*concurs*Pierdut prin copilarie*Magnific*

CONCURS COPILARIE-MAGNIFIC

Sectiunea: Creatii literare

 

Pierdut prin copilărie

proza

Autor: Mario Stan 

Romania

    Stăteam pe o băncuță dintr-un parc… Vedeam o mulțime de copii jucându-se , iar, ca o consecință a acestui fapt, mă cuprinse nostalgia și am început să-mi amintesc cum a fost copilăria mea…

Povestea mea începe într-un sătuc din apropierea Iașului…

Aveam în jur de 4 ani …Eram pe afară și mă jucam împreună cu cel mai bun prieten al meu, Ionuț. La un moment dat vine unchiul meu pe care îl consideram ca pe un frate , deoarece nu era prea mare diferenta de vârstă între noi doi.

-Mario, hai până-n paravan, că am o surpriză pentru tine!

-Surpriză? Ce surpriză? întreb eu uimit.

-Vin-o și ai să vezi!

Imediat am lăsat joaca si l-am urmat pe Lali, cum îi spuneam eu unchiului meu, adevăratul său nume fiind Alex.

Ajungem in fața paravanului. Ușa era închisă, iar Lali imi spune să intru, pentru că mă așteaptă cineva acolo. Deschid ușa și văd o femeie de vârstă mijlocie stând pe pat. Mă așez in fața ei timid și ușor confuz de surpriza pe care Lali mi-a pregătit-o, nu scot nici un cuvânt și-mi arunc privirile prin cameră, încercând să-i evit privirile străinei din fața mea.

La un moment dat, străina a rupt tăcerea :

-Dar ce-ai pățit, măi Măruță? Ai uitat cine sunt?

-Mhm… nu știam ce să-i răspund și nici cum să reacționez.

-Sunt bunica! Ai uitat-o pe bunica?

-Bunica? șoptesc eu foarte încet. Bunicaaa!

În acel moment am sărit in brațele ei și am izbucnit amândoi în plâns.

-Uof! Puiul mamii, ce dor mi a fost de tine!

Era bunica care abia ce se întorsese din Italia .

Atunci a început un nou capitol din viața mea .

 

*************************************************************

 

Tot în același an am fost înscris la grădiniță. Am așteptat cu nerăbdare să merg în prima mea zi la Grupa Mică. Acolo mi-am făcut o grămadă de prieteni. Printre ei se aflau vecini de existența cărora nu am știut până în acea zi, de exemplu Alexandra, o fetiță foarte drăguță și prietenoasă.

Nici nu am apucat să mă bucur destul de anii de grădiniță, că m-am trezit dintr-o dată în clasa I. În prima zi de școală am mers cu mătușa mea, Mihaela, deoarece mami era plecată în Franța, la muncă. Învățătoarea mea avea o privire blândă și mi-am dat seama că mă îndrăgește încă din prima zi. Mihaela tot încerca să o convingă pe doamna învățătoare să mă mai lase un an la grădiniță, deoarece, susținea ea, „Sunt cu capul în nori” și pe lângă asta abia ce împlinisem 6 ani.

-Nu și nu ! susținea dânsa. O să se acomodeze cu timpul ! Și-n plus am înțeles că-și dorește foarte mult acest lucru!

-Fie atunci!

Pe tot parcursul drumului de întoarcere cântam: „Sunt școlar! Sunt școlar”, dar nu aveam idee ce înseamnă școala și cât de mult o să o urăsc pe parcurs…

Imediat cum am ajuns acasă am lăsat ghiozdanul și m-am dus la mamaie să-i povestesc tot ceea ce s-a întamplat în acea zi.

-Foarte bine, puiul mamii! Să ai grijă și să pui mâna să asculți de învațătoare și să fii cuminte! Promite-mi asta!

-Îți promit, bunicuța mea dragă!

 

*************************************************************

 

Dintre toți, Lali era cel mai fericit că mergeam la școala, deoarece începeam să primesc o educație și că „n-o să mai fiu prost” , cum susținea el în glumă.

-Măruță, vino că te-a sunat Simo! o aud pe bunica strigând din pragul casei.

-Acum, bre!

Cu emoții de bucurie iau telefonul…

-Alo!

-Alo,da!

-Ce faci, măi școlarule? mă întreabă mama.

-Bineeee! Mami, dacă-ți zic cât de frumos a fost azi la școală…

-Da? Ți-a plăcut?

-Extrem de mult!

-Păi ce să zic … Speram să-ți placă în continuare!

-Normal!

În timpul convorbirii mele cu mama il aud pe Ionuț strigându-mă.

-Mario! Măi Mario!

-Stai că vorbesc cu mami!

-Du-te la joacă mami, vorbim mai târziu! îmi spune mami.

-Ok! Paa, te iubesc  !

-Și mami te iubește!

*************************************************************

 

Capitolul 1

M-am trezit cu mult timp înainte să-mi sune alarma, iar acum aștept să se trezească și bunica, ca să mă pregatească de școală. Nu mai aveam răbdare, așa că am trezit-o eu.

-Buniiii! Trezește-te că trebuie să merg la școală!

-Stai,  puiu’ bunicii, abia ce-i 5! Tu începi la 8 școala. Dar acum ce să mai facem că nu mai avem somn niciunul?! Dă-i și tu drumul la televizor!

M-am așezat în brațele bunicii și am simțit o căldură atât fizică, deoarece eram în plapumă și bunica era caldă, cât și sufletească, pentru că mă simțeam extrem de iubit și protejat in brațele bunicii.

Se făcuse, în sfârșit ora la care trebuie să mă pregătesc de școală. Bunica mi-a adus un costumaș negru și o cămașă albă. În timp ce mă îmbrăca buni îmi cânta un cântecel pe care nici nu știu cum să-l descriu…

-Tica, tica, tica, m-a bătut mămica ! Că m-am dus la școală cu burtica goală!

Mi se părea atât de hazliu acest cântec, încât nu mă mai opream din râs.

M-am dus la școala împreună cu Ionuț si cu verișoara mea, Lorena, care era tot în clasa I decât ca eu eram clasa I B, iar ea I A.

 

Am ajuns în clasă. Am observat niște copii pe care nu-i văzusem ieri la ceremonia de început de an. Mă duc să fac cunoștință cu ei. Am vorbit cu toți aproape, numai cu o fată nu… Părea mai timidă,  așa că mi-am făcut curaj și m-am dus să vorbesc cu ea.

-Bună! Eu sunt Mario!

În acel moment își ridică ochii spre mine și când ne-am intersectat privirile eu am rămas fără cuvinte . Mă înecam pur și simplu în ochii ei albaștri, în care vedeam o mare de mister. Avea părul blond ca firele de aur … Mai aveam puțin și credeam că este prințesa despre care tot auzeam în poveștile pe care Lali mi le citea când mă plictiseam.

-Bună! Eu sunt Bianca! Încântată!

-Și eu!

Abia atunci îi observasem frumusețea și mulți ani pentru mine școala a avut chipul ei…

Apoi școala a avut ochi umezi și negri, mai târziu păr roșcat și ochi căprui. Veneam la școală să învăț, dar și să mă delectez cu frumusețea din jur.

Acum stau închis în casă toată ziua și îmi lipsesc chipurile fetelor frumoase care au început să își pună puțin ruj de buze și au învățat să își rimeleze timid genele…

Școala este o copilă seducătoare care îmi zâmbește dulce și nu știu cum se face, dar de la an la an își schimbă chipul.

 

 

 

 

Revista TIPARITA nr2/2020 Poezii pentru sufletul meu

Cumpără numărul 2 al revistei Poezii pentru sufletul meu, 10CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc in forma de inima de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!

C$10,00

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.