Ce mai faci, copilărie?
Autor: Teodora Dumitru
Ce mai faci, copilărie,
Coltişorul meu de rai?
Tot astept cu bucurie,
Câte-un semn ca să mai dai!
Prin perdeaua afumată
A timpului care-a trecut,
Te mai caut câteodată,
Cand mi-e dor de început!
Dar, ca printr-o ceață deasă,
Abia că te mai zăresc,
Timpul, răul nu ma lasă,
Nici măcar să te privesc!
Te-ai pierdut în depărtarea,
Anilor care s-a scurs
Şi nu-ți mai găsesc cărarea,
Când mă-nedrept către apus!
Ce mai faci, copilărie,
Floarea mea îmbobocită?
Pierdută pe o câmpie,
Unde nu poti fi găsită!
De-aş putea aş da deoparte,
Ceața timpului fugar
Şi-aşa pe nerăsuflate,
Te-aş cuprinde-n brate, iar!
Te-aş tine la pieptul meu,
Cu mult dor şi cu căldură
Şi-aş ruga pe Dumnezeu,
Să ia timpul ce te fură!
Să te am mereu aproape ,
Floare albă-mbobocită,
Că din tipurile toate ,
Cu tine-am fost fericită!
Dar nu pot să dau perdeaua
Şi nici ceața la o parte,
Când în păr se-aşează neaua,
Anii vieții ne desparte!
De acelasi autor:
Abonament revista TIPARITA 1 an
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.
C$75,00
Poezii pentru sufletul meu 