*concurs*Fetița cu părul auriu *EXCELENT*

CONCURS COPILARIE-EXCELENT

Sectiunea: Creatii literare

Fetița cu părul auriu

proza

Autor: Camelia Spînu-Cimbrovanu

Republica Moldova

Răsare soarele de după orizontul plin de verdeață. Se ivește o mînă, apoi alta, niște ochi ce urmăresc tot ce se petrece în jur. Soarele parcă-i un rege încoronat cu o coroană de foc. Sus, pe cer, e o mare aurie, ce îmbrățișează pămîntul cu mîinile sale blînde. Razele soarelui mă trezește și pe mine, o fetiță zglobie cu părul auriu și ochi ca ciocolata. Lenevesc în patul meu cald, lîngă mine, ursulețul cel mai adorabil și pufos. Se aud voci, este mama și cu tata, sunt la bucătărie, pregătesc dejunul, vine miros de ceva foarte gustos. Sunt cea mai fericită fetiță,  am doi părinți iubitori. Se aude ușa, este mama:

-Bună dimineața, soare! Te-ai trezit copila mea? Hai fuguța la baie și la masă!

-Bună dimineața, mami! Vin repede…

Fiecare nouă zi, începem cu dejunul în familie. Vorbim despre visele noastre, despre tot ce ne înconjoară. Sunt o fetiță veselă și ca un radio cu două picioare, pe toate vreau să le știu, sunt foarte curioasă, o enciclopedie cu multă energie. După dejun, alerg, la copacul meu iubit, este nucul din fața casei. El este cel ce îmi ascultă toate cîntecele, toate visele mele de copil, mă învelește cu ale sale brațe, mă mîngîie cu frunza sa și este cel mai devotat prieten. În fiecare dimineață alerg la el, ca să-l îmbrățișez și să-i spun cît mi-a fost de dor, cît ai zice pește, sunt urcată în copacul din fața casei, ascunsă între frunze și începe spectacolul meu. Fetița zglobie devine  o priveghitoare, care încîntă vecinii cu un nou cîntecel și multe poezii.

 Leagănul copilăriei, prins de copacul meu iubit,  mă așteapta și el bucuros, mereu zburam sus pînă la stelele strălucitoare, era meșterit de tata… Toți copiii, de pe strada mea au zburat în leagănul copilăriei mele… însă cel mai deosebit dar mi-a făurit tata: „ O căsuță adevărată”. Cînd am văzut căsuța, ochii îmi străluceau de fericire, repede am deschis ușa căsuței fermecate, am intrat, eram atît de entuziasmată. Tata a confecționat tot mobilierul micuț, ca și mine. I-am mulțumit lui tati pentru cel mai scump cadou, l-am luat în brațe, iar tata m-a ridicat în brațele sale puternice și mi-a zis:              

– Te iubesc mult, raza mea de soare!

– Și eu, tati te iubesc mult! Ești cel mai dulce și mai scump tătic! Ești eroul meu din povești!

Am chemat prietenele mele în ospeție, să le arăt căsuța fermecată. Împreună ne jucam în căsuța mea cu păpușele. Eram foarte mulți copii pe strada mea, împreună era vesel, eram puși mereu pe pozne. Spre seară, strada prindea viață. Ne jucam de-a v-ați ascunselea, număram toate stelele de pe cer. În fiecare duminică, păpușele mele prindeau viață, împreună cu prietenele mele organizam cel mai frumos spectacol pentru copiii de pe strada noastră. Trăiam în lumea poveștilor, aduceam zîmbete pe chipurile copiilor. Fiecare duminică era ca un curcubeu multicolor.

În fiecare seară, mama, cu glas dulce îmi citea o poveste nouă. Mama este ca o pasăre cu aripi de înger și o albină muncitoare, o iubesc pînă la infinit. Ne învața să iubim frumosul și în orice suflare să găsim ceva neobișnuit. Mama mereu ne zicea să creștem copii cuminți și responsabili. Seara alergam la braț cu mama în lumea minunată a poveștilor. Într-o noapte am visat un vis frumos despre Zîna Primăvară. De departe se ivește o trăsură nouă, trasă de doi cai albi. S-a oprit, din ea a coborît o crăiasă atît de gingașă și frumoasă, numai cum a pus piciorul jos, zăpada toată a dispărut, de sub ea a apărut ghioceii, fire fine de iarbă, de te temi să le atingi, nu cumva să le rupi. În palmele sale mici nu-i lipseau paleta de culori și pensula sa fermecată. Pe unde merge ea, totul înverzește, totul reînvie la viață, pîrîiașele jucăușe curg la vale, înfloresc copacii, gîzele fac gălăgie.  Totul e mister, flori în diferite nuanțe. Copacii sînt toți în straie noi, unul mai mîndru ca altul. Primăvara colorează totul într-un piesaj magnific și uimitor. Noi, copii curioși urmărim cum se ivesc florile splendide în grădină… Mă trezesc somnoroasă, razele soarelui m-a trezit, zîmbesc, îmi dau seama că a fost doar un vis, deși ca fiecare copil așteptam primăvara, cînd totul prinde o altă culoare. Urmăream cum copacii prind muguri, apoi devin frunzulițe, cum cireșul înflorește și o tot o luam la întrebări pe mama, cînd va avea cireșul cireșe coapte. Așteptam Sfintele Paști, cea mai așteptată sărbătoare, atunci cînd pregăteam casa și ograda de sărbătoare. Părinții ne cumpărau haine noi de sărbătoare, fiindcă am fost copii cuminți. Dimineața de Paști, mama venea de la biserică cu pască și ouă roșii sfințite… cu multă lumină în suflet ciocneam ouăle roșii și ne ziceam: „ Hristos a înviat!” „ Cu adevărat a înviat”. Era o sărbătoare frumoasă, cu multe tradiții…

Vara era cel mai așteptat anotimp, mult soare, căpșune, cireșe, mult timp de joacă, să hoinărim pe străzile iubite și să ne povestim cît în lună și în stele. Cînd ploua, așteptam să apară după nori curcubeul, număram picăturile de ploaie, pînă renunțam, căci erau mult prea multe. Bunica îmi zicea că Ploița este o Zînă, care plînge și lacrimele ei ajung pe pămînt, iar cînd ploaia se oprește, apare curcubeul multicolor, semn că Ploița nu mai plînge, dar zîmbește. Nouă ne plăcea să alergăm prin ploaia caldă de vară și să sărim în băltoacele noi nouțe.  Cînd era arșiță insuportabilă, mergeam să ne răcorim la rîulețul din vale, nu departe de casă, ne bălăceam ca niște rățuște, visam să prindem pește, să îi luăm acasă și să-i punem în acvariu. Undița noastră improvizată dintr-un băț și o ață legată la capăt. Vara – miros de spic de grîu copt… Răutul era marea noastră, iar colinele pline de verdeață, erau cele mai îndrăgite și ne strigau mereu la joacă.

Toamna, mama zicea se numără bobocii. Noi număram nucile din ogradă, ciupercile de la pădure, frunzele multicolore din parc. În fiecare toamnă, fetița zglobie cu două fundițe mergea la școală, mereu eram nerăbdătoare după vacanța mare, setea de cunoștințe mă atragea la școală ca pe un magnet. Cel mai iubit loc la școală era biblioteca, cred că am citit toate cărțile din bibliotecă. În lumea cărților pluteam într-o lume a poveștilor și a perfecțiunii umane. Toamna miroase a foșnet de frunze  și a gutui galbeni. Îmi placea enorm să mă plimb printre frunzele pestrițe ale toamnei, să admir frumusețea coloră din jur, ce se lăsa peste sat. Să ascult cum vîntul dansa la braţ cu păsările obosite de zbor, era ultimul vals acompaniat de o gamă de instrumentişti invizibili… Jos era aşternut covorul grandios, ornamentat cu dulci culori de toamnă.

Toamna, mi-a adus tata un cățeluș negru ca tăciunele, însă cel mai drăguț suflețel, l-am îndrăgit din prima clipă, cu boticul lui mi-a dat un pupic pe obrăjorul  plin de emoții, de atunci eram nedespărțiți. Spre sfîrșit de toamnă, noi copiii ne bateam cu frunze multicolore căzute, ne împleteam coronițe  din frunzele aurii, adunam frunze și săream peste ele din copac… apoi miros de frunze uscate și fum… semn că se apropie iarna.

Iarna, venea și ea cu bucuriile sale. Cădeau mulți fulgi peste case, peste pădure, pestre străzile, care alergam toată vara, erau primii fulgi de zăpadă. Cu primii fulgi venea și ziua mea de naștere, ca toți copiii așteptam ziua mea, este o singură dată în an. Mama îmi organiza cea mai frumoasă zi de naștere, cu cea mai deosebită tortă și multe cadouri, zîmbete de copii, erau copiii de pe strada mea… Iarna venea cu multe peripeții, toate derdelușurile erau ale noastre, săniile ne duceau departe, ne întoarceam seara acasă, obosiți, cu obrajii rumeni și năsucul roșu. Împreună cu tata sculptam un faimos om de zăpadă , îl găteam cum puteam noi mai bine, nasul îi era un frumos morcov, îi coseam nasturi din cărbune, îi puneam căciula și fularul lui tata, ca să nu înghețe sărmănelul. Iarna miroasea a cozonac de casă cu multă dulceață și nuci delicioase, copt de mama. Iarna miroasea a lemne arse în sobă, tăiate de tata. Îmi placea să privesc focul din cămin, ce emana căldură, chiar dacă afară era ger și ningea, în casă era cald. Iarna miroase a brad, a sărbători. Așteptam Crăciunul… să vină Moș Crăciun cu multe daruri sub brad, să cînt colinzele învățate și poeziile pentru Moș Crăciun…să împodobim bradul de sărbătoare cu multe globulețe și luminițe, să gătim casa de sărbătoare…Iarna, primăvara, vara, toamna sunt toate anotimpuri desprinse din poveste… Pe cer se aprind beculețe, mii și mii de beculețe strălucitoare… E iarnă, fetița zglobie calcă prin zăpada moale și lasă multe urme a pașilor săi…

 

 

2a72c6ee

 

 

 

ABONAMENT ELECTRONIC(eBook) pe un an /4 numere

ABONAMENT ELECTRONIC 4 numere/an .Revista de colectie aduna in paginile sale literatura, arta , articole si evenimente culturale. Primesti prin email in format pdf fiecare număr al revistei timp de un an pentru numai 20 dolari canadieni.

C$20,00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.