Nu voi uita…

Nu voi uita…

Autor: Lucian Rosca

Copilărie, primul meu Rai,

Aș vrea o clipă să-mi mai dai

Sau o secundă să mai stai

Pe-al sufletului bătrân plai.

Întoarce-mă în satul meu

Unde e plin de Dumnezeu!

De prunci ce-s veseli mai mereu,

În satul meu,în satul meu.

S-ating cu-obrazul soba de aramă,

Să-i simt căldura ca o plapumă

Și să privesc spre a mea mamă,

Spre mânile-i brăzdate, fața-i calmă…

Mi-e tare dor—asa de dor!

De când mă legăna s-adorm—

Prin inimă mă trece un fior—

Și orice-ar fi, o voi iubi enorm.

Și seara ce frumos era!

Bunicu-ntruna povestea

Ce grav sfârșise fata rea,

Pe când a moșului zâmbea.

Povestea porcului zicea,

Pe Păvăluc nu îl uita,

De cei trei iezi mereu iși amintea—

Sorbeam orice cuvânt scotea!

Unde sunt nopțile cu greieri?

Au dispărut pe veci, ca ieri.

Acele zile sunt acum himeri

Și scumpe-s precum giuvaieri.

Unde e satul meu feeric?

Unde-i al meu veșnic amic?

Să mă mai joc măcar un pic,

Și să ma simt iară mic, mic.

Ne ascundeam și alergam,

Satul în lung și-n lat băteam,

Mâncam când ne mai aminteam,

La suflet blânzi, curați eram.

Și doar un spic în jumătate

Făcea să moară tații în armate!

Iară când deschideai o carte

Știai că vei fi om “cu parte”!

“Glu glu” —duetul de la curci

Și năzdrăvanele pisici

Pe nasuri aveau fluturi mici. 

Și nu – ți venea să te mai culci…

Iar în gradină florile

Iți minunau simțirile!

Se gudura și câinele

Fețe? Erau doar vesele!

Eu niciodat’ nu voi uita

La Bujoreni cum învia

Hristos; cum se vedea

În mii de candele, lumina.

Cu sufletele strânse

Și mâinile deasupra puse,

Păstram luminile aprinse

Cu rugăciuni pe buze zise!

Ouăle roșii vii luceau

Căci viața și-Nvierea le vesteau.

Iar cozonacii abureau

Cât toți la masă se strângeau.

 Și mulțumesc Treimii ne-ncetat

Pentru iubirea ce-a turnat

Din plin și fără măsurat

În sufletul lor bun, curat.

Eu cu iubire din iubirea lor,

Crescut-am și voi crește pană mor

Și-n inimă voi mai avea un singur dor:

Să mai copilăresc măcar o or’!

Iarna, era pictat în alb de nea,

Colindul vestea Nașterea

Căprița cânta voioșia,

Pe deal zburam cu sania .

Cu mama oameni înălțam

Și îngeri din cer coboram,

Iar nasul roșu îl aveam:

Cu Rudolf eram toți de-un neam!

Iară de Sfânt Ierarh Vasile,

Copiii toți, cu sutele,

Cu grâu uram la toate casele

De bucurie pline zilele!

Ș-apoi duminica la Liturghie,

Bătrâni slaveau a Lui mărinimie,

“Fecioară, Maică Marie,

Fii bună și ne mântuie!”

Văzând ruga femeilor,

Aveam un gând pătrunzător:

Că soarta țării și-a românilor

O va păzi, cu milă, Iisus-Salvator.

E clar că veșnicia

La sat ‘și-are obârșia.

Și fiind-că-i Rai copilăria,

Acolo a rămas și ea.

Oriunde-aș fi nu voi uita

Sătucul meu cu Troița.

Și voi pași mereu pe ulița

De unde mi-a început viața.

Mai citeste: 

Clubul GOLD al revistei tiparite

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Despre cartile autoarei Mihaela CD

Cumpara antologiile Universum!