Poate

Autor: Alex Andru 

 

Poate că totuși

In aur

Diminețile mele

Umblă

Iar dincolo de uși

Mă bucur

Cu visele

Credul-credulă

 

De acelasi autor: 

De n-ai fi fost..

Scurt

Rugaciunea strainului printre straini

 

[Cugetare,]

Autor: Elena Tudosa

Privesc nedumerita, câteodată cerul,
Apoi aplec privirea tristă în pământ,
Vrând să -nteleg și să dezleg misterul,
De ce trăiești, apoi sfârșești într-un mormânt?!?.

Pe ceru-nalt se-arată-n zi mândrul soare,
Ce-și revarsă razele calde, senine peste noi,
Viața e trecatoare, primăvara covor de floare,
În toamna ei covor de frunze bătute de ploi.

La fel și noi oamenii cu toții în viață suntem,
Bucuroși, când în suflet doar fericire avem,
Dar dintre noi sunt și abătuti de către destin,
Ale căror zile se trec în oftat și-n suspin,

Rele sau bune zilele și nopțile încet se scurg,
Acum e dimineață acuș este din nou amurg,
Privim spre cer și la Dumnezeu ne rugăm,
Și-i mulțumim nespus cât în viață suntem,

Și astfel zile și nopți se trec ușor pe rând,
Cu Dumnezeu în suflet, în inima și-n gând,
Ne trecem iată viata noastră pe-acest pământ,
Precum o zbatere de-aripă a adierii unui vânt!

De acelasi  autor: 

Remuscare

Patimi,

De-as putea viata

COCOȚAT PE STÂNCA VIEȚII

Autor: Sandu Chiva 

Cocoțat pe stânca vieții
Privesc anii tinereții ,
Fără griji fără nevoi 
Ce-au trecut pe lângă noi.

Gândurile…

AUTOR – Loreta Toader
PICTURĂ – Alexandru Darida

Stările sufletești le trăiești
le simți și împreună cu ele vibrezi
La fel și gândurile…
le poți visa și le poți controla
Poți privi în jurul tău bucurându-te
de atâta explozie a frumuseții
Sau poți zbura în iubire
asemeni fluturilor în valsul lor…
Și poți auzi de vrei
simfonia lunii în licărul stelelor
și chiar inima pământului
ritmând cu inima ta
Poți simți, poți vibra
și poți controla orice.
Dar oamenilor…
oamenilor trebuie să le lași libera alegere –
cei ce vor vibra odată cu tine vor rămâne;
ceilalți vor pleca.
Însă eu aș mai putea visa?!!!…

 

De acelasi autor:

George Enescu

Taina

Iubitul meu,

Timpul

Autor: Carmen Pinte

 

Pe marginea clipei,
Mi-am adunat,
Emoţiile,
Încât, și-acum,
Pleoapele,
Se zbat,
Nu reușesc nicicum,
Să îmi cuprindă,
Visele…
De mână,
Înlănţuite,
Dansează,
Inimile…
Fluturii,
Își etalează,
Aripile,
Captând,
Privirile,
noastre…
În tandem.
Ceasurile tac,
Acele se opresc,
Timpul scurt, 
Scurs,
Într-un sărut,
Cu dus si intors,
L-am trimis,
Scris,
În culori fanteziste, 
Cu aromă vie,
De îmbrăţisare stranie,
Într-o scrisoare,
Cu amprentă,
Pe vecie…!!!

De acelasi autor:

Pe carari de munte

Ochii mei

Muguri de lumina

 

Hoața în cer,

Autor: Elena Tudosa

Sătulă de trista viață,
Astă seară am fost hoața,
Asemeni unui vultur,
Am zburat în cer să fur.

Am furat de la timp clipe,
De la vânt două aripe,
Când soarele-n asfințit,
Să se-ascundă-era grăbit,

Am furat o raza lină,
Acum mă uit după lună,
Mă transform în spiriduș,
Din versuri îmi fac urcuș,

Până – n cerul cristalin,
După lună o să mă țin,
Când o merge să se culce,
Am să – i fur un sărut dulce,

Dacă-n somn o tresari,
Am să fur oricum ar fi,
O steluță din cunună,
Că inima îmi suspină,

După soarele ei drag,
Cel cu ochii verzi smarald
Care mă face să zac,
De dor, fur ce pot să fac?

După ce-oi fura ce vreau,
Merg la somn trează nu stau,
Să nu dau de bănuială,
Că am colindat pe-afară,

Vă întreb și eu ca omul,
Că tot nu mă fură somnul,
Pentru ceea ce-am furat,
Am făcut mare păcat?!?

Oare îmi va fi iertat?!?

De acelasi autor: 

Ce sunt poetii

Am s-arunc

Mi-e dor

NICIO STEA…

Autor: Aurelia Oancă

Nicio stea nu străluceşte,
Dacă nu e întuneric,
Nici iubirea nu trăieşte
Fără glasul ei himeric.

De lumină-n întuneric
Şi de stea pe bolta nopţii,
Toate sunt cu mii numeric
Aşezate-n faţa porţii.

Catifeaua ce se-ntinde
Mângâie inimi cu dor,
Şi cu măna mă cuprinde
Mâna ta, eu mă-nfior.

Din tăciunii de jăratic
Ce-au mocnit atâţia ani,
Vin acum c-un răs văratic
Peste aripi de titani,

Ce străbat puterea nopţii
Peste noi aruncă foc,
Ne vedem ca fii ai sorţii,
Ne vedem strânşi la un loc.

Din îmbrăţişarea dulce,
Mă aprind, mă fac o stea,
Ce pe cerul tău se duce
Din iubirea ta să bea.

Să devină al tău sânge,
Parte din tine să fie,
Noaptea să n-o poată-ajunge,
Doar a ta, în veşnicie !

 

De acelasi autor:

Trecerea timpului

Fa-ti radacini

Fii fericita

Te caut,

Autor: Elena Tudosa

Soarele-și închide ușor pleoapele de plumb,
Razele sale după munții înalți se ascund,
Se lasă întunericul, cortina sa stă să cadă,
Iubite unde ești în noaptea asta oarba!?!

Te caut neincetat în bezna nopții adânci,
Cu privirea rătăcind prin colțuri stinghere,
Orele se deapănă încet, îmi par mai lungi,
Ploi de tristeți mă ard în lipsa ta cu durere.

Îmi e greu fără de tine să știi tot mai mult,
Sunt ca o luntre pe valurile vieții purtată,
Tăcerile-n mine mă dor atâta de crunt,
Inima de însingurare grea îmi este secata,

Zilele și nopțile fără de număr se scurg,
Mă urmăresc mereu amintirile din trecut,
Viata-mi trece, acum e zi, acuș e iar amurg,
Până când te voi cauta, de ce nu pot să te uit?!,

Toamna anilor pe umeri ca o haină apasă,
Dorul de tine cu foc în jar mă arde nespus,
Mă petrec prin lume, răzbat cu inima arsă,
Gândul îmi rătăcește doar spre al vieții apus,

O teamă groaznică – mi inundă sufletul stins,
Disperată te caut, te caut iubite neincetat,
Mă întreb în sine, oare ți-e bine unde te-ai dus,
De nu-ți pasă de sufletul meu îngenuncheat?!?

De acelasi  autor: 

Remuscare

Patimi,

De-as putea viata

IULIE

Autor: Violeta Butnariu

Poate ca seara o sa intarzie
Poate ca luna nu o sa apara
poate ca visul nu o sa mai vie
Cu Iulie in mijlocul de vara!
Dar sigur eu voi astepta cuminte
Si sigur eu voi invata RABDAREA
Caci nu e numai soarele fierbinte…
Iubirea e la fel…si alinarea!

De acelasi autor: 

Viata e o balerina!

Ce? Nu inteleg!

Tacerea

Întotdeauna,

Autor: Doinita Nan

Întotdeauna,
jonglează gândul
acolo sus
un înger se roagă pentru tine
nu-l poți opri,
fiindcă el este pentru tine,
reazemul iubirii
a forței din noi,
va fi o nouă zi
primind speranță
aducând iubirea din interiorul tău,
întărind adevărul despre basm,
din povești nemuritoare
eterna poveste
în dulceața fără sfârșit,
acoperind cerul cu lumina stelelor
din vremuri cerești
sprijinindu-ți inima
în izvorul etern
iubirea,
durere întruchipată în cuvinte
un răcnet al unui suflet
ce-și caută lumina
pe drum îngreunat de piedici
ce lumea ți le tot pune,
o cauți prin lumina frântă
a ferestrei,
deschide ochii
în noaptea albită de lună.
…o zi binecuvântată!

De acelasi autor:

De cate ori

Mi-ar placea …

Hei, tu!

Gânduri

Autor: Teodora Dumitru

Duceți-vă gânduri rele,
Spre perdeaua norilor ,
Ploaia verii să vă spele , 
Să-mi simt sufletul ușor !

Vă dau drumul să plutiți 
Undeva în depărtări ,
În senin să vă clătiți ,
Să vă transformați în flori !

Duceți-vă gânduri triste ,
Vă dau drumu-n infinit ,
Luați-vă cu voi batiste 
Și plângeți cât v-ați dorit !

Nu mai vreau în jurul meu ,
Nici tristețe nici durere , 
Pe cerul sufletului meu ,
Vreau senin și mângâiere !

Duceți-vă-n depărtări ,
Gânduri , reci , apasătoare ,
Verau în suflet să pun flori ,
O grădină cât mai mare !

Să–l feresc de tot ce-nseamnă ,
Suparare sau necaz ,
Pentru că-n a vieții toamnă ,
Nu vreu lacrimi pe obraz !

Am strâns gânduri pozitive , 
Din frumoasa zi de vară ,
Așezând pe portative ,
Melodii , în fapt de seară !

Fredonez o melodie 
Cu privirea spre senin,
Și pășesc cu bucurie ,
Către anii care vin !

Fără gânduri enervante ,
Trece viața mai ușor, 
De-aia le-am trimis pe toate,
Către infinit , în zbor !

Să se-ntoarcă iar la mine , 
Doar atunci când le cer, eu , 
Numai gândurile bune ,
Trimise de Dumnezeu !

 

De acelasi autor: 

Macul

Printre rauri de cuvinte

Zbor

 

Resemnare

AUTOR – Loreta Toader
PICTURĂ – Alexandru Darida

 

Am avut…am avut senzația că te văzusem,
Într-o trecere prin lumina roșiatic- albastră,
Apusul serii era însoțit de o ultimă privire,
O senzație abia perceptibilă de amăgire.

M-am reîntors în timpul cuvintelor din noi,
Nu mai înțelegeam nimic și-n amurgul serii
Simțeam șoaptele luminii albastre-n ecou,
Hrănindu-mă cu iluzia senină a ochilor tăi.

Și totuși.. .te simțisem , te văzusem…
Sufletul meu își alină durerile și neputința,
Mi-am oglindit timiditatea în albastrul intens,
Așteptând răsăritul în sufletul meu naiv și învins!

 

De acelasi autor:

De n-ai fi fost..

Simfonie

George Enescu

Azi

Autor: Carmen Pinte

 

Azi, dimineţile, 
Nu mai sunt, 
ca cele de ieri,
sunt stropite,
cu boabe de rouă,
căutând poteci,
spre inimile,
noastre…
azi, serile, 
nu mai sunt,
ca cele de ieri,
privirile sunt,
ascunse, sub pleoape,
se tem de singurătate,
peste ochii inchiși,
alunecă, frăgezite, 
șoapte…
nopţile, nici ele,
nu mai sunt,
ca cele de ieri,
se furișează, 
printre gânduri,
printre visuri,
reaprizând focuri,
însetate, cu jocuri,
în doi…
luna ce străluce,
și-aruncă câte-o rază,
ca la început…

revenim la tot ce-a fost,
trecut animat,
în timpul prezent,
azi egal cu ieri,
ieri egal cu azi,
un egal comun,
al zilelor, nopţilor… de acum!

 

De acelasi autor:

Pe carari de munte

Ochii mei

Muguri de lumina

 

Legea junglei

Autor: Marilena Dumitrescu 

 

În junglă este mare adunare

Ca legile să fie în schimbare…

Un păianjen c-o trompă insistentă

Semidoct, în politica recentă,

Ce insistă în plen să se promulge

O lege, ce acuza îi distruge

Şi îl face din penal şi infractor

Un tip curat, cinstit şi acuzator…

Păianjenul, aparent blând, aşteaptă,

Ca tigrul formulând o lege aptă,

Să-l scape de dosare şi belele

Invocând tot felul de minciunele,

Cum că în jungla politiciană,

A fost filat şi ascultat, înseamnă,

De veveriţele active, din copac,

Protocoale încheiate, rău îi fac,

Că el cinstitul a vrut doar să aibă

Un imperiu, dar şi jungla toată!

Ţesut-a mii de iţe să reducă,

Puterea leului, ca să-l conducă,

Iar leul când mai scoate câti-un răget,

Păianjenul lucrează fără preget

Cu un vulpoi, ce îl consiliază,

Deşi în fond, mai mult el aberează,

Să îl reducă pe leu la tăcere,

Pentru ei să curgă lapte şi miere…

Iar jungla să o prindă în plasa lor,

Să dispună de ea aşa cum vor

Şi animalele din astă jungă

Să tacă, aşteptând în chip de slugă,

Că dacă nu, în plasa-i pregătită

Vor fi prinşi, cu o viaţă îngrădită,

Că-n legea junglei, cum e azi făcută

Banii dictează, legea e vândută!

Dimineata

Autor:  Violeta Butnariu

Daca soarele refuza sa apara
Si naste tornade pe cer
Dansează cu zâmbetul
Pe ritmul picaturilor
Si lasa sufletul
In lumina linistii interioare

Cand pamantul
A zarit frumusetea razelor
A inceput sa cante
Rotindu-se in juru-î

De acelasi autor: 

Viata e o balerina!

Ce? Nu inteleg!

Tacerea

 

Atunci

Autor: Loreta Toader

Atunci cand iubirea
Se naste din vise,
Curate, interzise…
Si ploaia imi mangaie
Obrajii fierbinti,
Cu lacrimi sarate,
Dulci, amare…
Atunci cand vantul
Imi va aduce ,
A ta, tainica soapta
Si cand frunza
Vine sa ma petreaca,
Cand izvorul
Susura lin prin
Poiana cu pini…
Atunci cand florile de camp
Zambesc in roua diminetii
Si cand iubirea
Da un alt sens
Vietii,
Atunci poti spune
Ca ai trait
Si ai visat
La nesfarsit
Acea iubire
Pura, inocenta,
Scaldata in soare,
Efervescenta.

De acelasi autor:

De n-ai fi fost..

Simfonie

George Enescu

 

Red button

Autor: Angi Melania Cristea 

 

aici prin orașele rococo nu mai citesc oamenii

timpul lor comprimat în pastile se diluează ușor

fiecare pune pe insta story imagini ale zilelor-mozaic

când gândurile se ascund în portfarduri ieftine

ce dau o altă culoare ierbii

 

treci și tot numeri rândurile mega reclamelor

care împînzesc cartierul betonat

ai ochelari pentru lumea care curge pe străzi

să îi vezi blaturile/outfit-urile

dar nu vezi eclipsa de lună și poneii albi de lângă groapa de gunoi

 

orele de citit s-au rostogolit la terase

unde chelnerii servesc cocktail-uri politice și drame artistice cu iubiți gay

se știe că nobelul este al celui ce tace în metrouri

cu mâinile în buzunarele pline de ziare care miros a cerneală

sau răsfoind cărți din subsolul mall-urilor

 

de ce să mai citim când timpul scade facturi crește agresivitatea și

vedem politicieni

în toate monitoarele pușcăriilor

iar oamenii care se dădeau cu parapanta în bibliotecă s-au convertit

în diletanți

De acelasi autor: 

Ziua de sabat

Zece funde

Ore dezarticulate

 

 

Incursiune

Autor: Carmen Pinte

 

Privesc,
În oglinda vremurilor,
Existența mea efemeră,
Rămasă agățată,
Pe o fantă de lumină albă,
Într-o eșarfă de emoții nude,
Urme desculțe și zălude…

Rătăcesc,
În oceanul gândurilor,
Cu brațele albastre pictez,
Liniștea în maluri, sculptez,
Un val vienez,
Pe vârful albastru,
Al unui astru…

Privesc, rătăcesc,
Mă trezesc,
În vârtejul vieții,
Brodând visele tinereții,
Fâșii,
Ale unor licăriri,
Speranțe în nori de iubiri,
Cu zori purpurii…

 

De acelasi autor:

Pe carari de munte

Ochii mei

Muguri de lumina

 

De cate ori

Autor:Doinița Nan

De cate ori n-am zis
am sa tac
si tacerea va vorbi în locul meu,
de cate ori n-am zis
am sa inchid ochii
si gandul va vorbi in locul meu,
de cate ori n-am zis
am sa-mi cert inima
si sufletul nu ma lasa
sa-mi dovedesc iubirea
cea fara tagada
imprejurimi constranse
de-ale trairilor ghes,
de câte ori n-am zis
pană aici,
dar ingerii mi-au indrumat pasii
pe drumul plin de colb
calcand cu picioarele goale
pe amintirea suferintelor
si a vorbelor goale,
de cate ori n-am zis
si infinitul se repeta…

Mi-ar placea …

Autor: Doinita Nan

Mi-ar plăcea să-ți fiu pădure,
să-ți ascunzi pașii pierduți
pe cărarea bătătorită a vieții
umplând golul ecoului din mine 
cu a ta strigare.

Mi-ar plăcea să-ți fiu acoperiș,
al sentimentelor tale
în scurgerea lor prin venele tale
pentru a-ți umple cu oxigen
al tău ascunziș.

Mi-ar plăcea să-ți fiu aer,
să respiri iubirea 
prin nările sufletului,adesea
primind emoții încărcate de teama
timpului jongler.

Mi-ar plăcea să-ți fiu ușa,
care se închide în urma ta
primindu-te pentru a mă completa
de a fi singurul care deține cheia
fără a reproșa.

Mi-ar plăcea să-mi fii primăvară,
culorile să mă picteze 
în emoții proaspete,cu aplauze
ca ochii mei să-nvie
în joc și chiuitură.

mi-ar plăcea să-ți fiu …trăire!

 

Orașul-capuccino

Autor: Angi Melania Cristea

anul acesta ploile de vară trâmbițează ca un cocoș 
cum deschizi fereastra ferigi uriașe îți invadează spațiul și cresc
până în ultimul cetrimetru locuit 
altfel încât ai impresia că sufletul 
s-a transformat într-un bolovăniș 
ce te târăște contra curentului 
iar tu nu mai poți smulge liniștea buruienoasă 
din pavajul străzilor

te tot lași aruncat de rafale pe cimentul orașului-capuccino și vezi toate mizeriile vieții cum flutură 
ploaia asta parcă este dusă cu pluta 
trage de copertina blocurilor kaki cu ghearele lungi de zmeie a universului

eu strivesc țânțarul insomniac care bântuie nopțile 
și bâzăitul lui umple valizele supraponderale 
insinuîndu-se în acea porta-voce
ce nu e pe silentios niciodata
și o iei într-o călătorie dincolo de zidurile minții tale

 

De acelasi autor: 

Ziua de sabat

Zece funde

Ore dezarticulate

 

PREȚUL CLIPEI

Autor: Aurelia Oancă

Te-ai întrebat vreodată, prețul clipei?
Desigur, nu! De ce să te frămânți
Cu o fărâmă, și-i faci loc risipei,
Doar ai în viața ta un timp de munți.

Petreci în zbor ale vieții drumuri
Și le străbați cu sufletul sperând
Că vei găsi speranța printre fumuri
Și nicio clipă nu ți-a fost în gând.

Ai coborât din încercări mărețe
Și mândru un salut vieții i-ai dat, 
Credeai că-n veci în tinerețe
Te vei plimba, și nu a fost păcat.

Dar a venit o zi în calendar,
Cu o durere și cu vălul negru
Depus pe ochi și totul e-n zadar,
Mai vrei o clipă să fii om integru.

Un fluger ce-a trecut prin ochii tăi, 
Ți-a spus: E scumpă-acum o clipă, 
Cu sufletul cuprins în reci văpăi
În lacrimă ai pus a ta risipă!

De acelasi autor: 

Infinitul e aproape

Partenera-n menuet

Cand inger…

Simfonie

AUTOR – Loreta Toader
PICTURĂ – Alexandru Darida

 

Printre altare vechi

Autor: Valer Popean

M-am rătăcit printre altare vechi
Zidite-n rugăciunea noastră,
Pe unde umblă suflete perechi
Ascunse-n marea cea albastră,

Și călăresc pe valul înspumat
Urmat de-a algelor cohortă,
Dispar chiar pașii care i-am lăsat,
Ecoul lor răsună în aortă,

Iar clopotele cheamă înserarea,
Când cade orizontu-n mare,
Să reclădească iar cărarea
Ce am lăsat-o în uitare,

Chiar clipele se-adună-ncet, încet
Ca să-mi călăuzească drumul,
Să nu devin în viață un ascet
Pe care să-l înghită fumul,

M-am dăruit cuvântului prin timp
Precum fecioara noaptea la altar
Și adormit pe undeva-n Olimp
Mă odihnesc la umbră de stejar,

Seninului m-am dăruit cu dor
Prin curcubeie ample peste cer
Iar flori de crin mă însoțesc în zbor
În amintirea stelelor ce pier,

Printre altare vechi am să veghez
Cuvântul să rămână temelie
Și slovele să redevină crez
Precum un munte în pustie.

 

 

Veri rubiconde

Autor: Angi Melania Cristea

vara asta îmi este sete de lecturi paralele 
de vremea când îți citeam din firul nopții și
îmi tăvăleam geloziile prin livezi tinere
nu îndrăzneam să am himere eram într-un du-te-vino continuu
cu dragostea pe accelerație la maximum 
și ardeam calorii emigrând pe muntele 
unde se ține târgul de fete

oricâte anotimpuri vor adormi în camera mea de oaspeți 
vara va fi doar a ta 
pentru că atunci am umflat globul pămîntesc 
cu plămânii noștri firavi
și l-am atârnat de cureaua lui dumnezeu
ca pe un pliant spre o insulă exotică

tu stai lângă lacul de steril și protestezi 
au ars copacii cărțile vrajitoarele
știi că nopțile în lunci înflorite se reduc 
iar eu și vara am plecat într-o croazieră 
unde voi găsi fluturi melci păianjeni cer 
toate morțile posibile și mai ales dragostea din pantecul mamei

De acelasi autor: 

Iubirea cu pantofi de portelan

De trei ori nu

Cantec la xilofon

 

 

Resemnarea,

Autor: Elena Tudosa 

Astăzi prin gândul meu stingher,
Am rătăcit cuvinte să găsesc,
Nimic eu de la viață nu mai cer,
Decât doar sănătate să trăiesc.

Viața își va duce iată cursul său,
Cu bine și cu rele mereu înainte,
M-am împăcat cu suflețelul meu,
Singurătatea mi-o alin scriind cuvinte.

Din calimara sorții astăzi scriu,
Nimic și nimeni nu mă va opri,
Cu versul îmi alin noaptea tarziu
Sufletul obosit, când nu poate dormi.

Visam cândva să fiu iarăși o floare,
Pe-o ramură albastră să -nfloresc,
Dar fost-a o dorință iată trecătoare,
Nu are sens nici rost ca să mă chinuiesc.

Ciudat era ca să îmi fac speranță,
Să te iubesc,, fără de trup”, distant,
Iubești de fapt doar o dată în viață,
Sufletul meu nu vrea o viață de amant.

M-am împăcat cu mine și cu soarta mea,
Îmi iau tristețea-n palme și îmi fac pod din ea,
Iar amăgiri de-o vară nu au ce cauta,
Inimii mele astăzi i-am zăvorat poarta.

Stăpână pe-al meu suflet, dispar din viata ta,
Te las să fii ferice, așa cum vrei să fii,
Chiar dacă voi fi tristă, știu a mă resemna,
Am încetat la tine să vreau a mai gândi!

De acelasi  autor: 

Remuscare

Patimi,

De-as putea viata

 

De acelasi autor: 

Taina

M-am pierdut…

Iubitul meu,

 

 

 

 

 

DIAMANTE DE UITARE

Autor : Aurelia Oancă

 

Vor curge șoapte, note, semitonuri
Și dulci cuvinte ascunse în vechi tomuri.

Pe câmpul vieții trece-vor și pașii
Precum pe râuri trece-vor luntrașii.

În flori de nufăr norii s-or ascunde
Și-n inimi pacea, dorul va pătrunde.

Lumina lunii va dosi mistere
Purtate-n vântul altei emisfere,

Cu stele va împodobi a nopții haină
Sub ele va-nflori o nouă taină,

Pe care doar iubirea o-nțelege
Și care-n puritate va culege,

Din inimi triste, dulci mărgăritare
Și diamante scumpe de uitare !

 

De acelasi autor: 

Luna-ndragostita

Plange istoria

Pe noul drum

Malaxor

Autor: Angi Melania Cristea

poetul în împărăția lui cu doctori minus și cu mii de oameni depresivi
poetul el acest magnat al timpurilor viitoare
simte jigodiile vieții și acești neica-nimeni ai politicii sau ai poeziei
care parvin și acaparează spectrul lumii prezente

într-un vesnic delirium tremens poetul scade factura vieților trecute și își învață corifeii
că Platon nu este vreun grec ce dansează sirtaki
iar democrația nu este totuna cu falocrația 
damele au pătruns în aula magna universul 
conspiră și se nasc tot mai multe femei
care conduc avioane sacrifică bărbații și scriu o poezie-manifest
pruncii lor nu semănă cu niciunii pătrund 
în malaxorul toamnei deja frustrați

ordinea poetului este ordinea lumii îngerești 
cu buni și mai puțini buni
fideli și mai mult infideli
sfinți pe de-a întregul sau de-a dreptul malefici
poeții au atacuri de panică la fiecare respiro
și nu își îngăduie unul altuia niciun șah mat

lumea universul acesta flamboaiant poate
exista fără miros de poezie fără ambrozia degustată de poeți 
dar nimic nu poate fi mai simplu
decât un poet lângă o partitură pentru două mâini 
și lângă starea de rezistență a culturii

De acelasi autor: 

Iubirea cu pantofi de portelan

De trei ori nu

Cantec la xilofon

 

Peste zi 

Autor: Doinita Nan

Peste zi,
cu aripi, te înălță
te răzgândește
apoi te coboară
sunt zile când o să doară
secunde, minute, 
când fură,
viața este o iluzie,
întorc clepsidra gândurilor
nisip curgând în a timpului trecere,
pierdută-n raze 
a soarelui putere,
nevrednicie
în opaiț de lut scobit
în frământări
din noi
pierdute-n zvonuri plămădite
nesiguranță,ce pace nu-ți dă,
în destin cu întrebări,
pornind din primăvară 
până-n ierni reci ca gheața,
primind iubiri și dezamăgiri 
în lumi nefirești
ce se aștern în lumi difuze.
………………..~~……………………

Avea galaxii strălucind în spatele ochilor
și ploaie de stele în adâncurile pântecului,
de aceea,când mi-a spus că mă iubește
am știut că Universul mă iubește și el!

 

 

 

Taina

AUTOR – Loreta Toader
PICTURĂ – Alexandru Darida

Uneori mi-aş dori să simt dragostea naturii,
Să fiu cât mai departe de ochii răi ai lumii,
Să alerg cu sufletul dezbrăcat prin florile de tei,
Și să gust din ambrozia măreților zei
*
M-am îndrăgostit de tine vis frumos în taina nopții,
Printre stele diafane,paşii mei pe calea sorții.
M-am îndragostit de vocea,ce-mi alină suferința,
Ploaie albă de petale,ce-mi învăluie credința.

M-am îndrăgostit de tine,un necunoscut în noapte,
Printre lacrimi şi suspine,șoapte în iubiri deşarte
M-am îndrăgostit în taină de-un albastru infinit
Zorii dimineții-n care visul s-a împărtășit

M-am îndrăgostit de tine, foc nestins arzând în noapte
Pasiune și iubire înălțând mai sus de astre
Inima ți-am pus în palme alinându-ți suferința
Ți-am însămânțat în suflet bucuria și credința

M-am îndrăgostit în taină…

 

De acelasi autor: 

Eu sunt papusa Arlechin

M-am intors

Clepsidra viselor

 

EU SUNT STRĂINA

Autor: Mari Lena Stefan

 

Eu sunt străina

ce-ți bate la ușă în noapte.

Chiar de-mi deschizi

eu nu o să m-arăt.

Mi-e bine neștiuta-mi iubire

în falduri de timp

de tine să o ascund.

Eu sunt străina

ce visele îți potopește

în fierbințeli de chemări

torente trăiri,

când vrei să-ți ascunzi

însăși ceasul de pe noptieră

cu o pătură verde de tul.

Oglinda din hol să o acoperi

cu noaptea ce-ți tulbură

visele-acum,

ca nici ele să nu poarte

povestea desfășurată în fum,

după un pahar de gin

și-un bețișor aromat de bambus.

Eu sunt străina

care-a trimis scrisoarea

de ieri, primită de tine

unde destinatarul era prezent.

Lipsea cu desăvârșire…expeditorul.

Îmi era prea teamă să nu te surprindă

pe-un alt palier chemarea din hăuri.

Eu sunt străina care

hălăduie noapte de noapte

vânând fluturii verzi

ce-mi sunt ca sperante

din nuanțe de sperat poem.

Eu sunt aceea care

îmi țin iubirea-n secret,

căci nu am curajul să-nfrunt

într-o anume zi,la o anume oră

un final dureros și desuet.,

apoi să regret.