Azi plouă cu stropi de dor

Azi plouă cu stropi de dor

Autor: Teodora Dumitru

.

Azi plouă cu amintiri, cu stropi mari de dor,

Dintre razele de soare se desprind ușor

Și mă-nvăluie-ntr-o ceață și-o perdea de fum

Mă trezesc atunci mergând pe vechiul meu drum,

Pe care îl știu de mult, din copilărie

Și pe care nu l-aș da nici pentru o mie!

.

Drumul meu cu bolovani, toamna cu noroi

Pe care-l cutreieram pe vânt și pe ploi,

Cu ghozdanul de carton ce-l duceam în spate,

Un mic ghemotoc de om cu gând să-nvaț carte!

Mama mă ducea  de mână până la derea

Și ușor, ușor pe pietre trceam peste ea!

.

Când ploua mai tare, toamna,  era apa mare

Atunci mama mă trecea mereu în spinare,

Să nu-mi ud încălțămintea să dau de-o răceală

Că nu mai puteam apoi să mă duc la școală!

Ajungeam în clasa noastră mică și curată

Și pe ploi și pe zăpezi nu lipseam vreodată!

.

Doamna noastră-nvățătoare ne-aștepta  în prag

Şi cu zâmbetul pe buze ne primea cu drag!

Chiar dacă picioarele erau înghețate

Sufletele ne erau calde și curate!

Un miracol îmi părea sala mea de clasă

Că de multe ori nu vream să mai plec acasă!

.

Aş fi vrut să stea cu noi doamna-nvățătoare

Cât este ziua de lungă și noaptea de mare!

Dar venea mama cu grijă, mă lua acasă

Eu mereu o descoseam, de ce nu mă lasă?

Iernile grele de-atunci cu nămeții mari

Scoteau oamenii din case, oameni gospodari,

.

Faceau pârtii prin zăpezi cu lopeți de lemn

Să putem înainta puneau câte un semn!

Parcă mă mai văd și-acum mic boboc de viață

Printre ziduri de zăpezi dis de dimineață

Cum înaintam spre școală cu mama de mână

Până se topea zăpada  și venea vreme bună.

.

Primăverile de-atunci cu copaci în floare

Verde crud cu cer senin, păsări călătoare,

Mă duceam mereu spre școală cu ghizdanu-n mână

Nu o mai luam pe mama, era vreme bună!

Uite-așa trecut-au toamne, ierni și primăveri,

Când s-or fi dus oare, Doamne?.. parcă au fost ieri!

.

Drumul care mă ducea către școala dragă

Acum e acoperit cu arbuști și iarbă.

Nu mai e nimic la fel, totul s-a schimbat

Dar de drumul meu spre școală nici azi n-am uitat!

Mă mai plouă câteodată cu stropi mari de dor

Și-atunci gândul meu mă poartă pe el, călător!

 .