Bucati de timp

bucati de timp de carmen pinte

Bucăți de timp

Autor: Carmen Pinte

De sub tâmpla timpului,
Trimit amintiri,
Pe aripi de iubiri,
Semănând pe cărări,
Neuitări și mângâieri…

De sub tâmpla clipelor,
Adun secundele eterne,
Într-un leagăn de flori,
Evantai de culori,
În mii de fiori…

De sub tâmpla dorului,
Flacăra iubirii geme,
Sunt jertfe,
Lacrimile sorții,
Pe chipul nopții…

Bucăți de timp,
Sub tâmplă cuprind… 

De acelasi autor: 

Rasfat

Vartej

Taceri

Cantec la xilofon

cantec la xilofon de angi melania cristea

Cântec la xilofon

Autor: Angi Melania  Cristea

 

așa pare lumea cu pereții vopsiți

în exterior

aici uleiul se scurge ca un șarpe de apă

suflete cu un singur timpan

miros a ratare a iarbă-de-mare a nadă

a balans între morți/ocean între vii

timpul cu brațele pline de portocale

se pierde în lunca unde nechează cai

conabii

 

secunde în galop iau aerul

în plex

se izbesc de orgia sunetelor care cântă la un singur instrument

mă așez în genunchi cu coatele

lipite de fragmente de meteoriți

pipăi cântecul iluminat

cu degetele lipite de xilofon fierbinți

parcă între cer și ectoplasma ultimei iubiri

s-ar deschide falii inundate de lavă

sub care înveți să respiri

 

 

Nu poti

Nu poti de loreta toader

Nu poti

Autor: Loreta Toader

Nu poti vedea, nu poti sa crezi
Cat de adanca e lumea mea.
Nu poti uita si n-ai sa-ncerci,
Sa poti visa sa nu te-ntreci.

Nu poti privi, nu poti zambi
Dorul din tine, va pleca intr-o zi.
Nu poti sa plangi, nu poti sa spui
Durerea din gand, caci nu stii cui.

Nu poti pleca, nu poti visa
Lacrima mintii e doar a ta…
Nu poti iubi la infinit,
Nu poti gandi la nesfarsit.

Nu poti sa speri, nu poti sa vrei
Parfumul suav e-n floarea de tei.
Nu poti primi, nu poti darui
Nu ai de ce, nici pentru ce.

Nu ai sentimente si nici valori,
Privesti spre creste, fara culori.
Nu vrei sa fii, dar nici nu esti,
Nu vrei sa poti, nici sa socoti.

Nu vrei sa fii, nu vrei sa poti…
Nu vrei sa poti nu vrei sa fii.

De acelasi autor:

Fuga

Renaștere

Tu esti…eu,

Pe noul drum

pe noul drum de aurelia oanca

Dedicată absolvenților de clasa a-VIII-a.

PE NOUL DRUM

Autor: Aurelia Oancă

Privesc acum în calendar
Spre zilele ce-au prins să zboare,
Prin timpul fără de hotar
Ce pentru noi acum e-o floare,

Cu opt petale de culori
Ce am crescut-o în fereastră
Și care-a plâns adeseori
Cum plânge floarea într-o glastră.

Dar din bobocii care-am fost
Acum suntem bujori în floare,
Ce-și caută în lume rost
Și vise-n lumea trecătoare.

Iar farul care ne-a ghidat
Ai noștri pași, a noastră viață,
Va lumina neîncetat
Cu-a sa știință și povață.

Culorile ce-au fost cu noi,
Vor desena pe pânza vieții,
Ne vor ghida spre nou șuvoi
Din anii scumpi ai tinereții.

În prag de drum cu noi meandre
Acum când facem un popas,
Lăsăm în urmă jocuri tandre,
Apoi străbatem pas cu pas,

Alt drum va fi, cu alte hopuri,
Mai greau și mai anevoios,
Dar noi nu stăm acum la stopuri,
Ci facem totul luminos!

 

De acelasi autor: 

Pasi de primavara

O mare de culoare

Nu vreau sa fiu

Ziua de sabat

ziua de sabat de angi melania cristea

Ziua de sabat

Autor: Angi Melania  Cristea 

 

timpul crește ca un pui de prigorie

valuri de întuneric topesc zile în malaxor

îmi este dor de moartea sărată

a ultimei mele iubiri

așa cum vezi răsăritul /pescăruș în zori/

tot astfel vei auzi scâncetul vieții ghemuit în prăpăstii

iar lumea aceasta se va roti /vultur cu gheare de fier/

se vor scutura trandafiri izvorâți tainic din cer

 

te întreb stea-de-mare barcă legănată de pești

câte sorți /pietre albe de râu/ risipești?

 

aici și acum aripi de păsări nocturne

ne vor ciuguli urmele roșii

aerul se va dezâmblânzii va mirosi universul numai a sentimente amar de vii

buzele mele îți vor dărui ore sculptate în argilă

dintre toți caii lumii tu îmi vei alege

pe cel de ultimă cursă

iubirea se va naște divină

pierduți în lumină ne vom iubi/morți unul pentru altul/

de azi înainte dragostea va fi ca sabatul

 

 

 

 

De-as putea viata

De-as putea viata de Elena Tudosa

De-as putea viață,

Autor: Elena Tudosa

De-as putea viață a mă renaște,
Mi-aș dori sa fiu o floare de nufăr,
Sufletul meu să nu poată cunoaște,
Dureri, ce mă fac cumplit să sufar.

De-as putea viață din nou a te trăi,
Nu mi-as dori decât să fiu o floare,
Să îmi deschid candid pe rând mugurii,
Să surâd spre cerul încoronat de soare.

De-as putea viață din nou să te am,
În primăvară să înfloresc as nutri,
În cea mai gingasa floare de pe un ram,
În care încântați să zboare fluturii.

De-as putea viață ca să-ți întorc roata,
Floare as vrea să fiu, să împrăștii parfum,
Inimii cu drag i-aș deschide iar poarta,
Iubirea să renască în sufletu-mi scrum.

De-as putea viață să te trăiesc iar,
Mi-aș dori să fiu o floare de azalee,
Dar n-aș mai vrea o zi din calendar,
Să te simt în trupu-mi searbad de femeie.

De acelasi autor: 

Ce sunt poetii

Am s-arunc

Mi-e dor

Infloresc iar trandafirii

infloresc iar trandafirii de Valentina Petraru
Infloresc iar trandafirii

Autor: Valentina Petraru 

Înfloresc iar trandafirii
Inundați de soarele de mai
Aduc parfumul lor zefirii
Parcă suntem undeva în Rai.
Petalele catifelate
Cu nuanțe pale dar și vii
Ne aduc miresme parfumate,
De buze calde rozalii.
E floarea cântată de poeți
În versuri tandre de romantă
Și dăruită de îndrăgostiți
Cu inimi pline de speranță.
Când îi primesc, simt fericire
Și cu emoție-i privesc
Ca și la prima întâlnire
Și parcă simt că-ntineresc.

Zece funde

zece funde de angi melania cristea

Zece funde

Autor: Angi Melania  Cristea 

 

mi-e dor de aburul nărilor umede

calul acela înţelept mă iubea

între noi erau mutări (i)logice ca la şah

nevederea simţurile ţi le pipăia

turele tale sincere pe lângă plopii fără soţ

agitau romantismul desuet

cu rufe albe la balcon

pantofi negri cu şiret /prea înţeleptul meu unicorn/

 

gem caisele de irepetabila povară

mă tem mă tot tem

că donquijote o să moară

într-o magică zi de septembrie

iar el calul acela înţelept o să-mi moară cu ochii deschişi

mirosind iarba de mare amară

 

calul se resemna să fie potcovit

coama lui împletită cu zece funde

striga să nu mă tai sunt cal de povară

la abator toţi măcelarii miros a minciuni sau a boală

între noi caii aleargă ultima cursă

nu există final învingătorul sigur se împuşcă

 

cu nările umede calul aleargă

iubiri de o vară ard la foc mocnit

trotuarul scuipă lavă jilavă

setea oraşului fără cai

cere o mie de ani

ca o mie de stropi în ocean

 

calul îmi linge mâinile drept

am ochii deschişi de mărgean/peşti coloranţi în ocean/

mută întâi tu mai aştept un veac o cursă un pas

şah mat de azi merg cu singurătatea la pas

 

 

Greu de prins

Greu de prins de Gabriel Ionescu

GREU DE PRINS

Autor: Gabriel Ionescu

Tu, prinde-mă  și fură-mi dacă vrei SĂRUTUL,
Că-s rea de plată. Asta ca să știi.
Te pun acum, să faci tu INCEPUTUL,
Ghicește, suntem tineri, sau suntem copii ?

De nu ghicești, eu cred c-ar fi păcat,
C-am să te pun la caznă și mai mare,
C-o să m-ascund eu pe sub vreun macat,
Să mă găsești, te pun la încercare.

Și dacă nu vei reuși să mă găsești,
Te fac s-alergi mult, mult, ca să mă prinzi,
Iar dacă în final, tu reușești,
Răsplata va fi cât dorești și cât cuprinzi.

Deci, un sărut, se știe-i INCEPUTUL,
Iubirii, care va veni, curând, curând,
Și poate n-oi fi tu chiar Stan-Pățitul
Și ce aștepți, va veni rând pe rând. 

De acelasi autor: 

Puterea cuvantului

Maini de sora

Plange vremea

Uneori

uneori de loreta toader

Uneori…
(fragment din viata )

Autor: Loreta Toader

Uneori am senzatia diminetilor reci
Peste timpul din noi, gandul petreci,
E verde natura …si speranta din ea
Se ascunde incet in inima mea.

Uneori aud trilul privighetorilor,
O simfonie , in verdele codrilor
Si inima calda , imi plange bucuria
Renasterii la viata … si iubirea.

Uneori imi ascult linistea sufletului
Adancit… in povestile trecutului,
Si privesc in cascada cristalina
Margaritarii valurilor de lumina.

Uneori ma pierd in visele verzi,
Tunelul timpului imi tese povesti,
Pasesc pe taramul fermecat , de dor
Si incerc sa gasesc drumul printre nori

Ascult sipotul cascadei si gandesc
In aceasta seara, oare unde te gasesc,
Pe care pagina si intr-al cui suflet
Din cartea -ngalbenita de -atat umblet !

De acelasi autor:

Fuga

Renaștere

Tu esti…eu,

Camasa de  ganduri

Camasa de ganduri autor mihaela CD

Camasa de  ganduri  

Autor: Mihaela CD

 

Din ganduri  am sa-ti  fac camasa

Sa te acopere copile cand ti-e frig

Si-n viata  devenita prea  geroasa

Te protejeze de ti-e  vantul  aprig

 

Si-am sa adaug si-un iz de bucurie

De rosii maci si flori de Nu ma uita

Pe care am sa-i brodez  cu dibacie

Pe gulerasul  alb, de la camasa  ta

 

Si-atunci cand  dorurile  te apasa

Sa-mi fie florile, un adevarat aliat

Sa-ti aminteasca ca numai  acasa

Dorul cel  arzator  iti  fi-va alinat!

 

De acelasi autor: 

Un infinit  de vieti

Nu-ti pot promite … 

Te-astept pe-aceeasi banca 

Un fum…

un fum de loreta toader

Un fum…

Autor: Loreta Toader

Auzi ? Ma auzi cand,
Iti spun , te astept, 
Si cand dorul imi navaleste,
Ca o furtuna, in al meu piept ?

Ma auzi cand inima,
Imi plange in mine 
Si lacrima imi spune,
Ce dor ii e de tine…

Ma auzi cand sufletul,
Sufletul meu stingher,
Se ascunde iar , si iar
Intr-un ungher?…

Ma auzi atunci cand,
Mintea mea …refuza
Sa te mai piarda-n gand,
Si vrea sa ii fii muza ?…

Auzi ? Ma mai auzi?!!!
Dupa atata timp… 
Eram in curte ,
Ascunsa printre duzi.

Am asteptat sa vii,
Si sa ma cauti,
Dar tu nu aveai timp…
Iar eu iti puneam lauri.

Ma auzi ? Am asteptat
Pana tarziu , in noapte
Sa pot s-aud in sufletul pustiu,
O blanda si tainica soapta.

Dar soarele a rasarit,,
In inima e-un dor…ranit.
Ma auzi ? Acum ma auzi?!
Eu…nu mai sunt, a mai ramas
Doar glasul unui…gand.

De acelasi autor:

Fuga

Renaștere

Tu esti…eu,

De-as fi

de-as fi de carmen pinte

De-aș fi

Autor: Carmen Pinte

De-aș fi o lacrimă de jar,
Strigătul mut, liniștea surdă,
Mi-aș topi ca o zaludă,
Șoapta-n noaptea de cleștar.

M-aș înveli cu pulberea de stele,
Cu razele argintii de Lună plină,
Cu atingerea viselor ce-alină,
Urmele de timp ceruite pe piele.

De-aș fi surâsul veșnic nud,
Pe chipul trist și gol,
Iubirea aș transforma-o în rug,
Să ardă-amarul lacrimilor care dor…

De-aș fi o clipă în adierea timpului,
M-aș înveli cu pulberea Olimpului…

De acelasi autor: 

Rasfat

Vartej

Taceri

Ore dezarticulate

ore dezarticulare de angi melania cristea

Ore dezarticulate

Autor: Angi Melania  Cristea 

 

lumea pe aleile căreia îmi plimb

câinii neliniștii este mirifică

verde vântul adie dinspre sălcii

răsfoind amintiri

cu părinții mei nebuni de frumoși și de tineri

arome de tei învăluie noaptea care îmi urcă în piept

când topită liniștea urlă pe asfalt ca o primadonă : ești atât de frumoasă, femeie, încât îți leg firul vieții de Carul Mare!

 

soarele și-a întins orele dezarticulate alene

aerul încins adie a somn sau a moarte

cu degete roșii de spaime sap în secunde

cum ar săpa o cârtiță tunel vertical în pământ

este atât de albastră vara aceasta cu atentate

încât am în gură gust de pământ

mi-ai cusut rana dintre omoplați cu fir de lumină

sunt vie! ți-am zis, dar ca niciodată era hemoragie de cuvinte

 

fosforescentă singurătatea alunecă în nisip liberă ca un cal de pustă

într-o lume care joacă la cacialma suflete

Floarea sarutului

floarea sarutului de aurelia oanca

FLOAREA SĂRUTULUI

Autor: Aurelia Oancă

Când vălul nopții merge la culcare
În zorii zilei ce s-a și ivit,
Înșiri pe firul vieții fluturi care
De-atâta zbor în mine-au obosit.

Fiorii ce sunt puși pe-a lor aripe
Au scris poeme în a mele gânduri
Și timpului i-au transformat în clipe
Secundele cuprinse-n tandre rânduri.

Îți simt parfumul de iubire caldă
Împrăștiat pe trupul meu avid
De dragostea ce în priviri se scaldă
Udând pământul vieții sec, arid.

Izvorul care-și trece unda clară
Prin ochii mei înfierbântați de dor
Și-i răcorește ca și umbra-n seară
Când vâlvătaia vieții e un nor.

Din picături celeste crește floarea
Sărutului de dragoste-nsetat,
Tu ești în mine viața dar și boarea
De vânt zburdalnic ce-i de dor purtat!

 

De acelasi autor: 

Raiul nostru

Plange si cerul

Romanta-n devenire

Vara la poarta Branului

vara la poarta branului de gabriel ionescu

VARA LA POARTA BRANULUI

Autor: Gabriel Ionescu

Miresmele şi zvonurile zilei se potolesc. De după dealuri, dinspre Răsărit, noaptea ca o lupoaică sură, vine tăcută peste peliniţe, peste buruieni, vine tiptil peste arămiul miriştilor, peste lanurile unduitoare şi-n urmă-i, în sat  rămân doar umbrele amurgului.

Încă o noapte se lasă, cu vraja-i de totdeauna, dar de fiecare dată mi se pare atât de proaspătă, de nouă … Îmi cufund capul în iarbă şi-i simt tresărirea plăpândă. Amestecul de miresme stăruie pretutindeni în juru-mi. Mirosul dulceag al paielor de grâu, aroma ameţitoare a florilor de trifoi şi a ierburilor din fânul proaspăt cosit, amăreala pelinului, toate răspândesc atâtea miresme necunoscute şi totuşi atât de obişnuite câmpului încât răsuflarea  lor te ameţeşte. Aşi vrea  să-mi fie nările înaripate, ca să  prind, să adulmec lumea atât de tulburătoare a miresmelor serii de August, care să-mi ardă mirosul, să-mi potolească lăcomia nărilor…

Ca o bătaie înceată din diafane aripi de pasăre măiastră, vântul, aduce abia simţit, plin de gingăşie, murmurul râului îndepărtat sau poate şoaptele tainice ale codrului ce se -ntinde beznă spre munte.

Deasupra grădinilor, negre acum, care se întind deoparte şi de alta a ulicioarei înguste ce urcă din sat pe deal  ca o panglică de argint , peste pâlcurile de plopi ale luncii se înalţă majestuoasă, ca o regină-n trenă argintie înconjurată de puzderie de slujitori mărunţi şi strălucitori ca nişte nestemate, luna plină.

Şirul pomilor, şerpuitor în lunca râului, e învăluit  într-o lumină tainică, ce le albeşte crestele şi le -ncarcă cu o promoroacă diafană. Până peste dealurile line, îndepărtate, pluteşte o lumină verzuie, ca un puf uşor ce stăruie deasupra firii. Aproape, în legănarea înceată a cumpenei uriaşe, se iveşte cârligul de fier al vedrei, care intrând în bătaia lunii,  sclipeşte deodată ca o fulgerare albă în întunericul ulicioarei.

Urechea-mi plecată, prinde răsufletul cald al pământului, cântecul îndepărtat al greierilor, târâitul şuierător al cosaşilor ăn fânul proaspăt  din şură. S-a aplecat crenguţa unui măr sau genele mi-au clipit ? Pocnind uşor, pe iarba moale se rostogoleşte încet um măr abea pârguit, cu codiţă mică verzuie. Undeva în sat, un câine latră mânios la cine ştie ce i se năzare iar jos, în vale, printre căsuţele cu acoperişuri ţuguiate, pâlpâie luminiţe gălbui.

Furat de miresmele  nopţii, de glasurile tainice ale firii, pot uşor să-mi imaginez  întruchipându-se în juru-mi, lumea de basm a copilăriei, cu zmei, balauri, Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânziene , a basmelor şoptite încet, cu o tainică şi captivantă putere la gura sobei ce aruncă jerbe mari de scântei, de un moşneag cu părul alb , cu barba stufoasă, ce-şi râde uneori încetişor pe sub mustaţă, de mutrişoarele speriate, cu ochii mari deschişi, ca nişte mărgele, a prichindeilor aflaţi în jurul lui.

Încet, încet, cumpăna tremurătoare,nucul înalt şi răsfirat, brazii semeţi din depărtare, dealurile poleite sub lumina blândă a lunii, toate, pot deveni făpturi uriaşe sau pitici bărboşi, dintr-o lume atât de plăcut regăsită , a copilăriei…

 

Dar vai ! Nu ! Nu am puterea să mă las furat prea mult de vraja basmului, căci odată cu strigătul victorios, ca o goarnă pe câmpul de luptă, al cocoşului, reveria se destramă şi încep să simt cu putere, chemarea pătimaşă a tinereţii, dorinţa-i arzătoare de viaţă tumultuoasă. Strâng cu putere în mână mărul cules din iarbă şi sub apăsarea stăruitoare a degetelor, coaja îi pârâie iar miezul i se afundă. Şi totuşi… iar mă-nfioară, plină de tainice chemări, singurătatea nopţii.

Din ce în ce mai des, capu-mi se pleacă tot mai jos în iarbă, muşchii se relaxează iar mâinile mângâie încet, ca pe o iubită, vârfurile mătăsoase ale ierbii. Surâd, căci simt cum somnul mi se furişează- n gene. Adorm , iar zâmbetul imi alunecă uşor de pe buze, ca o picătură de rouă de pe marginea unei petale de floare.

Somnu-i aşa de dulce…Dorm uşor şi relaxat, somn odihnitor de tânăr fără griji, până ce stridentul cântat al cocoşilor îmi spune că nu va mai fi mult până ce răsăritul de ivoriu al zorilor, ivit de după creştetul dealurilor şi turnurile semeţe ale Castelului, va umple văile de o vrajă nouă, de astă dată luminoasă, mângâiată de razele soarelui şi înveselită de ciripitul zglobiu al păsărelelor pornite dis-de dimineaţă la joacă.

Doamne, ce bine-i acasă !

August, 1963

De acelasi autor: 

Puterea cuvantului

Maini de sora

Plange vremea

Imi esti

Imi esti de loreta toader

Îmi ești…

Autor: Loreta Toader

Îmi ești aproape, 
Și totuși…
Atât de departe,
Împărțim idei și vise,
În fiecare noapte,
Înălțăm doruri aprinse,
Și iubiri nepermise,
În flăcări, către astre
Ard sufletele noastre…
Îți sunt aproape,
Și totuși…
Atât de departe,
Gândul de tine,
Îmi măsoară pașii
În fiecare noapte.
Prin lacrimi de mărgean 
Așteptând iubirea ta 
Din șoapte,
Flori de iasomie 
Îmi zămbesc în geam…
Îmi ești…îți sunt…
Atât de aproape,
Si totuși…cât de departe…

De acelasi autor:

Fuga

Renaștere

Tu esti…eu,

Credinta poetului

Credinta poetului de Gabriel Ionescu

CREDINȚA POETULUI

Autor: Gabriel Ionescu

 

Poete, eu chiar cred că Visul fără tine ar muri,
De n-ai fi tu, ca zilnic, să-l hrănești
Și Universul poate chiar s-ar prăbuși,
De n-ai fi tu, Poete, să-l îmbogățești.

 

Mai cred, că Stelele pe cer, poate s-ar stinge,
De n-ai fi tu, pe rând, să le culegi,
Să faci din ele o cunună, să o dai cui plânge,
S-o dai Femeii, ei, Ispitei, dorul să îl legi.

 

Eu cred că toate florile, pe loc s-ar ofili,
De n-ai fi tu Poet, să le culegi,
Faci dig uitării, ba chiar Dorul știi al stăvili
Celor iubiți , să le rămână și speranțele, intregi.

 

Și toate astea la un loc, înseamnă Viață,
Căci tu descrii in vers și jale, dar și dor
Chiar Universul s-ar sfârși. Tu ii dai față,
Prin dulce vers și sigur, prin Umor. 

 

Poete, fără tine, cu siguranță visul, ar muri,

Căci slova ta e mângâiere, dar poate fi și armă,

Cine nu știe asta, citind se poate lămuri

Puterea versului, adună masele și bariere, sfarmă.

 

Menirea ta : Să dai visului viață.

Nu te-nbăta, cu laude deșarte,

Dacă ești bun. alții te-mping în față

Doar cititorul, la valori, cununile le-mparte.     

De acelasi autor: 

Puterea cuvantului

Maini de sora

Plange vremea

           

De ce inimă tu nu vrei să – mbatranesti?

de ce inima tu nu vrei sa imbatranesti de elena tudosa

De ce inimă tu nu vrei să – mbatranesti?

Autor: Elena Tudosa

Dureri, tristeți, ce-n inimă am strâns,
Azi nu mai vreau să port, m-am săturat,
Destul sufletul meu a fost străpuns,
De-atâta -nsingurare și nesecat oftat.

Îl simt prea vlăguit, ar vrea să evadeze,
Din umbra-nsingurarii care îl doboară,
Dar teama de eșec îl face să clacheze,
Ce pot să-i dau, să-l fac a fi fericit iară?

Un gând rebel mă -ndeamna să iubesc,
Iar altul mai stingher mă dojeneste rău,
Cum să aleg dar calea, pe care să pășesc,
Acum când doar prăpăd e în sufletul meu?

Ce greu e să alegi, când ceva te reține,
Și totuși vrei renaște ferice din iubire,
De-aproape te urmăresc,, clipele asasine”,
Ce-ți nimicesc speranța, dreptul la fericire.

Răpusă de dorința iubirii ne-mplinite,
Îmi sorb tăcerea care, mereu mă însoțește,
Cărare vrând să-mi fac prin clipele tăcute,
Mi-ascult gândul stingher care mă dojeneste,
Mă cert cu dorul care în gând mă învaleste,

Îmi pun în gând o – ntrebare din cele mai firești,
De ce inimă tu nu vrei să -mbatranesti?

De acelasi autor: 

Ce sunt poetii

Am s-arunc

Mi-e dor

Cautari

cautari de carmen pinte

Căutări

Autor: Carmen Pinte

Mi-am pierdut urma blajină a unui gând,
O caut și acum, pe boarea unui vânt,
Pe firul viu al apei de cleștar,
Își țese mal când tăceri veșnic tresar.

Mi-am pierdut urma desculță a unei priviri,
Pe cărări neumblate de iubiri,
O caut frenetic în abisul difuz al unei inimi,
Foșnet de sclipiri pe-a razelor lumini.

Au încolțit, pe aripi străvezii, oftând,
Mugurii verzi, cu iz de viață, radiind,
Explozii de iriși în zbor, în mii și mii de culori,
Petale cerșind boabe de rouă în zori,

Privirea-mi sărută lacrima și cerul,
Cu buze timide iși dezleagă misterul,
Tăcerile strigă, topind petalele-n zâmbet,
În urna iubirii respiră, cenușa arsă în suflet!

De acelasi autor: 

Rasfat

Vartej

Taceri

Condamnat ca sa iubesti,

condamnat ca sa iubesti de elena tudosa

Condamnat ca să iubești,
(răspuns)

Autor: Elena Tudosa

Remușcat colinzi prin minte,
Dup-o dragoste fierbinte,
Condamnat ca să iubești,
Porți păcatele lumești,
Cu dureri înfipte-adânc,
Și tăceri care te frâng,
Vrând un vis să împlinești,
Să simți viața c-o traiesti,
Dar te roade depărtarea,
Cum să poți găsi chemarea,
Când soarta îți e străină,
Fără ca să porți vreo vină,
Dezlegand, legând apusuri,
Cu nostalgie în visuri?!?
Între zări îndepărtate,
Gându–ți este cu dreptate,
Iar dorința ce te arde,
E-nvaluita-n mister,
Unde colțul de lup roade,
În sufletu-ti trist, stingher.

De acelasi autor: 

Ce sunt poetii

Am s-arunc

Mi-e dor

Promisiune

promisiune de aurelia oanca

PROMISIUNE

Autor . Aurelia Oancă

Din carul mare steaua mi-a promis
Că mă va duce-n universul mare,
Chiar şi acolo unde-i interzis
Şi veşnicia nu are hotare.

Acolo mi-a promis că voi găsi,
Steluţa care-i geamănă cu mine
Şi mersul ei nu mă va părăsi,
Atunci eu m-am gândit numai la tine.

Ce altă stea de sus ar mai putea
Să fie oare geamănă cu mine ?
Să strălucească chiar şi-n noaptea grea,
Cine-ar putea fi alta decât tine ?

Promisiunea stelei m-a făcut
S-aştept tăcută-n fiecare noapte
Şi liniştea din mine s-o ascult,
Aşa cum ascultam a tale şoapte.

Atunci am înţeles că stele sunt
Şi-aici pe Terra, chiar şi lângă mine,
Dar nu se văd, ascunse-s în cuvânt
Şi taina lor o ştim şi-o ţinem bine.

Cuvântu-i stea sau steaua e cuvânt
Iar universu-i tot ce mă-nconjoară,
E-n fir de iarbă, floare sau un cânt
E poate-n gândul care veşnic zboară !

De acelasi autor:

La poalele padurii

Steluta

Geometria sufletului

Ganduri, ganduri

ganduri, ganduri de aurelia oanca

GÂNDURI, GÂNDURI

Autor: Aurelia Oancă

Clepsidra-și cerne clipele tăcută
Ducând cu ele gânduri ce se frâng,
Făcând pe urma timpului volută
Din lacrimile ochilor ce plâng.

Se scutură petalele de vreme
Peste noianul anilor trecuți,
Prin gals de vânt încearcă să te cheme
Din amintiri pe care nu le uiți.

Și trandafirul adormit între vechi pagini,
Zâmbește parcă-n somnu-i lin, uitat
În cartea vremii care n-are margini
Și este cu mici stele presărat!

De acelasi autor:

La poalele padurii

Steluta

Geometria sufletului

Ploaia

ploaia de carmen pinte

Ploaia

Autor: Carmen Pinte 

Imi sprijin tampla
Pe-a serii liniste.
Adulmec o adiere pala
Cu parfum de ploaie!

Ma ploua cu vorbe marunte,
Ma mangaie,
Sunt soapte,
Invaluite-n noapte!

Ma ploua cu alte cuvinte
Ma imbraca in vise,
Adulmec o boare
Cu ganduri usoare!

Dansez in ploaia ce cade,
Cu vorbe si cuvinte,
Sufletul se-ascunde!
Ma ratacesc prin soapte…
Ma impiedic de ele!

Trezeste-te,
S-au ivit zorile!

De acelasi autor: 

Rondelul lunii Mai

Liniste ori nebunie !

Rastignire

Vremuri bune, vremuri rele

Vremuri bune, vremuri rele de Mihaela CD PICTURA Mircea Rustiuc

Vremuri bune, vremuri  rele 

Autor: Mihaela CD

Pictura : Mircea Rustiuc

 

Vremuri bune, vremuri  rele

Ati venit  si iute -ati si trecut

Si prin vanturi purtate alene

Ati zburat usor sau ati zacut

 

Vremuri bune, vremuri  rele

Rand pe rand v-am degustat

Si-uneori in clipele mai grele

De tristete si de dor,am oftat

 

Vremuri bune, vremuri  rele

Iata ca , ajuns-am la socotit

Voi  toate  sunteti  ale  mele

Si  cu versuri v-am  rasplatit.

 

De acelasi autor: 

Iubire astrala 

Tineretea vietii de adult

Mireasa din fotografie …

 

Din aceeasi colaborare:

Autor: Mihaela CD

Pictura: Mircea Rustiuc

Romanta de la miezul noptii    

Te chem din nou iubire…

Vegheaza Doamne

 

Asa e viata

asa e viata de elena tudosa

Așa e viața,

Autor : Elena Tudosa

Stau de vorbă eu cu mine,
Pe muchia unei creste,
Când n-am zilele senine,
Și viața-i asa cum este.

Încercând să prind putere,
Și ca pasarea să zbor,
Mă desprind de-a mea tăcere,
De tristeți care mă dor,

Și mă lupt cu a mea forță,
Ca un mugur să -nfloresc,
Și arzând precum o torță,
Reîncep să mi-o trăiesc,

Și mă chinui s-o-nteleg,
Purtând o continuă luptă,
Nu pot taina să – i dezleg,
Căci așa a fost ursita,

Mai cu soare, mai cu nori,
Și cu doruri care dor,
Cu furtuni ce ma doboară
Viata nu-i deloc ușoară.

Zilele pe rând se trec,
Se deapănă ca un ghem,
Viața asta mi-o petrec,
Gânditoare și mă tem,

Că -ntr-o zi se va sfârși,
Și-oi pleca în cerul sfânt,
Făr’măcar s-o pot trăi,
Fericită pe pământ.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Ma lasi iubite?

Rasfat

rasfat de carmen pinte

Răsfăţ

Autor: Carmen Pinte

Mi-ai mângâiat privirea, 
Cu adieri de vânt, 
În palme de cuvinte, 
La umbra unui gând,
Zugrăvită în culori, 
Cu penel de flori…
Iubirea! 
La fiecare clipire, 
O pală de vânt, 
Freamătă simfonia, 
Unui anotimp, 
Simfonia toamnei, 
Note din miezul zilei, 
Cu gingășii de frunze,
Foșnetul clipei, 
Ecou tivit, solfegiile unei muze. ..
La fiecare tremur, 
Pe coama unui vânt, 
Răsare câte-murmur, 
Șoaptă amorțită-n gând…
Fire de lacrimi își țes, 
Prin perdeaua unor săruturi dulci, 
Chipul brăzdat ades, 
Cu rafale de adieri reci. 
………………………………….
Mi-ai brodat privirea,
Cu fire de ploaie argintii, 
În amurguri târzii, 
Fuioare de șoapte, 
Fâșii în noapte…
Fericirea!

De acelasi autor: 

Rondelul lunii Mai

Liniste ori nebunie !

Rastignire

Ganduri

Ganduri de Loreta Toader

Gânduri,

Autor: Loreta Toader

Uneori mi-e teamă de ziua în care florile nu vor mai zâmbi, sau poate de stelele ce nu vor straluci…mi-e teamă de firul ierbii verde crud, ce nu va mai răsări și de foșnetul vântului ce nu-l voi auzi…mi-e teamă de rîul ce-și va pierde clipocitul vesel și de bradul ce-și va pierde din semeția lui verde….mi-e teamă de ploaia ce va uita sa plângă, și de fulgul de nea ce nu va ști să mai ningă…mi-e teamă de soarele ce nu va mai fi și de curcubeul cerului ce-și va pierde culorile, într-o zi…mi-e teamă de tine si de ziua în care nu voi putea să-ți ating sufletul cu iubirea mea…mi-e teamă de clipa în care va plânge dragostea din inima mea…mi-e teamă de mine și de tot ce simt, mi-e teamă de visul ce vreau sa-l alint, mi-e teamă…mi-e teamă de tot și de toate, mi-e teamă de timpul ce se pierde în noapte…
Doar ganduri…

De acelasi autor: 

Maestrul

Germinare

Scrisoarea unui sarut

Ce? Nu inteleg!

Ce nu inteleg! de violeta butnariu

Ce? Nu inteleg!

Autor:  Violeta Butnariu

Nu inteleg noaptea…
Diva între visari..
Cu scara ce la stele urca 
Și fără de asteptari 
Ce nu inteleg…..
Nu inteleg iubirea…
Cu zbatere ca vălurile-n mal 
Ca sa-i ascult menirea 
Fără nimic fatal. 
Ce? Nu inteleg…
Nu inteleg sensul valorii 
Cand ma privesc în oglindă 
Dar când sufletul zâmbește candorii 
Ma dezrobesc lucidă…
Oare..ce nu inteleg?

De acelasi autor: 

Zambetului meu

Mijloc de aprilie

Pasiti incet!

 

A fost

a fost de loreta toader

A fost

Autor: Loreta Toader

A fost o vreme când gândeam la tine,
O vreme când nu mai știam de mine,
Când mintea refuza să înțeleagă,
A dorului…pătrunsă vrajă.

A fost o vreme în care te-am iubit,
În care tu nu ai vrut să simți și m-am oprit,
Și-n care nu ai vrut să fii și nu ai fost,
Iubitul meu, și acum nu are nici un rost.

A fost o vreme când tainic te visam,
Și te chemam în fiecare noapte,
Să -mi fii alături, să mă ții în brațe,
Și să mă îmbeți cu ale tale șoapte.

A fost o vreme când am vrut să simt,
Căldura sufletului pân’la nesfârșit,
Când fruntea-mi pe pieptul tau voiam s-ating,
Și când iubirea-ți aș fi vrut s-o strig.

A fost o vreme când în ochi eu te-am privit,
Și am căutat în ei liniștea, din infinit,
Când aș fi vrut să mă adâncesc în ei,
Și să simt parfumul florilor de tei.

A fost o vreme când eu ,am crezut,
Că aș putea avea un loc, în al tau suflet,
Că aș putea simți tăcerea sufletului meu,
Chinuit si sătul de atâta umblet…

A fost o vreme când am căutat,
Am căutat în lună și în soare,
În sufletul meu, plin de culoare,
Dar…n-am găsit decat o șoaptă din izvoare.

A fost o vreme când am privit
În marea de smarald cu valuri de mărgăritar,
O vreme când iubirea o spuneam în șoapte,
Dar ai plecat, și ai lăsat-o în noapte.

A fost o vreme cand eu am crezut în mine,
Și am crezut că simți aceea iubire, pentru tine,
Dar tot ce-a fost s-a spulberat, și dorurile mele
S-au transformat în lacrimi, și în praf de stele .

A fost … și va mai fi o vreme…
Când totul va fi scris într-o poveste,
Când sufletu-mi s-a dus într-un trecut,
De mult uitat și… dispărut.

De acelasi autor: 

Maestrul

Germinare

Scrisoarea unui sarut

Vers de dor!

vers de dor de Teodora dumitru

Vers de dor !

Autor: Teodora Dumitru 

Bate soarele-n fereastră, 
Cerul n-are pic de nor ,
Prind cu degetele-o rază ,
Scriu cu ea un vers de dor !

Şi-l trimit departe-n lume ,
Pe un fir de vânt zglobiu,
Lângă el pun gânduri bune ,
Poate-ajung într-un târziu !

Că atat de tare, doare ,
Dorul de ai tăi plecați, 
Departe ,în lumea mare …
De părinți, surori ,de frați !

Şi atât te răscoleşte ,
Şi te freamătă cum vrea ,
Simți cum inima-ți topește , 
Lacrimi ,izvorînd din ea !

Îți faci sufletul scrisoare , 
Scrii pe el un vers de dor ,
Şi pe razele de soare,
Īl trimiți prin lume-n zbor !

Lângă ai tai ,cei dragi , să fie ,
Ca să-i mângâie mereu,
Pază bună să le fie,
Atunci când le e mai greu !

Rugăciunea de părinte, 
Să le fie apărare, 
Şi cand dorul îi pătrunde ,
Gândul bun să-i înconjoare!

Pe-o rază caldă de Soare ,
Sau pe firul lin de vânt, 
Pleacă gându-n lumea mare,
Pe un vers de dor , plutind !!!

De acelasi autor: 

Eu n-am aripi…

Plange primavara

Lacrima de dor

Privirea

privirea de elena tudosa

Privirea,

Autor : Elena Tudosa

Îmi agăț privirea în cornul de lună,
Și te-aștept stea de-argint tăcută,
‘N noaptea asta albastră și mută,
Să mă pierd în cer cu tine de mână.

Legănata privirea te va urmări,
Și va sta ascunsă-n umbră de nori,
Îndrăgostită, dornică de a te iubi,
Voi sfârși în fine cu amarnicul dor.

Prin bezna feerica a nopții reci,
Pitita după vălul sidefat de stele,
Pe furiș te voi opri să nu treci,
Fără să guști sărutul buzelor mele.

Privirea te caută neobosita în absolut,
Răpusă de dor zace în lanțuri fericirea,
Arzând de dorința unui ultim sărut,
Te voi căuta în toată nemărginirea.

În delir vreau să renaștem iubirea,
În verdele smarald al ochilor tăi,
Vreau să-mi înec încă o dată privirea,
Și de drag să mă pierd cu totul în ei,

Astă noapte prea dulce mi-e amintirea!

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Ma lasi iubite?

Noapte de mai

Noapte de mai de loreta toader

Noapte de mai,

Autor: Loreta Toader

Mi-e sufletul o noapte,
Intunecata, fara stele,
Visele-mi sunt uitate
Pierdute printre ele…

Gandul meu odata,
Senin si inflorit,
E acum rece, nepatruns
Si inecat in plans…

Mi-e inima un sloi
De gheata-n valvataia
Focului, ce azi se stinge
In visul care plange…

Nici noaptea , nu e noapte,
Nici visul … nu e vis,
Eu voi pleca spre zari albastre
Asa cum am promis …

De acelasi autor:

Fuga

Renaștere

Tu esti…eu,

Cand voi pleca …

Cand voi pleca de Mihaela CD

Cand voi pleca …

Autor: Mihaela CD

 

Cand voi pleca eu voi lasa in urma

Versuri cu sentimente  parfumate

Si-l veti  alege pe cel scris  in urma

Pastrand  inca  miresme  aromate  

 

C-am adunat in pana-mi  scriitura

Ropote  de simtaminte vii si trairi

Si-atunci cand va sa-mi vie viitura

Eu am sa las doar rime  mosteniri

 

Cand voi pleca , ramane-va  o jale

Ca nu veti sti  pe ce cai am s-apuc

Nimic  n-o sa-mi  mai stea  in cale

Si am s-o iau in nemurire de nauc.

 

De acelasi autor: 

Romanta de la miezul noptii    

Stop pe autostrada  imbatranirii  

Scara catre cer

Nu ma uita

nu ma uita de aurelia oanca

NU MĂ UITA

Autor : Aurelia Oancă

Gingașă floare de nu mă uita,
Ce-ai adunat din roua dimineții
Culoarea tandră din petala ta
Și ești mereu pe filă când poeții,

Un cântec sau romanțe zămislesc,
În strofele stropite cu iubire
Și puse-n notele ce-n drum pornesc
Spre cuibul unde este fericire.

Pe chipul tău și-a pus un zâmbet vara
Cei ce te văd îngână și zâmbesc
În suflete-și trezesc din somn vioara
Și-și amintesc de-un magic „Te iubesc!”

Și eu am adunat azi pentru tine
Gingașe flori ce-ți cer cu ochii lor
Să nu mă uiți și că te vreau cu mine,
În suflet să-ți rămână al meu dor

 

De acelasi autor:

La poalele padurii

Steluta

Geometria sufletului

Ard

ard de loreta toader

Ard,

Autor: Loreta Toader

Mai știi… am lăsat acea iarnă 
Să se aștearnă în sufletul tău
Peste ochii mei obosiți ard albastru
Mocnindu-mi iubirea înăbușită

Tu mi-ai fost ca întotdeauna 
Cu mii de anotimpuri în urmă
Prin verdele crud al pustiului
Ninsese alb, a pace peste tine

Am încercat să înfrunt primăvara 
Atunci când tu o ascundeai prin vise
Amurgul înflăcărat lasă loc nopții 
Și lacrimilor, indecise și triste

Mirosea a salcâm prin frigul brumat
Amintiri ucigașe prin vântul turbat 
Mă simt ca un fluture în zbor spre înalt
Iubind pentru prima și ultima dat’

Arde cerul prăbușindu-se peste noapte
Umbrele tăifăsuiau șoptit despre noi
Ți-am uitat zâmbetul, îmbrățisările toate
Și lacrimile înflorite albastru în ploi

Am sângerat încercând să m-apropii
În imensitatea nopții erai osândit
Într-o iarnă așternută în sufletul tău
Și pe ochii mei plânși, triști și obosiți

Ard în albastru împreună cu cerul 
Gândurile-mi țipă alergând pe pământ 
Privesc undeva peste frunze ce mor
Tânguindu-și Doina trimisă de vânt

O Doină ca un bocet mistuită de dor
În lumina de gheață focuri stingând
Eu uit să mai ard și uit să mai mor
Prin mii anotimpuri tu în urmă rămânând

De acelasi autor: 

Maestrul

Germinare

Scrisoarea unui sarut

Pasii gandului

pasii gandului de aurelia oanca

PAȘII GÂNDULUI

Autor: Aurelia Oancă

Când pașii gândului străbat poteci de vreme
Și-și lasă urma în nisipul prins
Într-o clepsidră unde par să cheme
Secundele ce încă nu s-au stins.

Îmi las fuiorul timpului să toarcă
Din fir de aur aruncat în zări,
Mărgăritare din doi ochi să stoarcă
Apoi să le transforme-n stinse mări.

În amintiri poteci să se croiască
Din fumul clipelor ascunse în ceasornic,
Ca din ticăitul lui să crească
O pasăre care în zborul dornic

De libertate și de bucurie
Să prindă-n aripi penele de timp,
Ce vor purta poeme pe hârtie
Și vor străbate timp în anotimp!

 

De acelasi autor: 

Raiul nostru

Plange si cerul

Romanta-n devenire

Am adunat

am adunat de loreta toader

Am adunat,

Autor: Loreta Toader

Am adunat culori în suflet,
Ascund în ele-un sentiment,
Sunt zorii dimineți-n care,
Dansez, cânt și …iubesc.

Am adunat și visele din stele,
Cunună mi-am făcut din ele,
Și-n noaptea tainică, albastră ,
Brodez zâmbind povestea noastră.

Din soare am luat doar o rază,
Pe fruntea mea am așezat-o,
Să-mi lumineze- n anotimp,
Iubirea inimii ce-o dărui și o simt !

De acelasi autor: 

Maestrul

Germinare

Scrisoarea unui sarut

Tacerea

TACEREA de Violeta Butnariu

TĂCEREA 

Autor:  Violeta Butnariu 

Prelungile tăceri
Au brazdă cicatrice
În albastrul nopții. 
Zâmbetul candid
A trecut timid
Si s-a supus sorții.

Infirmitatea sentimentelor 
Schioapata surda 
Rătăcind în flori de salcam 
Soaptele apoteozelor 
Musca gura flamandă 
Pe iubire stăpân

Catifeaua cerului 
E spartă de stele reci 
Aruncate cu mâna sublimului 
Armonia misterului 
Mi se cuibareste-n teci 
De gânduri ale destinului

De acelasi autor: 

Zambetului meu

Femeie din varful unui munte

Pasiti incet!

 

Mi-as pune o rază de soare

mi-as pune o raza de soare de teodora dumitru

Mi-aş pune o rază de soare

 Autor: Teodora Dumitru

Mi-aş pune o rază ,blândă, de soare,
În buzunarul de lângă piept ,
Să-mi țină- n lumină a vieții cărare
Şi clipa bună pe care-o aştept !

Mi-aş pune în păr o stea de pe cer,
Sau poate una , din Carul Mare ,
Să-mi lumineze drumul stingher,
Cu sclipirea ei fermecătoare!

Un colț de lună mi-aş pune colier,
În jurul gâtului să l port , mereu ,
Să- mi dea puterea şi curajul să sper ,
Atunci când drumul vieții e greu !

Un petec de cer , albastru ,senin ,
Mi-aş pune pe umeri ,ușor ,
Să-mi lumineze anii ce vin ,
În lumea asta, cât sunt călător!

Mi-aş pune întreg universul în palmă ,
Să-mpart bucuria vieții-ntr-un fel ,
Sunt bob de nisip care de teamă ,
Să nu-l ia vântul se-agață de el !

Mi-aş pune tot ce visez ,într-o
ramă,
Ca peste ani , la ea să privesc ,
Visul frumos din gânduri mi-e hrană,
Eu, fără ele, nu pot să trăiesc!

De acelasi autor:

Coboara luna Mai

La umbra ta …

Dor de tine …

Am

Am de loreta toader

Am,

Autor: Loreta Toader

Am atâtea flori în suflet, adunate din furtuni,
Pas cu pas, clipă de clipă, împletite în cununi
Prima a fost o gladiolă, transformată în gondolă,
Valul vieții unduind, mi-a adus în dar un crin.

Albul sideral și pur, inima mi-a parfumat
În al cerului azur, sufletul a lăcrimat.
Am atât de multe stele și atât de multe ploi,
Ce mi-au înflorit în zorii, visului uitat din noi…

Boabe de mărgăritar adunat-am azi cu doruri,
Și am transformat în salbă , o iubire din ecouri
Am atatea flori în suflet adunate din furtuni
Pe a zborului aripă simt lumina din străbuni!

 

De acelasi autor: 

Maestrul

Germinare

Scrisoarea unui sarut

Eu

eu de loreta toader

Eu…

Autor: Loreta Toader

Merg printre oameni, neobservat,
Urc și cobor într-un timp imaginat,
Îmi întâlnesc gândul plin de iluzii,
Încerc să citesc printre stări și confuzii.

Alerg împiedicându-mă în cuvinte și lacrimi,
Sufletul îmi este cuprins de patimi,
Neliniștea timpului mă înconjoară,
Între noapte și zi teama mă împresoară ,

Îmi caut pașii pierduți pe pământ,
Urme impregnate purtate de vânt,
Lacrimi de ploaie acoperă abstract,
Imaginea unui EU, în timpul uitat

Încerc să citesc printre stări și confuzii
Îmi întâlnesc gândul plin de iluzii
Urc și cobor într-un timp imaginat
Mergând printre oameni, neobservat.

De acelasi autor: 

Maestrul

Germinare

Scrisoarea unui sarut

Concert nesfarsit

concert nesfarsit de aurelia oanca

CONCERTUL NESFÂRȘIT

Autor : Aurelia Oancă

În suflet am ascuns o simfonie
Compusă pentru două dulci viori,
Ce vor cânta a serii armonie,
Din game line desenate-n nori.

Când uvertura va deschide-n noapte
Cu tonuri blânde strecurate-n noi,
O arie compusă din vii șoapte
Ce vor transmite lumii că-s doar doi

Iubiți ce-au coborât din altă lume
Ascunsă de privirile-omenești
Și ocrotită de murdare glume,
Făcute despre doruri pământești.

Un contrabas trezit din letargie,
Cu glasul răgușit și speriat,
A spart concertul în bucăți o mie
Și ne-a trezit din vise disperat.

Spre lună și-a-ndreptat apoi arcușul,
Aceasta l-a privit și dojenit,
Noi printre stele ne-am făcut culcușul
Și-am dus cu noi concertul nesfârșit !

 

De acelasi autor:

La poalele padurii

Steluta

Geometria sufletului

Te-am ratacit

te-am ratacit de elena tudosa

Te-am rătăcit,

Autor : Elena Tudosa

Te-am rătăcit printre gândurile mele,
Ce sprijină tâmpla incaruntita de vreme,
Te caut când zilele îmi sunt triste și grele,
Din amintiri doar, inima poate iar să te cheme.

Te-am rătăcit undeva în adâncul sufletului trist,
Acolo te simt când mă doboară valurile vieții,
Mi-a rămas de la tine darul scump, pentru care exist,
Ce îmi dă curaj, când deschid ochii în zorii dimineții.

Te-am rătăcit printre lucruri simple și cuvinte,
Când le ating cu ele încerc să mă sfătuiesc în gând,
Mi te simt aproape doar prin aducerile aminte,
Însă cer de lacrime curg când doruri m-ajung.

Te-am rătăcit ești peste tot, dar totuși nicăieri,
Când te caut că am atâta nevoie de tine,
Te regăsesc numai în amintirile de ieri,
Dar ce singură sunt, și cât de străină pe lume!

Te-am rătăcit în toate lucrurile firești,
Când le( văd) privesc, tu apari în fața mea,
Mă amăgesc, dar mi-au înghețat visele,
De când iubite te-ai dus și nu mai ești,

Te-am rătăcit dragul meu oare tu vezi,
Cât de sumbra îmi este azi viața, mea,
Te-am rătăcit printre gânduri și încă mai crez,
Că -ntr-o zi acasă la noi te vei înturna.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Ma lasi iubite?

Iubire tarzie

iubire tarzie de aurelia oanca

IUBIRE TÂRZIE

Autor: Aurelia Oancă

De ce nu-mi vii iubirea mea târzie?
De ce te-ascunzi în umbra unui nor?
Din călimara vieții-n poezie
Să așezăm cuvintele de dor.

Cu pana sfântă ce așează rânduri
Pe coala albă-a sufletului meu,
Voi scrie pentru tine scumpe gânduri
Ce vor străbate-n taină drumul greu,

Și vor ajunge prin păduri de stele
La casa ta, la cuibul bine pus
În buzunarul vieții și din ele
Vor înșira cuvintele ce-au spus

Să nu te-aștept, să vin chiar eu la tine
Și-n taina nopții visele să-ți fur,
Să mă îmbrac cu ele și din mine
Să-ți dau iubirea, să nu mai îndur!

De acelasi autor:

La poalele padurii

Steluta

Geometria sufletului

 

Daca ar fi…

daca ar fi de loreta toader

Dacă ar fi…

AUTOR – Loreta Toader 
PICTURĂ – Alexandru Darida

Dacă ar fi să-mi dai ceva, dă-mi Doamne o primăvară
Să-mi văd gândul a zbura și iarba cum îmi răsară
S-ascult cântul cucului prin codrul verde de brad
Și roua pământului ce-mi sărut-al casei prag…

Dacă ar fi să-mi dai ceva, dă-mi Doamne din vara ta
Dă-mi și flori dă-mi și senin, dă-mi și fluturii divini
Ce se-nalță-n al lor zbor iubind doar o zi și mor
Dă-mi și lună dă-mi și stele și dă-mi taina vieții mele…

Dacă ar fi să-mi dai ceva, să-mi dai Doamne înc-o toamnă
Să las ploaia să îmi spele suflet de păcate grele
S-aud murmur de izvor și codrul șoptind: mi-e dor
Să mă-nvălui în apus peste curcubeu mai sus…

Dacă ar fi să-mi dai ceva, dă-mi Doamne și iarna ta
Las-o peste mine toată să mă ningă și mă scapă
De durerea unui dor și de visele ce-mi mor
Să-mi culc sufletul în alb peste-al inimii plâns d’alb…

Și de-ar fi să-mi dai ceva, dă-mi Doamne un anotimp
Unde-mi pot scrie povestea timpului de peste timp
Și dă-mi Doamne ce știi Tu din ce-i greu sau din ce-i bun
Dă-mi atât cât TU consideri, nuferi albi s-așez pe drum…

Dacă ar fi să-mi dai ceva 
Dă-mi Doamne iertarea Ta!

 

De acelasi autor: 

Maestrul

Germinare

Scrisoarea unui sarut

Rapsodia serii

rapsodia serii de aurelia oanca

RAPSODIA SERII…

Autor: Aurelia Oancă

Pe câmpul înverzit al vieții mele
Am presărat sărutul de iubire
Și printre margarete și lalele
Am pus câte-un boboc de fericire.

Cu pașii mei am alintat în rouă
Și iarba care-mi mângâia piciorul,
Apoi din nori am adunat când plouă
Apa celestă ce-mi umplea ulciorul.

Din el să-ți dau să bei când vei ajunge
Din depărtări de zare alergând,
Și inima să-ți cânte, să alunge,
Mâhnirea adunat-acum în gând.

Pe ramuri am s-așez minuni în floare,
Din rodul lor esența tu s-o iei,
S-o prinzi în plete vântului, să zboare,
Peste-nălțimi de munți și peste văi.

Ca rapsodia serii să ne-ncânte
Pe note sfinte ce-au cules mister,
Din univers, din suflet și să cânte,
Viorile ce-s duse în eter !

De acelasi autor: 

La poalele padurii

Oda eroilor

Trupul tarii

Ratacit prin vise

ratacit prin vise de aurelia oanca

RĂTĂCIT PRIN VISE

Autor : Aurelia Oancă

M-am rătăcit prin vise
În noaptea mea de dor
Și-n gânduri ce-s ucise
Pe-al vieții trist covor.

Cu aripa deschisă
Urmez un zbor nebun,
Spre zarea largă-ntinsă,
Din stele eu s-adun,

Sclipiri de noi luceferi,
Pe gene să-i așez,
Privindu-i cu ochi teferi
Apoi să te visez.

Dar doamna nopții, Luna,
Trimite-n raza ei,
Cum face-ntotdeauna
Căci lumii e temei,

Un sfat ce se strecoară
Prin nori, prin colb ceresc,
Apoi pe val coboară
Cuvinte dragi ce cresc

Și se lovesc de maluri,
Și plâng cum plâng și eu,
Apoi se sparg în valuri
Și-n magic curcubeu !

 

De acelasi autor: 

La poalele padurii

Oda eroilor

Trupul tarii

Regrete

regrete de loreta toader

Regrete

Autor: Loreta Toader

Se scurge viața în secunde
Renaște iar un alt trecut
Printre regretele din umbre
Ce azi își cer al lor tribut

Îngenunchez cu suflet greu
Cerșind în lacrimi îndurarea 
În viață fost-am Prometeu
Acum aștept din cer iertarea

Clepsidra îmi mai dă răgaz 
Și timpul încă se mai scurge
O lacrimă târzie pe obraz
Mi-alină sufletul ce frige

Îmi este crucea tot mai grea
Sunt doar un rătăcit pe cale
Un munte de iertare-aș vrea
Și a Domnului binecuvântare

De acelasi autor: 

Maestrul

Germinare

Scrisoarea unui sarut

Sarutul ierbii

sarutul ierbii de aurelia oanca

SĂRUTUL IERBII

Autor: Aurelia Oancă

Prin roua dimineții caut stele
Căzute de pe cerul nopții-n zori,
Crezând că te voi regăsi în ele,
Dar iarba rece-mi dă adânci fiori.

Durerea ei când pașii mei o calcă
Se urcă-ncet spre sufletul rănit,
Apoi cu sărutarea-i rece parcă
Se naște-n suflet noul răsărit.

Dar ea mă iartă și-mi aduce daruri
Ascunse în petalele de flori,
Care pe câmpul dimineții-s staruri
Ce te învață cum să nu mai mori!

De acelasi autor: 

La poalele padurii

Oda eroilor

Trupul tarii

 

 

Ce sunt poetii

ce sunt poetii de elena tudosa

Ce sunt poeții?

Autor: Elena Tudosa

V-ați întrebat oare vreodată,
Poeții ce-ar putea fi,
Intr-o lume agitata,
Lipsită de bucurii?

Ei sunt glasuri ne-nfricate,
Mângâieri fără sfârșit,
Între-atâta nedreptate,
Răspândită pe pământ.

Cei ce se întreabă-n glumă,
Un poet ce-ar putea fi…,
Ei,sunt și dansi-un pumn de huma,
Într-un colț de cimitir.

Intr-o lume prea săracă,
Scotocind a sale gânduri,
Un poet nu o să tacă,
Va scrie durerea-n rânduri.

Un poet de nu ar strânge
Durerile toate-n vers,
Toate împrejur s-ar stinge,
Am avea sufletul șters,

Dacă și-ar uita menirea,
Pentru care s-au născut,
Mult prea trista omenirea,
Ar veciui pe pământ,

Poeții sint precum spun unii,
Visători pe scena lumii,
Luptători, mari patrioți,
Incomozi în viata celor hoți,

Căci urăsc ura, minciuna,
Ei sunt alinul și lumina,
Sunt tot ce este frumos,
Punte a vieții peste ani,
Fără glasul lor duios,
Am fi cu mult mai sărmani.

De acelasi autor: 

Inima iubirii noastre

Te chem

Eu si el

Taceri

taceri de aurelia oanca

TĂCERI

Autor: Aurelia Oancă.
Pictură: Carmen Coca

Printre ramuri înflorite
Trece timpul la plimbare,
Prin ferestre zăbrelite
Se strecoară o-ntrebare.

Cum poți timpule străbate
Drumuri care nu se văd?
Și cărări îndepărtate,
Și în bine, și-n prăpăd?

În tăcerile albastre
Am ascuns răspunsuri clare,
De le cauți, flori în glastre
Vor fi pentru fiecare!

 

De acelasi autor: 

La poalele padurii

Steluta

9 Mai 1877

Femeie-destin

femeie destin de carolina baldea

FEMEIE-DESTIN

Autor: Carolina Baldea

Femeie-nlănțuită în propriul destin,
Verigă de viață între două vieți,
Tu ieri ai primit-o dar mâine-o s-o dai,
Un lanț nesfârşit sângerând în peceți!

Mugureşte minunea în pântecul tău,
Cu râs cristalin, cu plâns, cu lumină,
Palma ta caldă primeşte şi-împarte,
Apără, ceartă, mângâie şi-alină!

Pieptul ți-e cuib iar ochiul cărare,
Odihna pierdută la poarta menirii,
Gândul pătrunde tainele-ascunse,
Fărâmă de viață pe calea-împlinirii!

Mereu femeie, răstignită-n destin,
Din puținul cerut, mai deloc-ul primit,
Te-au ajuns pe cale, te-au lăsat în urmă
Multe dintre-acele ce ți le-ai dorit…!

De acelasi autor: 

A fost un vis…?

Dulci stele albastre

dulci stele albastre de aurelia oanca

DULCI STELE ALBASTRE

Autor : Aurelia Oancă

Din colbul vieții voi zidi palate
În care voi așterne bucurii
Și-o perlă voi culege din înalte
Trăiri și voi trimite lumii vii,

Poemele de dor ce-s risipite
De astrul nopții tandru peste noi,
Apoi cu miez de rouă sunt stropite
Sau cu miracol prins în calde ploi.

Din fir de aur zorii îi voi țese
Și peste lume îi voi arunca ușor,
Pe iarba verde, vieții fi-vor mese
Imense pe covorul plin de dor.

Iar florile vor fi nuntași de seamă,
Și la unirea inimilor noastre
Chiar arborii vor fi tată și mamă,
Iar ochii noștri, dulci stele albastre.

Și preot ne va fi măritul soare
Iar luna va fi nașă pentru noi,
Eu, am să fiu cea mai frumoasă floare,
Tu, trandafirul care-a prins altoi.

Așa noi vom păși în primăvară
Și lumii să-i vestim că s-a-nnoit
Toată natura și iubirea iară
Peste tot ce-a fost de ierni dosit !

 

De acelasi autor: 

La poalele padurii

Steluta

9 Mai 1877

Am s-arunc

am s-arunc de elena tudosa

Am s-arunc,

Autor : Elena Tudosa

Am s-arunc cenușa trecutului,
Pe adierea unui vânt de seară,
În mare, în adâncul abisului,
Ca un tribut din viața mea amară.

Am să m-agăț de al Speranței fir,
Deși știu, că și speranța uneori,
Doar dezamăgire dăruiește și respiri,
Aceeași durere, tristețe și dor.

Am sa încerc să-mi fac o cărare
În suflet, și pe ea să mă odihnesc,
Nădăjduind că o rază de soare,
Mi-o va lumina, fericirea s-o întâlnesc.

Am să m-ascund, voi îmbrățișa tăcerea,
Sperând că liniștea mi-o voi găsi,
Am s-arunc din mine toata durerea,
Ce mă chinuie în fiecare noapte și zi.

Singurătatea și nefericirea ce mă rod,
Tristețea ce mi-e cel mai cumplit calvar,
Vreau să le-arunc, nu mai pot să le sorb,
Dintr-a destinului nemăsurat pahar amar.

Azi am s-arunc pentru totdeauna,
A trecutului umbră ce mă răpune,
As vrea să aflu unde pot găsi urma,
Fericirii, ce se ascunde de mine.

Am s-arunc totul, dar unde-i fericirea,
Îmi poate oare cineva astazi spune?

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Ma lasi iubite?

Din trandafiri

din trandafiri de aurelia oanca

DIN TRANDAFIRI

Autor: Aurelia Oancă
Pictură: Ion Șerban

Din trandafiri ți-am modelat făptura
De roză visătoare, mândră stea,
Cu pașii tăi ce trec prin iarba moale,
Prin roua ei venind în calea mea.

Parfumul tău răsfrânt între cuvinte
Ce-s din petale dulci de trandafir,
Mă-mbată și mă cheamă-n fapt de seară
Să beau nectarul dintr-un sfânt potir.

Îmbrățișați să trecem peste toate
Și să uităm de spinii care stau
De pavăză pe trupul lor ca omul
Să nu distrugă darul ce îl au.

Iubita mea din veșnicii trecute
Ai apărut acum în calea mea
Să-mi luminezi privirea și clepsidra
S-o-ntorc ca tinerețea să mi-o dea!

 

De acelasi autor: 

La poalele padurii

Steluta

Meditatie

Catedrala la piept stransa

catedrala la piept stransa de mircea trifu (2)

Catedrală la piept strânsă

Autor: Mircea Trifu

Sunt un Norocos, în viață, blestemată dimineață
Și orice apus din mine, astăzi mă sfințesc strămoșii,
În icoane mă cocoață, ca un bulgăre de gheață
Ce îl rastignesti pe cruce și-l plătești cu ouă roșii.

Tu Nerăbdatoare încă, rabdă-n taina ta adâncă
Căci în versurile sale te-a bătut de mult în cuie,
Ea n-aude că-i de stâncă, rece, palidă poruncă,
Iar tu Pulbere de fată ai s-ajungi a ei statuie.

Fac din picături de sânge, însetatului i-ajunge
Să ridice-o catedrală cu băncuțe ca la școală,
Unde răul ce te-atinge stă în inimă și-ți plânge,
Că-i boier, ori coate goale… picătură de cerneală.

Singura carte ce-i scrisă cu parfumul de caisă
E ținută-ntr-o icoană cu o toartă, parcă-i cană
De ești dună de nisip, însetată poartă-nchisă ,
Tu apleacă-te și soarbe șI se mai alină-o rană.

Cerul intră pe fereastră, mamă noastră-i poezie,
De la florile ce-ai strâns câte lacrimi sunt deajuns
Să apună-o galaxie, niciun Dumnezeu nu știe
Când te faci că nu există tot imensul ce s-a stins.

Lupii mei ca un baltag lenevesc pe pragul meu,
Eu cu focul tău Femeie ne căznim ca soba stinsă,
C-o scânteie-i tare greu poate și lui Dumnezeu,
Când te ridicăm pe coală Galaxie-n noapte,-aprinsă.

De acelasi autor: 

Un pescar nebun de viu

Radacina de maslin

Suflet si trup

 

Binele din inima 

 

Binele din inima de mihaela cd

Binele din inima  

Autor: Mihaela CD

 

Inima, ce mult eu  te-am rasfatat

Si-n versuri  de aur  te-am purtat

Iar cand te-ai lovit de nedreptate

De tristete, ai refuzat  a mai bate

 

In lume de poveste te-am leganat

Si-n  binele ce am crezut ca-i  zeu

Si  raul  cel intalnit te-a darapanat

Desi , avea alura unui  biet  alizeu

 

Si te intrebi inima de-i o minciuna

Vorba: ” bine faci , bine  primesti”

Ca-n lumea cea perfida si nebuna

Pe hain n-ai cum sa-l multumesti!

 

De acelasi autor: 

Romanta de la miezul noptii    

Rapsodia inimii cu doruri  

Nemuritoarele  slagare  de iubire

 

Flori de camp

flori de camp de aurelia oanca

FLORI DE CÂMP

Autor: Aurelia Oancă

Din flori de câmp am să-mpletesc
Cununa fericirii
Și în petale-am să lipesc
Cuvintele iubirii.

Cicoarea o voi pune-n ochii
Albaștri precum cerul,
Iar din trifoi voi face rochii
Să întregesc misterul.

Pe buze voi așterne maci
Cu sărutări suave,
Să îți vorbească-ncet când taci
În contemplări mai grave.

Iar gălbenelele de stea
Vor picura pe gene
Și-n inimă iubirea mea
Cu mângâieri de pene,

Scăpate de vreun înger drag
În jocul său zburdalnic,
Atunci când te aștept în prag
Cu dorul meu pârdalnic!

 

 

De acelasi autor: 

La poalele padurii

Steluta

9 Mai 1877

Zambetului meu

zambetul meu de violeta butnariu

Zambetului meu

Autor: Violeta Butnariu

Lacrima cerului a picurat
Cuvinte nerostite in cafeaua mea.
Soarele s-a bucurat
Si danseaza…vesel de-a binelea!

E timpul cand canta cintezele
Si eu le dirijez!
Apoteotic imi fac temele,
Si incep sa visez…

Razele imi mangaie obrazul ridat
de ganduri si vise ne spuse.
Pentru ca de-odata m-am bucurat
Pentru zile si noptile-apuse!

Viata,te iubesc nespus
si daca voi pleca
undeva…inspre apus
Sa stii;nu-i vina mea!

De acelasi autor: 

Mijloc de aprilie

Mi-e dor de magnolii…

Pasiti incet!

 

Cine sunt eu ?

cine sunt eu de carolina baldea

CINE SUNT EU…?

Autor: Carolina Baldea

Cine sunt eu şi unde m-am pierdut,
În care lacrimă mai stau ascunsă
Şi-n ochiul cărei nopți sunt un suspin
Şi-n care piept o inimă străpunsă…?

Cine mai sunt şi unde m-am uitat
În graba mea când am plecat din mine
Şi-n urma căror paşi mă voi găsi
Şi-n geana cărei zile care vine…?

Unde sunt eu şi valul cărui mal
Mă duce şi mă pierde, mă recheamă,
În glasul cărei pasări sunt un tril
Şi dintre file, ce poem mă cheamă..?

Mă voi striga, însă te chem pe tine
Şi de-mi răspund, pe tine te-am găsit
Şi-am să te-închid în cercuri de lumină
Căci mult prea mult din mine mi-am lipsit…!

De acelasi autor: 

A fost un vis…?

M-ai respins

m-ai respins de elena tudosa

M-ai respins,

Autor: Elena Tudosa

Într-un gind ce-i zbuciumat,
De dorința unui vis,
Ai rămas încătușat,
Chiar dacă tu m-ai respins.

Nu mai sint în gindul tău,
Nu îți pasa ca mult sufăr,
Și înfrunt valul cu greu,
Asemeni florii de nufăr,

Ce-și destramă din petale,
Din coroana sale-i flori,
M-ai respins și ce mult doare,
Dor de tin’mi-e deseori.

În tăcerea nopții reci,
Far’de luna, far’de stele,
Tu prin ginduri îmi alergi,
M-ai respins din toate cele,

Tristețea încerc sa-nchid,
În al palmelor căuș,
Însă tu îmi torni în gind,
În țipăt de pescarus,

Aud tipatul strilind,
Floarea-ncet mi se destramă,
M-ai respins chiar și din gind,
Nu pe min’glasul ma cheamă.

Din al nopții întunecime,
Îmi fac val sa ma-nvelesc,
M-ai respins, însă în mine,
Sentimente m-ai trăiesc,

Mi-este sufletul ruine,
Și nespus de tulburat,
Tu nu mai esti pentru mine,
M-ai respins, și ce păcat,

Sa ma sfirsesc în suspine,
Lacrima de nufăr dalb.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Ma lasi iubite?

 

 

Fuga

fuga de loreta toader

Fuga,

AUTOR – Loreta Toader

Am fugit în noapte,
sperând ca dragostea ta
să rămână în timp…
am lăsat visul să zboare
către stele, gândind
să nu-mi dea de urmă-
sub pașii mei strigând
durerea,iarba plângea
ultimul anotimp

Mi-e glasul plâns
o iubire s-a aprins
și s-a stins
în nopți cu stele de argint
cuprinzând lacrima lunii
și șoapta de ieri și de azi
rămasă în taina gândului
nepătruns-
o taină albastră
a dorului ascuns

Am fugit, sperând
să las împlinirea anilor
și a lacrimilor din ploi
cerând lunii speranța
visului pierdut din noi…
mi-am îngropat șoaptele
cerând inimii iubirea
unui vechi dar nou început
și mi-am gasit visul
plângând în trecut…

De acelasi autor: 

M-am pierdut,

Trec

Vise

 

Te rog invata!

te rog invata de aurelia oanca

TE ROG ÎNVAȚĂ !

Autor : Aurelia Oancă

Adieri de vant si stele, ce prin ramuri s-au ascuns,
Cu privirea înspre ele, caut vieții un răspuns.

Tremurând în unda apei, luna tainic se gătește
Peste trestia suavă, un nor negru poposește.

Ramurile tinereții peste zi au înflorit,
Un salut îi dau poeții cu un vers mai răsărit,

Risipind parfum de viață, florile-și deschid corola,
Într-o „ Bună dimineață” vântului îi dau parola.

Cu parfumul între plete, el colindă printre nori,
Risipind mai desuete și mai tainice comori,

Peste lumea care trece cu un pas nepăsător
Și cu sufletul prea rece, ca un simplu spectator,

La spectacolul luminii ce de flori e coborât
Să împrăștie mesajul care-i scris în vechi cuvânt.

Bucură-te de o viață, de trăirea ei acum,
De nu știi, te rog învață, altfel totul va fi scrum !

De acelasi autor: 

Priveste cerul

Din toamna vietii

Aricel

 

 

 

Clipa regasirii

clipa regasirii de eugenia grobnic

Clipa regăsirii

Autor:Eugenia Grobnic

Mă vei găsi în primăvara noastră,
Mă vei atinge cu nesfârșitu-ți dor,
Val îți voi fi la marea cea albastră,
Îți voi opri din mers pasul călător.

Mă vei găsi în miile de gânduri,
Îmi vei simți în vis,dulcele sărut,
Te-oi căuta în ternele trecuturi,
Voi fi în timpul tău nou inceput.

Mă vei dori în fiecare noapte,
Îmi vei topi izvorul cald de lacrimi,
Îți voi sorbi tot susurul din șoapte,
Voi înflori din iarna ta de patimi.

Ne vom clădi din resemnări tăcute
Iubirea pură,născută în amurg,
Fără regrete de cărări pierdute,
Pașii-vom face pe clipe care curg.

De acelasi autor:

Renaștere

Ploaie-n primavara

Ascunde-ma in tine

Grabeste-te mama

Grabeste-te mama de mircea trifu

GRĂBEȘTE-TE MAMĂ

Autor: Mircea Trifu

Iar lacrimi rănite îmi cad de pe cruce,
Păcatele toate mi-au dus mie dorul,
Naște-mă mamă, să poată să-ți urce
Pe lemnul de ură-a mulțimii, feciorul.
Când va renaște cuvăntu-înc-odată,
Doar eu mă întorc, la usă-ți rănită,
Chiar și-n icoană de-mi ești aninată,
Te sprijină mamă cu vocea-obosită.
Incaltă-mă-n apa ce curge pe râuri,
Și urmele mele să-ți mângâie setea,
Cu dragul de tine, bătut în plachiuri,
Să nu îmi rănească trecutul, tristețea.
Indură-te mamă și naște-mă iară,
La poalele pâinii, alintă-mi izvorul,
Aripile-mi leagă cu rugă de seară,
Pe cerul din casă ți-adoarme feciorul.

De acelasi autor: 

Calcaiul lui Ahile

Nimfa vesniciei mele

Potopul vietii mele

 

Am sa te iert

Am să te iert de daniel visan dumitriu

Am să te iert

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Cândva, te voi ierta, dar nu acum

Când stai atât de calmă și senină

Acolo-n inima de tine plină.

Va fi târziu, când voi pleca pe-un drum

Pe care toți plecăm, plecăm oricum.

 

Am să-mi trimit iertarea pe Pământ

Iar tu, eliberată-atunci de mine,

O vei primi, în suflet să-ți aline

Și dor și suferințe, suflet frânt,

Lipsit de-al unei inimi vechi veșmânt.

 

Am să te iert, iubita mea, știi bine!

Te voi ierta de tine și de mine.

De acelasi autor: 

Sonetul zeitei calatoare

Murmur in aripi de vant

Iubirea lor

Umbre

umbre de aurelia oanca

UMBRE

Autor: Aurelia Oancă.

Pictură: Carmen Coca

Din haosul negru se-nalță vibrând
Imensele trupuri de noapte,
Își caută forme ciudate pe rând,
Apoi se ascund printre șoapte.

Lumina încearcă să prindă puteri
Prin forme ce albul le-așază,
Se plimbă pe drumul pierdut în dureri
Ce sunt în adâncuri ca bază,

Pătrunsă de negrul păcat înecat
În mări de mocirlă vâscoasă,
Dar viața vibrează în albul curat,
Din negre tenebre e scoasă!

 

De acelasi autor: 

Zbucium

Vechi oracol

Cand mi-e dor

 

Dansul vantului salbatic

Dansul vantului sălbatic de daniel visan dumitriu

Dansul vântului sălbatic

Autor: Daniel Visan Dumitriu

 

Ai strâns noduri de-ntuneric într-o-ncrâncenată plasă

De frustrări înghesuite printre ochiuri disperate

Să rămână-n miezul nopții în lumina ce se lasă

Pe sub razele de Lună, libere și goale, toate,

 

Să pătrundă și să treacă vântul rece printre ele,

Să n-atingă-n zbor strânsura ce le-nchide-n colț de lacrimi

Înroșite de rugina picăturilor de stele,

Toate – moarte și căzute, toate – prefăcute patimi.

 

Trece-ntr-o vâltoare vântul, într-un șuier de blesteme,

Printre nodurile tale, plasă vrednică de milă,

Înnodată în tăcere, chinuită de dileme,

Verde-n mucegaiul nopții, neagră sub a Lunii silă,

 

Rupe-a sârmelor strânsoare și le calcă în picioare

Într-un dans nebun, sălbatic, ca în nopțile acele

Când se-arată prin poiene, goale și atrăgătoare,

Dintr-o lume-ntunecată, nălucirile de iele.

De acelasi autor: 

Sonetul zeitei calatoare

Murmur in aripi de vant

Iubirea lor

Germinare

germinare de loreta toader

 

Germinare

AUTOR – Loreta Toader
PICTURĂ – Alexandru Darida

La început a fost cuvântul
Am auzit sămânța germinând
Striga iubirea, fremătând în lutul
Ce casă avea să-i fie-idilic gând

Am presărat în univers credința
Altar de-alin și rugă pe pământ
Și s-a cutremurat în zori ființa
Când iară-și ea a renăscut

Pe oglinda cerului senin
Se scriu emoții și cuvinte
Pictând ca-ntr-un tablou divin
O altă viață-n simțăminte

Lacrimi de rouă-n speranțe au udat
Corolele florilor de aur și argint
Pe aripi de fluturi vise au zburat
Geneza sufletelor germinând

De acelasi autor: 

Pictura

Ultimul vals

Uneori,

 

 

Inima iubirii noastre

Inima iubirii nostre de elena tudosa

Inima iubirii noastre,

Autor: Elena Tudosa

Sta ascuns sufletu-n umbră,
Inima năvalnic bate,
Numărând orice secundă,
Ma mir cât poate să rabde!

Câte doruri, câte gânduri,
Fără nopțile de-amor,
Au secat-o-n multe rânduri,
Pentru tine puișor.

Dorul de tine-i căință,
Inima-i suspin amar,
Tremură cu o dorință,
Că te-așteaptă iar și iar.

Tu, când vii ești al ei leac,
Ești icoană pentru ea,
Doamne, cât îmi ești de drag,
Și ce mult pe tin’te vrea.

Când ești tu se înfioară,
Te iubește și vibrează,
Când nu vii doru-o omoară,
Și-n tăcere lăcrimează.

Of, inima păcătoasă,
Cin’durerea să ți-o știe,,
Azi zimbești ești bucuroasă,
Miine plângi și-aștepți să vie,

Puiul, care îți lipsește….
Nu mai bate nebunește,
Va veni cât de curând,
Că doar tu ii ești în gând.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

As vrea doar pentru tine

 

 

Linisti abstracte

linisti abstracte de eugenia grobnic

Liniști abstracte

Autor:Eugenia Grobnic

Gândurile mele sunt acut simțite,
În nopți fără stele,în nopți nedormite,
Doar liniștea mea îmi este stăpână
În insomnii,din secunda nebună.

Mă știe amurgul,îl aștept în taină,
Mă îmbracă-n vise,mă clădește-n toamnă,
Mă dezbracă-n veri,mă frânge-n ninsoare
Și din primăveri,mă compune-n floare.

M-adâncesc în mine,în liniști abstracte,
Ploile de stele,descompuse-noapte,
Pulberi,căzând,mi-acoperă trupul
Din clipe virgine,îmi refac trecutul.

De acelasi autor:

Renaștere

Ploaie-n primavara

Ascunde-ma in tine

Scrisoarea unui sarut

scrisoarea unui sarut de loreta toader

Scrisoarea unui sărut…

AUTOR – Loreta Toader

Am să primesc ploaia ca pe o binecuvîntare a mîngîierlor tale ,din prima zi a întîlnirii noastre …nici nu mai știu dacă în mine era iarnă sau vară ; peste sufletul meu au năvălit sentimentele asemeni ploii peste pămîntul arid ce-și striga setea la cer…O sete de iubire, dureros și tainic mister …gîndurile mele fugare, stăruie încă în ecouri furate, în vară sau iarnă, pierzîndu-se în inima ce-și apără iubirea, printre atîtea cicatrici și răni…
Am să primesc ploaia ca o binecuvîntare a sărutărilor tale ce s-au pierdut în șoaptele patimilor și îmbrățișărilor…lacrima ploii spălînd urmele adînci…rîuri a suferințelor și durerilor ce-ai atins…
Am să primesc ploaia…ca o binecuvîntare a ochilor tăi senini, ridicîndu-mi privirea către cer, atingînd iubirea în taină și durere, a pașilor mei și a viselor ce pier…
Clipa sărutului tău…va rămîne pentru întotdeauna petala delicată a florii de nufăr…din sufletul meu!

De acelasi autor: 

Pictura

Ultimul vals

Uneori,

 

Un pescar nebun de viu

un pescar nebun de viu de mircea trifu

UN PESCAR NEBUN DE VIU

Autor:Mircea Trifu

Un pescar nebun, de munte, a trecut pe-aici odată
Și-a strâns astre fără toartă, căzute din visul meu,
Și ascuns de Dumnezeu, le-a dus nopții că-i orfană,
Astăzi se dă de pomană, stele dintre noi plecate.

Câteodată-l mai întreabă ce-au iubit când au căzut,
Cărui foc s-au încrezut, către ce au vrut să scape,
Ce fantasme-i ard sub pleoape de-nțelege universul,
Ce există doar în versul scris de un pescar nebun?

Cine-a fost să-i dea putere, care mare i-a secat,
Unde mintea i-a plecat prefăcându-se că doarme,
Câte veri și câte toamne a purtat aici pe munte,
Să le plângă, să le-asculte lupii veșniciei sale?

De-aș putea să îi cuprind dorul lui din când în când,
Să îl văd că stă la rând să-și primească liniștirea,
De-aș putea să-i dau iubirea visului celui mai bun
Poate și-un pescar nebun sâ ajungă Dumnezeu.

Și ce frică-mi este noaptea când de el îmi amintesc,
Căci de câte ori greșesc îl găsesc numai prin tine,
Când te lăfăești în mine de nu mă îndur să scriu,
Știind că este încă viu, stând pe munte de nebun.

De acelasi autor: 

Nimfa vesniciei mele

Ultima noapte de poem

Te-asteapta templu-n mine

 

Meditatie

meditatie de aurelia oanca

MEDITAȚIE

Autor: Aurelia Oancă

Doamne, când ai coborât lumina
Peste noi, peste pământ,
Ai luat și lumii vina,
Ai pus pacea în cuvânt.

Un covor de flori e câmpul,
Cerul este poarta vieții,
Pașii noștri bat Olimpul,
Ca și raza dimineții.

Codrii sunt plămânii Terrei,
Ca soldați apărători,
Timpul e măsura erei,
Noi prin el, doar călători.

Ochii noștri sunt fereastra
Înspre sufletul rănit,
Inima e precum glastra
Care ține flori de-argint.

Gura noastr-i ca izvorul
De cuvinte care duc,
Un mesaj mânat de dorul
Ce acum e ca năuc !

 

De acelasi autor: 

In zori de zi

Ploaie albastra

In a ta noapte

Scrisoare pentru tine

scrisoare pt tine de loreta t

Scrisoare pentru tine

AUTOR – Loreta Toader

Bună seara prietene,
În această noapte norii se adună.
Bate gongul ploii încet,apoi din ce în ce mai tare.
Se dezlănțuie furtuna…stelele speriate rătăcesc pe cerul negru, odată albastru.
Privesc ploaia și îi ascult ritmul infernal, sacadat – uneori înverșunat, alteori mocnit.
…la fel sunt și oamenii sau sufletele lor: furioase și nestăpânite trecând cu bocancii reci peste durerile celorlalți, neținând cont nici măcar de faptul că lovesc tot în oameni…
Alteori sunt blânzi și liniștiți ca ochii unui călugăr ce au văzut și trăit multe taine.
Sunt momente când eu însumi îmi doresc liniștea și pacea din sufletul lui, a călugărului.
Îmi doresc blândețea și seninul cuvintelor de multe ori nespuse și nescrise…
Nici nu ar fi nevoie, sufletele curate simt iar gesturile fac diferența.
Cu ochii minții am privit odată în sufletul unui călugăr – în acea liniște desăvârșită am înțeles că oricâți oameni ar fi lângă noi nimic nu poate înlocui iubirea, însă iubirea înlocuiește orice, oricât, oriunde, oricând.
Gândurile zboară, nu le poți controla, nu le poți stăpâni și nu poți alerga odată cu ele – dar le poți călăuzi.
Uneori sufletul strigă și plânge în același timp zbuciumându-se în neputința lui.
Privesc ploaia și oamenii…
Știi ar trebui să scoatem sufletele în ploaie…lacrimile ei le-ar spăla și am renaște din nou în mucenicia lumii – s-au poate am simți din nou izvorul iubirii curgând printre lucruri și oameni.
Ploaia își rărește ritmul și aburi se înalță din pământul cernit ca o rugă pierzându-se în vastitatea cerului.
Un sentiment pur și imaculat în aerul de primăvară cu o rezonanță aparte – sufletul a prins aripi, sălciile plângătoare au înverzit odată cu renașterea sentimentelor curate și inocente.
A stat ploaia și odată cu ea și neliniștea gândurilor mele.
Sufletele noastre sunt doar lumini și umbre – ca o trecere a noastră prin lume …o liniște meditativă.
Și pentru prima dată conștientizezi că lumina din noi este trăire.
Am privit cerul și în nemărginirea lui am văzut doi ochi albaștri – ochii plini de blândețe ai călugărului…
Zorii s-au ridicat deja iar eu am rămas privind în sufletele oamenilor.
La revedere prietene, pe maine seară și nu uita – ai grijă de sufletul tău!

Eu, un simplu gând uitat printre galaxii

P.S.- Scrisoarea trebuia să ajungă la tine cu mult înaintea mea

De acelasi autor:

Pictura

Ultimul vals

Uneori,

Radacina de maslin

radacina de maslin de mircea trifu

Rădăcină de Măslin
Autor: Mircea Trifu

De-aș avea, dacă i-aș cere și-aș avea curaj să iau,
Viselor ce-i mângâiau mamei ochii în batiste,
Câte rugi și câte Criste, câte cruci se-ngenunchiau,
Să-mi croiască, să le dau paginilor sale triste.

Dacă Dumnezeu m-ar ține chiar și-așa ca o pădure,
Cin ‘ s-ar teme de secure sau de focul lui divin ?
M-aș usca și tot îți vin ca un lup gata să-ți fure
Primul geamăt de iubire, Rădăcină de Măslin.

De-aș avea, dacă i-aș cere și-aș avea curaj o dată
Să nu-i las la Judecată, de Apoi, cum zice-n carte,
Să le dau din mine-o parte celor care îmi arată
Rugăciune-adevărată, înspre casă să mă poarte.

Ramurile le ridic sus spre cer, cu mii de cuiburi,
Se vor naște-n ele muguri fericiți cu dinți de lapte
Parcă sunt pagini din carte, așteptând aripi de fluturi,
Nemurire să te bucuri de iubire-n orice noapte!

De-aș avea, dacă i-aș cere și-aș avea curajul iar,
Să mă nasc, nu în zadar, maică n-asculta ce spun,
Poate ajung un om mai bun să iubesc un înger chiar,
Fără aripi, fără har, doar cu același vers nebun.

Împletesc două izvoare și leg lupii puși pe rele,
Înstelatele-s rebele dac-am să mă rog în șoaptă,
Încă cineva m-așteaptă și vor cădea mii de stele
Lângă mama, Noi și ele, sarutandu-i mâna dreaptă.

De acelasi autor: 

Nimfa vesniciei mele

Ultima noapte de poem

Te-asteapta templu-n mine

 

Ganduri calatoare

Ganduri calatoare de daniel visan d

Gânduri călătoare

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Priveşte spre stele şi zboară

cu mine spre ele şi-apoi

s-alegem o stea solitară

din calea de stele convoi.

 

Priveşte, e una ce pare

ascunsă de stelele mii!

Ce crezi, să ne fie ea, oare,

căminul din alte vecii?

 

Să mergem, iubito, -mpreună,

cu gânduri de mână, -amândoi,

s-o facem, prin rugi, să ne spună

de are un loc pentru noi!

 

Dar, uite, e-a noastră, clipeşte!

Ne ştie, ne-aşteaptă, zâmbeşte.

 

De acelasi autor: 

Sonetul zeitei calatoare

Murmur in aripi de vant

Iubirea lor

Ziduri spulberate

ziduri spulberate de eugenia grobnic

Ziduri spulberate

Autor:Eugenia Grobnic

Urmele zidirii mele sunt ruine spulberate,
În trezirea mea la viață,reclădesc vise furate,
Iar privirea-mi,tristă-odată,este renăscută-n iriși,
Talpa îmi calcă drumuri drepte peste pașii nepermiși.

Mi-am ostracizat trecutul în prinos de vorbe goale,
Am închis viața cu lacăt,lăsând loc legii morale,
Am dat voie resemnării,dând speranța mea,arvună,
Lacrimile-au fost aleanul pentru falsuri și minciună.

Din tăcerile abstracte au rămas umbrele serii,
Mintea absorbită-n gânduri a ascuns umbra durerii,
Sentimente și iluzii,provocând adâncă rană,
Renăscute-s în speranțe și în clipa ce mă cheamă,

Să eliberez tristețea,gustul ei,amarul fierii,
Să închid singuratatea în fundația zidirii,
Mântuind clipe ucise în trecutul fantomatic,
Să renasc în primăvară,din substratul meu genetic.

 

De acelasi autor: 

Simfonia noptii

Cantec de leagan

Trezirea la viata

Zbucium

zbucium de aurelia oanca

ZBUCIUM

Autor: Aurelia Oancă. 
pictură: Carmen Coca

În gura de flăcări ce roca topesc,
Se zbate culoarea și țipă,
Se unduie-n valuri ce greu istovesc
Dar nu se aruncă în pripă.

Adună în clocot tot ce e în drum
Și-n zbucium de foc și culoare,
Aruncă luminii căldură și scrum
Ce viața ar vrea s-o doboare.

Din moartea fierbinte se naște apoi
Un tunet de munte ce plânge,
Cu lacrimi fierbinți și cu arsele ploi,
Se scurge în drumu-i de sânge!

 

De acelasi autor: 

Atata nedreptate

De vrei sa stii

Sa prind o stea

 

Ploua

ploua de loreta toader

Plouă,

Autor: Loreta Toader

Plouă bacovian, într-un ritm infernal,
Stropi de ploaie reci, dansează banal,

Strada e pustie, vis și nostalgie,
Vântu-și cântă frunza în melancolie,

Plouă accidental, șoapte bat în geam,
Flori de liliac, adiind pe ram,

Plouă peste suflet, gândul meu un umblet,
Plouă banal, în stil bacovian!

De acelasi autor:

Clipa

Scrisoarea

Te-am asteptat

 

Cand mi-e dor

cand mi-e dor de aurelia oanca

CÂND MI-E DOR

Autor: Aurelia Oancă

Când mi-e dor eu ochii mi-i închid
Și caut chipul tău în amintire,
Acolo stai cu zâmbetul candid
Și-mi spui în șoaptă: „Te iubesc, iubire!”

Tresar ușor și pleoapa mea se strânge
Ascunde lacrima fierbinte-n cupa ei,
Iar inima de dor ușor se frânge
Și-adună-n ea toți stropii dragostei.

Te văd apoi cum fluturi o batistă
De parcă trenul tău a și plecat,
Eu știu că nu mă vrei cu fața tristă
Și peste visul meu te-ai aplecat.

Căldura ta o simt în mine toată
Te-ai cuibărit ușor în gândul meu,
Acolo scrii poeme ce odată
Vor răbufni în viața ta de zeu.

Ești zeul meu ce-mi face jurăminte,
Ești viața mea cu tâmplele de nea,
Ești gând hoinar ce-mi tremură în minte
Și ești un om perfect în viața mea!

 

De acelasi autor: 

Atata nedreptate

De vrei sa stii

Sa prind o stea

 

Linistea mea

linistea mea de eugenia rgobnic

Liniștea mea

Autor:Eugenia Grobnic

Te iubesc,cum iubește amurgul întunericul,
Lăsând somnul să cuprindă gândurile,
Fragmente de neliniști și doruri.
Te iubesc,cum iubește luna tâmpla cerului,
Mângâindu-i trupul, în tânguirea neprihănirii.
Te iubesc,cum iubește noaptea tăcerile,
Născute din tainele necuvintelor.
Te iubesc,cum iubește înserarea stelele,
Departe unele de altele,
Însă, contopindu-se într-o singură făclie de strălucire.
Te iubesc,cum zorile limpezesc pământul
În roua,în care răsăritul își oglindește chipul.
Te iubesc în fiecare clipă apusă
Și clipa din nisipul necurs în clepsidră.
Sunt a ta din toate timpurile
Care s-au scurs
Și cele care vor murmura clipele nenăscute.
Te iubesc,liniștea mea!

De acelasi autor: 

Simfonia noptii

Cantec de leagan

Trezirea la viata

 

 

Rastignire

rastugnire de carmen pinte

Răstignire

Autor: Carmen Pinte 

Mi-am răstignit inima,
Pe-un colț de cer,
Speranța,
Pe cruce, să nu pier,
Mi-am pironit aripile,
Pe-o cruce din lemn viu,
Așteptând clipa luminată,
Să reînviu,
Curată,
Neprihănită…
Cu trupul învăluit,
În voal tivit,
Cu nestemate,
Binecuvântate,
De iubire, dăruire, fericire,
Iar lacrima de curge,
Pe chipul resemnat,
Să se prelingă mir binecuvântat,
Cernit prin suflet,
Cu stropi de dor,
Alin iubirilor ce mor!

De acelasi autor: 

O simfonie de iubire

Freamat

Sa fiu

 

Ploaie albastra

ploaie albastra de aurelia oanca

PLOAIE ALBASTRĂ

Autor : Aurelia Oancă

Amintiri ce-mi bat la poarta
Sufletului meu stingher
Se adună precum soarta
Ce se-ascunde-n frig și ger.

Îmi apasă tâmpla tristă
Cu dureri și cu iubiri
Pun o lacrimă-n batistă
Și-o ascund de noi trăiri.

Pașii timpului se-adună
Peste frunze tremurând
Și peste a vieții mână
Fir de ploaie depănând.

Lacrimile ploii spală
Praf depus peste altare
Care-n taina lor astrală
Fură stropii mici din soare.

O lumină translucidă
Se prelinge-n calea noastră
Face loc într-o firidă
Unui strop de ploaie-albastră !

De acelasi autor: 

Drumul care duce…

Oglinda

Flori de timp

 

 

Renaștere

renastere de eugenia grobnic

Renaștere

Autor:Eugenia Grobnic

Din fiecare clipă care moare,
Din fiecare clipă ce se naște,
Croiesc din timpul meu nouă cărare
In viața mea trezită,ce renaște.

Cu fiecare vis pierdut în noapte,
Cu zorii începutului de zi,
Mă regăsesc în vis,în zori,în toate
Și toate îmi dau puterea de-a zâmbi.

Din fiecare gând ce mă frământă,
În ideal,neatins vreodată,sper,
Îmi iau tăria de-a păși în viață,
Nu voi îngenunchea-n ploaie,vânt sau ger.

De acelasi autor:

Straini de noi

Pact cu viata

Cald si frig la tine-n suflet

Moment celestin si romantic 

 

Moment celestin si romantic de Mihaela Cd

Moment celestin si romantic   

Autor: Mihaela CD

 

Penelul  imi este inmuiat  in poezie

Iar versul joaca-n rime de fantezie

Pictand  clipe reale  ori  imaginare

Starnind  creativitatea fara hotare

 

Oglinzi de  violete si albe straluciri

Se astern in minte reflectand luciri

Ce se ingana dulce cu rima poeziei

Purtand in pas ritmat magia iluziei

 

Si-n dulci slove imbrac sentimente

Ce-s colorate cu alese condimente

Parfumand melodios si cu iz  antic

Momentul cel celestin si romantic

 

De acelasi autor: 

In lumea mea  

Invierea Ta

Hristos a Inviat! 

 

Pocal si vin a tale buze

pocal si vin a tale buze de aurelia oanca

POCAL ŞI VIN A TALE BUZE

Autor : Aurelia Oancă

Iubirea a trecut peste câmpie,
S-a cuibărit uşor în fir de iarbă,
Ca roua dimineţii s-o învie,
Acolo, în câmpie rod să soarbă.

De vei păşi agale printre ierburi,
Cătând o floare sau un vis pierdut
Şi rătăcind ca omul printre treburi,
Vei semăna un gând ce te-a durut.

Fără să vrei, l-ai dat în bob de floare
În mica ei sămânţă tu l-ai pus,
Tu n-ai ştiut că din cuvânt răsare,
Tot ce-i frumos sau tot ce e apus.

Când ea va trece peste iarba moale,
Cuvântul ce-a rodit va rătăci,
Spre inima el va urca din poale
Şi-acolo bob cu bob va pritoci,

Să stoarcă lacrima ascunsă bine,
S-o plimbe-ncet pe fragedul obraz,
În sare e ascuns dorul de tine,
Ce bobul l-a păstrat de-a pururi treaz.

Atunci, de vei simţi fiorul,
Ce doar iubirea poate să îl dea
Şi vei simţi apoi ce este dorul,
Ce inima îl duce când te vrea,

Aproape, lângă ea să ai culcuşul,
S-asculţi cu gândul zbaterea din ea,
Din palme tu-i vei zămisli căuşul,
Din dorul tău uşor să-i dai să bea.

Pocal vor fi şi vin a tale buze,
Pe ele veşnicie ai să pui,
Ca punctele pe-aripi de buburuze,
Ca ele să porniţi apoi hai-hui !

De acelasi autor:

Pe un buchet

Oglinda

Am pus cuvintele…

 

 

Pictura

pictura de loreta toader

Pictură

Autor: Loreta Toader

Mi-am uitat tăcerea pe-o aripă de vis
și sufletul plângând în noapte indecis
Am alergat prin ploaie rătăcind,                                                            amestecând lacrima cerului cu lacrima din gând

 

Speriată m-am oprit în noaptea adâncă
ascultându-mi tăcerea grea ca o stâncă
Nici respirul nu l-am putut auzi…
doar stelele îmi dau speranța de-a fi

Am pășit pe urma pașilor tăi încercând
să găsesc drumul spre inima ta alergând
Tălpile-mi ardeau pe nisipul fierbinte
pictură abstractă peste mii de cuvinte

M-am oprit preț de o clipă în noapte
marea-și murmură valul în șoapte
Am ridicat privirea- oare să mai sper?!…
iubirea este euforie, deziluzie și mister

De acelasi  autor:

Scrisoarea

Renaștere

Sa nu ma-ntrebi

 

Cosmos

cosmos de aurelia oanca

COSMOS

Autor: Aurelia Oancă
pictură: Carmen Coca

Din clocot de culoare s-a născut
Imensitatea încă necuprinsă,
Ce infinitul vast l-a cunoscut
Îmbrățișat cu pulbere aprinsă.

Cu note magice din univers
Se-adună pulberi calde-n simfonia
Zidită în vioara unui vers
Ce caută în cosmos armonia.

Apoi o pune pe arcuș de vreme
Cu el orchestra cosmică zidește,
Concertul străbătut de mii de teme
Ce-n infinitul cosmic tainic crește!

 

De acelasi autor: 

Atata nedreptate

De vrei sa stii

Sa prind o stea

Noi viori

noi viori de aurelia oanca

NOI VIORI

Autor: Aurelia Oancă

Sunt tăceri care vorbesc
Răspicat în necuvinte
Și în gânduri rătăcesc
Răscolind totul în minte.

Sunt dureri ce nu mai dor
Când ai descifrat mesajul
Din iubirile ce mor
Aruncând în hău bagajul.

Doar în amintiri mai stau
Un cuvânt sau o silabă,
Din trăirile ce au
O vedere tot mai slabă.

Peste toate azi a nins
Cu petale și cu flori,
Peste sentimentul stins
Cântă astăzi noi viori!

De acelasi autor:

Ca o lebada

Cate generatii

Am pus cuvintele…

 

 

Ascunde-ma in tine

ascunde-ma in tine de eugenia grobnic

Ascunde-mă în tine

Autor: Eugenia Grobnic

Dacă m-aș ascunde printre anotimpuri,
Ai întoarce pasul ca să mă găsești,
Să m-aduci în clipa,ce măsoară timpuri,
Să mă recompui din vise și povești.

Dacă mă voi pierde printre labirinturi,
Ai ciopli în piatră și-ai croi cărări,
M-ai simți din lacrimi,rămase prin colțuri
De cioburi de suflet,frânte în chemări.

De voi fi o umbră între asfințituri,
M-ai descoperi,luminat de stele,
Îmi vei dispersa umbra în răsărituri,
Mângâindu-mi taina rătăcirii mele.

De mă voi retrage,adâncită-n gânduri,
Ai stinge uitări,dăruind secunde
Din propria-ți viață,mi-ai reda surâsul,
În sufletu-ți cald,tu mă vei ascunde.

De acelasi autor: 

Am pus destinului pecete

Tu trecutul, eu prezentul

Straini de noi

Simfonie

simfonie de aurelia oanca

SIMFONIE

Autor: Aurelia Oancă

pictura: Carmen Coca

În zori trubadurul solar se trezește,
Își pune vioara în brațe de raze,
Cu ochii senini lângă apă zărește
O floare de fată ce-i crescută în oaze,

De tainice flăcări ce-s stinse-n izvor
Și care înalță spre cerul cu fluturi,
Concertul simfonic din suflet de dor,
În note pe zburdalnicele arcușuri.

Sunetele aleargă cu raza legând
Poemele galbene scurse din soare
Sub genele zilei minuni aducând,
Apoi picurând dulce miere în floare!

 

De acelasi autor: 

Atata nedreptate

De vrei sa stii

Sa prind o stea

Freamat

Freamat de carmen pinte

Freamăt

Autor:Carmen Pinte

Îmi număr pașii prin pustii,
Cât timp îi dau tristeții,
Umbra luminii își cerne fum,
Scântei se pierd în zbucium.

Apus rostogolit în fus,
Îmi țese voal pe iriși,
Am adunat clipe-n țăruși,
Durerea s-o înăbuș.

Clepsidra cerne lungi suspini,
Firele sorții în treacăt,
Tâmpla o reazăm între spini,
Iubirea pare-un freamăt…!

De acelasi autor: 

Ruga

Lumina

Rondelul vietii

 

Uneori,

uneori de loreta t

Uneori,

Autor: Loreta Toader

Ma gandesc uneori,
Cat de mult, sau
Cat de putin ar dura,
Sa incerci sa lasi
Totul in urma
Si sa poti pleca…
Sa uiti ca exista
Un cer in asfintit,
O mare albastra
Si un drum infinit…
Sa poti simti, lacrima
Curgand pe obraz,
Sa-ti intrebi inima
Daca mai vrea,si
Daca sufletul, este treaz…
Sa incerci sa visezi,
La soare , in rasarit,
Si sa ai speranta
Unui vis implinit…
Ma intreb uneori,
Cat de mult, sau putin
Va putea gandul meu
Sa simta iubirea
Fascinanta si irizanta
Din curcubeu…

De acelasi autor:

Sa nu ma-ntrebi

Clipa

Tu esti…eu,

 

Pe un buchet

pe un buchet de aurelia oanca

PE UN BUCHET…

Autor : Aurelia Oancă

Pe un buchet am așezat doi fluturi,
Unul ești tu, iar celălalt sunt eu.
Din gânduri grele aripe să scuturi
Și să revii la viață tot mereu.

Petalele de floare să ne ducă
Pe firul vântului spre infinit,
Din lacrima ce-ncet pe-obraz se urcă
Spre ochiul trist și sufletul rănit

Să facem perla ce din noi trăiește
Și s-o ascundem în al nostru trup,
Iar peste haina ei ce se zidește,
Volanele de dor încet irup.

Cu străluciri de-opal va fi gătită
Și cu speranțe ample puse-l el,
Apoi se va-nălța peste orbită
De stea gingașă sau de vis rebel.

Acolo va pluti în veșnicie
Și va culege-n el stelele reci,
În ele viață veșnică să fie
Iar eu în tine să rămân când pleci !

 

De acelasi autor: 

Atata nedreptate

De vrei sa stii

Sa prind o stea

Scriu cu razele de soare

scriu cu razele de soare de teo d

Scriu cu razele de soare ,

Autor: Teodora Dumitru

Am luat o rază de la soare ,
Care, astăzi mi-a bătut în geam ,
Să-i scriu primăverii o scrisoare ,
Pe coală am pus şi-o floare de pe ram !

Azi, uitându-mă de la fereastră,
Am rămas, mai mult decat uimită,
Văzând corcoduşul vecin cu casa noastră,
Deodată , cu coroana înflorită !

Cu floarea albă , mică ,de pe ram ,
Am atins uşor coala de scris ,
Şi-apoi cu raza caldă de la geam ,
Scriu primăverii ,fiindcă i-am promis !

Primăvară dragă sufletului meu ,
Tu, mireasa anului, frumoasă,
În scrisoarea mea te rog, mereu ,
Să mă ții ,cât poți de sănătoasă!

Şi-ți mai scriu cu razele de soare ,
Să-mi ții inima mereu curată,
Nu- mi doresc să am avere mare,
În iubire vreau sa fiu bogată !

Din frumosul tau să-mi laşi în dar ,
Soare blând , lumină şi culoare ,
Să le port în suflet iar şi iar ,
Şi-atunci când te pierzi în depărtare!

Din balsamul tău înmiresmat,
Din bogăția florilor de mai,
Să-mi umpli sufletul ,să-l am curat,
Din puritatea ta aş vrea să-mi dai !

Închei semnând cu-o buclă de lumină,
Pe care-am aşezat micuța floare ,
Rugând o boare caldă din grădină ,
Să ducă primăverii,a mea scrisoare!

Vecinul meu …corcodușul înflorit!

De acelasi autor: 

Valurile vietii

Batranete haine grele

Spre poarta copilariei

 

As scrie

as scrie de eugenia grobnic

Aș scrie

Autor:Eugenia Grobnic

Aș scrie pe o aripă de fluture,
Însă aripa s-ar frânge
De noianul cuvintelor mele.
Aș scrie pe o frunză primăvăratecă,
Însă frunza ar plânge,
S-ar ofili și ar cădea de pe ramul înflorit.
Aș scrijeli slove pe o coajă de copac,
Însă scriu atâția,fără a se întreba
Dacă copacul suportă durerea.
Aș scrie pe nisipul de la țărmul mării,
Dar valul va șterge cuvintele
Și nimic n-ar ramâne,nici măcar nisipul,
Luat de valul înspumat.
Voi scrie în inima mea,
Plină de dor de tine,de noi.
Inima are atâtea stări,încât,lângă ele,
Își va găsi loc și dorul nesecat.
Dorul se va lecui în zborul clipelor,
Care va închide așteptarea în regăsirea noastră.

De acelasi autor: 

Am pus destinului pecete

Cald si frig la tine-n suflet

Un vis, atat

 

Simfonia iubirii

simfonia iubirii de stefan doroftei doimaneanu

SIMFONIA IUBIRII

Strada visurilor
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Tăcerea se prelinge din vântul adormit,
Prin poarta cerului se târâie răcoarea,
În luna ce se stinge doar zeii îşi permit
Să verse nori spumoşi şi să dezlege boarea.

Eu sorb veninul dulce din gânduri de prisos,
Nu mai există ritm în paşii mei spre zare,
Şişul iubirii oarbe îmi intră pân’ la os
Acolo lângă far se ofileşte-o floare.

Sirene aiurite se-aud neâncetat
Mă cheamă să aprind o flacără la floare,
Dar pentru scânteiere mai am de cercetat
Alei fără lumini ce duc spre o cărare.

Cărarea se lăţeşte, se face bulevard
Şi parcă nu am loc de-atâtea visuri caste,
În jurul meu dansează surpriza din hazard
Valsând neîncetat pe gândurile-mi vaste.

Marea m-aşteaptă-n noapte prin unde de bazalt,
Frica de depărtari a dispărut din mine,
Pe strada visurilor pavate cu cobalt
Mă plimb ostentativ în clipele de mâine.

De acelasi autor: 

Irevocabil

Sentinta

Inca visez

 

Am adus ploaia

am adus ploaia de sandu chiva

AM ADUS PLOAIA

Autor: Sandu Chiva 

Am adus cu mine ploaia
La sosire-n București,
Cu mine şi nostalgia
Unei toamne de poveşti.

Am adus și noi speranțe
De belşug şi de mai bine,
Vise multe din vacanțe
Toate le-am adus cu mine.

Am venit să-mi văd prieteni
Ce sosesc din toată țara,
Au sosit cu toţii sprinteni
Unii chiar din Hunedoara.

Reuniţi pentru lansarea
Unei cărți de poezii,
Am urmat cu toţi chemarea
Animaţi de fantezii.

Fantezia unei lumi
Mai curate și mai bune.
Spun unii că doar nebunii
Îndrăznesc a le mai spune

Îndrăznesc astăzi și eu
Printr-o mică poezie,
Să aduc mereu,mereu
Un moment de veselie.

Am adus cu mine ploaie
Şi un strop de bucurie,
Gândurile vin şuvoaie…
Cred că este…nostalgie.

De acelasi autor: 

Pagina Sandu Chiva

Am ramas fara caciula

Creste Luta

 

 

Femeie

femeie de eugenia grobnic

Femeie…

Autor:Eugenia Grobnic

Diminețile îți iubesc chipul,
Păstrând urmele clipelor,
Strânse în fuiorul timpului.
Roua îți sărută tălpile,
Vântul te îmbracă în șoapte,
Lumina se unduiește pe trupul tău,
Asfințitul îți alină așteptarea,
Iar noaptea îți strânge mărgăritarele ochilor,
Odihnindu-ți gândurile pe vise nesfârșite.

De acelasi autor: 

Straini de noi

Pact cu viata

Intre

 

 

Am pus cuvintele…

am pus cuvintele...de aurelia oanca

AM PUS CUVINTELE…

Autor : Aurelia Oancă

Am pus cuvintele în călimară
Sperând că vor ieși când eu doresc,
Dar ele stau cuminți și bunăoară
Așteaptă eu cu tine să vorbesc.

Dar tu nu ești aici, ești dus departe,
Las gândul deci să-ți spună el
Tot dorul care astăzi nu mai poate
Și se prăvale-n tocul meu nițel.

Apoi spre mână își îndreaptă drumul,
Iar ochilor le-arată sensul bun,
Spre călimară unde este fumul
Cel transformat în grabă din parfum.

Parfumul cel albastru începe-a scrie
Cuvintele ce tocul le primește,
Din dorul meu se-așază pe hârtie
Și înapoi spre inimă pornește.

Am scris cuvintele ce au ieșit afară,
Pe pagina întinsă sub cuvânt,
Albastrul ce-a ieșit din călimară
S-a-mprăștiat în slovele de vânt !

 

De acelasi autor: 

Atata nedreptate

De vrei sa stii

Sa prind o stea

Sa fiu

Sa fiu de carmen pinte

Să fiu

Autor: Carmen Pinte

Să fiu aș vrea sărutul cald de vânt,
Necontenit, emoție în tăcere,
Ecou neobosit prin al tău gând,
S-adun tainice clipe de mângâiere.

Să-mi pierd privirea prin văzduh,
S-o regăsesc pe bolta zării,
În palme s-adun șoaptele de duh,
Să mă alint cu lacrimile mării.

Să strălucesc de vremea-i schimbătoare,
Fărâmă de lumină, o candelă de soare,
Să-ți fiu surâs, un zâmbet pe-al tău chip,
Culori de curcubeu în vremuri de zenit!

De acelasi autor: 

Flori de izvor

Lumina

Ruga

 

Puterea cuvantului

puterea cuvantului de g ionescu

PUTEREA CUVÂNTULUI

Autor: Gabriel Ionescu 

Se știe că la început, a fost Cuvântul. A fost voia Sa.
Cuvântu-are Putere. Chiar o Putere mare,
Cu el putem distruge, cu el putem crea,
Că este-adevărat, o știe orișicare.

Cuvântul spus, nu îl mai poți întoarce.
Dacă rănește, dacă te-a lovit,
Îți ia puterea și chiar mintea-ți stoarce
Și ce-a stricat, pe mulți i-a amuțit.

Cuvintele creează Realitatea noastră,
Ele se materializează când gândim,
Ele chiar poartă-n Univers o informație, sunt o fereastră,
Și ar fi bine să gândim când le rostim.

Cuvintele sunt forța omului, când sunt subtile.
Cuvintele-au Putere, Cuvintele sunt vii.
Odată spuse, nu sunt imobile,
Au și zburat. Nu poți să mai revii.

Cuvintele ne mor încet pe obosite buze,
Dar de sunt scrise, ele chiar rămân. .
Când le-ai rostit, nu mai încape loc de scuze,
Creștinul, iartă. Ce te faci însă, de dai de păgân ?

Cuvântul e o formă de manifestare a ființei,
Este Puterea Omului de-a comunica,
Este măsura evidentă a Bună-Cuvinței
Și îți arată forța, când șt