Poezii pentru sufletul meu, de Mihaela CD
la mine versurile au venit singure…din durere si din iubire…eu n-am facut nimic deosebit…decat le-am scris
Suflete pereche
Ne unduim usor prin valurile vietii
Plutind elegant prin griji si bucurii
Si savurand in duet aroma diminetii
In versuri ii aducem iubirii, marturii
Simtim la fel viata si rezonam la fel
Dragostei i-am dat o egala masura
Suntem facuti dupa acelasi model
Sa calatorim cu-a timpului trasura
Noi ne-am cautat in imensul univers
Prin lumea cea impartita nepereche
Gasit-am iubirea,cu noroc, din mers
Simtind vibratia de suflete pereche!
Rugă pentru tata
Te văd zăcând pe patul de spital
Și sufletul îmi plânge de durere
Și, Doamne, ce n-aș da să te văd iar
Acasă, sănătos și în putere.
Privesc neputinioasă trupul tău
Firav acum, secătuit de boală
Și te tot mângâi tată, dragul meu,
Și-ncerc să fac ce pot să nu te doară.
Și e atâta omenie-aici
Și parcă toți încearcă să aline
Cumplita suferință. Suntem mici,
Atât de mici, atunci când boala vine.
Încerc să-ți mai șoptesc câte ceva
Sperând și iar sperând că mă auzi.
Încerc să te trezesc, puțin, cumva
Și-mi șterg, mereu, cu teamă, ochii uzi.
Ieri, când te-am întrebat cine sunt eu,
Mi-ai spus că-s îngerul tău păzitor
Azi nu mi-ai mai răspuns, tăticul meu
Și orele-s tăcute, reci și dor.
Și mama, care-ncearcă să zâmbească
Spunându-ți cald : trezește-te puțin !
Și-ncearcă ochii umezi să-și ferească
De ochii mei, când lacrimile-i vin.
E-atâta dragoste în jurul tău
Și sper s-o simți, tăticul meu, pe toată
Și nu mai știm ce-i bine și ce-i rău,
Ci doar ne învârtim pe-a vieții roată.
E-un început și un sfârșit în toate
Ne naștem spre-a muri, doar suntem oameni,
Însă, te rog, de vrei și de se poate,
Alină-i suferința tatei, Doamne !!!!
VINO
Autor:Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români,
Uniunea Scriitorilor de Limbă Română )
Vino mai aproape…
Pajişti stelare-ntre noi…
Noapte de vară
Împărăţind, ancestrală.
Vino mai aproape…
Câmpuri cu maci şi-amintiri
Mângâie clipa…
Timpu-şi răsfrânge aripa.
Vino mai aproape…
Păduri de verde-aburind
Spre dimineaţă
Sărut de rouă-mi răsfaţă.
Vino mai aproape…
Stau licuricii covor…
A mea lumină
Să fii mereu, fără tihnă.
( vol. Călătorul, ed. Vatra veche, 2018 )
Ti-am pus inima in palma
Ti-am pus inima mea in palma
Si te-am lasat sa pleci cu ea
Si-n noaptea tacuta si calma
Eu te-am rugat s-ai grija de ea
Ani multi ati hoinarit prin lume
Tu si cu inimioara mea, la pas
Si ati redescoperit noi cutume
Traind iubirea-n arc de compas
Chiar de trecura multe toamne
Inima mea, nu-i inca obosita
Nu poate nimeni s-o condamne
Ca-n palma ta vibreaza fericita!
FLUTURE ALBASTRU
Autor : Aurelia Oancă
Un fluture albastru mă visez,
Pe ochiul tău punând o sărutare
Apoi pe a ta inimă m-așez,
Crezând că e o minunată floare.
Cu tremurul de aripi am să-ți spun,
Tot ce vibrează-acum în al meu suflet
Și din nectarul care îl adun,
Să îți trimit pe-al vântului răsuflet,
Povestea mea ce prinde-n ea o viață,
Dar care și-a făcut un zid imens,
Am suferit și am primit povață
Că a iubi, e sentiment intens.
Nu poate orișicine să îl ducă,
E greu deși e lucru nevăzut,
Te face dintr-un om, o grea nălucă
Sau o petală-n vânt, ce a căzut.
Privește dar un fluture albastru,
Iubește-l cu un dor nemărginit,
E bibeloul fin de alabastru
Care-ți va spune cât eu te-am iubit !
DOAR O CAFEA
Doar o cafea vom bea în astă seară
Nu ne-am văzut de mult, din luna mai,
Era o caldă zi de primăvară
Cănd ne-am plimbat aiurea în tramvai.
…………………………………………………………..
Erai frumoasă și tânără fecioară
Purtai pe cap două fundițe roz,
De două zile venită de la țară
Scrutai împrejurimile, ca un matroz.
Am observat gingaşa ta făptură
Timid de tine m-am apropiat,
Te-am invitat să vii la o prăjitură
Spunånd că-s cel mai serios băiat.
Ai acceptat şi m-ai luat de mănă
Uitându-te în ochii mei adånc,
Simțeam că ai o inimă prea bună
Şi te sorbeam din ochi, să te mănânc!
Ne-am savurat prăjitura, în tăcere
Privindu-ne în ochi din cănd în cănd,
Simțeam o mare bucurie și plăcere
Mă-nfioram cănd eu ,te auzeam oftând.
Ne-am pus de-acord să luăm tramvaiul
Să ne plimbăm aiurea prin oraș,
Întăi am savurat un suc cu paiul
Am luat o prăjitură unui copilaș.
Frumoasa noastră povestire de iubire
S-a terminat iubindu-ne până în zori ,
Tu ai plecat fără să-mi dai de ştire
Mergeai acasă, în prag de sărbători.
………………………………………………….
Doar o cafea să bem în astă seară
În aburul fierbinte să visăm,
Şi tot ce-a fost frumos în primăvară
Nu vreau iubita mea ca să uităm!
Nu-ti cer nimic…
Nu-ti cer nimic …si totusi vrei sa-mi dai
Buchetul fericirii parfumat de altadata
Din drum te-ntorci ,cu mine vrei sa stai
Sa mai traim frumos ce am trait odata
Nu-ti cer nimic…si totusi vrei sa-mi canti
Romantele cu amintiri de dor presarate
Si inima pe portativ vrei sa mi-o incanti
Cu strofe -n versuri de iubire incarcate
Nu-ti cer nimic…si totusi vrei sa-mi spui
Ca tot ce-a fost si-a insemnat vreodata
Nu s-a pierdut , ba chiar vii sa-mi propui
Sa ne juram din nou iubirea de altadata.
Nu-ti cer nimic… si totusi vrei…
AȘTEPTÂNDU–L PE GHEORGHIȚĂ…
Am cules frumoase flori
Și le-am pus la inimioara,
Azi sunt plină de fiori
Știu că vine-n astă seară.
Mi-am făcut și coroniță
Să-l farmec cu-al ei parfum,
Pe iubitul meu Gheorghiță
Când se-ntoarce de la drum.
Trandafiri roșii, de sânge
Astăzi eu am împletit,
Cu o lacrimă ce plânge
Așteptând al meu iubit.
Pe cămașa mea cea albă
Ce-o pun seara la culcare,
Mi-am cusut la gât o salbă
Din flori de mărgăritare.
Așteptându-l pe Gheorghiță
Am cules și busuioc,
Să-i sărut a lui guriță
Când mă prinde de mijloc.
Ard în foc de-a mea dorință
Mă topesc ca frunza-n vânt,
De-așa dulce suferință
Îmi vine să râd, să cânt.
Îmbătată de parfumul
Florilor de trandafir,
Sfredelesc cu ochii drumul:
– Nu mai vine..și mă mir!
Visătoare cad pe gânduri
Cu buchetul meu la piept:
-Și acum ca-n alte rânduri
În zadar îl tot aștept…
Fără tine
Fără tine, viața e goală
Și nopțile parcă-s de smoală
Nimic n-ar avea sens, fără tine
Și zilele mi-ar fi mai puține.
Fără tine, n-aș putea trăi
Cu tine alăturea voi fi
Viața mea izvorăște cu tine,
Legământul iubirii ne ține.
Am plutit pe a vieții soartă,
Am trecut orice val, într-o barcă,
Nu ne-a dărâmat nici o furtună,
A rămas, ce-am clădit împreună.
Împreună la bine, la greu,
Câte zile ne dă Dumnezeu,
Să trecem prin viață, de mână,
Până ne vom duce-n, țărână!
Sa nu uiti iubirea…
Nicicand sa nu uiti iubirea
Ce ne-a legat cu lant de dor
Si nici sa nu stergi fericirea
Din clipele pudrate cu umor
Fredonand vechile refrene
Cand trece-or anii peste noi
O sa-ti revina-n gand alene
C-am fost alaturi si prin ploi
Si-n momentele de-ntristare
Aminteste-ti cat ne-am iubit
Si transforma orice suparare
Visand ca esti iarasi fericit!
Intalnire cu fericirea
Sa ne-ntalnim iara cu fericirea
Ce-am vanduto pe a vietii ani
Sa fim iar parteneri cu iubirea
Si cu dragostea contemporani
Sa uitam de toamnele din vine
S-avem doar primaveri in gand
Sa ne acoperim cu valuri senine
Si sa fredonam al tineretii cant
Si-n sunet duios de mandoline
Sa-i fim iarasi vietii temerari
Sa alergam pe corzi de violine
Si fericirii sa-i fim iara faurari !
Daruri de 1 Iunie
(Pentru nepotica mea dulce, Mara )
Bob de rouă pur ,pe altarul vieții,
Rază de lumină în zorii dimineții ,
Adiere fină în seri de primăvară ,
Puf de păpădie ,aripă ușoară,
Puritatea lumii ,e pe chipul tău ,
Înger de lunină, drag copilul meu !
Îți aduc în dar ,flori din lumea mare ,
Cât cuprind în brațe
dragostea din Soare ,
Cât pot eu cuprinde dragostea de viață,
Și-un noian de gânduri ,pline de speranță !
Ți le-așez pe toate , la picioare …ție ,
Drag copilul meu , bob de bucurie !
Pe cararea vieții sa te însoțească,
Din suflet de mamă,iubirea părintească,
Să îți fie scut , oriunde te-ai duce
Și să te ajute când ești la răscruce !
Domnul Bun te poarte pe brațele Sale ,
Ca pe o lumină ,prin viața trecătoare ,
Toate aceste gânduri ,ți le daruiesc ,
Azi ,de ziua ta, fiindca ,,Te
iubesc ” !
De-ar fi sa…
De-ar fi sa cant de suparare
As recita o ruga de tristeti
Iar marii i-as cladi hotare
Sa planga in a tale dimineti
De-ar fi sa plutesc de fericire
As dansa-n vant cu dragostea
Zburand prin soapte de iubire
As tapeta-n saruturi a ta stea
De-ar fi sa zburd de veselie
As imbraca si muntii cu umor
Iar in clipele de melancolie
Ti-as trimite un suras de dor
De-ar fi sa nu mai am simtiri
As strabate inerta pamantul
Si-as rascoli prin vechile trairi
In gand sa mi te-aduca vantul
De ce inimă tu nu vrei să – mbatranesti?
Dureri, tristeți, ce-n inimă am strâns,
Azi nu mai vreau să port, m-am săturat,
Destul sufletul meu a fost străpuns,
De-atâta -nsingurare și nesecat oftat.
Îl simt prea vlăguit, ar vrea să evadeze,
Din umbra-nsingurarii care îl doboară,
Dar teama de eșec îl face să clacheze,
Ce pot să-i dau, să-l fac a fi fericit iară?
Un gând rebel mă -ndeamna să iubesc,
Iar altul mai stingher mă dojeneste rău,
Cum să aleg dar calea, pe care să pășesc,
Acum când doar prăpăd e în sufletul meu?
Ce greu e să alegi, când ceva te reține,
Și totuși vrei renaște ferice din iubire,
De-aproape te urmăresc,, clipele asasine”,
Ce-ți nimicesc speranța, dreptul la fericire.
Răpusă de dorința iubirii ne-mplinite,
Îmi sorb tăcerea care, mereu mă însoțește,
Cărare vrând să-mi fac prin clipele tăcute,
Mi-ascult gândul stingher care mă dojeneste,
Mă cert cu dorul care în gând mă învaleste,
Îmi pun în gând o – ntrebare din cele mai firești,
De ce inimă tu nu vrei să -mbatranesti?
De ce eu te iubesc tocmai pe tine?…
Ma-ntreb in gandul meu adeseori
Daca-i destin,noroc ori intamplare
C-ai aparut sa luminezi a mele zori
Si ne-am indragostit dintr-o suflare
Cine-a stiut sa mi te scoata-n cale?
Cum a facut ca sa ne-ndragostim?
Iar potrivirea semnelor zodiacale,
Nu puteam nicicum s-o prevestim!
De ce eu te iubesc tocmai pe tine
Cand mai erau atatia feciori in sat?
Cine-a intersectat a nostre destine
Stia ce ne-am dorit si ce-am visat?
De-o fi fost destinul scris ori noroc,
Ori de-o fi fost numai o intamplare,
Sentimentul nostru-i unul reciproc
Caci si azi ne iubim la fel de tare!
Copii muguri, copii flori
Copii muguri, copii flori,
Pictează viața în culori
Ne fac din zile sărbători
Și cerul vieții fără nori.
În ochișorii lor senini,
De îngeri și de heruvimi
Vezi viața asta minunată,
Fără minciună, fără pată.
Sinceritate și iubire,
Au sufletelele lor pure
Cu inocență adevărată,
Ne cuceresc de îndată .
Ne fac din suflet, curcubeu
Chiar dacă, uneori e greu
Sunt motivația noastră
Precum, florile în glastră.
Trebuie zilnic îngrijite,
Udate și ocrotite
Să vadă soarele mereu,
Iubirea infinită a lui Dumnezeu!
Petraru Valentina
Ingerul iubirii
Tu mi-ai venit in vise intr-o seara
Inger de iubire cu chip conturat
Cu aripile aurii pictate-n ceara
C-un glas gingas pe ton fluturat
Sosit-ai sa-mi aduci in dar iubire
Sa-mi umpli sufletul cel innorat
Sa-mi cante iar inima de fericire
Si cerul sa-mi zambeasca colorat
In cascade de farame cristaline
Mi-ai cutremurat , al meu gand
Purtandu-ma pe-a inimii coline
Inger al iubirii, m-alintai visand .
LUTUL DE AUR
Te simt, ești iubire…
A raiului cheie,
Blând cântec de lire,
Ţi-e suflet, femeie.
Ești înger pe creste
Din lutul de aur,
Cu pulberi celeste,
Al Marelui Faur.
Ești briză de mare
Cu trup de absint,
A ta dezmierdare
E val și alint.
Exult de iubire
Cu-ntreaga fiinţă,
A ta fericire,
Mi-e rost și dorinţă.
Cu jind te acopăr
În nopţi hibernale,
Gingaş, îţi descopăr,
Corole vernale.
A inimii doamnă,
Plămadă de dor,
Sub ploi reci, de toamnă,
Ești vară și zbor.
Mă simţi, ţi-s aripă…
Doi îngeri pe creste,
În fiece clipă
Iubesc, ca-n poveste.
Te-aș fi iubit,
În palma cerul ți-aș fi pus,
O stea și chiar un colț de lună,
Și mi te-aș fi iubit nespus,
Ca pe a ochilor lumină.
Cununa ți-aș fi împletit,
Din stelele nopților oarbe,
Ce înfocat te-aș fi iubit,
Cu dragostea care mă arde.
În slavă te-aș fi ridicat,
Ai fi fost dragostea mea pură,
Cu tot amorul înfocat,
Te-aș fi iubit fără măsură.
Ai fi fost totu-n viața mea,
Ce-și poate dori o ființă,
Focul care menține dragostea,
Iubirii ce – ți era dorință.
Unică ai fi fost dintre iubiri,
Altarul sfânt la care să mă -nchin,
M-ai părăsit, și azi doar amintiri,
Îmi frâng sufletul de amar și chin.
În palma cerul ți-aș fi pus,
Te-aș fi urmat ca orbul în tăcere,
Spin mi-este despărțirea ce-a pătruns,
Iar azi respir și beau cu gândul dus,
Aceeași cupă amară de venin și fiere.
Mai scrie-mi …
Mai scrie-mi vers de dor iubite
Sa stiu ca totusi nu m-ai uitat
Chiar de ti-s soaptele grabite
Si chiar de n-ai un timp ilimitat
Mai scrie-mi cu pana cea amara
Caci in singurarea inimii ranite ,
Viata-i doar o chinuita calimara
Cu clipe de alean si dor infinite
Mai scrie-mi un biletel de amor
Si umple-mi sufletul de fericire
Sa salte catre cer zburand usor
Citind o poezie plina de iubire !
FLORENTINA E ISTEAȚĂ
Toate fetele din sat
Ies din zori pe ulicioare
S-au gătit, s-au parfumat
Este mare sărbătoare.
Azi e veselie-n sat
Sărbătoare la români,
E ziua de Dragobete
Moștenire din străbuni.
Fetele nemăritate
Astăzi așteaptă în prag
Să se lase sărutate
De băiatul care-i drag.
Ionel…băiet zburdalnic
Sticla de parfum și-a luat
Și-a plecat ca să colinde…
Că e rost de sărutat.
A ajuns la Florentina
Vecina de peste drum,
E frumoasă bat-o vina
O sărută chiar acum …
O stropește cu parfum
Și-o sărută chiar pe gură.
Este fericit de-acum…..
Dar, o mai pupase-n șură.
O pupase…dar acum..
E sărut fără,, perdea”
Chiar de o sărută-n drum
Azi nu-l ceartă nimerea.
Totul e oficial…
E ziua de Dragobete,
Vor merge astăzi la bal
Se vor pupa pe-ndelete.
Florentina e isteață
Își anunțase logodna,
Chiar de astăzi dimineață
Să nu se răcească..,,ciorba”!
VREMEA CIREŞELOR
E vremea cireşelor, doamnă !…
Ferit, te aştept sub umbrar,
Să muşc fructe roşii, în taină,
Domol, cu dorinţe de jar.
E vremea cireşelor, doamnă !…
Livezi dau în pârg ” clorofil „,
Trăiri reîncing macii-n iarbă,
În veri, cu amor versatil.
Închide-ţi umbrela ! Nu plouă !…
Cireşul avid şi ardent,
Aşteaptă atingeri de rouă,
Pe ramuri, cu dor inocent.
Aşează-te lin lângă mine,
Copacu-i umbros, primitor,
Cu murmur şi calde suspine
Vom arde-n văratic decor.
Savoare de fruct, purpurie,
În pârg, potolind cu nesaţ
A inimii, caldă menire…
Eu? Vechi ” cireşar ” prins în laţ.
Ce dulce-amăruie hârjoană
Sub crengi de un verde boem…
Noi doi, zăbovind sub coroană,
Trăim al iubirii poem.
Celeste simţiri, feerie,
Sub cerul de-albastru stelar,
Doi zei în extaz și armonie,
Sorbind al dorinţei nectar.
E vremea cireşelor, doamnă !…
Cu jind, le-om gusta sub umbrar,
La ceas târzior şi de taină,
Eu, veşnic, al tău… ” Cireşar „…
Vis de iubire
In vis de dantela mi-ai aparut
Si mi-ai zambit ca prima oara
Asa zvelt, un print mi-ai parut
Eu, o imbujorata domnisoara
Si ti-am raspuns cu un suras
Tu m-ai luat timid de mana
Zicand ca-ti place al meu ras
Si ca-s frumoasa, ca o zana
Tu printul meu, eu zana ta,
Ne-am adorat si ne-am iubit
Dar ploaia ce in geam canta
Mi-a rupt frumosul vis, subit
Si regretand m-am desteptat
Ca visul imi fusese intrerupt
Si spre geam m-am indreptat
Vrand cu furtuna sa ma lupt
Insa in drumul spre fereastra
Cu mintea treaza am analizat
Ca-n vis era povestea noastra
Ce o traim si-acum amorezat
Si-am inteles cat noroc avem
Ca fost-am daruiti cu fericire
Si viata ne sorbim in tandem
Traind aievea visul de iubire
CE FRUMOASĂ-I DRAGOSTEA…
Am zărit-o la răscruce
Și i-am dat un sărutat,
Repede și-a făcut cruce
După care a oftat….
Poate era de plăcere
Sau că a primit o floare,
Ori poate era durere?
Uneori iubirea doare.
O urcasem pe-un gărduț
Și-o pupam neîncetat,
Nu știu de era drăguț
Dar stătea la sărutat.
O pupam cam de o oră
Soarele e deja sus,
Mama mea o vrea ca noră
Într-o seară ea mi-a spus.
Să o duc..să nu o duc?
Iaca stau și mă gândesc…
Uite-acuma mă apuc
Iubitei să-i povestesc.
Este foarte încântată
Și iar mă ia la pupat,
Nu e deloc supărată
În brațe mi s-a urcat.
Ce frumoasă-i dragostea
Este plină de dulceață,
Aș dori să sorb din ea
Cât trăiesc..întreaga viață!
Iubire de piatra si de neclintiri
Sa nu ma lasi, sa te ranesc iubite
Tu nicicand, sa nu ma lasi sa plec
Si chiar de-as folosi vorbe stirbite
Sa nu le crezi, ca sigur nu le judec
Iara de-ar fi sa raman fara slove
Din mutimea mea sa-ti amintesti
Doar cand spuneam vorbe suave
Si soapte dragi, in gand sa rostesti
Nu renunta,oricat as cere vreodata
Nu ma lasa sa te parasesc nicicand
Nu e iubire mai profunda si curata
Ca dragostea ce o sorbim flamand
Pe veci , impreuna fost-am miruiti
Sa pasim in doi pe val de amintiri
Si-n toti anii nostri fost-am daruiti
Cu iubire de piatra si de neclintiri.
FEMEIA LĂSTUN
Zboară lăstunii-a risipire,
Miroase-a pulbere și-a ploaie,
Vremi de Florar, timp de iubire,
A primăverii vâlvătaie.
În toamna gri fără regrete,
Sub arămiul lui Brumar,
Sărutul tău, dulce pecete,
Mi-a picurat în suflet jar.
Te-am alintat ca pe-un copil,
Am dezmierdat trup de femeie,
Primit-ai dar scump şi fragil,
O inimă, complexă cheie.
Te-am poleit în strai de vers
Pe câmp cu maci, sub cer de vară,
Pășeam dual ( un singur mers…),
Prin lan gălbui, în prag de seară.
Nu eşti aievea, eşti departe,
Deşi atât de-aproape-mi eşti…
Te răsfoiesc, precum o carte,
Te-ndepărtezi pe căi lumeşti.
Te simt incertă, volatilă,
Potecile sunt reci, străine,
Miroase-a vreme versatilă,
A efemer… Şi nu mi-e bine.
Ai zbor eratic, de lăstun,
Imprevizibilă zvâcnire,
Aripi de plumb aş vrea să-ţi pun,
Să leg a ta de-a mea menire.
Mă amăgeşti şi fugi mereu,
( Pântecul tău dor şi arsură… )
Asta eşti tu… Celălalt ? Eu…
Iubind avid, fără măsură.
Muguri şi fluturi mor şi cad…
Ce mai lipseşte de nu-mi eşti ?…
Cu părul roşu, ochi de jad,
În visul meu timid pălești.
Atunci când va tăcea poetul,
Vor plânge îngerii în cer,
Ţi-a dat plutirea şi cuvântul…
Tu le transformi în efemer ?
Nestinse doruri vor purcede
Spre elegiace sihăstrii,
Pe aripi triste și pribege,
Inimi rănite-or rătăci.
Miroase-a ploi, a risipire…
Trăirea noastră e dar sfânt,
E gir ceresc, nu-i amăgire,
E-n noi divin aşezământ.
Ţi-s căile reci şi străine,
Îndreaptă-le, clădeşte-un drum,
În lumea mea e cald şi bine,
Femeia mea… Vernal lăstun…
( 23. 05. 2019, Reghin )
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români ,
Uniunea Scriitorilor de Limbă Română )
Azi iubirea,
Uf, ce frumos vis am avut,
Din somn iată m-am trezit.
Am zărit asa în gând,
Pe adierea unui vânt,
Ce îmi flutura prin plete
Chiar acum de Dragobete,
Îmi dăduse cu plăcere,
Un sărut și-o mângâiere.
Ce-o însemna acest vis?!?
Eh! M-am apucat de scris.
Azi nu vreau ca să mai plâng,
Și perna-n brațe s-o strâng.
Azi, iubirea noastră eternă,
Nu vreau s-o inec(sufoc) în pernă,
Cu creionul pe hârtie,
O Invoc în poezie.
Cui ii place s-o citească,
Și cu drag să se iubească,
Nu doar în aceasta zi,
Ci oricând, oriunde-ar fi.
Azi iubirea mea-i departe,
Pe-aripi vântul , să ii poarte
Mângâiere și-un sărut,
Și să-i spună că nu-l uit,
Că îl voi iubi mult, mult.
Rasaritul nostru
Noi ne- am privit gingasul rasarit
Prin ramuri inverzind ingemanate
Cu ochii mintii catre cerul tresarit
Si respirand usor in clipe leganate
Soarele nostru, inimile ne scalda
In fiorul sarutului aprins in infinit
Si-n oceane de amor ne scufunda
Iar sufletele, definitiv ni le-a unit
Si anii au trecut, parca zburand
Prin viata gonind c-un pas fugarit
Amintirile se-anima rand pe rand
Vorbindu-ne de-al nostru rasarit .
Frunze și brațe
Nu plângeți, frunzulițelor, căci eu
am să v-adun pe toate, și-mpreună
vom spune rugăciunea, la culcare,
iar, după ce vom zice “Noapte bună!”
ne vom juca frumos, în visul meu,
și am să vă sărut, pe fiecare,
Să nu fiți triste! Uite, vă promit
că vom privi desene animate,
și-am să v-arăt și vouă păpușica
ce mi-au trimis-o din străinătate
la ziua-n care eu am împlinit
cinci ani. Știți, a ales-o chiar mămica!
Părinții mei îmi scriu că mă iubesc
și îmi trimit atâtea lucruri … multe,
iar eu-‘s cuminte, nu fac boroboațe,
c-așa-i frumos: copiii să asculte
de-aceia ce, cu dragoste, îi cresc,
dar eu aș vrea la mama mea, în brațe.
Copile,
Copile, esti flamura de dor
Esti vis si nimb de fericire
Esti rasaritul , scump odor
Si-mi daruiesti pura iubire
Inger trimis de Dumnezeu
Tu esti tot universul meu
Cantec firav cu glas de zeu
Inaltat in leganat de zmeu
Copile, darul meu nepretuit
Te-am aparat,te-am rasfatat
In incercari am supravietuit
Sa fiu invingator am invatat.
Am,
Am atâtea flori în suflet, adunate din furtuni,
Pas cu pas, clipă de clipă, împletite în cununi
Prima a fost o gladiolă, transformată în gondolă,
Valul vieții unduind, mi-a adus în dar un crin.
Albul sideral și pur, inima mi-a parfumat
În al cerului azur, sufletul a lăcrimat.
Am atât de multe stele și atât de multe ploi,
Ce mi-au înflorit în zorii, visului uitat din noi…
Boabe de mărgăritar adunat-am azi cu doruri,
Și am transformat în salbă , o iubire din ecouri
Am atatea flori în suflet adunate din furtuni
Pe a zborului aripă simt lumina din străbuni!
Pasul nostru
Pasul tau si pasul meu, tot alaturi
Au dansat duios pe valul matasos
Prin arsite si extreme temperaturi
Mereu amandoi, mereu armonios
Pasul tau si pasul meu, impreuna
Ne-au dus pe al intelegerii drum
Prin soare , ploi si uneori furtuna
Arzand dublu, intr-un singur fum
Pasul tau si pasul meu, pereche
Ne-au inaltat pe piscuri si culmi
Pe noi carari, pe ulicioara veche
Purtandu-ne zambitori si calmi
Pasul tau si pasul meu, fin lipiti
Duet contopit intr-un singur pas
In mers cadentat, cu dor stropiti
Continuam pana la ultimul popas.
Dorul suratelor
Ne tragem seva din aceleasi radacini
Dar drumurile-n viata ni se separara
Ca doi copaci crescuti prin maracini
Ce frunzele pline de dor isi presara
C-asa destinele ne-or fi fost scrise
Sa cutreieram pamantu-n lung si lat
Iar sentimentele de fratie subscrise
Sa fie impovarate de dor si umblat
Arborii nostri si-au intregit coroana
In adieri de toamne se scutura usor
Si-si mai apleaca cate putin coloana
Dar bratele raman deschise, de dor!
Noapte fierbinte
Mă-mbrățișezi, adesea, de departe,
cu o privire caldă, iubitoare,
ce mă alintă cu ceva aparte,
iar sufletu’-mi dansează cu-ncântare.
Mă faci să simt cum noua primăvară
e plină de arome și savoare,
iar pașii furișați pe străzi, spre seară,
sunt doar preludiul nopții următoare.
Hai, vino azi! Te-aștept la o-ntâlnire
în care eu, bărbat, iar tu, femeie,
vom face Universul să se mire
când fiecare stea va fi scânteie
Născută-n înfocatele săruturi,
sau din atingerea de trupuri calde,
formând noi galaxii în așternuturi,
prin care doar iubirea să se scalde.
Va fi o noapte cum n-a fost niciuna,
vei fi iubirea mea, vei fi aparte,
vei fi a mea acum și-ntotdeauna,
tu, ce mă-mbrățișezi … de prea-departe.
Un infinit de vieti
Un infinit de vieti de voi avea
Sa stii ca-n toate am sa te caut
Si te voi intalni in toate aievea
Chiar de-o s-o iau de la-nceput
Si-oricate alte amintiri ai aduna
N-ar semana cu iubirea noastra
Nici valsul dragostei n-ar rasuna
De-ar fi cantat de alta orchestra
Iubire profunda, cum avem noi
N-ai sa mai gasesti in alte vieti
Legatura ce-am creato amandoi
Cu alt suflet,n-ai s-o mai gasesti
Un infinit de vieti de voi avea
Sa stii ca-n toate am sa te caut!
Primul sărut,
Alunecai ușor ca un penel pe pânze,
În ochii tăi eu eram doar culoarea,
M-ai sărutat pentru prima oară pe buze,
Și de atunci, buzele tale îmi sunt chemarea.
Ne-am îmbrățișat cuprinși de dorință,
Și de atunci noi ne dorim zi de zi,
Suntem deveniți o singură ființă,
Unde ești tu, fără mine nu poți să fii.
Te adoram ca pe un tablou de Rafael,
Iubirea noastră -și trăia culorile vii,
Fără de tine n-aș putea sta de fel,
Și fără sărutările ce mi-ai dat din prima zi.
O magie a fost, pentru noi acea primăvară,
În care buzele noastre flaminde s-au sărutat,
De câte ori ne sărutăm, e ca întâia oară,
Iubirea ta e lucrul cel mai minunat,
Ce de multă vreme eu am așteptat,
Și nu-mi vine a crede că e adevărat.
Iubite primul tău sărut m-a fermecat!
Buchetul dorului
Intreaba luna daca-ti poate spune
Cat de intens , noi doi ne adoram
Si cate soapte pline de afectiune
Ne-a auzit cand inflacarati eram
Intreaba marea ,de-ti poate spune
De cate ori , in sarut ne evaporam
Cate valuri ne-au trecut prin dune
Atunci, cand de amor ne infioram
Intreaba vantul, el iti poate spune
Cate cuvinte inmiresmate a purtat
Si din silabe, a reusit timid s-adune
Buchetul dorului ce iar l-a repurtat
Ninge-ncet iubirea mea,
Ninge-ncet cu fulgi de nea,
Ninge tandru, dezmățat,
Fulgi pufoși în chip de stea,
Sufletul mi-a mângâiat.
Ninge stele de argint,
Într-un joc frumos de fulgi,
Iarna-n suflet azi o simt,
Când în brațe tu mă strângi.
Ninge într-un joc ușor,
Cad fulgii pufoși și mari,
De-urma pașilor mi-e dor,
Cât te-aștept ca să-mi apari?
Ninge peste-a mele mâini,
În palme fulgii ii strâng,
Câta liniște-i la noi în inimi,
Când ne-ating fulgii căzând.
Ninge-ncet și pe năsuc,
Steluțe mari argintii,
Azi observ că ești uituc,
Ai uitat la min’sa vii.
Ninge liniștit și-n suflet,
Sunt învăluită-n nea,
Mi-ai adus în viata zâmbet,
Dăruindu-mi dragostea,
Ninge-ncet iubirea mea,
Fulgii lin se zvarcolesc,
Eu te-aștept, vii nu-i asa?
Vreau sa-ți spun că ,, te iubesc”!
Sa-mi vii in fiecare seara
Sa-mi vii, te rog in fiecare seara
Am sa te-astept mereu in gand
Sa reanimam clipe de odinioara
Prin minunate amintiri alergand
In visul meu ,eu iti sunt printesa
Iar tu, imi esti printul meu iubit
Chemat-am dragostea la adresa
Iar ea cu fericire ne-a impodobit
Chiar de ne-or trece anii-n zbor
Si chiar de viata ar pluti usoara
Sa stii ca si din cer am sa cobor
Sa-mi vii, te rog in fiecare seara!
MOZAIC
Autor: Aurelia Oancă
Pictură: Carmen Coca
Cu soarele-n creștet, cu luna-n călcâi,
În brațe ținând nemurirea,
Te strigă iubirea: Mai stai! Mai rămâi!
În mine îți stă fericirea.
Cuprinde-mă-n brațe de galben solar,
Sărută-mă-n roșu de sânge,
Mângâie-mă-n verde pierdut pe hotar
Și-n brațe albastre mă strânge.
Gusta-vei apoi și plăcerea de vis
Cuprisă în trup și culoare,
Pluti-vom cuprinși într-un nou paradis
Departe de lumea ce moare!
Iubire astrala
Ca soarele si luna, ne-am indragostit
Sa traim mii de ani uitati prin galaxie
Sa dansam pierduti in timpul infinit
Si sa ne iubim curat in lumea azurie
Sa-ncercam sa-nmultim astri ceresti
Ce lumineaza si vegheaza omenirea
Si virtuosi sa doinim canturi lumesti
Casatoriti sa fim pe veci cu fericirea
Ne fie acoperamant de stele cerul
Si voal de vis ne fie marea albastra
Si-n valsuri sa danseze cu misterul
Pecetluind pe veci iubirea noastra
DE M-AI IUBIT…
Autor : Aurelia Oancă
De m-ai iubit vreodată îmi vei spune,
De nu, mai bine drumul mi-l întorc,
Voi căuta speranțe-n locuri bune,
Voi căuta în noapte un alt loc.
Din Carul Mare voi culege stele
Și-n loc de ochi luceferi voi zidi,
Care vor țese-n pânze mai rebele
Și care-n lacul tău vor oglindi,
Imagini de iubire-adevărată,
Ce poate tu demult le-ai și uitat,
Au fost cândva în ele-o dulce fată,
Dar care-acum ușor s-a cam schimbat.
Nici tu nu ai rămas frumosul june
Care ai fost și încă te mai crezi,
Și peste tine viața-ncet depune
Frunze uscate peste cele verzi.
Nu am cerșit iubire niciodată,
Nici azi nu vreau din milă să o am,
Am fost și voi rămâne ne-ntinată
Și voi închide-n mine gram cu gram,
Iubirea care-o duc de-o veșnicie,
În sufletul prea des de răni lovit,
Dar care-a fost și încă va să fie,
De colbul dragostei acoperit !
Culorile iubirii
De-ai ști ce gânduri am, te-ai minuna
Și ai fugi … sau poate nu: ai sta
Și-ai aștepta să vezi cu ochii tăi
Cum gândurile-mi caută noi căi
De-ați fi doar ție-n fiecare zi
Un dar ce-aș vrea nicicând a se sfârși.
Ai aștepta, văd în privirea ta
Că vrei și le aștepți, chiar știi ceva
Și nu-mi dau seama: tu, cum poți să-mi știi,
Chiar înainte de a le gândi,
Și gânduri, și cuvinte, și culori
Ce vin din lumi de dincolo de zori?
Să-ți spun? Ei bine, am să te pictez
Cu tot ce-mi ești în suflet când visez:
Îmi ești culoarea câmpului cu flori,
Un cer pe care zboară mici fiori,
O flacără arzândă-ntr-un izvor
Ce se revarsă-n lacrima de dor.
Îmi ești parfumul stropilor prelinși
Pe flori crescute-n ramuri de caiși,
Răcoarea verii-n serile târzii
Când te aștept în brațe să îmi vii,
Albastrul florii de nu-mă-uita
Și tot ce curcubeul poate-avea.
Te voi picta, apoi te voi privi
Și, c-un sărut, pictura-mi voi sfârși.
Tu si Eu, un singur Noi
Tu si Eu intr-o vara ne-am intalnit
Si-am decis sa formam un intreg
Unul pe altul ,noi ne-am sprijinit
Iar dragostea, fostu-ne-a strateg
Tu si eu, nebuneste ne-am iubit
Plutind purtati de-al vietii val
Cu-ntelepciune si curaj deosebit
Privind mereu ‘nainte catre mal
Tu si Eu insemnam un singur Noi
Si-un cerc de foc si iubire suntem
Ce ne-nganam alintandu-ne-n doi
Si vom continua cat zile mai avem
Filamentele sufletului
Ce infinita bucurie far’ de asemanare
Cand ochisorii cei scumpi ii intalnesti
Si-ti rad, si-ti ganguresc, fara hotare
In ei iubirea neconditionata o gasesti
Un glascior in clinchet cand am auzit
Ca mi-a spus MaMa intr-o zi minunata
Pe loc de fericire inima mi s-a incalzit
Ardeam s-aud, poate mai zice o data
Un ghemotoc mic, dar plin de fericire
Ce-ti da trairi , emotii si sentimente
Femeii din tine ii daruieste implinire
Si-ti incalzeste a sufletului filamente.
Un trubadur in noapte
Cantai asemeni unui trubadur in noapte
Si-am inteles din ale tale iscusite soapte
Cantarile-ti de matase umplute de amor
Ca-si aflau izvorul intr-un romantic dor
Din cetera sfioasa saltau inimi pe strune
Duioase vise ce-n gand pot numai spune
Ma-ndragostesc din nou, fioru-mi revine
Cu pretiose amintiri si sentimente divine
Si tremurul din razele lunii ma racoreste
Si -mi mangaie dorul din suflet ingereste
Si-ascult serenada ce ma suie pe creste
Visand la tine, trubadurul ce-mi lipseste!
Bunicule, mai spune-mi o poveste!
Balada dragostei nostre
Mi-esti vers de foc, mi-esti vant si cant
Ti-s soare stralucind, ti-s aer si pamant
Mi-esti inima din piept si vers inaripat
Ti-s dor indragit cu pasul mic si leganat
Mi-esti visul meu din miez de noapte
Ti-s ruga sfanta a pleoapei intre soapte
Mi-esti albatros de dor inaripat in zbor
Ti-s nimbul de iubire, de dragoste si dor
Mi-esti stalpul falnic ce langa mine stai
Ti-s pliu de rid descretit in flori de mai
Mi-esti piatra mea puternica de temelie
Ti-s auriul bronzului din zilele de iulie
Mi-esti dragostea tineretii intruchipata
Ti-s iubita vesela si zglobie de altadata
Mi-esti albumul de pretioase amintiri
Ti-s stanca ta alba de trainice neclintiri
Mi-esti clipa mea tainica de melancolie
Ti-s cantecul atat de drag de ciocarlie
Mi-esti licarirea sclipitoare din priviri
Ti-s parfumul adorat din rosii trandafiri
Mi-esti universul tot ,roata inconjurat
Ti-s gandul umplut de iubire murmurat
Suntem doar doi pamanteni intre astre
Rememorand balada dragostei noastre!
Nemuritoarele slagare de iubire
Te chem,
Te chem Iubite-n noaptea asta oarbă,
Goală de stelele ce se ascund în negrii nori,
Parcă-s încătușata, și inima-mi nu răbdă,
Viltoarea-n care-i prinsă , de ne-ntelesi fiori.
În bezna-n care zace cerul astă seară,
Muguri de smoala pe boltă infloresc,
Te chem să-mi vii iubite, fiorii mă doboară (omoară),
De dorul tău amarnic, simt că mă prabusesc.
În noaptea asta casta și luna se ascunde,
Tăcerea e regină în văzduhul ceresc,
Vino să -mi sorbi din mierea buzelor flaminde,
Strivește-ma-n săruturi, fă-mă iar să trăiesc.
Renaște-mă iubite, fă viata s-o simt iar,
Mi-e noapte-ntunecata în sufletu-mi ce zace,
Iubirea pentru tine, mi-e rug aprins în jar,
O simt curgind în vene, nevrind să îmi dea pace.
Flacăra sărutului
Sunt flacăra sărutului sălbatic,
desprinsă dintr-o lume ireală
în care timpul a rămas ostatic,
iar muzica a devenit carnală.
Mereu arzândă, veselă și vie,
cu frica doar a jarului mocnit,
dansez, atât cât viața va să-mi fie,
preludiul unui drum spre infinit.
Dar și atunci, în zboru-mi de scânteie,
voi căuta o cale spre o viață
în care un sărut să-mi fie cheie
ce va deschide porți de fortăreață.
Voi reaprinde focuri prin uitare
și am să fiu păcatul de pe buze
ce-l vor și-l cer în rugi ca o chemare
din jarul încă viu de printre spuze.
Eu, flacăra sărutului, acum,
pe-o muzică ce pâlpâie-n surdină,
îți caut pe sub vălul de parfum
iubirea, focul meu să întrețină.
De ziua ta maicuta
De ziua ta, a mea draga maicuta
Toate florile din gradini infloresc
Ti-am pregatit o surpriza draguta
Planta-nflorita ce cu drag o cresc
Cununa de rosii bujori port in par
Si-n inima-i dragostea mea curata
E ziua ta, vreau stele sa-ti cumpar
Sa iti ofer, iubirea mea adevarata
Si vii sclipiri in perlute de lacrimi
Azi vad maicuta mea in ochii tai
Plangi, cand emotiile iti exprimi
Din bucurii culese pe a vietii cai
Tu esti zana minunata de poveste
Si blandetea de pe chip iti zaresc
Din inima mica plina de dragoste
Ani multi cu sanatate, iti doresc!
Infinite sentimente materne
Dac-as sti sa schimb destinul lumii
Pentru tine,copila mea l-as schimba
De-as putea sa cumpar cerul vremii
In valul marii azuriu l-as preschimba
De-as putea sa-ti fac sirag de stele
Fara odihna,eu ti l-as face bucuros
Si pamantului i-as sculpta crestele
Dac-as sti ca ti-ar putea fi de folos
Dac-as sti aduna roua din picaturi
Le-as preschimba in fluvii limpezi
De-as putea sa-ti fiu mereu alaturi
Eu langa tine-as sta noapte si zi
De-as putea ,as strange in buchet
Tot norocul ce-i in lume presarat
Dac-as sti l-as pune intr-un pachet
Si tot tie ,as insista sa-ti fie livrat
Dac-as sti transforma visele aievea
De-as putea sa-ti colorez luna voit
Ti-as darui lumea si tot ce as avea
Pentru ca mama te iubeste infinit!
Eu și el,
Eu,
Tânără, suava copilita,
Dulce, frumoasă ca o garofita,
Părul abanos, împletit în cosite,
Chip bălaior în obraji cu gropite,
Buze cărnoase și roșii ca focul,
Ochii catifelati, căprui,
Pășeam agale-n urma lui,
Pentru mine, el era totul.
Atât vroiam, să-i fiu aproape,
Să-l urmez și-n pânzele albe,
Mi-l doream al meu ca să fie,
Alături până – n veșnicie,
Corpul un freamăt îmi era,
Doar de dorințe mă ardea,
El, îmi era iubirea mea.
El,
Înalt, frumos precum un brad,
Înțelesese că mi-e drag,
Când întoarse privirea sa,
Ochii acei frumoși de peruzea,
Îndelung la mine privi,
După felul cum îmi zâmbi,
Am înțeles că își dorea,
Să fac parte din viața sa,
Să-i fiu mereu alăturea,
Cuprins de o dorință arzătoare,
Mă prinse ușor de cingătoare,
Apoi într-o fierbinte-mbrățișare,
Mă topise cu-o sărutare,
Și într-a dragostei vâltoare,
Am împlinit un vis pe care,
Amândoi ni-l doream cu-ardoare.
Eu și el,
De-atuncia în iubire învăluiți,
Mergem mână în mână fericiți,
Dragostea ne-a unit pe viață,
Privim spre viitor în față,
Și ne-am unit în legământ,
Suntem un trup, un suflet, un cuvânt,
Și lăsăm urme frumoase pe pământ,
Visul de-a ne avea l-am împlinit!
Ne soptim cuvinte ingeresti
Din gingasia florilor de mar pudrate cu iubire
Si din a Lunii raze ce murmura pe la fereastra
Aprindem parfumate lumanari de regasire
Si ne-amintim cu dor de-ndragostirea noastra
Luminile din focul unduietor cu glas de flaut
Ce-nsenineaza instantaneu dorul nemarginit
Picteaza vazduhul ce-i al dragostei astronaut
Iar noi repetam acelasi vis armonios la infinit
Din clipele catifelate sfaramate-n valvataie
Ce ne-amintesc de cununia astrilor ceresti
Flamanzi, ne-nlantuim febril intr-o vapaie
Si ne soptim duios si cald, cuvinte ingeresti
Mi-ai lipsit prea mult fericire,
Mi-ai lipsit prea mult fericire,
Credeam că-mi lipsești la infinit,
Învelește-mă dragul meu în iubire,
Mi-a fost frig prea mult timp.
Cât de mult mi-a lipsit a ta îmbrățișare,
Pierdusem speranța aproape de tot,
Îmi închisesem sufletul în uitare,
Durerea nu puteam să o mai suport.
Of, iubire de câte ori știi,
Mă amageam în sinea mea,
Și gândurile îmi deveniseră pustii,
Odată cu această lipsă a ta.
Mi-ai lipsit prea mult fericire,
Aproape uitasem cum arăți,
Nu mai credeam că în viață,
Pașii spre mine din nou ai să-i îndrepți.
Mi-ai lipsit prea mult fericire,
Nici nu-mi vine a crede, că la mine ai poposit,
Învelește-mă dragul meu în iubire,
Căci mi-a fost frig prea mult timp!
Liniște ori nebunie!
E seară și câtă liniște, iubite!
Și caldă strălucire în ochii de safir,
Petale cu iubire, parfumate,
În cupe picurăm doar stropi cu elixir!
Entuziasmul clipelor de altădată,
Îl retrăim cântând la o chitară,
Sunt note ce nu pier niciodată,
Ecoul lor inundă mereu câte-o seară!
Aceste clipe pline de savoare,
Vor răscoli visele străvezii din noapte,
Minutele cerșesc etern a lor iubire,
Rătăcindu-se în calde și suave șoapte …!
Printre-amagire și încântare,
Sclipesc încă priviri senine,
Noi, încă, umplem cupe de iubire,
Le golim fără oprire…rămân urmele divine!!!
E noapte…și câtă liniște …se-așterne,
…ori nebunie,
…fie…!
Prințul meu,
M-ai semănat mereu cu o regină,
Dar când mă uit și-ți văd ochii cuminti,
Cum își revars-asupra-mi dragostea divină,
În ochii mei, te-asemăn unui prinț.
Și glasul tău, când îmi răspunde așa duios,
La fiecare vorbă dulce-a mea,
L-aseman cu acela al unui Făt Frumos,
Ce străluce pe cer în chip frumos de stea.
Și dragostea cu care mereu mă însoțești,
Cu brațele tale tandre cu care mă sprijini,
Ești cavalerul drag, descris doar în povesti,
Ce-a coborit la mine, din vechiul măreț turn.
Ești trubadurul care în prag de seară,
Precum o pasăre dulce și maiastra,
Îmi face inima să mi se infioare,
Cântându-mi serenade de-amor pe sub fereastră.
Ești sensul vieții mele din fiecare zi,
Ești darul cel mai Sfânt , pe care l-am primit,
Prin tine am găsit puterea de-a iubi,
Și sufletul din nou surâde fericit.
Tu cel ce mă iubești și mă faci să trăiesc,
Tu care nu ai seamăn în cer și pe pământ,
Ești aerul pe care-l respir, oriunde eu pășesc,
Și fără tine eu, un nimeni asta sunt.
Mi-ai spus mereu că sint prințesa ta iubită,
Cum aș putea să fiu, de n-ai fi tu prințul meu,
Bărbatul mult iubit, care mă face fericită,
Tu cel cu care-mpart ce-i bun și ce e rău,
Tu cel ce îmi ești lumină azi în sufletul meu.
Nu-ti pot promite …
Nu-ti pot promite, toata marea albastra
Dar iti promit sa navigam in doi pe val
Si-o sa-notam alaturi in vesnicia noastra
S-ajungem impreuna pan’ la al vietii mal
Nu-ti pot promite, cer senin far’ de nori
Insa dupa orice furtuna o sa vina soare
Si iti promit sa ne trezim mereu in zori
Cu dragostea zambind in chip de floare
Nu-ti pot promite campia vesnic verde
Dar iti promit ca vom pastra amandoi
Inmugurirea frageda ce nu se pierde
Si-o s-o gasesti intotdeauna vie-n noi
As vrea doar pentru tine,
As vrea ca ploaia care cade,
Peste obrajii tai cind plingi,
Cind ești cuprins de suparare,
În picurii ei, durerea sa ți-o stingi.
As vrea din cer cind e senin,
Sa nască ploi de curcubeu,
Tu sa privești și să-ți alini
Dureri, ce fac, ca să stai rău.
As vrea ca roua de cu zori,
Sa te sărute chiar de-i rece,
În suflet de-i simți fiori,
Tristețea-ndata îți va trece.
As vrea ca raza de la soare,
Sa te alinte cu al sau sărut,
Să-ți fie binecuvintare,
Și vieții un nou început.
As vrea ca luna ce-i fugara,
Soarele cindva s-o-ntilneasca,
Și toată lacrima amara,
Intr-o iubire sa sfirsesca.
Ultimul vals
Am străbătut durerea prin două anotimpuri
Lăsând în urmă toamna cu jalnicele-i ploi
Și-am înfierat iubirea în mii și mii de gânduri
Privind din depărtare la ziua de apoi
Am străbătut cu visul speranțele din zori
Și le-am hrănit cu taina ascunsă printre nopți
Pe cerul albastru în zborul aripilor de cocori
Un curcubeu răsfrânt-am și iubire pentru toți
Am străbătut cu gândul prin gândurile voastre
Fior și nebunie ce le purtați în voi
Lumină și-ntuneric zbătîndu-se-ntre astre
Purtând vina iubirii – o pecete în doi
Am străbătut prin nopți și clipe rătăcite
Și gânduri am pictat în mii de ani lumină
Cuvinte și mistere nespuse și nescrise
Neliniști de iubire ce-n suflet se adună
Am străbătut prin iarna ultimului vals
În gheață îmbrăcând o inimă robită
Prin fulgii cristalini voi face un popas
Privind din anotimpuri o dragoste rănită
O simfonie de iubire
Mi-ai lăcrimat flori albe la picioare,
Cu roua de miresme m-ai legat,
Să-ți fiu iubirea veșnic visătoare,
Când tu credință mi-ai jurat!
‘n-amurgul înserării iubirii i-ai dat glas,
O simfonie izvorând din al inimii extaz,
În adieri de vise-mi șoptești cuvinte dulci,
Le conturezi pe buze atunci când mă săruți!
Pășim spre veșnicie desculți printre alei,
Purtați de-un val feeric pe pleoapa unui cer,
Clipind iubirea noastră renaște din scântei,
Dragostea se revarsă-n a nopților mister!
Iubirea-mi este în jur, în suflet și în tine,
Rostogolite vieți prin zările senine…!
Te-astept pe-aceeasi banca
Te-astept pe aceeasi banca-n parc
Ce martora a fost tainicelor secrete
Si frunzele de tei se rasucesc in arc
Dupa marile iubiri soptesc regrete
Mai stii ce nerabdator te asteptam?
Cu emotii ascunse-n rosii trandafiri
Imaginea-ti pe retina mi-o sculptam
Eram topit dupa lucirea-ti din priviri
Iar tu veneai asa cocheta si duioasa
Mereu cu-acelasi mers fin si leganat
Si-mi amintesc de vremea ploioasa
Si un suras pe sub umbrela, minunat
Din tolba clipelor cu gingase soptiri
Vreau inima de bucurie sa-mi incarc
Te chem sa reinviem vechi amintiri
Te-astept pe-aceeasi banca-n parc !
DOUĂ PARALELE
Autor: Aurelia Oancă
Am fost cândva ca două paralele
Ce își duceau o viață pe pământ,
Dar a venit un fulger dintre stele
Și le-a unit în tainic legământ.
În vers s-a răsturnat toată stiința
Că paralelele în veci nu se-ntâlnesc,
Din slove dulci s-a refăcut ființa
Ce a-nvățat cuvântul „Te iubesc!”
Neantul a trimis din reci genuni
Săgeți de foc și pline de venin,
Lovind în sufletele pline de minuni
Și de iubire-n cerul lor senin.
A fost de-ajuns un strop de mătrăgună,
Peste un suflet poate mai rebel,
Ca paralelele unite, împreună,
Să își urmeze-n viață vechiul țel.
Vor trece ale lumii vechi hotare,
Se vor plimba prin vastul univers,
În sufletele lor vor fi vechi tare
Ce vor răzbate-apoi în veșnic vers!
Inima de iubit,
Nu ești cu mine, sint departe,
Și nu-ți simt inima cum bate,
Cu palma mea sa ți-o ating,
De-ai ști iubite ce mult pling.
Căci fiecare bătaie a ei,
O simțeam în inima mea,
Și cum surideau ochii mei,
Cind îmi erai alaturea.
Acum eu ma topesc de dor,
Ca n-o mai simt vibrând în mine,
De doru-acesta simt ca mor,
As vrea sa zbor pina la tine.
Și cit de greu timpul mai trece,
Tu nici nu-ți poți imagina,
O zi e lunga parcă-s zece,
Și cit doare absenta ta.
Nu vad doar ora Cind noi doi,
Vom fi din nou iar impreuna,
Vom sta aproape amindoi,
Iar inimi-ți voi fi stapina.
Voi mingiia-o cum doar eu știu,
Ce-i trist din ea voi alunga,
Am înțeles într-un tirziu,
Ca fără ea, eu nu pot sta.
Inima ta lingă inima mea,
Bat impreuna la unison,
Cu ea mereu sub palma mea,
Tu ești cel mai fericit om.
Inima mea lingă inima ta,
Legate impreuna de-o sa steie,
E toată fericirea mea,
E tot ce-si poate dori o femeie.
Pretul iubirii
Ai imbracato-n bani, crezand ca e destul
Si rochie cu trena stralucitoare i-ai facut
Dar inimii sarace nu i-ai auzit protestul
Ea plange si regreta ca nu v-ati cunoscut
C-asa e dat, iubire sa nu poti lua pe bani
Si de obtii cateva grame de falsa fericire
In veci nu compenseaza cu a vietii ani
Tu n-ai inteles sensul cuvantului iubire!
Asa-i , e drept, ca nu poti trai fara bani
Si-acum oftezi, fiindca tu , asa-i crezut
C-ai sa-i poti castiga usor inima cu bani
Insa tot mai tare-n ochii ei ai decazut
Imbolnavit de euforia banilor sclipitori
Aflati in gramezi de nu-i mai stii aprecia
Te-au transformat rapid intr-un risipitor
Si crezi ca orisice ,cu bani poti cumpara
Nu vezi ca cel sarac esti tu, in realitate?
Ca n-ai avut iubire-n inima, de-un ban?
Si ai sa-ti cumperi cu bietele bancnote
Doar niste triste soapte de iubire-n van!
Iubire renascuta
In clipe tandre de iubire,dragostea ne-am topit
Ne-am alipit de fericire intr-un dor nemarginit
Intr-un extaz de amor cu simtaminte contopit
Cu pasi de bucurie si fericire care ne-au unit.
De-atata indragostire ne-am pierdut pe-un val
Purtati am fost, leganati, pe al dragostei hotar
Si imbatati de aburii iubirii pe al tineretii oval
Ne-am reinnoit vesnica iubire pe-al lunii altar
Purtand pe strune de chitara saruturi cristaline
Fiorul cel dintai cu freamatul tineretii in vine
Ne-am scufundat in visul scump dorul sa-l aline
In cantec de iubire renascut pe inaltimi divine.
Iubirea lor
Autor:Daniel Vișan-Dimitriu
Iubirea ei … se-ascunde în falduri de mister,
fugind cu amintirea din vremea ce-a apus;
Iubirea lui … așteaptă, de dincolo de cer,
ca norii să dispară, cu tot ce i-a adus.
Iubirea lor, aceeași, se-ascunde în tăceri
și pare liniștită, dar suferă-n pustiu,
și simte cum își pierde, treptat, dintre puteri,
și plânge ca o mamă la moartea unui fiu.
Iubirea ei … se-ascunde, când știe c-ar putea
să se arate iarăși, să spună un cuvânt;
Iubirea lui … așteaptă, nu știu ce speră ea,
căci norii o separă de tot ce-i pe Pământ.
Povestea ei ciudată, nu pare-a se sfârși,
căci nu “a fost odată”. O fi, sau n-o mai fi?
Îmbrățișează-mă
Îmbrățişează-mă cu inima ta ,
Caldă ,curată şi bună
Şi ține-mă strâns lângă ea,
Să simțim primăvara-mpreună!
Îmbrățişează-mă cu sufletul tău,
Frumos ca o rază de soare
Şi ține- mă lângă tine mereu ,
Să ningă pe noi pomii-n floare !
Ține-mă-n brațele tale cuminți,
Şi-alintă-mă cu vorbe blajine,
Să fim fericiții îndrăgostiți,
Sub soarele primaverii divine !
Îmbrățişați sub cerul senin ,
Să-aruncam privirile- n zare,
Şi fericiți pe cer să privim,
Şiruri de păsări călătoare!
Ia o crenguță din pomu-nflorit,
Şi pune-mi-o uşor la ureche ,
Peste părul la tâmple, albit ,
Să-ți fiu frumoasa fără pereche !
Cu dulci şi calde îmbrățisări ,
Să trecem prin viață- nainte ,
Aşteptând să vină noi primăveri ,
În viața noastră cuminte !
COMOARĂ-N APRIL
Există-o comoară secretă
Cu părul roşcat, cu ochi verzi,
Păşeşte tăcută, discretă,
În irişii ei te dezmierzi.
Pătruns-a pe-a vieţii grea punte
Când pomii-nfloresc, în April,
Într-un sătuleţ vechi, de munte,
Minunea de om, un copil.
Fetiţei de foc, scânteioară,
Cu sufletul pur, mărgărint,
Părinţii şi-a ei surioară
I-au fost scut, învăţ şi alint.
Copila din rouă vernală
Crescu, o mândreţe de fată,
Cu trup mlădior de vestală,
Gingașă, în cuget curată.
Fecioara cu bucle rebele,
Femeie, în timp, deveni,
Frumoasa, cu sâni de lalele,
Rodind ea la rându-i copii.
Ce-i viaţa ? O clipă ce zboară,
Menire şi umbrele ei…
Tăticul şi-a ei surioară,
Bunicii, plecat-au la Zei.
Urmat-au reci timpuri, de ceară,
Baut-a din cupa de-amar,
Trăirea i-a fost grea povară
Iar lupta părea în zadar.
Trecut-a cu har peste rele,
Al sorţii, al ceţii răstimp…
Femeia cu nimb alb, de stele,
Păşit-a în alt anotimp.
Cândva, pe alei, într-o toamnă,
Poetul cu ochii căprui,
În vers a-nvelit-o pe doamnă,
Răpind-o în inima lui.
Timidă şi ne-ncrezătoare,
Cu ochi melancolici, uimiţi,
Simţea a poemei savoare,
În irişi radiind fericiţi.
Comoara şi-al stihului crainic,
Plutesc, înflorind visători,
Iubiri în Aprilie, tainic,
Mijesc cu săruturi de flori.
TE AȘTEPT FRUMOASĂ DOAMNĂ
Bună ziua, dragă doamnă
Aș vrea să te văd pe seară,
Nu ne-am întâlnit din toamnă
Și iată…e primăvară.
Multă vreme a trecut…
Eram la cules de vie.
De-atunci vinul l-am băut
Nu te-ai mai întors Mărie…
Au trecut zile și nopți
M-am gândit numai la tine,
Nu știam dacă mai poți
Să revii din țări străine…
Nu am timp să mai aștept
A trecut o veșnicie…
Dragostea ce port în piept
Este dedicată ție .
Te aștept frumoasă doamnă
Mi s-a spus că ai venit…
Hai să ne luăm la toamnă
Eu sunt omul potrivit.
Nu mai ești tânără doamnă
Am îmbătrânit și eu…
Dar aceasta nu înseamnă
Că nu ne-am iubit mereu.
Ai aceiași eleganță
Și lumină în priviri,
Azi mi-ai dat din nou speranță
Ți-am adus și trandafiri.
Dar ce văd…O bătrânică
Ce așteaptă visătoare,
Mă apropii…nu mi-e frică
Și îi dau în dar o floare…
Pedeapsa la fericire
Din simtaminte fost-am zamisliti
Cu foc si ploi intesate de iubire
Si-n margelute de dor impletiti
Ne-am pretins dreptul la fericire
Tu rau curat ce-i lin si-nvolburat
Eu foc ce ard calm si-n valvataie
Cu ochii-ti mure negre inzestrat
Iar eu cu glas ce visu-ti intretaie
Ne-am adorat asa precum doi zei
Din’nalte ceruri asezate peste noi
Si-ncetisor faurind dragostei temei
Am primit pedeapsa fericirii-n doi!
Tu ești…eu,
Tu, ești o particulă pierdută-n efemer
Eu, sunt un gând ce își înalță visul…
Tu, un pierdut al timpului de ieri
Eu, un zbor albastru- perpetuu mister
Tu, ești apusul unei nopți de vară
Eu sunt o rază ce-ți zâmbește-n zori
Tu, ești o frunză ce-și doinește taina
Eu…un infinit al dorului din dor
Eu îți sunt o toamnă ce-ți alină viața
Sau poate o lacrimă a ploii nude
Ce-ți spune printre șoapte bună-dimineața
În zările îndepărtate, timide și fecunde
………………………………………………………
Cine ești tu?!!! Cine sunt eu?!!!
Două perle în oceanul albastru
ROGVAIV-ul unui curcubeu
Luminând în suflet ca un astru!
Lasa-ma sa-ti ating sufletul
Lasa-ma sa-ti ating sufletul
Numai cu o lacrima de dor
In nopti infinit mi-e cantul
De dragoste-i purtat in zbor
Sa-ti cant in vers de iubire
Sa ti se aseze-n gand usor
Sa ne-ntalnim in nemurire
In dans fericit de fulgusor
Sa-ti cant cu cetera din mine
Si-n vant de armonii sublime
Sa transformam raul in bine
Sa ne-nbatam in vers si rime .
Nemuritoarele slagare de iubire
SĂ PRIND O STEA…
Autor : Aurelia Oancă
Să prind o stea eu tare-aș vrea,
Din nemurire să o iau,
S-o pun în păr așa ca amintire
Și tot ca amintire să o dau,
Ființei ce-o iubesc în astă lume,
Căci însăși ea-i precum o stea,
Trimisă-n dar de Dumnezeu,
Să lumineze totul cum vrea ea.
În inimi să așeze nemurire,
În ochi să pună mii de aștri,
Și-n suflete să pună pace,
La fel ca-n ochii mei albaștri.
Din raza ei să împletesc cunună,
Cu ea să mă împodobesc,
Să mă visez a lui mireasă
Și să îi spun cât îl iubesc.
Cuvintele ascunse printre rânduri,
Să fie ca un dulce jurământ,
Ce poate fi citit doar de acela,
Ce înțelege tâlcul din cuvânt.
Aceeasi dragoste
Cand noaptea cerne doruri peste noi
Ne-mbratisam pe-a timpului vioara
Dezlantuindu-ne magnetizati in ploi
Ne sarutam timid precum intaia oara
Si ne lasam purtati in val de tinerete
Si-i degustam prin patima parfumul
Ne -acoperim cu voal de frumusete
Si-nfometati ii soarbem clipei fumul
Ne inaltam cantand pe clape de dor
Imbujorand mugurii plini de fericire
Si ne marturisim in soapte de amor
Aceeasi dragoste,plina de nemurire.
Între
Între iluzii și dezamăgiri este visul,
Între răni și durere este vindecarea,
Între trecut și viitor stă prezentul,
Între teamă și nesiguranță există curajul,
Între depărtări și chemări este speranța și pasul.
Pasul ne redă puterea și libertatea
De a ne regăsi.
Între mine și tine este iubirea.
Suntem un întreg,
Jumătate cautandu-si cealaltă jumătate,
Visând, sperând, chemând
Ne-am regăsit,ne-am întregit,
Născând anotimpul iubirii noastre perfecte.
UN PORUMBEL…
Autor : Aurelia Oancă
Un porumbel ţi-a dăruit o floare,
Trimisă-n dar din inimă, cu dor,
Ca tu să-l iei în grijă, altfel moare
Căci florile fără iubire-ndată mor.
Iar tu să vezi în fiece petală,
O parte mică din inima mea,
Şi pune-o inimii tale vestală,
S-o apere-n furtuni şi vreme rea.
Chiar de se va usca încet petala
Să n-o arunci, cenuşă fă din ea
Şi scrie vers de dragoste-n năvala
Ce vine-n iureş şi o va durea.
Primeşte dar această scumpă floare,
Iar porumbelul alb voi fi chiar eu,
Iubeşte-o cu tărie, altfel moare
Şi dor îţi va fi iar de dorul meu.
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Caci iti cunosc a inimii vorbire
Si iti observ si dorul din oftat
Si unduirea slovei din soptire
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Caci noi respiram decat in doi
Si-ti stiu si cantecul necantat
O melodie formam amandoi
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Ca n-am batut in van atata cale
S-ascult minciuni ce-ai inventat
Doar ca sa-mi faci tu mie jale!
IUBIRE ALEASĂ
Autor: Aurelia Oancă
O floare când mi-ai dăruit
Și-n ochi ai pus iubire,
Cu buzele m-ai pironit
Iar clipa-i fericire,
În inimă s-a cuibărit
Mesajul din petale,
Un zid de dor am construit
Zidind vorbele tale.
Cu mâna ta m-ai apucat
În brațe strânsă tare,
Pe frunte tu mi-ai așezat
Sărut de neuitare.
Te simt în viața mea părtaș
Cu tine-s pretutindeni,
Plutim pe aripi de făgaș
Și nu ne vede nimeni.
Din zbor eu nu vreau să cobor
Și nici din scumpe vise,
Din întrezis am să dobor
Mici gânduri negre-nvinse.
Vom colinda cu ele azi
Și mâine, și-n vecie,
Peste-nălțimile de brazi
Și peste marea vie.
Departe-n zări vom poposi
Și ne vom face casă,
În ea pe veci noi vom dosi
Iubirea noastr-aleasă!
Amprenta iubirii
Un timbru pudrat cu iubire,mi-ai lipit
Pe-a sufletului meu, jilava scrisoare,
Si-n mari si oceane de dor ,m-ai topit
Din flori de vis, tu mi-ai facut carare
Tu ai lasat amprenta-n gandul meu
Si-am respirat prin culori de poezie
M-ai dezmierdat ,asemeni unui zeu
Mi-ai transformat si ceru-n fantezie
Cu fericire ai umplut a anilor desaga
Si-n clipele cele umbrite de tristeti,
M-ai alinat zicandu-mi ca ti-s draga
Si mi-ai inseninat a vietii dimineti !
Stop pe autostrada imbatranirii
FLORI DE TIMP
Autor : Aurelia Oancă
Ești semnul meu de întrebare
Și câte zile voi avea,
Ești sufletul ce-n mine are
Culcuș de aur și de stea.
Te voi ascunde-n somn sub gene,
Acolo vom privi cum cresc,
Petalele de flori perene
Ce au boboc în : „Te iubesc!”
Voi fi iubirea ta iubire
Și tu la fel iubitul meu,
Voi țese din a razei fire
Veșmânt de drag, iubite zeu.
Din dorul care-n mine crește
Voi face curcubeu nestins
Ce două puncte le unește
Și potolește dor și vis.
Apoi voi prinde aripi albe
Acestui vis și-acestui dor,
Îl voi înconjura cu salbe
Din flori de timp ce-nveci nu mor !
E dimineața iubire,
Soarele scurma ușor pamintul,
Zorii au apărut, la tine trimit gindul,
Să-ți șoptească printr-un sărut,
E dimineața iubire, te-ai trezit?
Azi am furat o raza de soare,
Și ți-o trimit ca pe o alinare,
Dorul sa ți-l mingiie și să-ți revii,
Bună dimineața, iubire draga inimii.
De vei simți fior de căldură în inima ta,
Sa știi ca sint eu, ascunsa sub raza sa,
Parfumul tău, inima vrea ca sa respire,
E dimineața, trezește-te iubire!
Soarele scurma zorile cu razele sale,
Pe una din ele ți-am trimis o sarutare,
Deschide-ți sufletul sa o primești,
E dimineața iubire, nu te trezești?
Sonetul culorilor
Autor:Daniel Vișan-Dimitriu
Te-ai arătat ca dintr-o acuarelă,
învârtejind în ochii mei culoare
pe care curcubeul doar o are,
și mi-ai venit, frumoasă și rebelă.
Eu te priveam, alunecam pe tine,
penel nepregătit de-așa o tușă
agilă, colorată și ghidușă,
uitând cu fericirea să te-mbine.
Te-am desenat, întâi, ca pe-o regină,
vrăjit, rapid, timid și, cu uimire,
te-am colorat în ape de lumină.
Tu, adiere într-o zi senină,
ai apărut deodată, fără știre,
dar te cunosc: ești vechea mea iubire.
Printesa esti in noaptea azurie dintre ani
Cand afara cerne luna fulgi usori de dor
Tu esti mireasa viselor alese de suverani
Si-a celui ce te-asteapta cu iubire in odor
Ochii-ti umezi de dor privesc pe fereastra
Si inima-ti in piept tresalta in duios enunt
Cu gratie plimbi rochia-ti de bal albastra
Prin gandul ce-l asteapta pe-al tau print
Si trandafirul alb ce ti-a fost daruit din vise
Suspina tulburat de al tau glas tremurand
In raze de lumina si perle de iubiri promise
Veni-va printul tau pe aripi de dor zburand
NOI MIRAJE
Autor: Aurelia Oancă
Iubitul meu cu ochii de azur
M-ai recompus din clipe efemere,
Croindu-mi trupul după nou contur
Ce a cuprins în el vii emisfere.
Ai pus în ochi lumină de iubire,
În inimă ai pus nouă speranță,
Ce se-nfășoară-n tainicele fire
Și-i dau vieții nouă importanță.
Din zbor de fluturi ai făcut emoții
Ce tremură-n ființa mea trezită
Din amorțire și-ai furat ca hoții
Sărut de floare-n rouă umezită.
Aripi ai pus pe trupul de visare
Și-n zbor sălbatic ai trimis mesaje,
Chiar dacă-s nori iubirea-n noi tresare
Și ochilor prezintă noi miraje!
LICURICIUL ÎNDRĂGOSTIT
Autor: Aurelia Oancă
Micul Licurici se pare
S-a îndrăgostit lulea,
De o floare mult prea mare
Dar de loc nu îi păsa.
Îi cânta seară de seară,
Roua nopții i-o ștergea
De pe față să nu piară
Și în brațe o strângea.
Cu lumina lui plăpândă
O privea la nesfârșit,
Toți prietenii-s la pândă,
Sigur s-a îndrăgostit!
Lui nu îi păsa că alții
Râd de el și-l cred nebun,
Ce știu ei, că și înalții
Au în ei și ceva bun.
Trandafirul roșu, mândru,
Cântul lui îl asculta,
Dar el se ducea cu gându`
La o mândră, mică stea.
Deci iubirea nu e parte
Pentru cei care iubesc,
Ea desigur se împarte
Între cer și pământesc!
In gara viselor, astepti acum un tren
Ce n-are sa mai vina azi, ca-i intarziat
Priveste orizontul ce-i vesel, in catren
Si nu fii trista, ca-i un tren ce-a deviat
In trenul cel auriu ce aduce fericire
Urca-vei curand, cu motiv intemeiat
Vagoanele ce-s incarcate cu iubire
Au sa-ti surada tie, atunci, medaliat
Si-n bagaje sa-ti impachetezi dorinte
Sa-ti pui si dorul tot ,cat l-ai adunat
Frumoasa fata, uita deci de suferinte
Ca visul de fericire ,cu tine-i cununat
Din norii cei negri pudrati cu scrum
Suava mladita de iubire o sa rasara
Stropita fi-vei cu-al dragostei parfum
In gara viselor, Zeii fericire revarsara!
În umbra mea, tu ești lumina,
În umbra mea, tu ești lumina,
Ești floarea din gradina vieții mele,
Cea mai frumoasa, mai atrăgătoare,
Prin tine-am devenit nemuritoare.
Tu ești lumina umbrei mele,
Comoara cea mai de preț din toate cele,
Ești sensul meu în viata de-a trai,
De n-ai fi tu, un nimeni eu as fi.
În umbra mea, lumina-mi ești,
Prințesa vieții mele din povesti,
De n-ai fi tu, eu as fi doar o umbra,
Iar viata pe pamint mi-ar fi atit de sumbra.
Tu ești lumina și umbra mea o luminezi,
Ești visul meu, ești al meu univers,
Unicul crez, primul meu gind,
De nu te-aș fi avut, eram un nimeni pe pamint.
În umbra mea, lumina îmi ești tu,
Unica mea nădejde,, tu îmi ești sprijinul,
Dacă în viata mea, eu nu te-aș fi avut,
Mi-aș fi dorit chiar, sa nu ma fi nici născut.
Tu ești lumina în a mea umbra,
Prin tine eu renasc în fiece secunda,
De n-ai fi tu, viata mea nici n-ar fi fost,
Căci mi-aș trai-o fără de nici un rost.
În umbra mea, tu ești lumina mea,
Și viata mi-o luminezi într-una,
Cit de mult te iubesc, fetita mamei scumpa,
Soarele meu drag, ce lumini a mea umbra.
Iubite,iti mai aduci aminte oare
Primul tango cand l-am dansat?
Aveai pantofi de lac si-o floare
Din ochi, o clipa nu m-ai lasat !
Ne sorbeam cu priviri fierbinti
In pas dublu, apasat si cadentat
Si-am vazut,ca n-ai stiut sa minti
Din gesturi,iubirea fin s-a schitat
Tangoul in ritmuri unduietoare
Il stiam perfect, far’ sa-l fi-nvatat
Cu piruete tandre si ametitoare
La dansul iubirii ,n-am renuntat!
Pe ritm mai dulce sau mai atatat
Ne-am apropiat, ne-am distantat
Tu m-ai rasfatat si m-ai faramitat
In tangoul iubirii ne-am inaltat!
Nemuritoarele slagare de iubire
Te chem din nou iubire…
Ochii-i inchid si vad in zari indepartate
Fiorii vechi reinviind in tainice amintiri
Cu soapte de iubire pictate intr-o carte
Si cu sfioase umbre de tinerete in priviri
Secundele tacute dormiteaza inghetate
Rememoreaza caldele furtuni de lacrimi
Ce inima ne inundau in falduri repetate
Si-n vis ma hranesc cu roua din patimi
Te chem iubire, din nou ma dezmiarda
Furiseaza-te in gandul atat de amortit
Vino ,aseaza-mi iar pe-a inimii coarda
Stropi de iubire pan’ ajungem l’asfintit!
DOI PUI
Autor: Aurelia Oancă
Doi pui s-au întâlnit într-o grădină,
Un pui de om și-un pui de căprioară,
În ochii lor plutea pacea divină
Chiar dacă se vedeau întâia oară.
Puiul de om nu știe pași să facă,
De-aceea stă pe iarba verde, crudă,
Ieduțul știe pașii și din joacă
Atinge puiul și cu botu`-l udă.
Din ochii blânzi ai iedului drăguț
O lacrimă se scurge și-l alină,
Atâta dragoste pentru acest puiuț
De om, în el poate să vină.
În inimile lor s-a cuibărit
Mesajul ce-i trimis de Dumnezeu,
Ca să iubești și-atunci vei fi iubit
Și asta să dureze tot mereu!
Cu inima-i de aur si duioasa
O copilita ingrijea de un pisoi
Care era orfan si n-avea casa
Scapat fusese parca de razboi
Ca o mama ce iubeste un pui
Copila il oblojea cu mult dor
Si il hranea pe puiul nimanui
Acolo in casuta ei cu pridvor
Dar intr-o zi copila ce vazuse
Ca-n pragul casei ei au aparut
Alti patru pui ce-i cunoscuse
Cand vreme apriga s-a abatut
Cu inima ei mare de copila
Cu drag la ea pe toti i-a luat
Si cu fireasca grija si cu mila
In mandri pisoi i-a transformat
Să iubești o femeie,
Să iubești o femeie în viață nu-i deloc ușor,
Dacă pe cerul vieții tale, au plutit numai nori,
Să iubești o femeie, trebuie cu-adevărat să fii om,
Că -ntr-o clipă din înger, se transformă -n demon.
Să iubești o femeie, nu-i simplu dar e minunat,
Doar ea poate să -ți facă rai, dintr-al vieții iad,
O femeie de știi să o pretuiesti, poate fi,
Mângâierea sufletului, raza soarelui din zori de zi.
O femeie nu este simplu ca să o cucerești,
Dar ea poate fi visul, pe care mult ți-l dorești.
Să iubești o femeie când de-amar ți-e sufletul plin,
Ea e unica cheie ce-l descuie, e darul său divin.
Să iubești o femeie și tot binele din lume să -i vrei,
E să ii simți durerea din ochi, privind-o cu ochii tăi.
Să iubești o femeie, trebuie să bagi bine de seamă,
Înainte de toate ea, e iubită , soție, amica, și mamă.
Să iubești o femeie și când inima ta o cheamă,
Să-ți amintești înainte de toate, că este o doamnă.
De iubești femeia, respectă -i demnitatea în viață,
Mereu adu-ți aminte că ea nu e o cirpa, o zdreanta.
Cand iubesti o femeie, fă-i cerul vieții senin,
Dragostea ei, să-ți fie Altarul la care să te închini.
De iubești o femeie, fericirea i-o poți dărui,
Doar atunci când umăru-ti cere, să o sprijini.
Să iubești o femeie, doar așa vei reuși,
De-i faci ochii să zimbeasca, când în ochii tăi va privi.
Când iubesti o femeie, braț și călăuză mereu să-i fii,
Și-ai să vezi cu câtă iubire ea te va răsplăti și te va împlini!
UN ANOTIMP STABIL..AȘ VREA
Iubire, n-ai să pleci când vrei
M-ai amăgit atåta timp,
Eu nu mai vreau să schimb femei
În funcție de anotimp!
Nu poți să intri-n viața mea
Atunci când vrei, cånd îți e bine,
Să pleci din nou, oricând ai vrea
Cånd ești sătulă de iubire!
Când îți e foame să revii
Să mă săruți cu disperare,
Te joci iubito, tu nu știi
Că jocul täu, tare mă doare!
Căci ai aprins în pieptul meu
Din paie ude, vålvătaie,
Mi-ai pus pe jar mereu, mereu
Inima-n foc, ca pe-o tigaie!
Ai vrut ca să te joci mereu
Ca șoarecele cu pisica,
Si pleci atunci cånd îți e greu
Iscånd o ceartă din nimica!
Apoi să vii cu vorbe dulci
Atunci când îți e dor de mine,
La pieptul meu, tu să te culci
Să te alinți fără rușine!
În zori de zi, din nou să pleci
Cum pleacă, orice tren din gară,
Să mă alinți cu vorbe reci
Și să-mi promiți că vii la vară!
Cât vrei să te mai joci așa?
Ba este Toamnă, ba e Vară,
Un anotimp stabil aș vrea
Doar…o frumoasă Primăvară!
CĂILE IUBIRII
Autor: Aurelia Oancă
Izvor de suflet și frumos
Am adunat în palme
Și le-am dat inimii prinos
Când zilele-ți sunt calme.
Pe geamul ochilor deschiși
Am așezat petale,
Din florile unor caiși
Ce tremură agale.
În colț de zâmbet am sădit,
O fragă mai răscoaptă,
Ce în sărutul ei grăbit
A mai scăpat o șoaptă,
De dragoste ce s-a legat
De inima mea-nchisă,
În cușca vieții un păcat
O ține neatinsă.
Dar cheia ai legat-o tu
Cu șnurul fericirii
Și-ai descuiat și lacătu`
Și căile iubirii!
Petale de iubire ce-am adunat in inima
As vrea cu sufletul intreg sa-ti daruiesc
Ca-i stransa-n buchet dragostea sublima
Si ma implora arzator sa ti-o marturisesc
Sa-ti daruiesc cu rosii trandafiri iubirea
Dorul ascuns din cale si alese margarete
Duioasele azalee sa-ti mangaie privirea
Si-n vise de iubire sa plutim fara regrete
Cu zambete din maci si din Nu ma uita
Si veselie din gherbere si mandri bujori
Am presarat petale de iubire-n inima ta
Parfum de amintiri cu suras in obrajori
Am adunat cochete si elegante orhidee
Flori pline de dragoste ti-am adus in dar
Ce radiaza de-nflacarare pe-a inimii alee
Ca vor sa tina aprins al iubirii lampadar.
NU MĂ PRIVI, CU OCHI STRĂINI
Nu mă privi, cu ochii goi
Căci nu mă face fericit,
Ceva s-a întâmplat cu noi
Dar încă totul nu-i sfârșit.
Nu mă privi cu ochii reci
Căci totul este minunat,
Azi nu te voi lăsa să pleci
Nimic cu noi nu s-a schimbat.
Nu mă privi cu ochi străini
Şi vezi ce lași în urma ta,
Căci ochii tăi, de lacrimi plini
Îmi întristează inima.
Nu mă privi nepăsătoare
Cu o privire -atât de crudă,
Privirea ta nimicitoare
Şira spinării ,îmi asudă.
Nu poți uita într-un minut
O dragoste amețitoare,
Întotdeauna ai avut
La întâlnire, câte-o floare.
Noi ne-am iubit atât de mult
Cum îşi iubeşte, pomul floarea,
Acum eu stau şi te ascult
Şi mă cuprinde disperarea.
Iubirea noastră-a fost poem
Cu clipe calde de iubire,
De-aceea eu acum mă tem :
C-a fost prea multă fericire!
Scriam în nopțile târzii
În clipele de desfătare,
Pe pieptu-ți calde poezii
Era o dulce încântare…
Noi ne iubeam ca doi nebuni
Iubire, până la durere,
Eram aprinși ca doi cărbuni
În clipa noastră de plăcere.
Cred c-am ajuns la apogeu
Iubirea noastră-i consumată,
Dar şi vestitul Prometeu
Tot mai zicea: Mai vreau o dată!
O noapte lungă de amor
Să o petrec, mai vreau cu tine,
Iar după care pot să mor
Să mor, dar tu să fii cu mine!
La mulți ani prințesa mea!
Nu poate soarele sa strălucească,
Pe bolta-n cer oricit ar vrea,
Să-mi dea liniștea sufleteasca,
Cum o faci tu, prințesa mea.
Nu poate luna din imensul ceresc,
Sa strălucească între stele,
Asa cit de frumos azi strălucesc,
Ochii smarald ai prințesei mele.
Nu pot nici Stelele-n cer sus,
Lumina-n viata ca să-mi dea,
Și nici un dar nu-i mai presus,
Decit ești tu prințesa mea.
Nu poate fi nimic în lume,
Mai prețios decit ești tu,
Comoara mea, unica mea minune,
Care îmi bucuri(mingii) sufletul.
Nu poate nimeni niciodată,
Să-mi facă-o bucurie asa de mare,
Decit aceasta zi prea minunata,
În care tu, m-ai făcut nemuritoare.
Nu poate nimeni sa ma fericeasca,
Și sa-mi aducă-n viata zimbet,
Decit minune tu dumnezeiasca,
Ce te-ai născut dintr-al meu suflet.
Nu poate nimeni tu sa stii,
Ești unica comoara a mea,
Pentru tine, viata mi-aș dărui,
Ca fericita tu mereu sa fii.
Azi scumpa mea e ziua ta,
Cu dor de-aici din departare,
Prin vers îți spun:LA MULTI ANI PRINȚESA MEA,
Femeia
Autor:Ştefan Doroftei Doimăneanu
Un trandafir pictat în curcubee cereşti,
Un crin imperial ce te priveşte regal,
Un mac rătăcitor, plin de haruri trupeşti,
Sau o floare de colţ înflorind matinal.
Iubirea-i e focul ce răneşte şi arde,
Cu sufletul topit se aruncă-n sclavie,
Şi de-i înşelată, amorsează grenade,
Prăvălind pe netoţi mult venin şi urgie.
Mai are capricii, îi mai plouă-i mai ninge,
În visuri aprinse surâsu-i oftează ,
Refuză un ,,DA” şi imediat te respinge,
Iar pe da îl regretă când ,,NU”-ul primează.
Răsădeşte în pântec noi muguri de viaţă,
Născând se aşează în icoană divină,
Trudeşte cu pruncii şi-n iubiri îi răsfaţă,
Şi-i floare cu polen şi tot ea o albină!
Iară ,,MAMA”, cuvântul inventat de un fiu
Ce-ncerca să vorbească aşteptând un alint,
Gângurind, savurând sânul dulce-acriu,
A-mbrăcat două silabe în aur şi-argint .
Femeia,
Este floare, prinţesă, iubită şi mamă,
Miracol etern şi o enigmă de-a pururi,
E cântecul vieţii ce pe scenă te cheamă
Să susţii recitaluri pe un suflet cu doruri.
DRUMUL DINTRE INIMI
Autor: Daniel Vișan Dimitriu
Iubito, îmi vei fi în brațe, azi:
Apolo – eu, iar tu-mi vei fi vestală
Și, de va fi din templu să decazi,
Pământ voi fi, iar tu-mi vei fi petală.
Și te voi strânge-n brațe ca-ntr-un joc,
În care tu – o flacără, eu – jarul,
Vom arde clipele în dans de foc
Și ne vom face-n fericire-altarul.
Vom fi scântei sau stele prin eter,
Eu – curcubeu, tu – stropii de culoare,
Nori albi vom fi și păsări de pe cer,
Vom fi și vis și dorul care doare.
Iubita mea, e azi și te aștept
Pe drumul dintre inimi, cel mai drept.
Sa nu-mi spui ca iubirea se cumpara pe bani
Sa nu imi spui ca pot sa amagesc a vietii ani
Sa nu-mi spui ca de vreau pamantul e patrat
Si nu ma ameti cu vorbe ce nu s-au intamplat
Sa nu imi spui ca tineretea n-are importanta
Si nici ca binele si raul se afla vesnic in balanta
Sa nu-mi spui ca oricat de departe-as fi plecat
Tu orisiunde-n lume,fara sa eziti m-ai fi urmat
Nu-mi spune vorbe care-s mari si tu esti mic
Nu m-amagi cu clipe de euforie falsa, de nimic
Nu-ncerca sa-mi dai ceea ce nicicand n-ai avut
Nu crede c-ai ascuns si ca adevarul n-am stiut
Nu-mi spune nimic din ce nici tu n-ai vrea s-auzi
Si lasa-ma s-ascult adevarul din lacrimile cruzi.
Imi spui ca ma iubesti ca la-nceput