Scumpei noastre invatatoare

Autor:  Angela Adriana Marinescu

 

Trecut-au patru ani in zbor

Nici nu-mi dau seama cand s-au dus

A fost si greu, dar si usor

Si multe as avea de spus.

 

Imi amintesc de prima zi,

Ce minunata zi de toamna,

Atunci noi toti ne-am cunoscut,

Noi toti si draga noastra Doamna.

 

Cu glasul bland, cu ochii calzi,

Ea ne-a primit cu drag pe noi

Pe banci ne-a pus abecedarul

Si un trifoi cu patru foi

 

Din prima zi am indragit-o

Iar ea, incet si cu rabdare,

Ne-a invatat tot ce stim astazi

Ea – Doamna noastra-nvatatoare.

 

De stim sa scriem, sa citim,

De-am invatat sa desenam,

Ori matematica de stim

Toate ei i le datoram.

 

Si de-a fost aspra uneori

Si, pe moment, ne-am suparat

Noi toti am inteles acum

Ca ne-a iubit cu-adevarat.

 

Ii multumim pentru tandretea

Cu care ne-a inconjurat

Ii multumim ca ne-a fost mama,

Ii multumim ca i-a pasat.

 

Ii multumim ca zi de zi,

Cu mult efort si cu rabdare,

Ne-a invatat sa invatam

Pe el, pe ea, pe fiecare.

 

Ii multumim ca ne-a certat

Ca ne-a crescut, ca ne-a iubit,

Ii multumim ca ne-a iertat

Cand am gresit, la nesfarsit.

 

Vor trece anii peste noi

Vor fi si nori, va fi si soare

Dar nu o vom uita nicicand

Pe Doamna noastra-nvatatoare.

 

Ne va ramane-n amintire

Stand la catedra, zambitoare

Crampei de suflet si iubire

Ea-Doamna noastra-nvatatoare.