine.
Sa ma -ntrebe de ce sanger
de ce nu-mi e bine.
Am visat ca venise
si ca in zborul lui
o aripa-si ranise ,
planand grabit,hai-hui.
Eu am atins aripa
pe locul acela dureros.
El mi-a respins mana ,
Explicand ca nu-i frumos.
Venise langa mine ,
Vrand ca sa ma vindece.
Si n-a venit ca tine,
Pe aripa cantece.
Cantecul ingerilor,
mi l-a daruit si a plecat..
Eu il darui sufletelor
Care aripa i-au vindecat.
Nu pot pastra un cantec
Numai pentru mine….
Si atunci,ca un descantec
Sa-l ascultam toti ,sa ne facem bine…

De acelasi autor: 

Dorinta

Zambet trist

La pieptul tau

 

 

 

Visul stelutelor de mare

46473299_2186580571409130_3459231050348101632_n

Autor: Mihaela CD   

 

Stelutele  de  mare, pe-un   fund   de  ocean

Se-asteapta  sarutate de a  valului  unduire

Caci  stiu  secrete  nevazute   prin   ochean

Mistere ingropate in a nisipului  tagaduire

 

Iubire-si declara in versuri desarte in gand

Si  chicotesc  fericite  intr-o  boare  de vant

Se-mbata, se-ngana,se-alinta si tac prelarg  

Li-s leganatele  sentimente  purtate in larg

 

Povestea  oceanului   cantata-i  pe  strune

De dor  si  de  plans  si  de-oftat    adancat  

Stelutele   viseaza   zadarnica  ascensiune

In visul albastru ,noaptea pe cer au  urcat.

 

De acelasi autor:

Dragoste solara

Femeia , Zeita  amintirilor   din  viitor

Petale de trandafir

 

Al nostru rasarit

al nostru rasarit de mircea trifuAL NOSTRU RĂSĂRIT

Autor: Mircea Trifu

Pe vârfuri mă ridic și ochii ți-i aprind
Ca două lumânări ce nu vor să se piardă,
În marea de obraji, ninsoarea stă cerșind,
Căci ploile de lacrimi întârzie s-o ardă.

Alintă-n moară, piatra, boabele de soare,
Lumina ce se scurge pe-o gură fără glas,
Parcă-i privirea mamei în vechea căutare,
Pierdută undeva pe drumul ce-a rămas.

Din marea adormită se leagănă o viață
Și focul palmei sale nisipul mi-l atinge,
Mă leagă cu durere în nesfârșita-i ață
Și-n valurile sale, sălbatică, mă-mpinge.

Plină de poftă-i viața și versul încă-i viu,
Când îl așterne noaptea în gândurile tale,
E ca o frunză mâna, mă-mpiedică să scriu,
De frică ți-o aud, scrâșnind din balamale.

Îmi umplu iar ulciorul cu șoaptele rămase
În dimineața ta, când preschimbat în soare,
Mă coboram spre tine din vise capricioase
Și-ți sărutam cu sete, deschisa a ta floare.

Îmi trec prin ochii minții dorite mângâieri,
Ca pe mănuși le-mbrac pe mâinile nebune,
Spre tine tu mă chemi din lumea de dureri,
Cu-o lacrimă ascunsă și-o mică rugăciune.

De acelasi autor: 

Iar e umbra pe tarm

Balada cu poveti

Menirea noptii mele de cerneala

 

 

 

Cantecul iernii…

cantecul iernii de teo dumitruCântecul iernii…

Autor: Teodora Dumitru

Cântă iarna din flautul vremii ,
Un cântec prelung în imensul decor,
Prin neaua virgină aleargă renii,
Ecoul pluteste ca pasărea-n zbor ,

Cântecul iernii străbate ținuturi ,
Albite de vălul curat de ninsori,
Când liniștea este stăpână pe gânduri,
Cântul ei calm se pierde în zări !

Atâta pace și atâta lumină
Cu puritate în alb nesfirsit,
Simți în muzica iernii,senină,
Când flautul vremii ea l-a pornit !

Într-un decor de basm….de poveste ,
Cu cântecul iernii plutind peste noi ,
Aștept spre mine să vii cu o veste …
În purul decor să ramanem noi doi !

Din flautul vremii , iarna ,ne-îngâne,
Un cântec de dor ,prelung… nesfârșit,
Când soarele după dealuri apune ,
Și tu-mi soptești …”Ce mult te-am dorit ” !

De acelasi autor: 

Flori alese

De-ar fi…

Buchetul vietii

 

 

 

Vis de noiembrie

vis de noiembrie de violeta butnariu

 

Autor:  Violeta Butnariu

Asta noapte am avut
Intalnire cu-n necunoscut,!..
Il sunasem pt prima oara
Noaptea la 3 sa-mi cante la vioara
El nu m-a intrebat de ce-am sunat
Doar s-a dat jos din pat si mi-a cantat
Si nu balada de-a lui Ciprian,
Ci chiar Enescu,!Asta imi doream.
Si cand a terminat,de noapte buna,
A vrut sa-mi cante pe o alta struna…
Dar mie mi-era somn ,si obosita
I-am spus ca nu mai vreau sa fiu iubita
Si-a ras atunci cu pofta ,foarte tare,
”-Fie cum zici-dorinta dumitale,
Dar nu te mai gandi la celalalt,.
Ca n-are nici un merit si-i pacat.
Decat iubind sa stai la-a lui picioare
Mai bine sa zac eu in brate la matale!”
Apoi ne-am spus un simplu noapte buna
Si eu am adormit ,sub clar de luna!

De acelasi autor: 

Tara mea mandra

Rabdare

Infinit intr-o zi! 

 

 

Pe unde eram?

amazing-starry-night-wallpaper

PE UNDE ERAM ?

Autor : Aurelia Oancă

 

Din negura nopţii, iubirea,
Uşor, îmi bate la geam,
În suflet îmi dă ea trezirea,
Şi-ntreabă, pe unde eram ?

Departe, departe, în vise
Eu chipul ţi-l căutam,
Iubirea fereastra-mi deschise
Şi-ntreabă , pe unde eram ?

Cu ochiul abia deschizându-l
Văd dragostea-n chip îngeresc.
Ce-mi tulbură mintea şi gândul,
Şi-mi spune încet : te iubesc.

Atunci revenit din visare
Mă-ntreb, oare unde am fost ?
Pe-a vântului caldă suflare
Aud şi-nţeleg, al meu rost.

Iubirea s-o cânt doar în versuri,
S-o caut mereu, ne-ncetat.
În marile-adânci universuri,
Doar gândul îmi e acceptat.

Eu stau şi privesc de departe,
Cum stele cobor spre pământ,
Şi-ntreb, şi pe bună dreptate,
Pe unde eram şi-n ce cânt ?

De acelasi autor: 

Vor ninge anii

Omul de zapada indragostit

Zambetul lui Dumnezeu

 

Trup de Luceafar

trup de luceafar de aurelia oanca

TRUP DE LUCEAFĂR

Autor : Aurelia Oancă

 

Visat-am raze de lumină
Venite chiar din univers,
Peste iubire se închină
Și peste-al fericirii vers.

Am prins o rază de Luceafăr,
Un ghem imens eu am făcut,
El m-a privit cu ochiul teafăr
Și într-un om s-a prefăcut.

Cu un sărut astral atinse
A mele buze pământești,
Ca macul roșu se aprinse
O taină scrisă în povești.

O zână bună m-am simțit
Cu brațele de ram întinse
Peste pământ și-n infinit
Și peste dorurile stinse.

Un foc lăuntric s-a trezit
Și a cuprins trupul de stea
Ce-n taina vieții a pășit
Cu trup de om în viața mea.

A pus peceți peste peceți
Și-a-nnobilat a mea ființă
Ce urcă-ncet înspre asceți,
De lume n-are trebuință.

Cu dor de stea, cu dor de om,
Voi merge-ncet pe-a Lui cărare,
Voi prinde rădăcini de pom
Și nu voi fi o arătare !

De acelasi autor: 

Stanca timpului

Valsul iernii

Frate contra frate

La o masa-n cafenea …

la o masa-n cafenea de sandu chiva

LA O MASĂ-N CAFENEA….

Autor: Sandu Chiva 

 

Stătea la o cafenea, într-o zi de Primăvară 
Savurându-și o cafea, o frumoasă domnișoară, 
Razele calde de soare, încălzeau a sa umbrelă 
În timp ce ea se gåndea, la o viață mai rebelă!

Astfel fata își croia pentru viață niște planuri 
Ca de mâine să stopeze, cu plimbările prin baruri. 
Hotărîtă, își va lua chiar o rablă de mașină, 
Căci are un nou prieten, la o stație de benzină!

Cine știe…poate dânsul o va cere de soție. 
Vor face o nuntă mare, chiar după ceremonie!
Și visând ea mai departe..se gândește la copii, 
Ce vor crește mari o dată, să-i aducă bucurii .

La o masă-n cafenea, visa azi o domnișoară, 
Încălzită prin umbrelă, de soarele de afară. 
S-a răcit de mult cafeaua..fata nu se sinchisește. 
Stă la masă singurică și în zare lung privește…

–Cine știe? Poate vine și la mine un băiat…
Poate visul ce-am visat, este chiar adevărat .
Și frumoasa domnișoară, zåmbind cu melancolie:
Sper să am și eu noroc, nici o dată nu se știe!

 

De acelasi autor: 

Cat te-a iubit Costel!!!

Oul … o avere !

A dat peste noi norocul

 

Prometeu salvat de-o Crista

prometeu salvat de-o crista de mircea trifu

PROMETEU SALVAT DE-O CRISTĂ

Autor: Mircea Trifu

 

Patimi sângerând pe buze mi se zvârcolesc de sete,
Ce îmi gem ca două fete langă-un dumicat de miere,
Neavând nici o putere și nici rang să-i dau porunci.
Când la sânii dulci mă urci să-i sorb râul de durere.

Iar îmi bate marea-n tâmple și mă duce cu arcanul,
Strâns în pântec prin vulcanul ce străbate trupul tău.
Cine-mi este Dumnezeu, El sau binecuvântata gură
Ce cu-o blândă mușcătură îndulcește versul meu?

Căci ți-e singura răsplată de-i furi focul unui zeu,
Când te cheamă Prometeu, nici să mori nu ai răgaz,
Pe un vârf din Caucaz, un blestem cu cioc de vultur,
Nu pot, Doamne, să il scutur că-i imens, etern și treaz.

Simt miros de pâine coaptâ când o-nfulecă copiii,
Fericiți morții și viii iar mă pomenesc pe-altare,
Lângă foc li se năzare și fac dragoste pe munte
Și cu un sărut pe frunte își găsesc un loc sub soare.

Închid ochii-adânc în tine să-ți aud leneșul geamăt
Și pe sâni ultimul freamăt stins de lacoma mea gură
Să-ți las dulcea ta făptură cu un secol mai aproape.
Lângă-o stea căzută-n noapte peste petecul de ură,

Ardem vulturul din zgură cu un foc din ochii mamei,
Până scap din lanțul spaimei să fiu iar a ei batistă
Și în orice seară tristă să-ți chemăm dulcea icoană,
Cu iubirea pământeană să ne fii pe cruce Cristă.

De acelasi autor: 

E maica , primavara

Iubirea arde-n cerc

 

 

Inorogul boem

inorogul boem mugurel puscas

 

Autor: Mugurel Puscas

 

Mi-amintesc de-un decembrie, dulce, plăviu…
Ochii tăi erau limpezi ca izvoarele iarna,
Călăream inorogi în veșmânt purpuriu,
Aruncând jar pe nări, încălzindu-ne taina.

Hibernală dorință, pământean paradis…
Troienind amintiri, poleiți cu savoare,
Fulgi dezmiardă ușor, atingând lut şi vis,
Versatila iubire sub a iernii dogoare.

Peste munţi, amalgam de foc mistic şi ger…
Se prăvale trecutul pe reci aripi de murg,
Chipul tău, abur lud de vin fiert și mister,
Risipit e în zare ca un soare-n amurg.

Lupii urlă în codri… Vor o halcă de amor!…
Noi ucidem cinci lupi cu un singur sărut!
E decembrie… Hai, înspre mine şi dor!
Vom topi neaua iernii cu alint renăscut!

Ninge sfânt… Alb decor, ne învăluie lin…
Este pace la tine, şi e cald, şi mi-e bine…
Unicorn blând veghează, reflectând opalind,
Trupuri calde-n relaş… Papuşar de destine.

Vom întinde iubirea pân’ la capăt de lume,
Degustând tandri, veșnic, al iubirii poem…
Un decembrie, fald pentru vremuri postume,
Va purta viu în cornu-i, inorogul boem.

De acelasi autor: 

Cina la castel

Cheia

Pasi de Luceafar in Reghin

De-ar fi sa vii

de-ar fi sa vii de stefan doroftei doimaneanu

De-ar fi să vii

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

De-ai şti cât doare dorul căteodată
Când aşteptarea plânge în poveste,
Că-n lumea mea, o lume demodată,
Am tremurat la orice mică veste.

Sădeam seminte pure de speranţă
Pe cerul meu din clipa mea nebună,
La porţi de suflet puneam siguranţă
Să nu-mi mai plece visul către lună.

În nopţi adânci, prin taine răscolite
De-atâta patos ce-mi ardea privirea,
Te căutam pe stele rătăcite
Ce mă chemau pe zare cu privirea.

Şi munţi topeam cu ochii mei de lavă,
Plantam păduri de gânduri luminoase,
Sfidam pe zeii tolăniţi în slavă
Dar te zăream în umbre dureroase.

M-ai prins în jocuri oarbe, fanteziste,
Şi mi-ai pictat pe irişi clipa noastră,
Apoi ca nişte duhuri empiriste
Ai bântuit prin pana mea măiastră.

De-ar fi să vii să ne-aruncăm în mare,
Aş suspina o viaţă lângă tine,
Punând sărut pe-o floare, fiecare,
Ne-am împleti o lume în destine.

De acelasi autor: 

Epigraf pe rasarit

Zapada din flaut

 

Gandul

gandul de stefan doroftei doimaneanu

Gândul

Autor:Ştefan Doroftei Doimăneanu

Fiincă sunt un aiurit
Şi încerc să mă trezesc,
Dincolo de infinit
Strop de gând nu mai găsesc.

Caut şi tot răscolesc
Încărcându-mă cu zel
Labirint de nori găsesc
El se-ascunde, un mişel.

Vreau să-l prind într-un catren
Cu mult har şi cu umor,
Să dau drumul la antren
În idile şi-n amor.

Dar nu ştiu cum să încep
Fără el sunt îngrădit,
Nu pot strofa s-o concep
Nu sunt zeu, nu-s erudit.

El tăcut şi fără glas
Reaprinde galaxii
Fără să facă popas
Îmi provoacă ataxii.

Mă disperă permanent
Că nu pot să îl opresc…
El aleargă insolent
Prin imensul drum ceresc.

Iată că s-a reîntors
În modestul meu bordei,
Vrea să fie iară stors
De păreri şi de idei.

Imediat îi fac pe plac
Şi-l pictez în vers alert,
Scriu şi nu mă mai complac
În pretexte de expert.

 

 

 

Cheia

cheia de mugurel puscas

Autor: Mugurel Puscas

 

Miroase a ploaie,
A dor, a femeie…
Sub norii văratici
Eu caut o cheie.

O cheie aparte,
Măiastră şi rară,
O strună ce cântă
Pe orice chitară.

Sub stropii boemi
Cu alint de gutuie,
Vreau cheia ce merge
Sub sân de duduie.

Femeia-i un lacăt
Cu jinduri ascunse,
A sale mici piese
Cu dragoste-s unse.

Femeia e-un lacăt,
Cu piesele dense,
Prin jar şi pasiune,
Lin, trebuie drese.

Iar stropii valsează
Preluîndu-mi ideea…
” Tu, cauţi degeaba,
Ea, însăşi, e cheia.

Când Eva-i, din fire,
Complexă mireasmă,
Un simplu șperaclu ?…
E ludă fantasmă „.

Femeia e lacăt
Şi cheie, deodată,
Depinde de meşter,
De-i desferecată…

De acelasi autor: 

Cina la castel

Vino, de vrei…

 

 

Noua spade si-o femeie

noua spade si-o femeie de mircea trifuNOUĂ SPADE ȘI-O FEMEIE

Autor: Mircea Trifu

Nouă secole prin minte mi-au cântat a lor durere,
Nouă spade în tăcere mi-am legat de brațe strâns,
Cerul îmi pufnește-n plâns și apoi milos ne cere:
,,Cavaleri din nouă sfere, liniște, doarme Iisus!”

Lângă El e-o pelegrină toată-n marmură-nvelită,
Pasăre adăpostită sub trei crini sculptați pe cheie,
Ce-i deschide o moschee și-a ei inimă ursită
Că-i de mine bântuită până îmi va fi femeie.

Iau din fiecare spadă trei îmbrățișări fraterne,
Le așez pe nouă perne cum făcea cu tine mama,
Să-ți înduioșeze lama și când liniștea s-așterne,
Ca și focul peste lemne, ne va adormi și karma.

Multe secole, iubire, am fost lup lângă o Cruce,
Taina ei încă seduce nouă răni îndrăgostite
Încă-n marmură cioplite și acasă le voi duce,
Să le ungă versul dulce scris pe palmele sfințite.

Tu să mă ajuți, femeie, că sunt tare greu de dus
Și la sânul tău ascuns, de calci frunzele-n picioare,
Strigă-le cât poți mai tare ,,Liniște, doarme Isus!”
Să te-audă Cel de Sus și-apoi du-mă la culcare.

 

 

 

 

Dorintele lumii

dorintele lumii de mircea trifu

Dorințele lumii

Autor: Mircea Trifu

 

Stau stele în casă, închise de frică
Și viața eternă e-un fulg de zăpadă, 
În roata cea oarbă o mână antică,
Alege un nume de stea ce-o să cadă.

Steaua răsare, ca pământul s-o vadă,
Aleasă-n veșmântul de foc al luminii
Și-mpăcată ca ploaia în vers de baladă,
Se supune pe crucea dorințelor lumii.

Undeva o privire sprijinită pe munte,
Ce credea că iubirea e încă fecioară,
Ochi-s doar cuiburi de lacrime frânte, 
Pe obrajii rușinii, durerea-i coboară.

Ea speranța-și ridică pe a cerului foaie,
Cu durere în piept, o dorință coboară,
Steaua arde pe cer și visează o ploaie,
Iubirea o-așteaptă în palmă să-i moară.

Se-aprinde o stea dar o rog să nu cadă,
Mă privește surprinsă cu speranța tăcută,
Are ochii căprui și priviri de Baladă
Și o gură de roză nesfârșit de iubită.

 

 

Vis

vis de violeta butnariu

Autor:  Violeta Butnariu

 

Am visat candva iubite
Ca am naufragiat
Pe un tarm pustiu ,tin minte
Si de-acolo ai plecat!
Si te-am cautat in mare,
Si am scormonit adancul,
Dar tu nu erai,se pare!
Te -a adus la mine vantul….
Pe o aripa ranita,
Te-a purtat pana la mine.
Ca pe-o floare ofilita
Te-a adus !Acum esti bine!?!
Si in vis vaporul nostru
Vesnic se spargea de stanci!
Tu mereu iti stiai rostul,
Eu mereu prin ape-adanci!
Si am fost chiar ingrozita
De acel nebun cosmar!
Ma simteam ca pedepsita…
Te-auzeam mereu mai rar….
Ti-ai pus inima pe perna
Am strigat…si tresarind
M-am trezit cu o migrena
Si-n lacrimi bloborosind!
Da ,a esuat vaporul!
Ai raspuns foarte absent
Eu o sa mai schiimb decorul
Vreau sa fiu independent
Nimeni nu imi poate spune
Ce fac cu inima mea !
Ai spus tu si printre ape
N-am stiut a te vedea!
Si -ai plecat ! acum in noapte ,
Ma tot uit dupa vapor
Gura Imi vorbeste -n soapte
Hai si schimba alt decor!

Surasul revederii

surasul revederii de stefan dd

Surâsul revederii
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Se-nfige grav cuvântul în clipa de-aşteptare
Turnând o ploaie rece pe liniştea aprinsă
Dorinţe nesecate mă strâng din depărtare
Şi-aştept căinţa vremii pe lacrima încinsă.

Izvoare de nelinişti ţâşnesc din pumni de rocă,
Emoţii se-adună şi-mi spintecă iar trupul,
Gerul din amintire mă-ngheaţă mă sufocă
Şi încă-aştept sărutul să îmi topească chipul.

Se-ncarcă cu neanturi privirea mea de sare
Legată strâns de maluri în noduri gordiene,
Te caută asiduu pe zarea fără zare
Vorbind cu steaua-aprinsă ca tristul Diogene.

Din liniştea genunii de dincolo de lună
Curg stelele din zodii în marea argintată,
Când dorurile toate în palme se adună.
Ferice-i revederea în noaptea mult visată.

Şi iară urc pe steaua, ce de dureri îi pasă
Şi încă scânteiază-n privirile senine,
Nu mai sărut tristeţea amarnică ţepoasă
Ce-mi răvăşeşte chipul când nu eşti lângă mine.

 

Am sa cant de iubire

am sa cant de iubire violeta butnariu

Autor: Violeta Butnariu 

 

Am sa cant cu iubirea acum
Fiindca seara coboara alene
Si abia se mijeste-n troiene,
Dar ma lasa cu drag sa-ti compun.
Astazi doar cu iubIre mai pot
Ca sa cant pentru noaptea ce vine,
Sa raman doar in gand langa tine
,Si din gand sa nu vreau sa te scot
Am sa cant cu iubire,iti jur!
Am sa scriu despre cum imi vorbesti
Despre cum ma cufunzi in povesti,
Si poeme intregi sa-ti compun!
Tu nu stii cat de mult esti iubit
Nu-ntelegi ce-am gasit langa tine…..
Te iubesc!Vin la noapte la tine!
Cam asa sa-ti vorbesc,m-am gandit…!
Dar…e vis..Stiu si eu ,stii si tu…
E un vis nebunesc de magie.!
Pentru seara de melancolie
Ce coboara din iarna de-acu!

 

Iubirea arde-n cerc

iubirea arde-n cerc de mircea trifu

Autor: Mircea Trifu

 

Bat clipele trecute pe geamul așteptării,
Zăpada le ajunge, în teama mea a nins,
Îngheață amintirea sub fulgii remușcării,
Căci timpul s-a topit sub albul lor incins.

Își ține-n poală huma, ca mama grijulie,
Semințe de culori din câmpul nearat,
De primavara noastră, ce numai ea o știe,
Le povestește iarna, cu glasul degerat.

Și-atrase de căldura din soarta nesatulă,
Vin picături de ape, flămânde de povești,
Încep visând s-adape a brazdelor pendulă
Și nimeni nu mă-ntreabă, iubito, unde ești!

În cercul stâncilor din Marea mea iubire,
Aprind un dor de tine ce a rămas nescris,
Chemarea e în flăcări de-atâta asuprire,
Trezește-te, iubito, să ardem într-un vis.

 

 

 

Noapte de iarna

 

mugurel_puscas noapte de iarna

NOAPTE DE IARNĂ 

Autor: Mugurel Puscas

 

A fost un vis… Noapte de iarnă…
Gustând amor, păcat tacit,
Transfiguraţi de dor, în taină,
Pluteam încinşi spre infinit.

Era o iarna ca-n poveste,
Luna valsa în dalb sacou,
Calpi heruvini dădeau de veste,
Al inimilor, cald, rondou.

Focu-n cămin ardea molatic,
Pe masă un pahar cu vin…
Amorul nostru enigmatic,
Balsam pe suflet, dar divin.

Gemând uşor, cu ger la tâmple,
Trupuri boeme, jar încins,
Dulci mângâieri, delicte simple,
Ne-au izgonit în… paradis.

Trudiţi şi goi, spre dimineaţă,
Îmbrăţişaţi, sub alb decor,
Pecetluit-am colţ de viaţă,
Al nostru vis… Sete şi dor!

Trecut-au ierni şi veri nebune,
Cu patimi aspre şi alint,
Fără oprelişti sau cutume,
Băut-am cupa cu absint.

A fost o iarnă… Nu mai este…
Ultima noapte? N-o mai ştiu..
Revino, fată din poveste,
Cu dor păgân și trup zglobiu.

 

 

 

 

 

 

 

Epigraf pe rasarit

epitaf pe rasarit de stefan doroftei d

 

Epigraf pe răsărit
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

În noaptea cu luna ninsă
Se înfig scântei din soare,
Pe marea cu foc aprinsă
Briza fuge la răcoare.

Pe creaste tunse de valuri
Cântă scoici cu voci mixate,
Digu-şi pune-n plete şaluri
Şi se-ntinde-n larg pe spate.

Prin tăcerea cam smintită
Marea-n mine-adânc priveşte,
Firea mea neliniştită
Mici tăciuni de gând striveşte.

Mă lipesc subtil de-o rază
Farul îmi zâmbeşte hâtru,
Caut disperat o oază
Să-mi îngrop în ea urâtu’.

Vreau să-mi fur chipul din unde
Ce mă ceartă din oglindă,
Sper să nu mă mai confunde
Cu-o tristeţe furibundă.

Din ninsoarea cu lumină
Raze prind într-un şirag
Şi cu glasul în surdină
Într-o rugă mă retrag.

Văd o umbră mai poznaşă
Pe o lacrimă de boare,
Zeea mea, la mers gingaşă
Pe sprânceana mea apare.

O îmbăţişez cu ochii
Sărutând-o cu uimirea
Nudă, fără grai şi rochii
Îmi aţâtă ispitirea.

Iar pe ţărm brodat cu alge
Din nisip facem cearşaful,
Dorul din priviri ne-atrage
Să ne scriem epigraful.

 

 

 

Pe cerul tau

pe cerul tau de aurelia oanca

 

PE CERUL TĂU

Autor: Aurelia Oancă

 

Pe cerul tău mi-a răsărit o stea
Adusă din imensul univers,
Din ochii tăi o lacrimă să bea
Apoi s-o pună-n rima unui vers.

Din răsărit de noapte până-n zori
Vom povesti despre cărări celeste
Și despre minunatele comori
Apoi le vom cuprinde-ntr-o poveste.

Ești steaua mea ce-o caut ne-ncetat
Pe bolta nopții cu senin de lună, 
Ești pentru mine omul așteptat
Cu care-aș vrea să mergem împreună,

Pe drum de viață și peste trăiri
Să colindăm ținuturi neștiute,
Din spini să facem flori de fericiri,
Din bolovani să facem căi bătute.

Dar cerul tău rămâne-n depărtări
Iar steaua mea cu greu poate ajunge,
Visăm iubiri și calde întâmplări
Astfel oprim și ochiul de-a mai plânge!

 

Sfanta-n ”Sfanta Sfintelor ”

44518068_2067719936624531_2862787769426509824_n

SFÂNTĂ-N ,,SFÂNTA SFINTELOR”

Autor: Mircea Trifu

 

Pune-ți genunchii la gură și te-oi legăna, iubire,
Ca pe sfânta pomenire dintr-un cimitir valah
Și sub sfântul Menorah, șapte zile-nlăcrimată
Suferința-mbrățișată, îți dau dulcea mântuire.

Lunea simt a ta iubire, fericita Cruce-ntoarsă,
Răstignirea-i ne-nțeleasă și de bietele ei cuie
Ce mă sprijină și suie să ajung cerul de spini, 
Unde uneori te-nchini îmbrăcată în mireasă.

Marțea, Svastica iubirii se alintă lângă mine, 
Dumicatul ei de pâine este frământat de zei
Și văzând cum ții la ei, lanul meu îmbelșugat, 
Cu tot versul din regat se îndrăgostesc de tine.

Miercuri arde Focul sacru și iubirea ta, Iside,
Pentagramma-n piramide legănată de iubire,
Într-o dulce stăpânire îmi recită ziua nunții,
Eu îi legăn Steaua minții cu iubire în colinde.

Joi sărut Scutul lui David, ce nemuritoare -l ai,
Tatuat în vechiul grai ce doar eu ți-l înteleg
Și m-aplec să îl culeg, să-l împărtășesc, iubire,
Doar o clipă să-l admire îngerii căzuți din rai.

Vineri, prinsă-n părul tău, ai o Fundă Infinită,
Ea e singura dorită și de prunci și de gropari
Și de vechii mercenari ce colindă în neștire
După veșnica iubire doar în mine cuibărită.

Sâmbăta esti Inimă cuibărita-n palma dragă,
Ce-o ascult o viață-ntregă pe la ușile străine,
Cum e, Doamne, fără tine cănd afară te voi ține
Și eternele ruine nu le văd cum te mai roagă?

Duminică cu Toiagul luat din templul zeilor,
Plin de șerpii Munților să ne vindece, iubire,
Că eterna răstignire geme-n Crucile străine 
Și mă lasă fără tine, Sfântă-n ,,Sfânta Sfintelor”!

Zapada din flaut

zapada din flaut de stefan dd

 

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

 

Te-ating pe cuvântul ce arde în flaut,
În tine alerg şi-n iarnă te caut,
Pe suflu depun frământarea-mi, de gheaţă
Ca fulgul de nea să prindă iar viaţă.

Portative în sloi se plimbă hoinare,
Furtuna din flaut mă face ninsoare
Şi ning pe silabe din note acute
Şi-n vifor îmi ard dureri nevăzute.

Privesc prin trecut şi-n nori mă topesc,
Pe stelele reci printre Urse plutesc,
În sunet se aprind făclii de speranţă
Şi gheata din noi încet se dezgheaţă.

Şi flautu-mi cerne silabe-nfocate,
Stârnesc avalanşe de doruri brodate,
Pe piscuri de gând de viscol ucise
Schiez prin tăceri şi visuri permise.

Şi-n mine se-adună nămeţi de iubire,
Fierbinţi se topesc în alba trezire,
Şi ţurţurul moare în glasul din clape
Şi-n mine te-aşezi şi-mi esti iar aproape.

 

Visul bratelor intinse

visul bratelor intinse de mircea trifu

Autor: Mircea Trifu

 

Plouă pe aici cu pietre cum ploua cândva cu stele,
De-mi tresar umbrele arse, parcă-s cojile ce scapă
Din tulpina foii calde ce-mi înduioșează-o lampă,
Cu lumină să imi sfarme stânca grea a nopții mele.

Că o port ca pe o cușmă ce mi-a pus-o Dumnezeu
Să îmi țină mintea rece până cresc cu capul drept,
Doar odată-am să-l aplec, sus de-oi fi mai înțelept,
Să-i cer mâna unui înger, dacă-ajung înger și eu.

Eu, un lup ce-și pierde părul și își mârâie ciobanul,
Când îi vine Cel de sus și îi dă cu pumnu-n masă,
Dacă-i sparge și-o icoană și îi bombăne prin casă,
Ca un zmeu pe ușă-l țin de un cui, ca buzduganul.

Până-i trece bosumflarea, îmi ridic casă din pietre,
Că mi-a dăruit atâtea de mi-am îngropat pădurea
Undeva crescută-n mine și să-mi legene menirea,
Iar apoi cu pana albastră iți fac lada ta de zestre.

Și la masă lângă mama îmi stă dulcea nerăbdare,
Să-i văd ochii săi imenși că-i devin ne-ncăpători
Cand îmi soarbe fericirea singurului câmp de flori
Ce-ntreg muntele-l doinește ca o apă curgătoare.

 

Fereastra cu crini

fereastra cu crini de stefan d. doimaneanu

 

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Sunt fante de vis din genune plecat
Călătorind pe o rază de lună,
Alerg pe tărâm de fiori fermecat,
Unde ielele toate se-adună.

În drumuri la zâne ades mă opresc,
Le valsez pe covoare de noapte,
În vrajă sculpez tot abisul ceresc
Cu solfegii, în dălţi ferecate.

Aud permanent în foşnetul zării
Un strigăt şoptit de vântul rebel,
Scrutez depărtari şi-n fanta uitării
Se-aprinde un gând şi văd un castel.

Iar caut fereastra, cu crini opalini
Ce adună-n parfumuri iubire
Cu doruri şi lacrimi în ochi cristalini
Sau petale de soare-n privire.

Şi zbor pe un fulger din stele plecat,
De ultimul tren cu clipe mă leg,
De uşi către suflet pe veci agăţat
Iubire primesc, iubire culeg.

 

Noi poetii

noi poetii de stefan dd
 

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

 

Pe cerul stins în noapte se-aşează diamante,
Şiraguri de lumini sclipesc pe zarea largă,
Cu astre înţesate în doruri fascinante
Gânduri ursind prin cer, în depărtări aleargă.

Din colţuri şi cotloane poveştile se-adună
Zburdând apoi pe foi în dansuri pătimaşe,
Culegem fructe coapte din merii de pe lună
Şi ne-nfrupăm din cer cu stele nărăvaşe.

Idile cu scânteie aşternem pe hârtie
În constelaţii noi pătrundem cu sfială,
Nemărginirii noastre îi cernem armonie,
La vis de nebunie, pe stih punem beteală.

Însângerăm apusul cu flăcări colosale
Sau răsărituri reci la umbră de lumină,
Când respirăm cuvântul din urne abisale
Stafiile în noi, se plimbă fără vină.

În bezna ce se-nţeapă în zâmbetele lunii
Visele noastre ard pe ruguri de speranţă,
Ne adunăm puterea din spaima ficţiunii
Să evadăm din noi în altă circumstanţă.

Şi încercăm să scriem cu paşi noi pe cărare
În clipa de hazard ce trece fără teamă,
Ne fâstâcim adesea când sărutăm o floare
Dar zâmbetu-i candid înspre neant ne cheamă.

 

 

Coboara teama pe munte

coboara teama pe munte de mircea trifu

COBOARĂ TEAMA PE MUNTE

Autor: Mircea Trifu

Strânge-mă lipit de mine cu-un izvor abia născut
Dintr-un fluier lung de stuf ce de-o viață îl ascult,
Dar mai vin-odată-n zi să-mi ai grijă de mioare
Și să pui un gând pe mine, că îngheț de-atâta soare.

Lasă noaptea lângă mine să o s-o țin în vis de vorbă
Și să îi recit un dor, poate-mi dă un blid de ciorbă
Într-o o pânză de păianjen, stând la masa de mătase
Ascultând mintea lihnită de pe albul preș de oase.

Taie-mi aripile mele când mă culc și -apoi mă lasă
Să visez ca un buchet strâns pe-un braț de florăreasă,
Ea ține-un bordel de stele ce-și dau crucea de pomană
Și să nu ajung pe-acolo, mi-ai legat în spate-o rană.

Dimineața să mă uiți, de mă-mbrac că toți ciobanii
Și cobor cântând pe munte fără să îmi număr anii,
Să-ntalnesc o altă viață, să-i beau calea dintr-o cupă
Și să-o urlu ca toții lupii, că mi-e dragostea o Lupă.

Și cu versul strâns în haită, o să îmi continui zborul
Cum eram pe vechea coală, dacă mă cuprinde dorul
Și-am să scriu pân-am să crăp de iubire și de mamă
Pe alt Munte de Baladă c-altfel nu mai scap de teamă.

 

 

 

Mov

mov de stefan dd

 Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

 

E multă zăpadă pe drumuri de seară
Mi-frig de chemarea ce-n suflet o-aud,
În gânduri îmi ninge cu mov de vioară
Iar dorul de tine şi-acum mi-este crud.

 

Aud glasul mării ce-mi spune din unde
Că arde iubirea şi-n zări şi-n ghioc,
Că ea este-acolo cu gând să-mi inunde
Privirea aprinsă cu muguri de foc.

 

Mă zbucium în gânduri din gerul iernatic
Chemarea-i un vis ce nu mai aşteaptă,
Cum timpul ce trece devine hieratic,
Petale de paşi spre mov se îndreaptă.

 

Voi prinde sărutul pe nea purpurie
Prin pleoapele tale voi fi ca un vânt,
Iubire voi arde cu blândă furie
Şi am să adorm pe doiniţa din cânt.

 

 

 

Timpul

time-melissa

 

 Autor: Mugurel Puscas

 

Trece vremea ca un vis…
Ne trezim în miez de noapte,
C-am iubit, dar nu destul,
Iar luntraşu-i pe aproape.

Trece timpul, lin, tiptil,
Optimişti păşim spre mâine,
Binele, supremul jind,
Aşteptat e, dar nu vine.

Luzi, visând, murim încet
Zilnic, în fiece clipă,
Nu e cale de întors
Pe a timpului aripă.

Pământean, nepământean,
Ceasul merge înainte…
Binele ce-l aşteptăm ?
O fi dincolo, Părinte !…

 

 

Ti-am dat viata nalucire

ti-am dat viata nalucire de mircea trifu

ȚI-AM DAT VIAȚĂ, NĂLUCIRE

 Autor: Mircea Trifu

 

Aștern cerul fără Lună într-o groapă fără toarte,
Căci îmi este noaptea asta încă pură și-nsetată
Și aleg a mea Nălucă singur la un pas de moarte,
Să o scriu fără să știe că-mi va fi iubită-odată.

Dintr-un ram însângerat îmi voi face un toiag,
Și Năluca-am să-mi străbat cât e încă-a nimănui,
Îi doinesc orice cărare cu un fluier și-un baltag
Și-o sărut apoi pe frunte c-o icoană prinsă-n cui.

Îmi voi pune pirostrii, lupii nelegați în lanțuri
Prin pădurea din hârtie, ospătată cu poeme,
Fruntea muntelui pe cer o încoronez cu șanțuri
Unde stele prețioase strălucesc și mor devreme.

Să nu cadă-nsingurarea ca o brumă peste noi,
Voi ruga cornul de cerb, obosit de-aceiași teamă,
Să sune de bate vântul, să mi-o-aducă înapoi
Pe bătrâna neuitată, să aud cum îi spui mamă.

Umplu groapa fără toarte cu neliniștirea mea,
O astup cu frunze moarte necălcate în picioare
Și până le-o prinde somnul le recit poema ta,
Ce ți-am scris-o Nălucire, în visata-mbrățișare.

Te-am visat

te-am visat de violeta butnariu

Autor:  Violeta Butnariu

 

M-am cocotat dincolo de nori….
Te-am chemat langa mine in tacere,
Te-am sarutat!….Sarutul meu era de miere,
Dar tu iti treceai limba peste buze uneori…
M-am cufundat in mare tot mai adanc,
Adancimea marii nu ne speria,
Langa tine nu eram decat eu si ea..
Iar tu ai dat jos de pe mine fiecare vesmant
Am simtit dorinta de a fi a ta.Deodata!
Desi .mi se parea ca e ceva nefiresc
faceam dragoste…E ceva omenesc,,
Si -am uitat cati ani am ,ma purtam ca o fata,
Sarutarile veneau ca o ploaie,apoi te opreai,
Imi ghidai mana sa te mangai peste tot
Si atunci ,din nou,profund ma sarutai.
Iar eu simteam ca nici sa respir nu mai pot!
Cand am ajuns pe nisipul curat
eram doar noi doi si o soapta de iubire….!
Am ras incet de mine,era doar amagire….
Si am constatat ca pentru-ntaia oara te-am visat!

 

 

Gutuia mea albastra

gutuia mea albastra de mircea trifu

GUTUIA MEA ALBASTRĂ

Autor: Mircea Trifu

 

Iar m-am visat cometă căzută-n iarna mamei,
Ce-aprinde-n sobă focul cu-o pată de cerneală
Uscată-n altă viață și-ascunsă-n podul palmei
În taină să-ncălzească născutul meu pe coală.

Ea îl înfașă-n grabă cu-n nor de praf de cretă 
Și-apoi mi-l pune-n brațe, în șoaptă să-l recit
Când îi străbăteam Doamne, imensa lui planetă,
Din lacrimi, mila mamei, oceane-a născocit.

Imense caravane de lupi se-ntorc pe munte
Purtând in fălci deșertul și-a lui eternă vară,
Să-mi țină cald și mie și-ntregilor morminte
De oase îngropate sub cruci, ca pe comoară.

Un cerșetor flămând îmi poartă șapte spade
Să îi ridic un templu ne-ascultătoare-i mame
Că-i zic să nu mai plângă ca vechile balade
Pe paginile goale, când neputința-i doarme.

Spăl damigeana veche de toamnă-nchegată
Și-o pun ca pe-o gutuie cu apă la fereastră,
Iau șapte pești de aur cu vocea-nmiresmată
Să îmi recite-o iarnă din amintirea noastră.

Și-adorm ca o cometă în viață ne-nțeleasă,
Gutuia mea albastră sub mângâierea palmei
Îi povestește tatei, pe veci, plecat de-acasă
De visele născute dormind în poala mamei.