O sticlă cu vin și un cort

O sticlă cu vin și un cort

Autor: Daniel Visan Dimitriu

.

A fost o poveste ciudată,

ce încă-mi provoacă fiori,

și-aș vrea s-o văd continuată

când noaptea se pierde în zori.

.

E-un farmec aparte în noapte,

când focul te-nvăluie-n fum,

și vezi, dintre stele, doar șapte

ce parcă te-ndeamnă la drum.

.

Nu-ți trebuie mult: o pădure,

un cort și o sticlă cu vin,

chibrituri, o mică secure,

și-un cer plin de stele, senin.

.

Povestea e-n tine și-așteaptă

s-o chemi, s-o dorești, s-o asculți,

să treacă din minte în șoaptă

prin aburi ce-aleargă desculți.

.

În jur, e un cerc de-ntuneric,

se-aude un foșnet ușor,

iar focul îți pare feeric

pe scena c-un singur actor.

.

Slănina, la foc, scânteiază

și-i sfârâie stropii-n tăciuni,

mirosul ei îmbălsămează

tot aerul de sub aluni.

.

O smulgi, c-o felie de pâine

din bățul în care s-a fript

și muști, cu o poftă de câine,

căci dinții, deja, s-au înfipt.

.

Să fie doar focul de vină,

sau ochii de poftă lucesc?

O dușcă de vin îmi alină

și ultima grijă. Trăiesc!

.

Povestea? Deja este faptă,

încrederea mi-o recâștig,

dar mintea, e-ntreagă, e aptă?

Fiorii? Sunt doar de la frig,

.

Căci focul s-a stins, iar în zorii

ce-apar când, deja, visu’-i mort,

o ploaie se-abate din norii

ce trec peste-o sticlă și-un cort.

Mai citeste: 

Invitatie la antologia Universum

Cum pot publica si eu in revista?

Clubul GOLD al revistei tiparite