Maica buna

maica buna de gabriel ionescu

MAICA  BUNA

Autor: Gabriel Ionescu

De mic copil, i-am zis bunicii mele Maica Buna.
Era din Poarta Branului, chiar de sub munte
Și-n mintea mea  era și soarele și luna
Și chiar și vântul se oprea ca s-o asculte.

Avea o bunătate practic infinită,
Și un respect de oameni  nesfârșit.
Avea Credință, era chiar o pocăită
Și un talent la scris, nebănuit.

Avea drept școală numai patru clase.
Pentr-o munteancă-n vremea ei, era de soi.
Muncea la câmp, te minunai cum coase,
Torcea la cânepă, țesea și la război.

Ea, Maica Buna, ma-nvățat ce-i Bunătatea,
Ea ma-nvățat ce-nseamnă Omenia.
Prin ea am cunoscut  ce e Dreptatea
Și-am învățat să prețuiesc Prietenia.

Din vârf de munte, coborâtă în Tohan,
Bunica mea cea mândră și frumoasa,
Scria și versuri cu-n talent Olimpian,
Cuvintele căzând rimat, ca iarba după coasă.

Ultimii ani ai vieții i-ai trăit la noi, în București
Și mi-a rămas în minte o-ntâmplare,
Într-un tramvai, biletul n-ai putut să ți-l plătești,
Iar la întoarcere-ai luat două. Asta e cinstea oare?

Eu sunt produsul a tot ce-am văzut la tine
Și-s mândru că ai fost Bunica mea
Mai învățat că totul, prin muncă se obține,
Ca OMUL poate totul. Rămâne doar să vrea.

De mic copil, i-am zis Bunicii mele, Maica Buna.
Era din Poarta Branului, chiar de sub munte.
Era chiar Zâna Munților și-avea cununa,
De înțelept, pe pletele-i cărunte.

Să-ți fie somnul veșnic, Maica Buna,
Așa cum ai dorit, în Satul tău,
Tu pentru mine fost și Soarele și Luna
Mi-ai fost exemplu și-mi vei fi mereu.

De acelasi autor: 

Conversatii cu Paler

Contraste

Mama

 

 

Reclame

Iarasi copil

iarasi copil de mihail janto
IARĂȘI COPIL

Autor: Mihail Janto

 

Fă din viață sărbătoare,

zile multe, cât mai poți,

șterge tot ce-n suflet doare ,

zilele ce-s fără soț.

 

Viața nu stă în tipare,

nici în dorul plin de chin,

uită tot ce-n suflet doare,

uită ultimul suspin.

 

Șterge și cuvântul „moarte”,

fă nou ce nu-i permis,

gândurile să te poarte

dincolo de orice-abis.

 

Întoarce-n suflet un impas,

dă cu piatra într-un geam

şi strigă azi cu-același glas:

„griji mai mari, n-aș vrea să am!”

 

Strângeți iar în brațe mama,

spune-i azi cât o iubești,

când te va cuprinde teama…

poate mâine, n-o găsești.

 

Fă din viață nebunie,

fură-ți visele tiptil,

desenează pe-o hârtie,

fii din nou, o zi, copil.

 

De acelasi autor: 

Suflet drag, Tu Romanie

Nimic nu-mi datorezi

Ultimul suras

 

De-ar fi sa ma mai nasc o data

De-ar fi sa ma mai nasc o data de Mihaela CD

Autor: Mihaela CD 

 

De-ar  fi  sa  ma mai  nasc  o data

N-as  vrea sa  schimb ce  am trait,

Insa cu  siguranta ,as cere indata,

Sa-mi  lase  viata, timp, nedefinit!

 

Ca viata-i o arie de opera, scurta,

Pe cand s-o savurezi , s-a  sfarsit!

Poteca lumii-i  mult prea ingusta ,

Legat la ochi,te-azvarle in infinit!

 

M-am bucurat in  viata  de iubire ,

Si pot spune ca n-am trait  in van,

Dar momentele  pictate-n fericire,

Le-as mai trai, repetate, an de an!

 

Din anii fragezi ai copilariei mele,

Am fost un copil norocos si  iubit,

Si  pe-ndelete imi  deapan  filmele,  

Ce trist,  ca  tineretea  mi-a  albit !

 

Fost-am si  eu  copilul  unui  tata,

Si-am  adunat  comori de bucurii

Dar timpu-i  necrutator, nu iarta,  

Si  suportam a  sortii  intemperii!

 

Viata-i  cu  neprevazut  brazdata,

S-orice faci drumul tot are sfarsit,

De-ar  fi  sa  ma  mai  nasc o data,

As cere timp  sa-mi dea ,nesfarsit!

 

De acelasi autor: 

Aniversare-n Rai     

Timpul  vindecator

La nunta ta …

Diferente  la  fel

 

 

Un inger si un licurici

un inger si un licurici de aurelia oanca

UN ÎNGER ȘI UN LICURICI

Autor : Aurelia Oancă

Cu chipul dulce și angelic,
Cu ochii mari ca de tăciune,
Privește jocul viu, feeric
Și îngânat de-o rugăciune,

Al licuricilor de seară,
Ce-s mici scântei fosforescente,
Și fac în cercuri să apară,
Mici picături incandescente.

Micuțul ghem de luminiță,
Se-apropie ușor de înger,
Care de fapt e o fetiță.
Dispare-apoi ca și un fulger.

 

De acelasi autor: 

Floare de lumina

Dansul flacarilor

Vesmant de nea

 

Viata ,ca o carte…

viata ca o carte de teodora dumitru

Viața, ca o carte…

Autor: Teodora Dumitru

 

Viața este ca o carte ,
Pe care-o purtăm cu noi ,
La-nceputul vieții noastre, 
Are doar câteva foi !

Dar trecând uşor prin viață , 
Multe pagini adunăm ,
Punem gânduri la prefață, 
Şi capitole formăm !

Frageda copilărie….
Începem cartea cu ea ,
Plin de flori și bucurie , 
Un capitol ca o „Stea”,

Ce-l purtam cu noi în suflet ,
Cât trăim pe-acest pământ, 
Cu file pline de cântec,
Puritate în cuvânt!

Apoi floarea tinereții, 
Un capitol plin de soare ,
Îl notam în cartea vieții, 
Îi punem titlu „,Splendoare „!

Şi notăm pe pagini multe ,
Tot ce am trăit frumos ,
Dar şi lucruri mai mărunte, 
Care au mai mers pe dos !

Despre toamna vieții scriu , 
Şi-i pun titlul „Împlinire „,
Din copacul aramiu, 
Vă las ramuri moştenire !

Şi din firele cărunte, 
Ce s-au aşezat la tâmple ,
Scriu în carte gânduri multe ,
Toamna vietii să o umple !

Un capitol este liber,
Încă nu am ce să scriu,
Despre iarna vieții, sigur , 
Umplu pagini mai tarziu !

Titlu i-am gasit …”Lumină „,
Pentru anii care vin ,
Să avem viață senină, 
Bătrânețe fără chin !

În cuprinsul cărții mele ,
Voi lăsa un gând frumos ,
„Mi-a fost viața adiere,
Am trăit-o cu folos”!

Atunci când ultima filă, 
Va ajunge la sfârsit, 
Voi închide cu-o ştampilă, 
„Viață dragă…Te-am iubit ” !

 

De acelasi  autor: 

Clepsidra

Lampa de petrol

Toamna vietii

 

 

 

Mama

        Mama de Gabriel Ionescu      

                 MAMA

Autor: Gabriel Ionescu 

                 Mamei mele

 

          Fără bani şi fără şcoală,

          Ai venit de pe la Bran,

          Să-ţi găseşti un rost în viaţa

          Imposibil în Tohan.

 

          Bucureştiul interbelic,

          Colţ de rai pentru avuţi

          Nu dădea prea multe şanse,

          Celor ce , au doar virtuţi.

 

          Făr -un ajutor de-afară,

          Ai găsit tot ce-i mai bun

          Pentr-o fată de la ţară :

          Fată-n casă la stăpân.

 

          Munca  nu ţi- a dat răsplata ,

          Şi-ai decis să nu fii tristă

          Deci te-ai măritat cu tata,

          Altul ca el  nu există.

  

          Om sărac şi fără carte,

          Tata era un om bun ,

          Şi din viaţ-aţi avut parte,

          Doar de bunul simţ străbun.

 

          N-ai avut viaţă uşoară,

          Tu tot timpul ai muncit

          N-ai simţit că timpul zboară,

          Şi-ai ajuns la asfinţit.

 

          Nu te-ngrijora măicuţă,

          Viaţa te va răsplăti,

          Şi-o să fi înconjurată,

          De nepoţi şi de copii.

 

          Şi pe la apusul vieţii,

          Când puterile te lasă,

          Vom fi toţi pe lângă tine,

          Şi-om avea şi bani şi casă

 

De acelasi  autor: 

Constatari tarzii

Ciudata primavara

Dragostea

 

Lampa de petrol

lampa de petrol de teodora dumitru

Lampa de petrol

Autor:Teodora Dumitru

Când văd lampa de petrol,
Agățată- n cui ,
Gânduri multe-mi dau ocol
Dar nu spun nimănui …

Mă aşez uşor si scriu ,
Gândurile mele ,
Că tare-mi place să fiu ,
Numai eu cu ele !

Lângă lampa pusă-n cui ,
Văd şi o icoană ,
Şi la geam nişte gutui,
Cu parfum de toamnă …

Am fost și eu copil, cândva
Şi păstrez în minte,
Cu drag ,copilaria mea ,
Frumoasă și cuminte !

Odaia-n care am crescut ,
Curată ,văruită ,
Şi soba caldă de pământ ,
Cu turte moi pe plită,

Dorul care nu ma lasă
În minte imi aduce ,
Atât de caldă şi duioasă ,
Bunica , suflet dulce !

O văd cum seara se ruga ,
La sfintele icoane,
Şi ce frumos mă învăța,
Să cred în Tine, Doamne !

Bunicul ne citea mereu ,
Din carti cu rugaciuni ,
Doamne- i port în gandul meu ,
Ca pe niște minuni !

Tot scriu pe coală amintiri ,
Ce le port în gând ,
Și-mi simt lacrimile, șir ,
Pe scrisul meu curgând !

Când văd lampa de petrol ,
În cui agățată ,
Simt cum mi se face dor
De anii de-altadată!

De acelasi autor: 

Toamna vietii

Declaratie de dragoste

Pagina Teodora Dumitru

 

 

Primaverile de odinioara

Primaverile de odinioara de mugurel puscas

PRIMĂVERILE DE ODINIOARĂ
( La Ruşii-Munţi… )

Autor: Mugurel Puscas

Păşesc în satul meu, de odinioară,
Celest tărâm în primăveri de mai,
În existenţa-i sacră, milenară,
Leagăn a fost, scump colţişor de rai.

Se hârjonesc lăstunii în livadă,
Pomii valsează în veșmânt de flori,
Îmi pigmentează pasul prin ogradă,
Corole graţioase, vii culori.

Mi-e dor de buni, de uliţi pietruite,
De pluguri adâncind picior de plai,
De-a satului meleaguri, dragi şi sfinte,
Reprimenite în mirific strai.

Sub ” Bursucău ” un vultur dă târcoale
Cu ochi agili, în zboru-i maiestuos,
Cu aripi largi se pierde lin în zare,
Vechi paznic al vernalului frumos.

Pe pajişti jilave, de dimineaţă,
Îl văd pe George, cocostârcul jun,
Prin treistii către Mureș, albi, în ceaţă,
Pasc mieluşei frugalul mic-dejun.

Ce zori-de-zi, fierbinţi, pline de viaţă!
Ce forfotă, la cântec de cocoşi !
Bat clopote, în rugi de dimineaţă
Un gând pios se-nalţă spre strămoşi.

Dor de sătucul meu de odinioară…
Chiot în lunci, iubiri trecute-n zori,
Poveşti cu tâlc în seri de şezătoare,
Vechi amintiri pe aripi de cocori.

De acelasi autor: 

Femeie,

Pagina Mugurel Puscas

Ca o lumina

 

Copilarie-n satul mic uitat de ani

 

copilarie-n satul mic uitat de ani de Mihaela CD

Autor: Mihaela CD 

 

Imi poposesc  cu drag in minte ,

Imagini sfinte prafuite peste ani

Din copilarie   imi  aduc  aminte

De jocul fara griji pe sub castani

 

Vacantele la  bunici  au ton auriu

Averi  dintr-o copilarie minunata

In satul de poveste as vrea sa fiu

In vremurile  fericite de-altadata

 

In zori  cand  ne  trezea  bunica

Mancarea  aburinda  ne-astepta

Frenetici  ne jucam toata ziulica

In sat hoinaream  pan’ se-nopta

 

N-aveam  internet si  telefoane

Desculti  ne jucam  prin frunzis

Si pe-ograda ne faceam cabane

Din  crengi  si  frunze , ascunzis  

 

O ce bucurie aveam  pe-nserate

Pe scena in pridvor  ne adunam

Si-nterpretam melodii preferate

Cu  versuri  ad  hoc le imbinam  

 

Si ce  fericire  mai era in  vaduri  

La  garla,  cu  copiii  nazdravani

N-aveam  nici griji, nici  ganduri

Acolo ,in satul mic uitat de ani !

 

De acelasi autor: 

Tortul de zapada

Amintirea  anilor  pruncuti

Sunetul  dragostei    

 

 

 

Amintirea  anilor  pruncuti

Amintirea anilor pruncuti de Mihaela CD

Autor: Mihaela CD

 

Din roua florilor inmiresmate de-altadata

Si din a Soarelui si-a Lunii inviorat parfum

Vreau  amintiri  uitate  sa rechem pe data  

Purtate de-o euforie alba, innecata-n fum

 

Sa mai ascult putin  cum creste firul ierbii

Sa fug dinnou  prin lanul  copt de amintiri

Si sa ma las purtata  de-a prunciei  corabii

Sa ma-nfior l-auzul  fantasticelor povestiri

                                             

Desculta s-alerg in nisipul ud spalat de val

Sa-mi  cante  vantul  cald, usor  prin plete

Sa-mi  fie dorul  inocentei  leganat  la mal

Interpretat in a copilariei gingase cuplete

 

Si-n visul albastrui cu odor de Nu ma uita

Le impletesc cununita  anilor mei cruduti

Cu nostalgie, vremurile magice voi invita,   

In  versuri din amintirea  anilor  pruncuti ….

 

De acelasi autor: 

La majoratul tau

Sunetul  dragostei    

De dragoste

 

 

Babaia

babaia de gabriel ionescu

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Bunica mea paternă, eu i-am zis Babaia.

A avut două fete și-un băiat, pe Tata.

Cred nu c-avea scânteia, ci văpaia,

Iubirii pentru mine, zilnic arătată.

 

Într-o căsuță mica, lângă Piața din Obor,

Bunica nu avea nici apă, nici lumină.

Lămpii cu gaz  noi ii dădeam onor,

Iar toaletă, undeva departe, în grădină.

 

N avea servici, lucra la unul și la altul

Și din puținii bani, eu aveam partea mea.

Știa sa scrie. Ea spera să fac eu saltul,

De la sărac, la lumea ce-o dorea.

 

Atunci, o carte nu costa prea mult

Și-mi cumpăra  mereu ca să citesc

Și nu ma plictiseam deloc să o ascult,

Când povestea, ce bine-o să trăiesc.

 

Se lăuda la toți, ca eu citesc de mic

Și era mândră de tot ce făceam la scoală

Și azi regret că n-am putut să-i dau nimic,

Să-i ușurez din sărăcia ce-i dădea târcoală.

 

Aproape zilnic mă duceam la ea,

În cămăruța-n  care-avea un pat și-o masă

Și mi-ar fi dat și Luna de-o avea,

Bunica mea, cea mândră și frumoasă.

 

Bunicul meu, murise în primul război

Să crească 3 copii, Bunica s-a căsătorit a doua oară

Și-aveau acum, un nume  mai ciudat la noi,

Papa Ioana, Papa Alexandru. Eu aveam Papi în Țară.

 

Cât aș fi vrut să pot să-i trag lumină,

Cât aș fi vrut să aibe  apa-n casă.

Dar lumea asta, nu-i la toți senină,

Dar când eram la ea, mi se părea frumoasă.

 

Acum, că l-am pierdut definitiv pe Tata,

Pentru Babaia, sunt băiatul ce-a rămas.

Și aș fi vrut să-i fur groparului  lopata,

Ca  să-l mai țin pe Tatăl meu, acas.

 

Mare noroc am cu bunicii mei.

Mă simt bogat și mă simt important.

Nu mi-aș da locul pentru mii de lei,

Iar viitorul  e și-al meu. Sunt  licitant.

 

Și Maica Buna și Babaia, m-au iubit.

Eram Găbiță,cel mai mic dintre nepoți.

Și-o să regret mereu că nu le-am răsplătit,

Căci este tare greu să vrei și să nu poți.

 

Bunica mea paternă e Babaia.

Dar ea e și Papesa mea Ioana.

Am învățat. Nu o să sting văpaia,

Bunicii mei, voi chiar mi-ați fost Icoana.

 

 De acelasi autor: 

Neplaceri cotidiene

Generatia in blugi

Pacatul

 

 

Generatia in blugi

Generatia in blugi de gabriel ionescu

GENERAȚIA ÎN  BLUGI

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Am fost și noi  odată Tineretul Țării,

Eram numiți chiar Generația în blugi.

Eram și nou frumoși și chiar eram și liberi

Și nu treceam prin Viață ca și coceni-n glugi. 

 

Aveam Cenaclul. Fenomenul  Patriotic,

La care-un singur OM, aduna zeci de mii.

Noi combăteam în felul nostru un regim despotic

Și toți Strămoșii noștri, erau cu noi, iar vii.

 

Sigur, noi nu aveam nici Internet, nici Mobile,

Doar Cartea era baza în cultura noastră.

Serviciile la părinți, erau stabile,

N-aveam drogați, nu ne uram și România era toată a noastră.

 

În fata casei, la iubitul nostru Adrian ,

O fostă Generaţie în blugi aduce un omagiu,

Maestrului ce zi de zi și an de an,

Pentru noi toți era un Guru, de la care luam Adagiu.

 

Azi, ne croim un drum doar printre Amintiri

Și mulți chiar uită ce-a-nsemnat Cenaclul pentru tineret.

A fost simbolul unei generații, manifestarea unei răzvrătiri

A cărui suflet, era Marele Poet.

 

Maestre, am luat o frunză, din nucul ce-l aveai în fața casei

O s-o păstrez, prin ea să stau la umbra amintirii tale.

Ea poate ți-a foșnit la geamul camerei unde scriai spre propășirea rasei

Și libertății și patriotismului  le ridicai Tu, osanale.

 

Te-au acuzat că l-ai cântat pe Ceaușescu,

Dar au uitat curajul, cu care-l criticai

Și au uitat ca tu, poetul Paunescu

Ai scris și Agramații. Doar tu, de ei râdeai.

 

Ești Eminescul  zilelor moderne

Și ai scos în fata țării, zeci de noi talente,

Am fi dormit pe stadioane, fără perne,

Să nu plecăm de la Spectacole eterne

 

Zeci de artiști, îți sunt ție datori

Că le-ai deschis un drum pavat, în față

Și toți îți vor  fi-n veci, chiar recunoscători,

Că le-ai fost Sprijin și le-ai dat Povață.

 

Ai doi copii frumoși și talentați

Iar Așchia, de trunchi nu se desparte,

Aș vrea să fie Generației în Blugi, ca frați

Și crezul Tău, să-l ducă mai departe.

 

La moartea ta, simt c-am îmbătrânit rapid iubit Maestru.

Ne-ai învățat să nu fim niciodată slugi,

Tu conștiinței noastre, i-ai ridicat sechestru.

Vom fi mereu ai tăi, noi tineretul Generației în blugi.

 

De acelasi autor:

Pacatul

Prima Doamna

Imi este dor

 

 

Va iubesc

va iubesc de stefan doroftei doimaneanu

Vă iubesc

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

 

Pe la orele de prânz

Când dau hrană la un mânz,

Doar în grabă vă şoptesc

Nu am timp să vă iubesc.

 

Dar dacă vă supăraţi,

Şi doriţi să mă iertaţi,

Mă grăbesc să termin treaba

Pentru că n-am stat degeaba.

 

Apoi am să vă adun

Două vorbe să vă spun:

Vă iubesc! Cu drag pe toţi

Şi în dimineţi şi-n nopţi!

 

De acelasi autor: 

Joaca

Maruca

Si iar visez

 

 

Noaptea-s fiu de imparat

noaptea-s fiu de imparat de mircea trifu

NOAPTEA-S FIU DE ÎMPĂRAT

Autor: Mircea  Trifu 

Dorm c-opincile-n picioare și-un ulcior cu apă,-n gând,
Iar sub pleopele închise mi-am ascuns o coală albă, 
Trag o dușcă de cerneală căci mă pregătesc visând, 
Să cobor de la fereastră, ajutat de-un fir de iarbă.

Și iau urma vechii urme pân’ la singura poveste
Care mi-a ramas în minte de când mi-a citit-o mama,
Mi-a trimis aseară noaptea să îi spun cum se sfârșește, 
C-a uitat de-atâta vreme și o plictisește teama.

Și-am ajuns târziu la poartă, coasa ce mă ținea minte
Mi se gudura în palma ce-o hrănea cu fân tăiat, 
M-a condus până în casă și-apoi s-a întins cuminte
Lângă vorba dulce-a mamei, unde-s fiu de împărat.

Ea privește pe furiș ochii ce-mi scrâșnesc nisipul,
Când sfârșesc a ei poveste și încep s-o scriu pe-a mea,
Doar să o citească mama poate-așa se-oprește timpul
Și-o să-și vadă-ntors copilul ce stă înc-ascuns de ea.

M-a batut un miez de noapte undeva pe lângă casă, 
Coasa nu-i, nici vorba dulce, doar un vis decolorat
Dau opincile la lupi și mă fac că nu-mi mai pasă, 
Când i-e dor de-a ei poveste fiului de împărat.

De acelasi autor: 

Doina unui rasarit

V-am cumparat marea de lacrimi

Pagina Mircea Trifu

Joaca

joaca  de stefan doroftei doimaneanu.jpg

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

 

Pe covor ca pe o masă

Farfurii și cești tronează

O gondolă luminoasă

Printre ele navighează.

 

Bibelori, porțelanuri

Se adună toate roată

Vlăduț încă face planuri

Melcii mici pe scoici înoată.

 

Le așează mai deoparte

Nisipu-l face din sare

În corăbii le împarte

Si le face vânt pe mare.

 

Dar gondola se răstoarnă

Peste ceașca principală

Iar mânuța i se-ntoarnă

Ca o notă muziclă.

 

Face vraiște-aranjamenul

Cu-o plăcere amuzantă

Râde și-și reia talentul

De-a creia o nouă baltă.

 

De acelasi autor:

Maruca

Si iar visez

Vinul

 

 

Vecinul meu cu suflet bun

vecinul meu cu suflet bun de teodora dumitru

 

Autor: Teodora Dumitru

Avea vecinul un cireș și avea și-un suflet bun ,
Când ne vedea la poarta lui, ne da cireșe-n pumn ,
Țin minte , când eram copii iar el în floarea vieții,
Mereu eram la gardul lui , fetele , băieții …
Priveam cu poftă printre scânduri , cireșul ,plin , ciorchine ,
Simțeam cum ne ploua în gură și-l tot strigam …. vecineeee….

Ieșea mereu ,venea la poartă ,cu zâmbetul pe buze ,
Iar noi , grămadă peste el ….ce să-i mai cerem scuze ….!!!
– Ne dai cireșe , nea Matei ?… ceream, fără rușine ,
Ce suflet bun , de om, avea …. parcă să plâng , îmi vine….
Când văd cireșe coapte-n pomi , de el imi amintesc ,
Și-aș da tot timpul înapoi , să mai copilaresc !

Și ne dădea și ne chema , în pom să ne urcam ,
Și ne lasa, cât noi puteam , ca sa ne săturăm …
Acum, când a trecut deja ,dincolo de viață ,
Mă rog la Domnul să îi scoată , multe cireșe-n față …
Și mulți copii în jurul lui , în lumea cea curată ,
Să fie vesel , suflet bun , cum a fost el , odată !

De acelasi autor: 

O adiere

Dorinte neimplinite

Pagina Teodora Dumitru

 

 

 

Dorinte neimplinite

dorinte neimplinite de teodora dumitru

Dorințe neîmplinite…..

Autor: Teodora Dumitru

Pe unde sa te caut ,tinerețea mea ?
Aproape că nu stiu când ai trecut !
Tu, pe cerul vieții , dulce stea ,
Spune-mi cum să-o iau de la-nceput !

Sau ,mai bine ,spune-mi cum să fac ,
Timpul să îl pot opri în loc,
Anii care vin , nu-mi sunt pe plac ,
Iarna vieții nu-o iubesc deloc !

Pe-aripi de dor ,dumă- n primăvară ,
Care-a rămas la început de drum,
Să fiu, din nou ,copil crescut la țară,
Să uit de anii care-i am acum!

Şi pe poteci cu flori înmiresmate,
Să urc spre tine, tinerețea mea ,
Acolo să raman,dacă se poate ,
Să faci minuni ,să nu mai pot pleca !

Să- mi pun, din nou ,aripi în idealuri ,
Să pot răzbi pe unde n-am putut,
Să mă avânt în ale vietii valuri,
Cu forțe şi dorințe de-început !

Şi-apoi dacă se poate ,ca prin vrajă ,
Spre toamna vieții, drumul să-l opreşti,
Să stau, pe-a ta ,atât de dulce mreajă,
În pace şi iubire să mă creşti !

Cât de frumos ar fi să se-mplinească,
Dorințele cu rugi la Dumnezeu !
Dar, roata vietii ,cum să se oprească???
Şi cum sa mai pot fi tânără…eu !?

De acelasi  autor: 

Noapte alba

Canta-mi iarna!

Pagina Teodora Dumitru

 

Taranul

taranul de mugurel puscasŢĂRANUL

Autor: Mugurel Puscas

Pe drumuri colbuite trec cirezi,
Coboară-ncet amurgul peste sat,
Carul cu grâne intră în ogradă,
Lumina-şi frânge ultimul oftat.

Opaiţul vechi mijeşte la ” feresci „,
Pe masă mămăliga-i aburindă,
Ritualul mesei, simplu şi străvechi,
Se derulează de vecii în tindă.

Lin mângâie un creştet de copil,
I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă,
Ţăranu-i ostenit… În aşternut,
Femeia lui l-aşteaptă ludă, tandră.

Târziu… Îngândurat, blând şi divin,
Cu-n Tatăl Nostru tainic şi profund,
Ca soarele spre-o altă zi de vară,
Îşi trece carul dincolo de-amurg.

Cu Dumnezeu stăpân, în gând şi-n car,
Cinstit, sărac, dar plin de biruinţă,
El duce mai departe-al vieţii har
Şi-a neamului… Nemuritoare fiinţă!

De acelasi autor:

Februar

Cabana iubirii

Gerul Bobotezei