Etichetă: Anotimpuri, natura, frumusete

Noapte alba

noapte alba de teodora dumitruNoapte albă

Autor: Teodora Dumitru

Noapte-n alb învăluită,
Parcă ruptă din povești ,
Merg pe drum, nefericită ,
Și mă-ntreb …tu, unde ești ?

Aș deschide cartea vieții 
Să dau filele-înapoi ,
Știi, când măsuram nămeții ?
Și erau mai ‘nalți ca noi ?

M-aș opri la fila-în care, 
Lăsam urme pe trotuar ,
Când era zăpadă mare ,
Dar o caut în zadar….

Urmele din noaptea albă, 
Cursul vremii le-a topit ,
Și din a iubirii salbă ,
Două perle au rătăcit …

Mergând singură în noapte ,
Cu tristețe-mi amintesc ,
Cum te aplecai și-n șoapte ,
Îmi spuneai…eu, te iubesc !

Strâns de mână mă țineai ,
Și ne-îmbrațișam mereu,
Era noaptea albă , Rai ,
Noi ,doi îngeri …tu și eu !

Dar s-au spulberat în vânt ,
Ca o ploaie de zăpadă,
Dragoste și legământ
Și tot Raiul de altădată!

A rămas doar amintirea , 
Care, câteodată doare ,
Noaptea albă și iubirea ,
S-au pierdut în depărtare !

De acelasi autor: 

Canta-mi iarna!

Daca vrei …

Pagina Teodora Dumitru

 

Reclame

Canta-mi iarna!

canta-mi iarna de teodora dumitru

Cântă-mi iarnă !

Autor:Teodora Dumitru

Cântă-mi iarnă un cântec de dor ,
Ecoul lui cald să-mi aline ,
Gândul plecat pe aripi de nor ,
Departe , să-ajungă la tine !

Cântă-mi pe note cu fulgii de nea ,
Atunci când valsează-n surdină,
Să răcorească și inima mea ,
Care de dor… mai suspină….

In noaptea lină când ninge tăcut
Te-aștept să-ascultăm împreună ,
Al iernii solfegiu neîntrecut ,
Cântat pe-a inimii strună !

Cântecul iernii te cheamă , să vii ,
Purtat de dorul ce doare ,
Ca altădată , cu mine să fii ,
De mână prin frig și ninsoare !

În vals să plutim prin fulgii de nea,
Pe sceana iernii, curată,
Să fii aproape de inima mea
Să nu mai pleci niciodată !

De acelasi autor:

Povesti nescrise …

Daca vrei …

Pagina Teodora Dumitru

 

 

Fluturi si flori

fluturi si flori de aurelia oanca

FLUTURI ȘI FLORI

Autor: Aurelia Oancă

Plouă cu flori și cu fluturi de vis,
Cântă vioara spre seară,
Sufletu-mi este de dor greu atins
Și arde pe-arcușul de ceară.

Stropii de stele sunt prinși în petale
Și curg peste plete rebele,
Îmbină dorința cu oful din jale
Ce plânge-n trăirile mele.

Iar soarele prinde un nor jucăuș,
Se-ascunde și-și tremură geana,
Din raze-aurite își face arcuș,
Ce-i cântă să-i vindece rana.

Oftează și el după dragostea lui
Și-mi scutură stropii de floare,
Pe umeri, în plete și iarăși hai-hui,
Apoi cheamă noaptea din zare!

De acelasi autor: 

Cojoacele iernii

Din jar in scrum

Omul de zapada indragostit

 

 

Ninge divin…

ninge divin de mugurel puscas

 

Autor: Mugurel Puscas

 

Doi fulgi de zăpadă…
Ce iarnă măiastră !
O dalbă naiadă
E dragostea noastră.

Păşind pe omături
Prin vremi troienite,
Doi îngeri alături
Ca două cuvinte.

Celesc amalgam,
Blând inimi vrăjește,
Un ” te „, lud balsam,
Plus ” iubesc „, ce unește.

Prin iarna ca-n basme
În strai de hermină,
Steluţe, fantasme,
Valsează-n lumină.

Se zbenguie trupuri
În nopţi hibernale,
Calzi, picură ţurţuri,
Cu seve vernale.

Și ninge divin…
E iubirea baladă !
La al iernii festin,
Îngeri-fulgi de zăpadă.

 

De acelasi autor: 

Taranul

Februar

Buzunarul secret

 

Cojoacele iernii

cojoacele iernii de aurelia oanca

COJOACELE IERNII

Autor: Aurelia Oancă

Într-o seară, în zăpadă,
Sta un felinar tăcut,
Cu lumina lui cam fadă
Și puțin cam abătut.

Frigul iernii îl cuprinde
Iar el tremură de tot,
Becul lui abia se-aprinde
Și-apoi spune: Nu mai pot!

O steluță mai zglobie
Zâmbete îi trimitea,
Felinarul nici nu știe
Ce-ar putea face cu ea.

Îi zâmbește printre gene
Din zăpada ce s-a pus,
Apoi zâmbetul alene
S-a topit și-ncet s-a scurs.

Becul speriat se-agită,
Țipă, face mici scântei
Și devine-ntr-o clipită
Verde, albastru și cum vrei.

Dar din zbaterea verzuie,
Pe zăpad-au apărut
Mici crâmpeie ce se suie
Înspre stea și-au început,

Licurici de fulgi să joace
Colorând natura toată,
Din zăpadă fac cojoace
Verzi cu blană colorată!

De acelasi autor: 

Din jar in scrum

Nu colinda

Pagina Aurelia Oancã

 

 

 

Frunze in toamna

frunze in toamna de ionescu gabrielFRUNZE ÎN TOAMNA

Autor: Gabriel Ionescu 

Iubita mea, din totdeauna și de azi ,
E-o Toamnă lungă , ca și viața noastră,
Mi-ar place să te plimb și pe sub brazi,
Îmi place  să-ți aduc, Toamna cu flori, în glastră.

Și când te plimbi pe stradă, sub copaci,
Aș vrea să fiu o ramură  îndrăgostită,
Să te cuprind și să te mângâi, tu să taci
Și să asculți doar vocea mea, șoptită. 

Dacă aș fi o frunză-n toamna ta,
Te-aș mângâia cu gingășie și miros de tei,
Cu ramurile-mi brațe, te-aș îmbrățișa
Și-aș ști fără să spui, chiar tot ce vrei.

Avem noroc de-o Toamnă lungă și frumoasă
Și pân-la urmă , poate fi și Toamna vieții.
Cred c-am Puterea ca ce-i parte rea, să-ți fie scoasă,
Și s-așteptăm, seninul Dimineții.

M-aș vrea un pom, dar cu mai mult de două brațe,
Sa te îmbrățișez cu toate, când te văd.
Daca-ș  fi Shiva, mâinile-ar putea să te agațe
Și să te-ncânte cu o ramură cu rod.

Aș vrea să fiu o frunză-n toamna vieții tale,
Dar nu o frunză spulberată-n vânt,
Ci frunza care-ți cade lin în poale,
Pe care-o iei și-o bagi în sân făr-un cuvânt. 

Iubita mea din totdeauna și de azi,
M-am hotărât să fiu o frunză-n Toamna vieții tale
Și chiar dacă nu pot ca să te duc sub brazi,
Mă rup din ramură și-ți stau mereu în cale. 

Aș vrea să fiu, tot ce ți-am spus acum,
Și-s curios de m-ai alege dintre-atâtea frunze,
Nu mă dezic, pot fi și frunza ruptă și căzută-n drum,
Dar vei rămâne veșnic, o iolă fără pânze.

Tu ești Pământul bun, în care eu,
O frunză-n vânt, chiar  o să pot rodi,
Tu ai puterea, să mă faci din frunză, Zeu.
Acceptă-mă și nu te mai codi.

Am dedicat  odată, Copaci fără Pădure
Nu-mi pare rău că nimeni, nu știe cine sunt
Regret că azi Copacul, e-aproape de secure.
Iar eu sunt pentru tine, numai  o frunză-n vânt.

Frunzele mor, Copacul, chiar desfrunzit, trăiește.
Fii tu Copacul vieții, iar frunză-ți voi fi eu,
Nimic nu este veșnic. Iubirea însă este.                                              Iar frunza cea desprinsă, să știi că sunt chiar eu.

De acelasi autor: 

Ceapa

Cadere libera

Albastru peruzea

 

Frumuseti

frumuseti de aurelia oanca

FRUMUSEȚI

Autor: Aurelia Oancă

Prin ger năpraznic își croiesc cărarea
Și viața vor s-o țină pe pământ,
Sunt frumuesți ce îți sporesc mirarea,
Chiar dacă nu rostesc niciun cuvânt.

În vitregia iernii sunt podoabe
Cu suflet cald și gingașe priviri,
Colindă-ncet întinderile albe
Și te privesc cu teamă în simțiri.

Nu știu să înțeleagă răutatea,
Nici setea de-a ucide-a unui om,
Au adunat în ele bunătatea
Și demnitatea vie-a unui pom.

Sunt lecții care se predau în taină
Și în tăcerea caldă din privire,
Hai să-mbrăcăm a purității haină
Și s-o brodăm cu lacrimi de iubire!

De acelasi autor: 

Vrabiuta guresa

Am sa ma-ntorc…

Tu stea , ea om

 

 

 

Februar

 

mugurel puscas iarna.gif

FEBRUAR

 Autor : Mugurel Puscas

Caducă iarnă peste toate,
Peste păduri, amor sau lumi…
Zăpada sufletului, mată,
Sufocă doruri, vis, genuni.

O simfonie e zăpada,
Un mit străvechi, imaculat,
E iarnă ludă, amăgire,
Iubirea? Vis de ger, furat!

Păşesc într-un decor de umbre,
Te caut, te doresc… Te simt!
Se-ntorc vernale, tandre clipe,
Topind inert neanotimp.

Te simt stingheră şi străină,
Icoana unui timp trecut,
Un ultim jind de fulgi ne-mbie,
Valsând, într-un decor de lut.

Trupuri de nea, atingeri line…
Al trupurilor cald poem,
E amăgirea altor vremuri,
Când ne trăiam clipa, boem.

Plecat pe cărărui de gheaţă
Prodig mi-e sufletul, stingher –
Doresc, topesc, iubesc în tine
Zăpada lumii… Lerui, ler.

Iubita mea din vremuri dalbe,
Portret celest, suflet de nea,
Îţi dăruiesc sfârşit de iarnă…
Iubirea, visul, pana mea.

De acelasi autor: 

Cabana iubirii

Vatra parinteasca

Ma-ntorc in munti

 

 

 

Cantecul iernii…

cantecul iernii de teo dumitruCântecul iernii…

Autor: Teodora Dumitru

Cântă iarna din flautul vremii ,
Un cântec prelung în imensul decor,
Prin neaua virgină aleargă renii,
Ecoul pluteste ca pasărea-n zbor ,

Cântecul iernii străbate ținuturi ,
Albite de vălul curat de ninsori,
Când liniștea este stăpână pe gânduri,
Cântul ei calm se pierde în zări !

Atâta pace și atâta lumină
Cu puritate în alb nesfirsit,
Simți în muzica iernii,senină,
Când flautul vremii ea l-a pornit !

Într-un decor de basm….de poveste ,
Cu cântecul iernii plutind peste noi ,
Aștept spre mine să vii cu o veste …
În purul decor să ramanem noi doi !

Din flautul vremii , iarna ,ne-îngâne,
Un cântec de dor ,prelung… nesfârșit,
Când soarele după dealuri apune ,
Și tu-mi soptești …”Ce mult te-am dorit ” !

De acelasi autor: 

Flori alese

De-ar fi…

Buchetul vietii

 

 

 

Dansul ploii

dansul ploii de mihaela cd

Autor : Mihaela CD

 

Picaturi  de  aur   cad din  cer

Si-n  dansul   lor  spre   glorie  

Ele   se-mbratiseaza    sincer

Si  se  dezmiarda  in   victorie

 

Vazduhul  de   fericire  plange

Si-mparte-n jur ca o sfarleaza

Mii de perlute aurii rasfrange

In  simfonia  ploii s-exalteaza  

 

Pe melodia  amorului de seara

Valseaza  in ritm  vesel si usor

Cu roua  viselor se-mpresoara

In  pasul   leganat  de  fulgusor

 

Si-n  drum   intalnesc   iubirea

Se  umple   de   fiorul    sublim

Si  te  rasplatesc  cu   fericirea

Unui    spectacol    pantomim .

 

De acelasi  autor: 

De-ar  durea …

Diaspora    vibreaza   

Din  clipe   pretioase  de  iubire

 

 

Coboara iarna

coboara iarna de teo dumitruCoboară iarna …

Autor: Teodora Dumitru

Coboară iarna pe pârtii de timp ,
În rochia ei albă ,de gală,
Cu trena de țurțuri și sclipiri de argint,
Atingand pământul în fală,

Coboară iarna , poteci nevăzute ,
Călcând minute și zile-n picioare,
Le-ascunde în locuri de nimeni ştiute,
Le-mbracă în straturi de ger și ninsoare !

Văzduhul e plin de farmecul ei ,
De albul curat cu flori de lumină ,
De unde se-nalță gingași porumbei ,
Spre lumea curată , divină !

Coboară iarna pe pârtii de timp ,
Plutind prin ger , nămeți și ninsoare ,
E drumul lung spre un nou anotimp ,
Cu verdele crud și pomii în floare !

Mai are de mers plutind peste timp ,
Bagheta de gheață, o poartă depate,
Spre porțile unui nou anotimp ,
Unde puterea și farmecu-i scade !!!

 

De acelasi autor: 

Vine gerul Bobotezeii

Azi colind …

Lui Eminescu

 

Mai ieri

mai ieri de teodora dumitru

Autor:Teodora Dumitru

Mai ieri te rugam, vară , să nu pleci ,
Că se ofileşte iarba pe poteci !
Dar tu ,vara dragă, nu ai ascultat,
Şi de lângă noi, timpul te-a furat !

Acum văd afară, primii fulgi de nea,
Oare,cand te-ai dus ,şi tu ,Toamna mea ?
Cum se duce timpul …că mă trec fiori ,
Mai ieri ,era câmpul, inundat de flori !

Triluri colorate prin copacii verzi …
Toate s-au trecut ,că nu poti să crezi !
Toamna le-a pictat în alte culori,
Şi-acum ,iată , vin, primele ninsori !

Cerne timpul tot , prin sita lui rară,
Ca mâine ne trezim că e primavără !
După Sărbători, apar ghiocei,
Tot prin sita lui ,trec si anii mei !

Mai ieri ,eram copilă, într-un sat uitat,
Pe cărarea vietii ,anii m-au purtat!
Floarea tinereții s-a trecut şi ea ,
Peste toamna vieții se-aştern fulgi de nea ,
Trec prin anotimpuri ,eu , cu timpul meu ,
Cât vrea să mă țină ,Bunul Dumnezeu !

De acelasi autor: 

Sfanta zi

Colindele din amintiri

Sorcova de altadata…

 

 

 

Spectacolul iernii

spectacolul iernii de aurelia oanca

SPECTACOLUL IERNII 

Autor : Oanca Aurelia 

 

Pe scena zăpezii se-arată,
Miracol de raze dansând
Și bolta o-mbracă îndată
La fel ca și slovele-n gând .

Spectacolul poate să-nceapă,
Pe râul adânc, înghețat,
Oglinda formată pe apă
Cu fulgi pe obraji s-a fardat .

Cu brațele-ntinse și pline
Stau pomii visând în zăpezi,
Iar soarele razele-și ține
Aprinse ca tu să le vezi .

Chiar dacă e ger nu ai teamă,
Privești la minunea de vis,
Cortina e trasă și cheamă
Să vezi înghețat paradis !

 

Calator prin gerul noptii

calator prin gerul noptii de teodora dumitru

Călător prin gerul nopții 

Autor: Teodora Dumitru 

Luna rece printre stele mă privește din înalt,
Eu ,de jos ,privesc la ele dar privirea mi-a-nghețat !
Mușcă gerul fără milă ,tot ce prinde-n jurul lui ,
Călător prin frigul nopții nu i-ar place nimănui !
Noapte de iarnă ,geroasă, cât ai fi de îmbrăcat,
Gerul aspru te apasă și-o ții într-un tremurat !

Cerul e senin dar pare că ar fi de gelatină,
Și de gerul care strânge ,luna ,stelele ,suspină ,
Par a fi ca agățate în brăduțul de Crăciun ,
În decorul hibernal ,când noaptea e sfetnic bun !
Și de sus trimite raze de beteală argintată,
Peste albul sidefat , care-îmbracă lumea toată.

Călător în miez de iarnă, în nopți aspre și târzii ,
Cât ar fi de fin decorul, nu ți-ai mai dori sa fii ,
Totu-n jur e feerie , noaptea-i albă ,de poveste , 
Dar când tremuri în barbie, nu mai e nimic cum este ,
Să privești noaptea geroasă ,daor atât, de la fereastră…
Atunci poți să înțelegi feeria ei albastră !

 

De acelasi autor: 

Vine gerul Bobotezeii

Alb

Ridic ochii

Vino, de vrei…

vino de vrei mugurel puscas

Autor: Mugurel Puscas 

 

Spulberă vântul frunze brune,
Tangou autumnal pe-alei,
Te-aştept… Păşeşte-n a mea lume !
Vino, de mână să mă iei !

Să hoinărim prin mine, doamnă,
Să te cunoşti aşa cum simt…
Împărtăşind divina taină,
Să guşti al dragostei absint.

Intim decor… Fluturi şi floare…
Te-ntâmpină în al meu rai
Inima mea, o sărbătoare
Cum n-ai avut, în magic strai.

Vin fiert şi doruri staminale,
Poteci de jar, dulci reverii…
Nu-i loc de-ntors pe noua cale !
Vei fi a mea, te voi iubi.

De-i poposi pe brume-n toamnă,
Boem, amorul să consimţi,
Vom pribegi și-n tine, doamnă…
Să mă cunosc, aşa cum simţi.

 

Valsul iernii

valsul iernii de aurelia oanca

 Autor: Aurelia Oancă

Venită pe aripi de fulgi tremurând,
Cu haina-i cea albă, brodată, 
Așază covorul ei rece dansând
Ca fluturii când se îmbată.

Viorile iernii cu trup înghețat
Din fulgi își zidesc armonia,
Arcușul dansează pe ritm cadențat
Un vals ce alungă stihia.

În noaptea cea rece când stele se-aprind
Crăiasa Zăpezii se-arată
Și Crivățul vine, apoi se cuprind
În brațele reci de zăpadă.

Iar valsul iernii crează magia
Sub cerul cuprins de mistere,
Printre steluțe sporind feeria,
Vibrează-n minuni efemere!

 

Culori de toamna

culori de toamna de stefan doroftei doimaneanu
 

Autor : Ştefan Doroftei Doimăneanu

 

Ruginiul se aşează pe floare
Galbenul moare pe frunze în chinuri,
Cerul se-mbracă în ternă culoare.
Rubiniul se topeşte în vinuri.

Verdele crud s-a uscat pe tăpşane.
Albastrul s-a stins printre nori furioşi
Negrul priveşte în nopti prin lucarne
La albul din stele, cu ochii voioşi.

Ruginiul mă încarcă cu toamnă
Galbenul îmi luminează-n uitare
Negrul intens la dureri mă condamnă
Rubiniu-mi glăsuieşte-n pahare.

Mi-e verde de tine, de albul din nopţi
Mi-e roşul aprins de obajii-ţi de foc,
Albastrul mi-e gândul de sânii tăi copţi
De păru-ţi bălai unde-am prins busuioc.

Mi-e roşu sărutul în teamă topit 
Mi-e verde paharul cu glas rubiniu,
Albastru mi-e visul cu-arome stropit,
Iar dorul de tine mai alb prin pustiu.

 

 

 

Petale de trandafir

flowers-on-hand-normal1

Autor: Mihaela CD

 

Petalele de   trandafir   suave

Se   tem  sa   nu    fie   strivite

Ca  sunt  catifelate   si  firave  

Din dragoste au fost  primite

 

Mantie   rosie   a    frumusetii

A  soaptei de iubire partizani

Parfumul  adorat al  tineretii

Pastrat  cu   grija   peste   ani

 

Simbol al  iubirii -mpartasite

Ce-n  inimi   pure  se  asterne

Transmit   mereu    neobosite

Candoarea  dragostei  eterne

 

De acelasi autor: 

Dragoste  cu  spini   trandafirii

Ultima picatura

Secretul  casniciei durabile

 

 

Omul de zapada indragostit

omul de zapada indragostit de aurelia oanca

OMUL DE ZĂPADĂ ÎNDRĂGOSTIT

Autor: Aurelia Oancă

În fața casei s-a născut un om
Din pătura întinsă de zăpadă, 
L-au așezat aproape de un pom
Ca toată, toată lumea să îl vadă.

Ziua zâmbea și îi zâmbeau copiii
Și razele de soare-l mângâiau
Și păsările-și trimiteau toți puii
Care pe nasul lui semințe căutau.

Dar omul s-a îndrăgostit de-o rază,
Ea îl curta, îi lumina figura,
Însă căldura ei nici nu visează
Că-ncet, încet îi modela făptura.

Câte un strop curgea pe trupul său,
În mici fuioare se schimbau ușor
Și bietul om ajunse un pârâu
De picături topite care mor.

Nu mai e omul nostru de zăpadă,
Raza de soare l-a iubit prea mult, 
Din el a mai rămas mică dovadă,
Șuvoiul care-l duce în tumult !

Autor : Aurelia Oancă

E iarna

e iarna de aurelia oanca

E IARNĂ

Autor: Aurelia Oancă

E iarnă și te-aștept să vii,
Purtat pe aripi de dor,
Să ne jucăm ca doi copii
Aflați în lumea lor.

Printre nămeți să ne plimbăm
Și să uităm de toate,
Iar urma noastră s-o lăsăm
Cărării ce-o străbate.

Lumini de seară când se-aprind
Și-ncepe feeria,
În brațe vreau să te cuprind
Gustând astfel magia.

Nici frig, nici ger, nici vânt nu e
Când tu ești lângă mine, 
Chiar dacă e decembrie,
Acum mi-e cel mai bine!

 

Omul de zapada

 

49140339_1132691776896151_3287944975739781120_n

OMUL DE ZĂPADĂ

Autor: Aurelia Oancă

Dintr-un munte de zăpadă
Ce-a crescut în curtea mea, 
Am făcut un om, dovadă
Că și neaua e ceva.

I-am făcut și trup, și suflet
Și un cap drăguț i-am pus, 
Nas de morcov peste zâmbet
Și ochi de cărbune-adus,

Din cuptorul care coace
Cozonaci și prăjituri,
O căciulă care-mi place,
Babă Iarnă, să n-o furi!

Cu un măr i-am aranjat
Doi bujori în obrăjori, 
Omul e acum fardat
De-l săruți îți dă fiori.

El e mândru și-l iubesc,
Toți privesc cum le zâmbește,
-Stați așa, că mă topesc!
De-l pupați se prăpădește!

 

Sublima zapada

 

Trees Tree Nature Snow Heart Sky Winter Branches Love Awesome Hd Images

Sublima zăpadă

 

Autor: Alex Andru

 

Peste zăpezi nu încă-nghețate

Aburi freamătă trupul meu de al tău

Lipiciosul sărut între buzele noastre-ncleștate

Ne salvează încă, de al iernii hău

 

Să ne iubim, iubito, căci doar aici

Sublima zăpadă nu poate muri vreodată

Că dragoste e unde calci

Și-n răzvrătire, sângele, în vene se desfată

 

Departe de lumea nebună și rea

Acolo și totuși nu foarte departe

Prin parcuri pustii, știute de nimenea

Sfidând ce legea, viața o împarte

 

Vino, iubito, să îți strâng sânii goi

În căușul de palme și ger

Ochii să fulgere sfârcurile sloi

Cu gura sărut să-ți ridic până în cer

 

Să ne iubim tăvălungind sublima zăpadă

Goi, să topim în iubire și iarna

Pătimaș în acordul firesc de a da,

Eu pentru tine, tu pentru mine și iar înturna

 

Strivește-mă cu răsuflarea ta în oase

Și pântecul tău gol să-mi șteargă caldele suori

Când mâna-mi tremură la tine peste coapse

Și din genunchi îmi șiroiesc fiori

 

Hai, strânge-mă atât cât poți de tare

Și-ncolăcește șerpii veninoși ai iernii

Sublima zăpadă să geamă atunci când nu doare

Și de plăcere se topește-n ritualul încleștării

 

 

 

Alintul iernii

alintul iernii de aurelia oanca

Autor : Aurelia Oancă

Soarele văzând pădurea
Părăsită de culoare,
Se gândi să plece-aiurea
Printre crengi, la o plimbare.

Ocoli pe rând copacii
Plini cu puful de zăpadă
Și-aplecați de greu, săracii
Nu pot raza să o vadă.

Ea voind să se alinte
Coborî pe drumul nins, 
Coloră cu galben ținte
Peste albul necuprins.

De căldura ei, copacii
Începură să strănute
Cu stropi grei căzând, săracii
Ca izvoarele din munte.

Jocul razelor cu neaua
A cuprins ușor pământul,
Dar îndată pune șeaua
Iarna, peste văi cu vântul.

Scutură din rămurele
Frunze veștede rămase
Ca și niște rândunele
Pe la streșini de la case.

Apoi cu un bici de gheață
Pune-n crengi steluțe albe
Și pe rază o învață
Să înșire albe salbe,

Peste ramuri obosite
Peste brazii verzi și iarna,
Apoi doamna să se-alinte
Printre fulgii albi, de-a valma !

 

Ma ninge, iarna haina

48392467_752881721757095_2239287169497694208_n

MĂ NINGE,IARNA HAINĂ

Autor: Maria Nedelcu 

Cerul astăzi s-a deschis,blând zăpada se așterne,
Pe pământ,dar și în suflet,azi troiene cad,și-s grele.
Și îmi fulguie pe față,tot la fel ca și în cer…
Pe geam,frigul desenează,chipuri dragi îmi amintesc.

Troienește iarna astăzi,și mi-e sufletul pustiu,
În nămeți să mă cufund,printre fulgii albi și moi.
Fulgi în păr mi se așează,anii sunt tot mai puțini,
Pribegesc în ceas de noapte,sufletul mi-e chinuit.

Azi în case iar răsună,glas divin de îngeri sfinți 
Colinda străbună cântâ și-l așteaptă pe Isus.
Copiii,nu vor să doarmă,stau pitiți pe sub perdele
Pe moș,ei doresc să-l vadă,cadouri de le-a adus.

Doară eu colind stingheră,pe strada pustie,plâng,
Fulgii-mi mângâie obrajii,de lacrimi grele arzând. 
Mă ninge,iarna haină,vântul bate a mele plete
Prin troieni îngenunchez,sufletul îmi este nud.

Prin nămeți,înzapezite,gândurile îmi ascund,
Sania aleargă-noapte,moșul a plecat la drum.
Drumu-i lung anevoios,renii tot mai obosiți,
Sacu-i plin cu darul multe,la copiii el merge acum.

Iarna își cerne azi omătul,peste case și câmpii,
Moșul prinde sacul în spate,se oprește bucuros;
Pe la porți unde l-așteaptă bradul plin și luminos
Hai copii,închideți ochii,sosește și moșul acum.

 

Urare de Craciun

Christmas-Fireplace-for-ipad 

Autor : Angela Marinescu

 

Iubire si pace s-avem de Craciun

Si anul ce vine sa fie mai bun.

S-avem bucurie si drum luminat,

Iar sufletul nostru sa fie curat.

Sa dam la o parte si griji, si nevoi,

Si pururi credinta sa fie cu noi.

Sa fim mai puternici, mai buni si mai drepti,

Sa fim mai smeriti si mai intelepti.

Sa dam, mai degraba, decat sa primim,

Sa nu stim ce-i ura, sa stim sa iubim.

Sa stim sa urmam doar calea cea dreapta,

Constiinta ne fie mereu ne-ntinata.

Si cand, in amurg, privi-vom in jos,

Zambind, sa ne spunem : Am trait frumos !

 

Craciun fericit si un An Nou plin de bucurii !!!!

 

 Cu toata dragostea,

 Angela Marinescu

Mos Craciun

7b60e2337dae5fbaded17f1c2a80ea15--santa-baby-dear-santa

 

Autor: Aurelia Oancă

 

Într-o zi tăticu-mi zice:

-Cuminte să fii!

Altfel Moș Crăciun se duce

Pe la alți copii.

M-am gândit atunci mai bine

Și m-am pus pe scris,

O scrisoare lungă bine

Lui, eu i-am trimis.

În Laponia desigur

E adresa lui.

M-am gândit c-așa-i mai sigur

Tot ce lui îi spui.

În cuvinte așezate

Și scrise frumos,

Către Moș Crăciun, că poate

Fi-vor de folos.

Seara de Crăciun sosește,

Bradu-i pregătit,

Bietul Moș, nu obosește?

NU, și e grăbit.

Are mulți copii ce-așteaptă

Darurile lui

Și de-aceea plecă-ndată

Iar pe drumul lui.

Moș Crăciune, Moș Crăciune,

Eu îți mulțumesc

Și voi face lucruri bune

Atât cât trăiesc!

 

Autor: Aurelia Oancă

2012

 

 

La Sfantul Andrei

sunset-winter-shadows-wallpapers-HD-HWZ008914

 

Autor:  Alex Andru 

E Sfântul Andrei printre creștinii ce cred în putere a lui
Simbol de belșug și-mpliniri se arată în mâine
Pentru un an mai frumos și bogat ca și cel al trecutului, 
In suflet se poartă smerită credința să fie mai bine
Din timp risipit peste vremuri îmi vin amintiri
Cum grâu se punea la-ncolțit și în casă era tandru fior
Unde sânt cei ce puneau auritele boabe din lanuri,
Cine a șters mângâierea din palmele lor 
Ritualul creștin, strămoșesc îl știau dragii nostri părinții
Și cu boabe de grâu, univers semănam împreună, seara târziu
Fiecare avea într-un colț, ocrotit, farfurioară a lui și cuminți,
Ne uitam fascinați să vedem încolțind micul bob auriu
E  Sfântul Andrei printre creștinii ce cred în putere a lui
Când vine decembrie nou și ne bate la poartă
Iar magic fior dă grâul în verde încolțind sufletului
Spre o zi mereu alta, frumos, purtându-ne soartă
30 nov 2018

Ce floare-as fi …

23559435_859033650928633_5239288612211691296_n (1)

CE FLOARE-AȘ FI…

Autor : Aurelia Oancă 

 

Ce floare ți-ar plăcea să fiu ?
Un crin sau poate-o margaretă ?
Sau liliac și-n verde viu
Să mă transform ca o egretă

Ce-și plimbă pașii printre nuferi
Plutind pe ape-a lor poveste
Te-ntreb și nu vreau să te superi
Ci doar ușor să-mi dai de veste.

Un trandafir de aș putea
Să fiu în fața casei tale, 
Să mă culegi când tu ai vrea
Să-mi vezi iubirea în petale.

Sau poate-o fragedă narcisă
Să-ți mângâi sufletul cu-arome,
Sau poate o lalea decisă
Să te alinte-n axiome.

O tuberoză de aș fi
Te-aș ameți cu-a mea iubire, 
Aș pune-n zori de nouă zi
Prinosul meu de fericire.

Dar orice floare-aș vrea să fiu, 
Tu vei vedea doar ce îți place, 
Deci mă păstrez în argintiu 
Ce te iubește, nu se face !

 

Visul meu 

Autor : Alex  Andru

sunrise1

Visul Meu 

Unde munții ating cerul si poeții mai cred în vis,
Unde vulturii zboară peste mulțimile de sub nori,
Ridică-ți ochii,  zăpada vei vedea în curând ce alb a nins.
– Oh, ia-mă acolo în şoaptă, străjer al zilei lumină în zori…
 

Doamne, cate s-au facut…

shades-of-orange-and-purple-sunset-william-bartholomew

Autor: Alex Andru 

 

Doamne, câte s-au făcut…

 

Au căzut idoli cu  piciore de lut
Si am respirat aerul timpului mut
Mai târziu îmi spuneam,
Mai târziu lăsă-mi şipotul vremii s-ascult
 
Parcă am fost, parcă încă mai sânt,
Rădăcina mea sângeră,
Pământul e ud
Doamne, câte s-au făcut
 

Enigma  lui Mos Craciun

sitting-on-santa-claus-lap

Autor: Mihaela CD                                                          

Afara-i frig ninge cumplit  si-i  viscol greu

In  seara de Ajun de taina   stau  in casa

Ca-ntr-un  tablou  sed  lang-un semineu

O dulce copilita  cu-a sa mama frumoasa

 

Tata-i plecat cu treaba ,  tarziu  are sa vie 

Fetita-i curioasa si  are mii de  intrebari,

De Mos Craciun acum detalii vrea sa stie

De ce intarzie, de unde  vine, din ce zari..

 

El e cu barba alba , mosu-i  batran saracul , 

 Oare cati ani poate s-aiba ? Nici nu stiu!

Cum poate-un biet batran sa duca sacul

Sa umble afara-n frig, ca-i ger si e tarziu ?!

 

Mi-e frica, n-as vrea sa se-mbolnaveasca

Te rog  acum mamico draga sa imi spui

Putem sa-i punem o  hainuta la fereastra?  

N-o fi fost bolnavior  candva la viata lui ?

 

Dar stai mamico draga ca n-am terminat 

Multe-as mai vrea sa stiu de Mos Craciun

Dar mai cu seama o enigma  am de dezlegat  

Cum merge el la toti copiii in noaptea de Ajun?

 

Mama cu oarece sfiala vorbele-si tocmea :

Asa a fost  de cand e lumea si pamantul

Prin frig  venea-n Ajun si-n vremea mea

Cu saniuta sa trasa de reni ,zbura ca vantul!

 

Ca-i foarte   generos si bun  o stie fiecare

La toti copiii el se duce in noaptea de Ajun

Desigur i-o fi greu atatea jucarii in sac sa care 

Dar se descurca el,  ca doar e Mos Craciun !

 

 Atent  privea copila cu ochii mari si suflet bun  

Apoi cu glas oftat se-apuca iarasi de -ntrebat :

Tata-i puternic ,nu-l poate ajuta pe Mos Craciun?

Mamico  te rog , suna-l acum!!!… zise copila suspinat …

 

De acelasi autor: 

Exista Mos Craciun!

Craciun Binecuvantat

Intaiul meu Craciun

Va veni  Craciunul  fara voi ….

 

Autor: Mihaela CD 

Animation222

 

Voi dragi parinti  cand ati plecat

Nu ati stiut ca totusi  o sa vina

Un alt  Craciun  neinduplecat

Iar sufletele noastre-s in ruina  

 

Se pregateste lumea  de Craciun

In case -i atata forfota si veselie

Dar noi  avem  un sentiment imun

Ca pentru noi  e doar melancolie                     

 

Ce  bucurie era  si la noi  odata

Sedeam  in jurul bradului  adunati

Tata ne depana povesti de altadata

In scumpe amintiri eram purtati .

 

Si  cata  frenezie si cata exaltare

O reverie cand cadouri desfaceam

Tata  spunea :Egal  sa aiba  fiecare!

 Apoi o licarire-n ochii lui zaream .

 

Atunci  cand  eram  dusi in departari  

Nu ne puteam vedea de Sarbatori

Parintilor  noi le  faceam   cantari

Prin fir de telefon  eram colindatori

 

Al mamei  glas  duios  se auzea

Canta  suav  cu noi colinda  sfanta 

Lacrimi de dor obrazu-i  umezea

Si o  simteam cum se framanta .

 

 Jalnice sarbatori sosesc acum

Ca  ne-ati  lasat  in suflet  goi

E trist  si dureros  si zbucium  

Ca  va veni  Craciunul fara  voi  ….

 

De acelasi autor: 

Si-a  mai trecut inca  un an …  

Viata nu-i decat o statie

Petale de trandafir

Rugaciune

pexels-photo-248800

Autor:  Alex Andru 

 
Când noaptea îmi cade cu stele pe tâmplele albe
Spre cer rugǎcine la tine Doamne mai sper.
Iertare nu am .Am greşit si greşesc,
Păcătos port crucea destinului meu omenesc.
 
Nici ce sânt, mai putin ce am fost
Cuvintele mele nu mai au nici un rost.
Vina desfrânatelor plǎceri omeneşti
Tu mi-o iartǎ .Şi tu poţi  să greşeşti.
 
Şi din tot ce încǎ mai sânt
Credinţǎ spre tine prea Bunule Sfânt !
Ajutǎ-mi  suspinelor lacrimi pod sǎ-l  parcurg
Cu smerenia inocenţei iezilor sacrificaţi în  amurg.
 
Vino, Doame, sânt mielul tǎu blând,
Am  greşit, mai greşesc …
Dǎ-mi biruinţă să-nving demonicul gând –
Si mie redă-mă, Doamne, mie pământesc… 

Povestea bradutului

 

tmb_167015_4366

Autor: Aurelia Oancă

 

De sus, din norul cel pufos,

Se scutură neîncetat

Mii de steluțe, care jos,

Aștern covor imaculat.

Cad lin, ușor și-n dansul lor

Împodobesc cu promoroacă,

Orice brăduț sau pomișor,

Părând astfel totul o joacă.

Un brad micuț s-a speriat

Și și-a dorit să fie,

În casa unde-i așteptat

Cu multă bucurie.

Ajuns în casă a simțit

Că-i este cald și bine,

Apoi, frumos împodobit,

 Căci doar Crăciunul vine !

Apoi, colindători sosiră

În seara Sfântă de Ajun,

În jurul bradului veniră

Și intonar-un cânt străbun.

„O brad frumos, o brad frumos”,

El auzi cântarea

Și cetina-i ducea duios,

În suflet alinarea.

Dar zilele s-au scurs ușor

Și setea îl cuprinse

Și se usca de cald și dor,

Nu mai avea nici vise.

La frații lui el se gândea,

La frigul de afară

Și la zăpada ce ningea

Din cer și se-nfioară.

Uscat, urât, golaș și stins

L-au aruncat afară

Și pentru foc el este prins,

Urmând astfel să moară.

Bietul brăduț nu a știut

Că viața nu-i ușoară

În al zăpezilor ținut,

Dar că-i mai bine afară !

 

Autor: Aurelia Oancă

Saniuta

Autor: Aurelia Oancă

person-human-child-girl-walk-wallpaper

Săniuța mea e mică

Dar eu o iubesc,

Și deloc nu-mi este frică,

Atunci când ea mă ridică,

Și plutesc.

Săniuța pe zăpadă

Lunecă ușor,

În troian s-au strâns grămadă

Fulgi de nea ce-au prins să cadă

Dintr-un nor.

Când buluc au dat într-însul

Sute de copii,

Ce țipau și râsul-plânsul,

I-apuca ieșind dintr-însul,

Mai zglobii.

Cu mânuțele-nghețate

Plâng cei mititei,

Căutând mănuși, dar toate,

Erau ude și-nghețate,

Iarnă-i, ce mai vrei!

Apoi bat la uși de grabă

Cerând ajutor,

Mamele n-au altă treabă,

Deschid uși în mare grabă,

Vin de zor.

Când se află la căldură

Și s-au dezghețat,

Sunt eroi a căror gură,

O oprești c-o prăjitură,

Bună de mâncat!

 

Autor: Aurelia Oancă

2012

Povesti la malul apei

46296981_1105830332915629_2316187695644147712_n

pictura: Eduard Sandu

Autor: Aurelia Oancă

 

Un pom bătrân cu scoarța scorojită,
La malul apei spune iar povești,
Despre prințesa lunii necăjită
Ce-i ruptă din înalte zări cerești.

Cu pletele plecate peste ape
Își plânge dorul risipit de vânt,
Din ochii ei vin fluturi să se-adape
Iar dânsa tace cu glas de mormânt.

Bătrânul pom în ramuri își adună
Comori de frunze și de cântăreți
Ce-i ciripesc prințesei, mândra lună,
Pitită printre frunze-n dimineți.

O rază ce străbate-ncet frunzișul
Îi desenează peste chip o stea,
Ce-i va luci când cade ascunzișul
În apa rece, stropi senini să bea.

Din oglindirea apei se va naște
O altă lună cu o altă stea,
În care caii nopții flori vor paște
Și apă lină de cristal vor bea!

Autor: Aurelia Oancă
10.11.2018

Doi arici si niste frunze

Autor: Aurelia Oancă

46007504_2186911431567947_4949563682490155008_n

Doi arici s-au întâlnit

La taifas, într-o poiană,

Frunzele au ruginit

Și-au căzut și pe-a lor blană.

Dar blănița lor de ace

Au speriat o frunză arsă,

Care s-a-ngrozit și zice:

Am crezut că e o farsă.

Nu e farsă, spune alta.

Toți aricii sunt cu țepi,

Deci să ne-adunăm în halta

De sub pomul cel mai vechi.

Are o coroană lată

Și covorul pus pe jos,

Este mare cât o baltă

Și e și de frunze gros.

Frunzele se adunară

Sub copacul cel umbros,

Iar aricii bunăoară

Lasă blana tot pe dos.

Printe frunze ruginite

Ghinde coapte au găsit

Și alune rătăcite,

Asta-i toamna! Bun venit!

 

Autor: Aurelia Oancă

24.10.2018

Tandru sentiment

46185109_1105042332994429_1345419108430118912_n

pictura: Eduard Sandu

Autor: Aurelia Oancă

 

În haina de rugin-a coborât
Peste pădurea tremurând ușor, 
Pe malul apei verdele-a murit
În galbenul ce-i dă un nou decor.

Doar cerul își păstrează albăstreala
Pictată pe obraz de univers,
Iar apei îi întinde iar cerneala
Sub raze de oglindă dintr-un vers.

Cu zâmbetul de toamnă se îmbracă
Natura toată demonstrând că poate
Să-și schimbe coafura și-ntr-o barcă
Să-și pună roșu, galben și de toate.

Popas nu face decât mâna care
A imortalizat pe veci momentul
Când apa, cerul, toate prind culoare
Marcând în inimi tandru sentimentul!

Autor: Aurelia Oancă
10.11.2018

 

Apus

Autor: Aurelia Oancă
pictura: Eduard Sandu

45850233_1103556623143000_6923013426000166912_n

Cu strălucire palidă privește
Spre lacul ce își tremură ușor,
Oglinda apei care strălucește
Privind spre soarele ascuns sub nor.

Cu ramurile desfrunzite pomii
Se oglindesc în luciul auriu,
Covor de frunze pus-au iarăși humii
Rugându-se spre cerul plumburiu.

Când geana nopții tremură timidă
Peste cel ochi de soare încă viu, 
Trecând înspre pământ a sa hlamidă
Cu visele de somn în pământiu.

În liniște se-ascund printre frunzișuri
Mici vietăți ce ziua au trudit,
Cu ochi aprinși se nasc prin luminișuri
Noi umbre ce abia de s-au trezit.

Închide ochii soarele-n apusuri
Coboară peste tot umbre de vis
Te-ndeamnă ca și apa-ncet să susuri
Apoi să te cufunzi ca-ntr-un abis

În somnul dulce ce-l aduce seara
Acolo lume nouă să zidești,
Să împrumuți arcușul și vioara
Apoi să cânți fuiorul din povești!

Autor: Aurelia Oancă
10.11.2018

pictura: Eduard Sandu

Poteca prin lumina

Autor: Aurelia Oancă

10.11.2018
pictura: Eduard Sandu

46076595_1102889446543051_6488319773087105024_n
Printre copaci, prin luminiș, 
Dau toamnei dragi binețe
Și îmi strecor pași pe furiș, 
Furând din tinerețe,

O șoaptă, două, un cuvânt
Și-l pun pe-aripi de frunză
Ce-și plimbă viața dusă-n vânt
Și-n zbor de buburuză.

Și râul care curge-agale
Răsuflă-n aburi osteniți,
Cu roua pusă pe petale
Și peste pașii mei grăbiți.

Iar paznicii-soldați tăcuți
Cu ramuri-rugăciune,
Mă însoțesc cu a lor frunți
Vopsite cu tăciune,

Să colorăm și gând, și pom,
Cu roșul toamnei care
Adună-n pletele de om
Ninsori dar și candoare!

Autor: Aurelia Oancă

 

%d blogeri au apreciat asta: