Irevocabil
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Când vor clipi zorile,
Te aştept cu sărutul
şi îmbrăţişarea ta,
Ca să reaprinzi
dimineţile din inima mea
Şi focul stelar din ochii mei,
Încarceraţi
în întunericul
unor nopţi stinse,
Unde nişte fantome
slugarnice,
Îmi fură
în fiecare zi răsăritul,
Bântuindu-mi iubirea
cu nesiguranţă şi nelinişti.

Şi dacă vii
Să nu uiţi să aduci
briza pe gene,
Să ne răcorească
vâlvătăile săruturilor
ce vor reaprinde privirea iubirii,
Unde dorurile noastre
se vor cununa cu
cu fiorii din trupurile noastre,
Irevocabil!

De acelasi autor: 

Sentinta

Inca visez

Supleantul

Încă visez
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Pe nisipul ce respiră paşii mei împleticiţi
Vântul ţese ceaţa densă în covoare de cristal
Cade în păcat răcoarea suduind zori rătăciţi
Frigul îmi pătrunde-n gânduri ca o lamă de pumnal.

Noaptea s-a mutat în ceruri însoţită de mister
Ziua încă doarme-n neguri fără umbre fără nori,
Soarele e ca o minge, prinsă-n coarne de caier,
Eu mă plimb fără de vină prin tăcerea din vâltori.

Mă îndrept spre oare-(unde?), cu alai de val spumos,
Ca să prind un oare-(cine?), dintr-un glas de oare-(ce?),
Printre pietre îngheţate parcă sunt un eschimos
Ce-a îeşit încet din iglu ca prin zori s-adulme-(ce?).

Doar în gânduri mai am soare, într-un răsărit apus
Când purtam surâs pe gene şi clipeai a nefiresc,
Când tu îmi erai regină, iară eu un biet supus
Ce fura pete din lună pentru-n simplu ,,te iubesc”!

A plecat vremea aceea în caleşti trase de cai
Scrinu-i plin cu vechi silabe desuete-n timpul azi,
Ceaţa îmi inundă viaţa ca pe câmp pâlcuri de scai…
Încă te aştept iubire, te visez şi ştiu că arzi.

De acelasi autor: 

Simfonia primaverii

Femeia

Tristetea marii

Iubite,

Autor: Loreta Toader

Iubite, știi, bântuia iarna prin mine,
În suflet era rece și totuși mi-era bine,
Către cer mi-am îndreptat privirile,
Stele, curioase, îmi depănau amintirile.

Îți mai aduci aminte când amândoi căutam primăvara
Și ne îmbatam sufletul în culori de dimineața până seara…
Lăsam timpul să-si facă loc în iubirile crude
Din veselia primăverii renăscute…

Visul meu inocent …cu fluturi in zbor,
Înalță iubirea printre nori ,pe aripi de dor
Valsând într-un miraj multicolor!

De acelasi autor: 

Gandurile…

Scrisoarea

Primavara

Scrisoarea,

Autor:Loreta Toader

In noaptea asta am sa scriu pentru atunci,
Cand eu nu am sa pot ,sau nu am sa mai fiu
In noaptea asta de poveste ,am sufletul brazdat
Cu picturi rupestre ,in culorile din altadat’

In noaptea asta luna imi citeste
Privirea ce ar vrea sa-i dea de veste
Cum o iubire infloreste- n zori
In spectrul curcubeului culori

In noaptea asta stelele-mi vorbesc
Gandurile mele vin si pleaca nefiresc
Printre galaxii libere hoinaresc
Eu zbor spre stele si zambesc

In noaptea asta voi scrie pana-n zori
Iar inimii ii voi da mii de fiori
Voi inconjura pamantul de n ori
Si eul meu il voi preface-n flori

In noaptea asta vreau sa fiu culoare
A visului ce se transforma -n floare
Sa irizez precum bobul de margean
S-ascult ploaia ce-mi sopteste-n geam

In noaptea asta voi scrie in culori
Mai calde sau…mai reci uneori
Voi impleti cuvinte printre meteori
Si la final ma voi pierde printre nori

In noaptea asta , visele vor fi culori…

De acelasi autor: 

Ganduri

Vortex

Te-am asteptat

Vortex

AUTOR – Loreta Toader
PICTURĂ – Alexandru Darida

M-am lăsat purtată de vânt
Făcând un pas spre veșnicie
Foc mocnit ce arde pe pământ
Un ultim gând de nebunie

Mi-am nuanțat sufletul în cuvinte
Colorând cu nostalgii amăgitoare
Păstrând în vârtejul trăirilor mute
Iubiri interzise și răvășitoare

Zburăm amețitor printre cuvinte
Visând că este-ntr-adevăr un vis
Vibrând trăire în inima ce simte
Realitatea visului iubind interzis

În gânduri am pictat un Vortex
Eternitatea timpului din noi
Cândva am fost în lume singuri
Și-am șlefuit timpul în doi

De acelasi autor:

Azi, mi-am luat primavara de mana,

Eu nu scriu

Meditatie

CA PESCĂRUȘUL

Autor: Aurelia Oancă

Ca pescărușul singuratic
În zori de zi eu mă strecor,
Salutul meu să-l dau vieții
În minunatul ei decor.

În zbor de-aripă port o rază
Ce se strecoară printre pene,
Mesajul soarelui să fie
Trezirea peste-a tale gene.

Cu țipătul prelung voi face
Ca noaptea să dispară-n zare
Și loc să-i facă dimineții
Când soarele pe cer apare.

Din picături de cer voi cerne
Cuvintele ce-ți vor aduce,
Pacea în suflet și iubirea
Pe care eu n-o mai pot duce.

Atât de mare a crescut
Și-n sufletul ce tace
Un cuib perfect și-a construit
Din slovele dibace.

Dar vreau acum s-o porți și tu
Ca aripa să-mi poată
Purta povara peste mări,
Să n-o pierd niciodată !

De acelasi autor:

Alege speranta

O scoala de soricei

Covor de toporasi

VÂNZĂTORUL DE ILUZII

Autor: Gabriel Ionescu

Cred c-aș putea să vând iluzii, chiar „En gros”
E-așa ușor să-i păcălești pe oameni,
Iluzia-i ca muzica din îndrăgitul „Bolero”
Te-ncântă și te face cu cei mari, să semeni.

Mai multe zeci de Adevăruri insipide,
Nu fac cât o Iluzie înălțătoare.
Speranțele iluziei nu sunt stupide,
Râma-omidă, transformată-n Flutur, o să zboare.

Fără Iluzii am avea privirile decolorate,
Căci am vedea alb-negru tot ce ne-nconjoară.
La mediocri și Iluziile sunt micșorate
Și fără vise, Viața nu e mai ușoară.

Fără Iluzie, nu poate exista nimic. E straniu,
Să afli taina a tot ce-i Real, in Ireal.
Iluzia, e ca Puterea care zace în uraniu,
Dă aripi viselor, să urci din vale-n deal.

Și fericirea-i o iluzie la mulți din noi.
Și poate-i bine-așa. Ne mulțumim cu ce avem,
Altfel tot timpul ne-am descoperi alte nevoi
Și am vedea și că nu tot ce vrem, putem.

Nu cred că alte specii din natură, au Iluzii.
Suntem făcuți ca să visăm mereu la altceva,
Iluzia-i de fapt infirmitatea de-a-ți crea confuzii,
De care toată Viața te vei agăța.

De multe ori, spre a nu deveni o Țintă,
Iluzia e camuflată de un om deștept.
Nu te repezi în vis ca la Plăcintă,
Viața te-nvață și să știi să spui : Aștept !

Iluziile-s sigur mai senine decat realitatea,
Căci ni le facem după trebuința noastră.
Supremul vis, e însăși Libertatea,
Și orice rob, ține această floare-n glastră.

Iluzia e realitatea virtuală ce te mulțumește
Și viața fără ea, e mult mai grea.
Suntem mai sprinteni, totu-n jurul nostru se-nvârtește,
E cam ce este pentru fuziune, Apa Grea.

De acelasi autor:

Arianul Carpatic

Bantuitorul

Arta succesului

Mi-am lăsat,

Autor: Loreta Toader

Mi-am lăsat iubirea-n vise,
Pe un țărm cu suflet cald,
Printre mii și mii de stele,
Gândul meu așteaptă-n prag.

Valul mării îmi seduce
Lacrimi, doruri rătăcite,
Vorbele ,ce azi ,stinghere,
În iubiri , stau… infinite.

Mi-am ascuns șoapta-n zefir
Să mi-o poarte printre nori,
Inima-i un vals boem,
Înălțând speranțe-n zori.

Mi-am lăsat iubirea-n vise,
Flori de stele, ieri promise…

De acelasi autor: 

Daca…

Meditatie

Lacrima de dor

CU O CLIPĂ MAI ADÂNCĂ

Autor: Mircea Trifu

Jos pe insula uitată de îmbrățișări și șoapte,
Unde mă credeam etern, nicovală și ciocan,
Tu lumină înfășată doar în palmele-alintate,
Eu eram aceeași formă, tu o lavă de vulcan.

Câteodată erai stâncă sau o floare de coral,
Eu mereu gură sărată îți ceream să mă săruți,
Când în glumă îmi puneai epoleți de general
Îți lăsai sânii de miere de-a mea gură străbătuți.

Poate într-o altă viață îmbrăcat cu-același lut,
Am să născocesc o mare cu o insulă pe frunte,
Într-o noapte plictisită să te naști de la-nceput
Să-ți fiu mire la botez, tu pădurea unui munte.

În aceeași nebunie, se va scurge multă gheață,
Cât e iarnă încă-n mine și cât încă mai exiști,
Întind muntele cu palma și ridic o verde piață,
Dintr-o mie de izvoare și copaci cu ochii triști.

Pulbere de noapte bună voi așterne peste rana
Vlăguită de un zbor, când ți-e foamea potolită
Și-n timida dimineață îmi iau oasele și haina,
Să devin un lup de munte, tu pădurea-ntinerită.

Marele-Arhitect dezgroapă de sub lacrimile lumii,
Toate paginile mele ce-au fost scrise la poruncă,
Eu mă las târât de valuri că-s un pic și fiul humii,
Numai să-ți devină marea cu o clipă mai adâncă.

De acelasi autor: 

Calcaiul lui Ahile

Pe aripi de femeie

Potopul vietii mele

CĂLCÂIUL LUI AHILE

Autor: Mircea Trifu

Te-aduc în mine, să nu te las să pieri,
Isusă-ntre tăceri slujind la doi stăpâni,
Din casa de nebuni închisă de hingheri,
Ce au deschis de ieri, orfelinat de câini.

Te las cu lupii mei, că frica de războaie
E-acasă în odaie, cu viața mea cea scurtă,
Ca zilele de nuntă, icoanele prin ploaie
Mâncând de prin gunoaie, păcatele le iartă.

O să îți dau și viața și colții mei și seara
Și toată primăvara, trăind resturi de zile,
Călcâiul lui Ahile ești până-ndrazneala,
Îmi va sfârși cerneala pe un ghețar de file.

Aș sta în umbra ta și ți-aș plăti chirie,
Căci cel de pe hîrtie e doar piele și os
Și-atât de furios ca moare să te scrie
În nopți de nebunie, pe muntele gelos.

Te las Isusa mea un pic mai jos de cruce,
Cu pietre să arunce în mine Dumnezeu,
Cum a făcut mereu pe calea ce mă duce
Spre ultima răscruce unde ești tu și eu.

De acelasi autor: 

Pe aripi de femeie

Potopul vietii mele

Noapte, calimara alba

TRĂIESC DIN NOU

Autor : Aurelia Oancă

Am deschis fereastra către cer,
Un salut diurn să-i dau vieții, 
Chiar de-n zori de zi stelele pier, 
Lumina dă tributul frumuseții.

Din somnul nopții visele le-am pus, 
Într-o cutie cu argint de lună
Și-n clipe grele când mă simt răpus
Iau câte unul să fim împreună.

Departe zboară gândul meu, sărmanul, 
Vrea să culeagă din speranță, flori, 
Să facă farmece precum șamanul, 
Și să-mi aducă-n inimă fiori.

Realul să-l transforme în minune
Ce pe pământ să poată dăinui
S-ascundă grea durere în genune
Și inima să poată iar domni,

Peste iubirea ce se-ascunde-n mine, 
Peste trăiri ce-n taină le doresc, 
Să-mi construiască punți până la tine,
Din nou să simt că pot să mai trăiesc !

De acelasi autor:

Fericirea pitigoiului

Matisorii

Alinarea timpului

NOAPTE, CĂLIMARĂ ALBĂ

Autor: Mircea Trifu

Am călătorit prin mine încă-o viață, delirând,
Ziua amăgeam deșertul numai să îi sorb nisipul,
S-ajung singur-a mea clipă ce pe gânduri stă, creând
O clepsidră fără minte, unde poțI întoarce timpul.

Și din ea să-ți fac un munte, cât o lacrimă de mare,
Să-l îmbrac cu o pădure verde, cât un cer de mic
Și-ntre ziduri de petale să-ți închid singurul soare,
Doar că mă privea de sus, când voiam să ți-l dedic.

Am să-ți desenez pe spate două aripi cu cerneală.
Strânsă de doi ochi-nchisi, noaptea-i călimară albă
Și mă-ntorc cu tine-n zbor din greșeală în greșeală,
Să ne corectăm poema vieții noastre, scrisă-n grabă.

Și te port în vechiul leagăn de pe crucea de căruță,
Sub privirea mamei mele, sorbind laptele iubirii,
C-am visat-o-n altă viață cum ne căuta desculță,
Îi cântau pașii prin suflet ca o toacă-a mânăstirii.

Le-am pus lupilor zăbale prinse-n litere de-argint,
Să ii țin legați în versuri, că-s îndrăgostiți de tine
Și-mi cobor capul în poala-sfântă-a unui labirint,
Să mă uit de bună voie, până ai să dai de mine.

De acelasi autor: 

Un ”Noi”, pe foaia de ziar

Muntele din pieptul meu

Muntele e doar un port

UN ,,NOI,, PE FOAIA DE ZIAR

Autor: Mircea Trifu

O lacrimă de Prut într-un apus de soare
Se-ntinde la culcare pe-obrazu-ntinerit,
O legăn pân-adoarme aici din depărtare
Și îi recit din versul din care-a răsărit.

Pe munte urlă lupii de-nfricoșază viața,
Încearcă s-o trezească de unde a căzut,
Dar ea e poezia ce-o port etern pe față,
Lăsată moștenire de-un înger nevăzut.

E-așa de plin pământul de osândite stele,
Că n-ajunge un cer să le adăpostească,
Le risipesc în gând pe bolta minții mele
Și sting orice dorință, să nu le irosească.

Te-ai regăsit în mine c-o altă-nfățișare,
Copilărind prin suflet cu părul despletit,
Ai întâlnit și teama și-ai pus-o la culcare,
Apoi imi clăteai ochii ce ziua te-au privit.

Te-așteaptă și pământul cărărilor trecute
Și numele ce-n vers abia ți l-am compus,
De curcubeul nostru sunt mâinile țesute
În mâna unui preot, unite-ntr-un apus.

Ne vine-ntreg norodul de lupi și lăutari,
Se-ntind în cerc copacii ca foile de ziar,
Iar tu, îndrăgostito, prin minte îmi apari,
Cu vălul alb și negru și-un vis pe inelar.

De acelasi autor: 

Muntele din pieptul meu

Doina zilelor de maine

Pagina Mircea Trifu

PE UNDE ERAM ?

Autor : Aurelia Oancă

Din negura nopţii, iubirea,
Uşor, îmi bate la geam,
În suflet îmi dă ea trezirea,
Şi-ntreabă, pe unde eram ?

Departe, departe, în vise
Eu chipul ţi-l căutam,
Iubirea fereastra-mi deschise
Şi-ntreabă, pe unde eram ?

Cu ochiul abia deschizându-l
Văd dragostea-n chip îngeresc.
Ce-mi tulbură mintea şi gândul,
Şi-mi spune încet : te iubesc.

Atunci revenit din visare
Mă-ntreb, oare unde am fost ?
Pe-a vântului caldă suflare
Aud şi-nţeleg al meu rost.

Iubirea s-o cânt doar în versuri,
S-o caut mereu, ne-ncetat.
În marile-adânci universuri,
Doar gândul îmi e acceptat.

Eu stau şi privesc de departe,
Cum stele cobor spre pământ,
Şi-ntreb, şi pe bună dreptate,
Pe unde eram şi-n ce cânt ?

De acelasi autor: 

Minciuna

Ghici cu cine eu ma joc?

Pagina Aurelia Oancã

Minciuni 

Autor:  Violeta Butnariu

Am sa ma mint in fiecare seara

Ca vei veni ca sa privim la luna,

Vom asculta -n surdina o vioara,

Si ca ma vei iubi si-asa nebuna…

O sa ma minti ca ai simtaminte

Si ca ai sentimente-ngropate

Si eu o sa te dezbrac din cuvinte

Si din parfumul florilor- aruncate

Ai sa ma privesti zambind sagalnic,

Si ai sa ma minti ca iti pare rau

Ca nu mai poti fi si acum zburdalnic

Si ca nu poti fi numai al meu

Si te voi crede in continuare,

Chiar si cand vad ca minti- inainte

Caci nu ar mai avea nici o savoare

Viata .,daca n-as crede-n cuvinte..

De acelasi  autor: 

Talazul

Am sa las albul zapezii sa ma ninga curat

Vis frumos

O NOUĂ BIBLIE-A IUBIRII

Autor: Mircea Trifu

O clipă fă-mă un bordei, din stuf înalță-mi cer bogat,
Uns cu pământ și bălegar și să devin ce-abia am fost,
Primul născut ce-ai răstignit și-ntâiul fiu ce-ai renegat,
Cu vina Ta și-al tău regat eu mi-am făcut un adăpost.

Sunt pân-la gât sătul de moarte, de nașterile inutile,
Nemilostivele păcate mereu în smoală mă botează
Și Tu acel ce nu mă vezi, le numeri și îmi iei din zile
Când aripile-n Carte-s file doar fii tăi le-amputează.

O să las crucea lumii tale și-o să devin un grădinar
Pe duna din deșertul minții, așa o s-o visez un timp,
Că-i suflec mânecile nopții și din nisip fără să-l ar
O să adun într-un ștergar iubirea florilor de câmp.

Voi lăsa inima să scrie uitându-mă cu coada minții
La litere ce nu există ce doar un suflet le mai știe,
Ascunse-n încă în scrisori ce-n veșnicia lor părinții
Iubeau cum se iubește munții, iubirea dedicată ție.

De acelasi  autor: 

Ingere de lemn cioplit

Noaptea-i unica mireasa

Un zbor ciudat

ÎNGERE DE LEMN CIOPLIT

Autor: Mircea Trifu

De o viață mă căznesc să îmi urc păcatul meu,
Cu un gând mai sus de cer unde orișice se iartă,
Până la dreptatea dreaptă să nu mai aud mereu,
Sufletul din poezie ce cu Dumnezeu se ceartă.

Cărțile le țin ascunse ca pe un ocnaș tăcut,
Ce îmi răsfoiește-n minte miile de nebunii,
Apoi fuge ca actorul dintr-un film necunoscut,
Să ajungă unde versu-i loc de joacă de copii.

Stâncile se prăvălesc mai convinse ca oriunde,
Că sunt nori și calea-i cer ce o apără de lupi,
Nici o aripă de înger ca umbrela nu se-ntinde,
Când tăbăra peste mine ca albinele din stupi.

Un izvor mă ia în palme și mă cațără pe cer,
Până unde nu există nici un zvon de Dumnezeu,
Nici poeme ce se-nclină ca țăranul la boier
Și nici versurile scrise pe bancnote de un leu.

Vai, săraca bâlbâieală dac-ar fi și-ncoronată
Ar musti coala de regi însoțiți de bocitoare,
Dar noroc de draga muză ce se vinde la bucată,
Că-mi recită nebunia și mă pune la culcare.

Și așa visez că-s iară singurul cuvânt al meu,
Cald ca lacrima ce-aleargă pe obrazul dezgolit,
Ce bătătorește calea pe-unde trece Dumnezeu,
Să ajungă să te-adoarmă, îngere de lemn cioplit.

De acelasi autor: 

Noaptea-i unica mireasa

Un zbor ciudat

Pagina Mircea Trifu

Trezirea la viață

Autor: Eugenia Grobnic

Zâmbesc și plâng și nu mai știu ce sunt,
E toamnă,e iarnă aici,pe pământ?
E ploaie,ninsoare,viscol,abis
Sau m-am trezit din letargicul vis?

Gândul îmi este semn de întrebare,
Atinsă de nori cenușii,de ce,oare
N-am simțit lumina caldă din soare,
N-am știut să trăiesc,n-am simțit că mă doare?

De ce sufletu-mi înghețat a uitat
Ce este iubirea,ce-nseamnă oftat?
Ce colț de-amintiri,pierdut în secundă
Mă trezește,privindu-mă clar în oglindă?

Cât timp s-a scurs,câte clipe absurde,
Ce oarbă am fost,trăind printre umbre!
Din vis mi-am creat traiul meu efemer,
Neștiind că-n zori,toate visele pier.

E târziu,e vremea să simt că trăiesc,
Să știu ce-i oftatul,să-nvăț să iubesc?
Pe cine să judec că timpul s-a dus
Și nu se-ntoarce din drumul spre apus?