Cuvântul editorului

-Cronica- de Johnny Ciatloş Deak

În furnicarul acestei lumi mult prea grăbite, în care cuvintele se risipesc adesea, iar emoțiile sunt ascunse sub vălul cotidianului, volumul „Puterea Iubirii” semnat de Mihaela CD răsare la editura Globart Universum ca o adiere caldă de vară, precum un cântec duios pentru suflet, ce dezvăluie, sincer, curat și fără teamă, esența celei mai profunde trăiri umane, iubirea.

Iubirea este, poate, cea mai complexă și paradoxală forță care guvernează existența umană. Ea nu poate fi redusă la o simplă emoție, nici explicată pe deplin prin rațiune. Iubirea este, în același timp, început și sfârșit, fragilitate și putere, efemer și etern. De-a lungul timpului, filosofi, poeți și gânditori au încercat să-i surprindă esența, dar iubirea rămâne un mister care se lasă doar trăit, nu neapărat pe deplin înțeles.

În poeziile sale, bine-cunoscuta poetă Mihaela CD ne descrie cu mult talent  iubirea dintre un bărbat și o femeie, o iubire care apare precum o flacără vie, capabilă să lumineze sau să mistuie. Asemenea focului, ea încălzește sufletul, dar îl poate și arde. Cu toate că există această dualitate a focului, iubirea nu este doar atracție, ea reprezintă pentru poetă o dorință de întregire, de posedare a binelui pentru totdeauna, o tendință profundă către plenitudine, către reîntregirea ființei.

Poeziile Mihaelei CD din  volumul „Puterea Iubirii” sunt confesiuni vibrante pline de emoție, izvorâte dintr-un suflet nobil care a cunoscut dorul, pasiunea, tandrețea și, mai presus de toate, puterea legăturii ce unește două destine. Fiecare pagină a acestui  fascinant volum, pulsează de emoție pură, fiecare metaforă este o legătură elegantă și incandescentă între inimă și cuvânt, între vis și realitate.

Din perspectiva filosofică, iubirea este o mișcare a sufletului dinspre sine către celălalt. Ea sparge limitele individualității și creează o punte între două conștiințe luând o formă de transcendere. Din versurile Mihaelei CD înțelegem că ‘’eu’’ și ‘’tu’’  se contopesc într-un  „noi” care redefinește existența. Poeta Mihaela CD surprinde perfect în versurile sale tensiunea dintre impuls și luciditate caracterizând iubirea ca ‘’dulce nebunie’ ’Așa cum spunea Friedrich Nietzsche, „în iubire există întotdeauna un strop de nebunie, dar și în nebunie există întotdeauna un strop de rațiune.”

Pe de altă parte, iubirea adevărată, așa cum ne-o descrie Mihaela CD, nu este doar pasiune, ci și alegere. Iubirea durabilă este rezultatul unei voințe morale, care nu se trăiește doar intens în clipa prezentă, ci se construiește în timp, prin răbdare, înțelegere și sacrificiu. Erich Fromm considera că „iubirea este o artă” care trebuie învățată și cultivată, nu doar simțită. Una dintre forțele iubirii este capacitatea de a rezista prin vânt și ploi, de a se transforma și de a renaște.

Mihaela CD aseamănă iubirea cu marea, fiind uneori liniștită și profundă, alteori agitată și imprevizibilă, căci iubirea poate fi o adiere blândă sau o furtună devastatoare. Dar, indiferent de formă, iubirea rămâne o forță vie, în continuă mișcare. Ca o sămânță, ea are nevoie de grijă pentru a crește, căci neglijată, se ofilește, dar niciodată nu dispare complet din memoria sufletului.

În cartea „Puterea Iubirii”, Mihaela CD conturează iubirea cu măiestria unui bijutier,  în toate formele ei. Uneori delicată și aprinsă, alteori fragilă și neclintită sau tăcută și copleșitoare. Autoarea ne vorbește despre iubirea care mângâie și vindecă, care aprinde dorințe și dă sens existenței. În versurile sale, întâlnim acel dialog tainic dintre două suflete care se caută, se regăsesc și se împlinesc unul prin celălalt.

În toată opera  literară a Mihaelei CD am putut observa că pentru poetă, iubirea este  în fapt o lege nescrisă, un principiu ce susține întreg universul. Iubirea este energia fundamentală care dă sens și direcție existenței. În tradiția creștină, iubirea este considerată esența lui Dumnezeu: „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4:8).  Latura divină a iubirii adaugă o dimensiune și mai profundă, iubirea nu este doar o trăire umană, ci o manifestare a sacrului în lume. Prin iubire, omul se apropie de absolut, depășindu-și condiția limitată. Iubirea este considerată de poetă, o cale spre mântuire, o formă de comuniune între uman și divin.

Cu toate acestea, observăm că uneori, iubirea nu este lipsită de suferință. Ea implică vulnerabilitate, risc și, uneori, pierdere. Dar tocmai această fragilitate îi conferă autenticitate. A iubi înseamnă a te expune, a accepta incertitudinea și a continua să crezi în frumusețea legăturii umane. În cuvintele lui Mihai Eminescu, „iubirea nu se poate învăța, ea se naște.” Și, odată născută, ea devine parte din destinul celui care o trăiește.

Mihaela CD ne arată că Puterea Iubirii stă în capacitatea ei de a ne transforma, de a ne face mai  umani, mai buni. Iubirea schimbă perspectiva, modelează caracterul și dă sens vieții  apropiindu-ne de divin. Este forța care unește contrariile, care vindecă rănile și care, chiar și în fața efemerului, păstrează promisiunea eternității.

Iubirea rămâne cea mai profundă formă de cunoaștere trăită. Ea nu oferă răspunsuri definitive, dar deschide orizonturi infinite. Iar în această deschidere, în această căutare continuă, se află adevărata ei putere.

„Puterea Iubirii” este o invitație la introspecție, la reîntoarcerea către propriile trăiri, la redescoperirea emoțiilor pure. Este o mărturie că iubirea, în forma ei autentică, rămâne forța care ne transformă, ne înalță și ne apropie de ceea ce este cu adevărat esențial.

Lăsați-vă purtați de aceste versuri extraordinare, deschideți-vă inima și permiteți iubirii să vă vorbească. Pentru că, dincolo de timp și de cuvinte, iubirea rămâne cea mai profundă poezie.

Johnny Ciatloş Deak

membru al Ligii Scriitorilor Romani

membru al Uniunii Jurnaliştilor Independenți din România,

Senior editor Globart Universum  Publishing House Canada

Alte pagini:  

Mai citește: 

Cum pot să mă înscriu în clubul GOLD al revistei tipărite PPSM?

Mihaela CD-eseu-Întoarcerea la frumos și bun-simț