Astept sa rasari,

astept sa rasari de elena tudosa

Aștept să rasari,

Autor: Elena Tudosa

Raza de soare când rasari
Odată cu zorii de zi,
Spune-mi ce pot să mai fac,
Ce să-i mai spun inimii?

Răpusă-i acum de durere,
N-am pentru ea nici un alint,
Trimite-mi te rog o mângâiere,
Când te topești pe pământ.

Strălucesti pe bolta senină,
Rugămințile nu vrei să-mi auzi,
Aștepți ca seara să vină,
Iar eu nu știu unde te-ascunzi.

Rămân tăcută în noapte,
Copleșită de dorul amar,
Te chem și te strig în noapte,
În zori din nou aștept să răsari.

Raza de soare când vei răsări,
Și îmi vei bate la geam,
Adu-i te rog o veste inimii,
Asta-i dorința ce-o am,
Că mă usuc precum o frunză pe ram.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Omagiul zilei

 

Reclame

Omagiul zilei

omagiul zilei de elena tudosa

Omagiul zilei
Suntem în mâna lui Dumnezeu dinainte de a ne fi născut.

Autor: Elena Tudosa

Crunt destinul se abătu în ceas de noapte,
Drept când lumea merse la odihnă liniștită,
Cerul parcă fuse fulgerat de hâda moarte,
Și lovi în noi fără de milă – ntr-o clipita.

Haos, groază și durere-n întunericul adânc,
Doar în locurile unde Dumnezeu a vrut,
Cuprinși de frică, oamenii cu disperare-și plâng,
Pe cei dragi, pe care pământul i-a luat tribut.

Peste tot ecoul de jale și-amare suspine,
Colții morții au mușcat flămânzi în noapte,
Suflete neputincioase-au sfârșit sub ruine,
În a serii beznă, a acelui an 4 martie 1977.

Urletele-răsunau,deznădejde peste tot în jur,
Pentru unii firul vieții într-un minut se curmase,
Câta groază, durere și tristețe-n acel cutremur,
Câtă suferință-n urma lui în suflete lăsase.

Gândul meu astăzi trist, în amintiri colindă,
Ca-ntr-un film revăd cumplita tragedie,
Eram o copilă când doar într-o secundă,
Dumnezeu scapă din mână scumpa Românie.

Doar dărâmături, vieți curmate-n dulcele somn,
Suferință cruntă, lacrimi amare și vise ucise,
Mi-au arătat ce-nseamna viata unui om,
Ce cu moarte cumplită Dumnezeu i-o frânse.

Un pios omagiu astăzi, să nu uităm s-aducem,
Celor ce atunci viata groaznic și-au pierdut,
Cu evlavie pentru ei Domnului să ne rugăm,
Să nu le uităm, nicicând tragicul sfârșit.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Sa iubesti o femeie

 

 

Nopti albe

nopti albe de elena tudosa

Nopți albe,

Autor: Elena Tudosa

Răpusă în noapte de dorul tău nemărginit,
Privesc cum flăcările focului pe tavan
Dansează-n umbre, luminând liniștit,
Această noapte neagră de catram.

E-o liniște atât de profundă în odaie,
Doar focul din când în când mai trosneste,
În mine dorul crunt arde valvataie,
Strângându-mi sufletul ca într-un clește.

În întunericul acesta ca de smoala,
Se-aude un cântec strident de cucuvea,
Mă îngrozește viața asta atâta de goală,
De când singurătatea îmi este alăturea.

Mă înfricoseaza această penibilă perioadă,
Ce-a spulberat vise ce-aveam și idealuri,
Prin vers caut o mângâiere, speranță fada,
Să pot răzbate printre – ale vieții valuri.

Prea grea îmi este tristețea astă seară,
În joc de rime și cuvinte scrise mă adun,
În inimă de stâncă precum o floare rară,
Aș înflori ca să scap de dor și de chin.

Ascult zgomotul focului ce-n sobă arde,
Privesc cum flăcările dansează pe sufit,
Cât de amare santeti voi, nopți albe,
Dar în astă seară atât de singură sunt!

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Sa iubesti o femeie

 

Batranete haine grele

batranete haine grele de teodora dumitru

Bătrânețe haine grele

Autor: Teodora Dumitru

Pe un drum îngust de țară, mărginit de bolovani,
Trecea o bătrâna tristă, cu povara ei de ani .
Era toamnă, era rece şi de sus pica mereu,
Sprijinindu-se-n baston ,se oprea oftând din greu .
Vorbea singură sărmana ,nimeni nu o asculta ,
Ștergând lacrimile calde ,cu colțul de la basma !

Prin noroi trudea s-ajungă la căsuța cu pridvor ,
Calea îi părea prea lungă, parcă n-avea nici un spor .
Supărarea o doboară, drumu-i pare şi mai greu ,
La căsuța ei micuță e doar bunul Dumnezeu .
N-are cine s-o ajute , cine s-o aştepte-n prag ,
Singură-i acum pe lume , suflet trist , suflet pribeag !

A crescut copiii mari ,i-a dat la casele lor ,
Iar bătrânul i-a plecat în lumea cea fără dor .
Cine să-i deschidă uşa , c-au plecat în lumea mare ,
Să muncească, să adune ,ca sa-şi facă bunăstare!
Se trudeşte singurică, numai Dumnezeu o stie ,
Cum îi trec zilele grele ,în căsuța ei pustie !

Nu lăsați părinții singuri ,ei sunt îngeri pe pământ,
Ne-au dat viata şi povață ,cu iubire ne-au crescut ,
Nu-i mai părăsi, copile ,stai cât poti în jurul lor,
Bătrânețile sunt grele ,cui să ceară ajutor ?
Ia-i de mână, ține-i bine , sunt ca şi copiii tăi,
Poartă-te cum se cuvine că şi tu ajungi ca ei !!!

Batranica necăjită de care v-am povestit ,
Într-o iarnă friguroasă ,singurică, a murit !
I-au venit atunci copiii , rătăciți prin lumea mare ,
Să o plângă ,să jelească, şi sa-i facă mormântare,
La ce bun atâta jale , dacă n-au venit la ea ,
Cand îi trebuiau de toate şi n-avea cine să- i dea ?

De acelasi autor: 

Ganduri scrise

Bun venit, Aprilie!

Paine muncita

 

 

Mania din carje

mania din carje de stefan dd

 

Mânia din cârje
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

În răscoala fără coase sufletul bea răzvrătire
Glasurile fug din doruri şi zidesc nefericiri,
Cântul gândului sihastru se topeşte-n amuţire
Pântecului plin de stele, ii cer iarăşi izbăviri.

Mă ridic din metafizic ca un înger fără raiuri
În visări zdrobit de aripi, frânte-n ochi încătuşaţi,
Şi privesc timpul prin cârje, amuţind din nou în graiuri,
Şchiopătând cu greu prin viaţă şi prin zori înfometaţi.

Nu sunt leacuri nu sunt doctori, nu se mai citeşte cartea,
Farmaciile cresc iute precum pirul pe câmpii,
În spitale zdrenţuite prin saloane umblă moartea,
Taberele gratuite nu mai sunt pentru copii.

Se răscoală-n mine focul, revoluţii el visează,
Iar pierdut-am libertatea şi sunt orb de hoţi prădat,
Cârjele-mi, de frig tocite, se pornesc şi-mi desenează
Valuri valuri de mânie, contra celor ce-au trădat.

Prins în urlet fără lacrimi cresc în foc ca o turbare,
Tineretul fără pâine a fugit în depărtări,
Ma topesc cu of în gânduri, cu o ultimă rumoare,
Aş fugi din lumea asta, dar n-am timp pentru iertări

De acelasi autor: 

Simfonia primaverii

Tristetea marii

Pagina Stefan Doroftei Doimaneanu

 

O poezie tie care esti sus in cer…

o poezie tie care esti sus in cer .... de elena tudosa

 

O poezie ție, care ești sus în cer cu îngerii!

Autor: Elena Tudosa

E viata noastră ca o Poezie,
Destinul doar într – nsa îl citești,
E liniștea și mangaierea vie,
Pe care uneori ai vrea s-o intilnesti.
O-nsiruire de cuvinte-n rânduri,
Din suflet așternute pe o coală de hârtie,
Pline de sentimente și de gânduri,
Ce le închin cu dor și dragoste azi ție.
E amintirea când strânsă la pieptul tău,
Iti auzeam tictacul inimii cum bate,
Si cât de fericită eram atuncea eu,
Iar astăzi ești cu mine doar tu, Singurătate.
Și ochii tăi albaștri ce mi -au scăldat ființă
Ii caut printre stele sperând că -i voi găsi,
In amintirea lor mi-a rămas doar credința,
Speranța ca măcar, în vis i-oi intilni.
Mi-i dor de viața noastră cu bune si cu rele,
Unde ești suflet drag?… mi-i dor de o îmbrățișare,
Cine s-alinte astăzi zbuciumul inimii mele,
Răpită de durere și amintiri amare?
Aștern aceste rânduri si gândul mi-i la tine,
Încet se lăsa noaptea neagră și pustie
Mă rog la Dumnezeu acolo să fii bine
Și inima mi- alint scriindu-ți o poezie!

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Versul meu

 

 

Vanzator de ghiocei

vanzator de ghiocei de teo d

 

Vânzător de ghiocei

Autor: Teodora Dumitru

După o întâmplare reală…

 

Pe o stradă-ngustă, lângă-o canapea ,
Sta un bătrânel cu-n coş de ghiocei ,
Şi pe lângă el cine mai trecea ,
Cu o voce stinsă, întreba….nu vrei ?

Îi am de vânzare, eu i-am adunat ,
Am fost la pădure şi am strâns încet,
Cât ,eu am putut ,să stau aplecat,
Şi-apoi cu migală i-am facut buchet !

M-am apropiat şi-am cerut să-mi dea,
Mai multe buchete cu grijă legate ,
Dar avea bătrânul o inimă rea ,
Că multe din ele-i fusese furate !

N-am putere tată, alții să adun,
Că-s bătrân, bolnav, oasele mă dor …
Dac-ajung acasă nu am cui să spun ,
Nu am nici un sprijin ,nici un ajutor !

Am luat ghioceii, pe toti i-am luat ,
Ca să nu-l mai văd cum tremură pe-afară,
I-am plătit pe toți şi mai mult i-am dat ,
Şi-a plecat încet spre autogară !

Venise de la țară cu autocarul
Să facă un ban ,zilele să-şi țină,
Doar ce-mi povestise ,mie , tot amarul ,
Nu pot să vă spun cât mi-a fost de milă !

Trăia singurel într-o casă veche ,
Şi uitat de lume şi de-ai lui uitat ,
Că de ani de zile , draga lui pereche,
A plecat departe , la cer a urcat !

Am privit din urmă cum se-n depărtează,
De-abia mai mergea ,trist şi necăjit,
Mi-am pus ghioceii pe toți, într-o plasă,
La copii pe stradă, pe toți i-am împărțit !

Grea e bătrânețe şi singurătatea,
Când nu ai cu cine să te sfătuieşti,
Greu mai e atunci când te duce soarta ,
Anii grei ai vieții singur sa-i trăiești !

De acelasi  autor: 

Bun venit, Aprilie!

Ploaia de petale

Pagina Teodora Dumitru

 

 

Maicuta draga

Maicuta draga de Elena Tudosa (2)

Măicuța dragă,

Autor: Elena Tudosa

 

Măicuța dragă, azi gândul firesc,
Se-ndreaptă cu drag către tine,
Căci vreau din suflet să îți mulțumesc,
Că mi-ai dat viață, m-ai adus pe lume.

Cu ce cuvinte as putea ca să te preamaresc,
Pe tine înger drag în chip de stea ascuns,
O, cât as vrea de mult, chipul să ți-l zăresc,
Să-ți spun toata tristețea ce-n mine eu am strâns.

Te caut peste tot în orice zi și noapte,
Știu că tu ești acolo în cer, te odihnești,
Ce dor îmi e de glasul ce m-alinta în șoapte,
De-ai ști măicuța draga, cât de mult îmi lipsești.

Azi sufletul mă doare măicuța și mai mult,
Cu lacrimi, în genunchi te rog a mă ierta,
Că nu pot să ajung la sfântul tău mormânt,
O floare să-ți aduc, să-ți aprind candela,

Sunt tot printre străini, și sufletu-mi suspină,
Tristețea m-a cuprins mai mult ca orișicând,
Mi-e dor să mă mângâi cu mâna ta bătrână,
Unde ești tu măicuța, înger frumos și blând?!?

Privesc spre stele-n cer și vreau să-ți dăruiesc,
O-mbratisare caldă, la piept vreau să te strâng,
Să – ți spun măicuța dragă, cât de mult te iubesc,
Și-am nevoie de tine, mai mult ca orișicând!

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

As vrea maicuta

 

 

As vrea maicuta

as vrea maicuta de elena tudosa

As vrea măicuța,

Autor: Elena Tudosa

În liniștea nopții ce vine tiptil,
Mi-e dor măicuța să te întâlnesc, ,
As vrea să mai fiu odată copil,
Din suflet să – ți spun ce mult te iubesc,
Și să-ți cer iertare pentru tot ce – ți greșesc,

În visele mele ce-n zori se destramă,
Eu știu că tu de acolo din cer mă privești,
De ziua ta astăzi, draga mea mamă,
As vrea să – ți spun ce mult îmi lipsești,

Mi-e dor măicuța de o mângâiere,
Ce numai tu știai să mi-o dăruiești,
Ochii mei triști cauta-n cer chipul tău blând,
Tu vezi oare ca sunt de lacrime plini?,

As vrea măicuța la piept să te strâng,
Să-ți spun că tare mi-e greu prin străini,
Iar tu să m-alinti cu bătrânele -ti mâini,
De ziua ta azi, mai mult ca oricând,

As vrea să vin împreună cu frații mei,
Să-ți punem măicuța pe Sfântul mormânt,
O lumânare, un buchet de gingăși ghiocei,
Pe care să-i stropesc, cu lacrimile ochilor mei,

În liniștea nopții de stele luminată,
În genunchi în fața Sfintei icoane,
Cu inima frântă și fața înlăcrimata,
Mă rog să o ierți și să ai grijă Tu Doamne,
În ceata îngerilor să odihnească sufletul mamei!

De acelasi autor: 

Doar teama

Primavara, Te iubim!

Plange codrul,

 

Invitatie la cina

50839891_2303141569731095_908531899754872832_n

Invitaţie la cină

Autor: Gabriel Ionescu

Replică la poezia lui Corneliu Vadim Tudor

 

Tu Doamna neagră, Doamna mea cu coasă,
Vadim te-a invitat la o cafea,
Ar cam fi trebuit să fii fricoasă,
El, şoricioaică ţi-a băgat în ea.

Vino la mine, Doamnă, la o cină,
Găteşte-o însă tu, căci eu nu văd,
Securitatea ta va fi deplină,
Eu n-am otravă, ca să fac prăpăd.

Nici frică nu îmi e acum de tine,
Căci nu te văd când vii.Vino oricând,
Vino când vrei, vino când ţi-este bine,
Pe mine n-o să mă auzi plângând.

Şi poţi să stăm de vrei la o parolă,
Lasă-i pe alţii să trăiască, ştiu că poţi,
Fii blândă, nu mai fii aşa frivolă,
Şi poate nu te vor urî aşa, chiar toţi.

Am un baston alb, Doamna mea cea neagră,
Poate mă laşi să-l iau când vrei să pleci,
Eu merg cu el să văd, nu de podagră,
Şi nu vreau ajutoare, pe poteci.

Dar dacă tot ai venit în persoană,
Eu nu cred că o faci ca o favoare,
Fii calmă deci şi nu mai fii bulboană,
Hai, fii şi tu mai lentă, ai răbdare.

Şi ţi-aş propune, dacă poţi decide,
Să iei cu tine numai pe poeţi,
Căci numai ei îţi fac poze acide,
Şi numai ei sunt stâlpii la pereţi.

Mai lasă lumea-n pace neagră Doamnă ,
Ia doar Poetul, restul lumi-l lasă,
Lasă-i pe toţi să treacă astă toamnă,
Şi o să vezi că şi de noi le pasă.

Tu Doamnă neagră, Doamna mea cu coasă,
Nu refuza când te invit la cină,
În tinereţe poate-ai fost frumoasă,
Şi dacă vii, probabil că n-ai vină.

Eu te-aş păstra, să scape lumea toată,
De frica coasei tale fără milă,
Şi poate o să fii şi tu mai bogată,
De vinzi la lume , rima mea umilă.

Septembrie 2015

De acelasi autor:

Cronos

Auschwitz( Acrostih)

Romanul s-a nascut poet (Acrostih)

 

Cosmar straniu

cosmar straniu de elena tudosa

 

Coșmar straniu,

Autor: Elena Tudosa

Orbercaiesc căutându -te cu inima frântă,
În umbra trecutului ce mă urmărește încă,
Te caut în bezna nopții, îmi apari ca o năluca,
Mi-e groaznic întunericul, și mi-e atâta de frică.

Mă pierd pe-ale dorului cărări întortocheate,
Încerc să mă agăț de un fascicol firav de lumină,
Un ecou nedeslușit îl aud zicându- mi,, vino mai aproape „,
Apoi dispare, și-i tăcere infernal de meschina.

Cu genunchii zdreliti și mâinile sângerânde,
Îmi fac loc prin pustiul plin numai de mărăcini,
În tâmple – mi pulsează venele tremurânde,
Iar ochii cu o usturime îngrozitoare, scânteiaza lumini.

Un urlet din gât strident răsună în a nopții tăcere,
Reușesc să m-agăț de un colt zgremturos de stâncă,
Mă străpung și mă săgeată toate îngrozitor de durere,
Te strig, nu te zăresc și mă pierd în bezna adâncă.

Alunec și mă văd căzând în abis într-un târziu,
Simt o atingere, cineva încearcă să-mi întindă o mână,
Mă trezesc speriată, totul în jurul meu e brutal de pustiu,
Tremur, un of ca un spin mă înțeapă feroce în inimă.

Încerc să-mi revin din acest urât, straniu coșmar,
O sudoare rece corpu-mi inundă și tremur de frig,
Lipsa ta mă chinuieste nespus deși totul e în zadar,
Am ajuns să te caut și în visele care mă înfrâng,
Doar teama mă însoțește, voi putea oare să o înving?

De acelasi autor:

Nostalgie

Timpul

Primavara, Te iubim!

 

Au lacrimat

au lacrimat azi zorii de carmen pinte

Au lăcrimat

Autor:Carmen Pinte

Au lăcrimat azi norii,
Şirag de sentimente intense,
Au pătruns, timid, prin porii,
Mângaierilor clipelor dense..

Au lăcrimat azi zorii,
Şiroind pe caldarâmul privirii,
Surâsuri cernite din norii,
Scăldate în umbrele ploii…

S-au răvăşit contenit stropii,
Sub pleoapele triste, de doruri,
Au devenit apatice storuri,
Prelinse-n abisul sorţii…!

Ador, pentru o clipă, norii,
Ador la infinit, zorii,
Cernutele mii de surâsuri,
Din irișii nopților, plânsuri!

De acelasi autor:

Aripi

Cuvinte magice

Te iert

 

Doar teama

doar teama de elena tudosa

Doar teama,

Autor Elena Tudosa

În camera albă cu tavanul înalt,
În liniștea nopții, doar teama bântuie,
Sunt fără de vlagă , nu pot să mai rabd,
Cum sufletu-n trup, zadarnic se chinuie.

Pe patul cu bare în cearșafuri curate,
Se stinge încet o viață de om,
Nădejdea și gândurile îmi sunt deșarte,
Iar nopțile-s albe, lipsite de somn.

Ce singură sunt, iar timpul greu trece,
Sunt ca o vietate prinsă într-o capcană,
O noapte e lungă, pare cât zece,
Iar viața se perinda încet ca o dramă.

În zorii de ziuă, când mă fură somnul,
Se sting aceleași vaiete de chin și durere,
Prea grea-i batrinetea ce o duce omul,
Când trupu-i bolnav și lipsit de putere.

În camera albă cu obloane la geam,
Lumina prea slabă din bec se revarsă,
Un dram de speranță, atâta mai am,
Visez doar la clipa intoarcerii acasă.

De acelasi autor:

Timpul

Primavara, Te iubim!

Plange codrul,

 

Cortina

cortina de stefan doroftei doimaneanu

Cortina
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Mi-am prins în păr pe la-nceput de iarnă
Noi fulgi de nea căzuţi din calendare,
Furia clipei ce-a pornit din toamnă
Mă-ncarcă cu atomi de disperare.

În orele ce se târăsc perfide
Doar visele prin nopţi se mai perindă,
Cuvintele bolnave şi stupide
Nu pot iubirile să-mi mai aprindă.

O mască râde hâd, o alta plânge,
Spectacolele-au devenit naive,
Sunt trist erou cu gândurile ciunge,
Un paznic doar, la poarta unor dive.

Cortina stă să-nchidă scena vieţii
E ca o umbră albă de mătase,
Povestea-i ninsă-ntruna, iar nămeţii
Se-adună pe secundele rămase.

Alerg pe calea strâmtă, a tăcerii
Pavată cu atomi de izbăvire,
Și țip tăcut prin nopțile-nvierii
Cu stropi de vis și vocea-mi din privire.

Să pot să beau din nefiinţă cerul
Las noaptea albă, zorii să-mi descoasă,
Al sorţii drum, puterea-i şi misterul
S-au adunat pe un tăiş de coasă.

De acelasi autor:

Agricultor la 2 Mai

Femeia pur si simplu

Ruga de primavara

Daca o sa privesc viata…

daca o sa privesc viata de violeta butnariu

Autor: Violeta Butnariu 

Daca o sa privesc viata si o sa astept sa ma zareasca dupa colt…s-ar putea sa am mult,foarte mult de asteptat,Destinul te ajuta doar daca il ajuti.Copilul rebel ce gonea cu o motocicleta avea in spate 4 frati sa o apere,femeia de acum trebuie sa faca efortul de a se apara singura, pe ea de ea! 
Cum sa privesti ca ai pierdut ceva ce nici nu a fost sa inceapa?Cum e sa te simti cersetor la poarta iubirii? Nu placut,credeti-ma.am sa pun lacat inimii.Am sa o las sa bata numai putin ,atat cat sa nu mor,am sa o zavorasc.Am oferit-o …Am asezat-o pe o tava aurita intr-un pat de satin…dar era prea singura si atunci am mai adaugat trei trandafiri,Statea inghesuita si atunci am spus sa o pun deasupra.Neatenta, am asezat-o pe lujeri, sa nu acopere frumusetea florilor,si…toti spinii mi-au intrat in ea.Sangeranda am intins tava ,oferind-o.Cel care a primit-o nu i-a vazut zbaterea ci doar petele de sange,si a aruncat-o intr-un colt.A oprit trandafirii,erau frumosi si parfumati.In coltul ei inima mea batea cu putere si umilinta, rugandu-se sa stea si ea ,macar o ora langa vaza cu trandafiri.Agonia s-a transformat in chin si chinul in somn, si inima mea a adormit in cele din urma…trandafirii s-au inchis de noapte buna si au adormit si ei…In cersaful mototolit se satin nu mai ramasese decat gandul meu.Si el a rascolit pana in strafunduri…dar tot nu am inteles..ce imi lipseste?…Cand ,dupa atatea intrebari a venit dimineata…trandafirii nu s-au mai deschis, se ofilisera,inima mea ,asa ranita, umilita, s-a reintors inlacrimata la mine si gandul meu a tresarit:ajunge…ajunge:daca voia putea sa faca din tine vioara intai,dar nu voia, nu vrea, ce nu intelegi?Si eu am inteles…am inteles ce-mi lipseste…iubirea.Daca as posta iubirea langa o imagine frumoasa, ar dori-o toti…nu ca sa o pastreze, ca sa o posteze.Dar iubirea mea nu este o postare…este o realitate, si oricat de rationala esti-doare.

De acelasi autor: 

Vis de iubire

Talazul

Seara de catifea

 

Simfonia noptii

simfonia noptii de eugenia grobnic

Simfonia nopții

Autor: Eugenia Grobnic

Atât de singură în noapte,
Doar eu și gândurile mele
Și cât aș vrea să aud șoapte,
Însă cu mine-s numai stele.

Și visul a uitat de mine,
Nici ochii nu vor să adoarmă,
Doar licărirea lunii pline
Îmi mângâie nestinsa teamă.

Tainic,umbre mă înconjoară,
Mă caută cu mâini hulpave,
Le simt prezența-n noaptea clară,
Sunt resemnările-mi,epave.

A mai trecut o zi din viață
Și astăzi,tot așa va trece
Ce-mi poate da o dimineață,
Când tot trecutu-mi este rece?

Și totuși sper ca insomnia
Prelungă,în zori de răsărit,
Să-mi cânte-n suflet simfonia
Iubirii dulce,fără sfârșit.

De acelasi autor: 

Fata cu sufletul padure

Cantec de leagan

Ne-am trait iubirea-n vis

 

Auschwitz( Acrostih)

Auschwitz de gabriel ionescu

Auschwitz( Acrostih)

Autor: Gabriel Ionescu

 

La Osviecim este Lagărul morţii.

Acolo, gardul nu e din ostreţ,

Odată ce-ai trecut de pragul porţii,

Speranţa moare , viaţa n-are preţ.

Visele mor, bătăile şi -apelul,

In umbre  tremurânde ne prefac.

E clar că numai fumul  le e ţelul,

Ce iese gros pe coş. Oamenii tac.

Iudei-s primii. Primii la gazare,

Metişii sunt cobai la cercetări,

E-nghesuială mare la cazare,

La moarte, schingiuire şi orori.

Apel de noapte şi apel de zi,

Greşeala-i pedepsită doar cu moarte.

Aceasta doar te poate izbăvi,

Rămân în suflet doar dureri să poarte.

Unii copii sunt groaznic maltrataţi .

La un spital cu doctori criminali ,

Mai  răi  decât demenţi ş-alienaţi.

Ori sunt născuţi de hiene şi şacali.

Răbdaţi şi voi, voi arieni de paie

Târâţi-vă ca şarpele-n noroi,

Iertaţi să fiţi de beţi mereu doar zoaie,

Iar hrana să vă fie doar gunoi.

De acelasi autor: 

Romanul s-a nascut poet (Acrostih)

Liniste si pace

Tata

 

Scara catre cer

Scara catre cer de Mihaela CD

Autor:Mihaela CD

 

Urcam pe  scara cea lunga catre cer

In fiecare zi, mai  facem cate-un pas

Si-n inconstienta sufletul e prizonier

Ca-i pentru vecie,nu-i doar un popas

 

Urcarea-i nedefinita si-i particulara

Habar n-avem  cate trepte-s in  stas

In fiecare zi grabiti  urcam pe  scara

Nestiind  cati pasi  ne-au mai ramas

 

Realitatea-i trista si parca n-am vrea

Sa plecam niciodata, acolo sus in cer

Caci  oricat  viata ti-ar parea de  grea

Tu pe pamant ai vrea sa stai dispecer

 

Veni-va timpul si-o sa disparem si noi

Asa suntem sortiti, sa urcam pe scara

Si-atunci  plecam cu hainele de pe noi

Chiar de-am muncit  cu truda  amara

 

De dincolo,  din  vesnicie,  ne zambesc

Parinti, bunici si dascali de odinioara

Toti sunt la fel, acolo, nu se deosebesc

Asa fi-vom si noi ,caci urcam pe scara!

 

Traieste si opreste-te  s-aduni  bogatii  

Ca scara catre cer e mult prea-ngusta

Si n-ai sa poti sa-ti  duci cu tine avutii

Bucura-te cat ai timp, din viata gusta!

 

De acelasi autor: 

Nu mai e loc

Oful  inimii  

Despre viata

Dialog

DIALOG de Elena Tudosa

DIALOG,

Autor: Elena Tudosa 

-De ce stai trista maica mea,
Și gindul ți-e departe dus,
Și tot privești pe cer o stea,
Ce strălucește-n bolta sus?

-De soarta trista-s a bătută,
De toamna asta-a anilor,
Mi-e inima rana adinca,
Și sufletu-nnecat în dor.

-De ce-ți cad pe obraji lacrimile,
De parca ar avea izvor,
Asemeni cum cad frunzele,
Peste pamint în trist covor?

-Lacrimile îmi curg siroi,
De dorul sau nemărginit,
Și de durerea ce în noi,
Sufletul rău ne-a mistuit.

-De ce e trista lumea frunzelor,
Așternuta-n covor peste pamint,
De ce măicuța mea oamenii mor,
Și merg în cer la Domnul Sfint?

-Frunzele cad ca-n primăvara,
Pe ramuri iar sa-nmugureasca,
Oamenilor li-i dat sa moara,
În chip de stea sa strălucească.

-Dar tu măicuța cind privești cerul,
Cind trista plingi cu-amarnic dor,
Încerci ca să dezvălui dar misterul,
De ce pe rind oamenii mor?

-Oamenii fata mea-s ca frunzele,
Inmuguresc, trăiesc și cad pe rind,
Ne ramin numai amintirile,
Ce-n lacrimi sufletul ni-l fring,

Incercind dorul a ni-l alina,
Privim în cer cu stele, cite-o stea,
Dar și ele în zori se sting, pe rind,
Lasindu-ne tristețea-n gind,
Și lacrimi ce ne curg pe rind.

De acelasi autor: 

Pagina Elena Tudosa

Singuratate

Speranta

 

Singuratate

singuratate de elena tudosa

Singurătate,

Autor: Elena Tudosa 

Sint zile și nopți întunecate,
În care doruri grele se adun ,
Și cit as vrea singuratate
Sa am un umăr, pe care capul sa mi-l pun.

Dureri și clipe ne-mplinite
În viata mea, ce parca nu-i
Le-aș cauta sa se-nfiripe
Singuratate , dar în viata cui?

Doar ginduri năpădesc fiinta,
Și sufletul, ce-i trist mereu
Cine sa-nteleaga cainta
Singuratate , ca mi-e greu?

Doar seara Cind trag ușa după mine,
Gindind la viata care-a fost cindva
Singuratate, vorbesc eu cu tine
Și te intreb:Cind ai sa pleci din viata mea?

Nu ca as fi în anii tineretii
Sa vreau sa ma îndrăgostesc lulea,
Dar triști sint anii batrinetii
Avindu-te singurătate, mereu în preajma mea.

Sint zile și nopți fără somn,
Și-o teama care ma-nconjoara,
Ma lamentez și eu ca orice om
Plingind Singurătatea, care ma doboara.

Îmi iau condeiul și încep a scrie,
Vrind ca să uit de tine uneori,
Și îmi acopăr golul din viata mea pustie,
Cind tu singurătate, cu-ncetul ma omori!

De acelasi autor: 

Speranta

De dorul tau nemarginit

Gandul

 

Recurs

recurs de stefan doroftei doimaneanu

Recurs
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu
Primit-am azi sentinţa
Şi-s vinovat desigur
Că te-am iubit în taină,
Cât nu mi-a fost permis,
Acum aştept răspunsul
Completului din tine,
Căci vreau să ştiu, recursul
Dacă mi-a fost admis.

N-accept sentinţa ta;
Tu nu ai înţeles
Că-n lacrima iubirii
Dansează albi hulubi,
Te-ai revărsat spre altul
Ce nu te-a vrut pe tine
Acum până şi noaptea
Ţi-e plină de incubi.

Iar doruri… câte doruri
Îmi înfăşoară gândul
Şi-mi împletesc regretul
Cu-a nopţilor petale,
Nici luna nu mai doarme
De-atâta nerăbdare
Şi ne aşteaptă-ntruna
Pe-a cerului ei cale.

Acum, pierdut de tine ,
Prin cântece te caut
Şi în privirea florilor
Unde te ascundeai,
Sau printre răsărituri
Cu cerul prins în valuri
Unde în zorii veseli
În visuri te scăldai.

Rejudecă-mi iubirea,
Acordă-i circumstanţe
Ascultă-i şi pe martorii
Din lacrimile-mi seci,
Întrabă universul,
Şi luna şi pe stele
De ce gându-mi nu doarme
Şi-i plin de lilieci.

Acceptă c-ai greşit
Şi-ai înclinat balanţa
Spre freamătul din tine
Ce n-a putut alege,
Eu îţi trimit degrabă
Bucăţi de-alean şi suflet
Pentru a ta iubire
Ce-n noi se reculege.

De acelasi autor: 

Punct

Nedumerirea Marutei

Pagina Stefan Doroftei Doimaneanu

 

Tristetea

tristetea de violeta butnariu

Tristețea

Autor:  Violeta Butnariu

Privirea ta e trista ,cu gandul zbori departe,
Ai lacrimi intre gene ,distanta ne desparte,
Visezi mari si oceane esti bun navigator,
Dar navighezi cu visul ,esti doar un zburator,…
Pastrezi carma la barca ,nu vrei sa se rastoarne,..
Nu vrei decat viata,sa fie bine Doamne,
Nu vrei decat iubire,si liniste,nu vrei
Sa contrazici pe nimeni,si nici nimic sa iei….
Auzi o voce mica ce -ti susura asa „
Gandeste-te la tine si sanatatea ta”
Si-i numai o secunda,Ai multumit la cer
Ca ti-a fost daruita -acea clipa de mister?

 

De acelasi autor: 

Pianul

Minciuni

Pagina Violeta Butnariu

 

 

Tata

              tata de gabriel ionescu    

                      TATA

                     Tatălui meu

       Autor: Gabriel Ionescu 

 

          Clopotul oameni adună,

          La slujba de pomenire,

          Şi-n ureche îmi răsună,

          Cântec trist de amintire.

 

          Ai trăit puţin tu, Tată,

          Prea puţin, iar viaţa ta,

          Asta care ţi-a fost dată.

          A fost scurtă. Şi-a fost grea .

         

          Ai muncit de mic copil,

          Făr-să ai, la multe parte,

          Având doar, un suflet nobil,

          Şi un mare dor de carte.

 

          Aveai şi-o dorinţă mare,

          Ca băiatul tău iubit,

          Să ajungă om cu stare,

          Cu destinul împlinit.

         

          Şi n-ai apucat tu tată,

          Ca să vezi tot ce va fi,

          Însă eu mă leg pe viaţă :

          Visul tău se va-nplini.

 

          Voi ajunge om de vază,

          Voi avea şi eu copii,

          Însă crezul meu de bază,

          Judecata ta va fi.

 

          Căci eu cred că de acolo,

          De unde te afli-acum,

          Vei păzi creşterea noastră,

          Piedici, ne vei lua din drum.

 

          Clopotul oameni adună,

          Slujba ta-i , de pomenire,

          Vei rămâne tatăl nostru,

          Şi în cuget şi-n simţire.

 

De acelasi autor: 

Maica buna

Pacala

Conversatii cu Paler

 

 

Pacala

Pacala de Gabriel Ionescu

PĂCALĂ

Lui Sebastian Papaiani

 Autor: Gabriel Ionescu 

 

În fiecare zi, ne mor Artiștii,

Azi, a murit și Marele Păcală,

Își fac în Cer, un grup Exclusiviștii,

Și noi privim la Dânșii, cu sfială.

 

Ai fost așa Uman, așa de Mare,

Că te-au iubit, mulțime de Români,

În orice rol jucai, aveai chemare,

Și nici nu cred, că tu, aveai dușmani.

 

Îți împărțeai la toți, sufletul tandru,

Și nu jucai, trăiai, în orice rol,

Și chiar de tinerel, de copilandru,

Tu, pentru teatru-aveai un Protocol.

 

Păcat că ai plecat și tu, Căpșună,

S-a dus BD-ul, ați murit cu toți,

V-ați reunit acolo, împreună,

Să apărați și Raiul, sus , de hoți.

 

Te vom iubi, bunule Papaiani,

Te vom iubi și te vom respecta,

Și chiar dacă se scurg în fugă anii,

În Pantheon, e și statuia ta.

 

Români-s buni de veacuri, cam în toate,

Iar Teatrul Românesc, plin de Titani,

Și-aș vrea ca astăzi, sigur, de se poate,

SĂ NE RUGĂM DOAR PENTRU PAPAIANI.

 

În fiecare zi, ne mor Artiști,

În fiecare zi, mai moare unul,

Nu suntem veseli, bine. Dar nici triști,

Căci PAPAIANI, este chiar ROMÂNUL.

 

Septembrie 2016

 

 De acelasi autor: 

Maica buna

Conversatii cu Paler

Contraste

 

 

Doina zilelor de maine

doina zilelor de maine de mircea trifu

DOINA ZILELOR DE MÂINE

Autor: Mircea Trifu

Dac-aș ști să mă dezleg de a mea singurătate,
Aș dori, eternitate, să mă-ngroape-al tău pământ
Și-aș lăsa orice cuvânt de pe coală să devină,
Clipa ta fără odihnă pe oricare-al meu mormânt.

De-aș putea s-ajung la mine uneori să mă ridic,
N-aș mai fi un om calic cu nici unul dintre voi
Și m-aș îmbrăca în foi și-aș lăsa să mă cuprindă,
Noaptea, tainică osândă rătăcind ca un strigoi.

Dac-aș fi de ziua noastră doar un pic de poezie,
Închinată numai ție, m-aș lăsa să mă arunce,
Unde nimeni nu se duce, în profunduri necitite,
Căci sunt cele dăruite doar femeii de pe cruce.

De aș fi când n-aș mai fi, aș dori măcar să șuier
Pe o coală ca un fluier din a ta cerneală-albastră,
Cu o ploaie la fereastră ce-ți doinește visul dulce ,
Înainte să se culce muntele și mintea noastră.

De te-oi sătura de viață să îți lași deschisă poarta
Și te voi purta în alta, undeva la miezul nopții,
Unde-ți sunt coperta cărții, iară tu în mii de pagini,
O pădure de imagini fără mugurii tristeții.

De acelasi autor: 

Muntele e doar un port

Visul din cana de lapte

Pagina Mircea Trifu

 

Din toate ,de ce eu?

din toate de ce eu de eugenia grobnic

Din toate,de ce,eu?

Autor: Eugenia Grobnic

 

De ce,din toate,m-ai ales pe mine,
Știind că liniștea îmi e adâncă?
De ce,n-ai dăruit alteia suspine,
Dăltuind iubirea-ți falsă ca-ntr-o stâncă?

Cum ai putut să îmi pătrunzi în suflet,
Șoptind,ca-n nemuritoarele povești,
Îmi doreai și glasul și tristețea-n zâmbet,
Îți știam gândul,înainte să-l rostești.

Cum am putut să cred a ta privire
Și lacrima care îți curgea pe chip?
Ca doi martiri eram,fără mântuire,
Umbre himerice,pierdute în nisip.

Pe unde treci,pășești numai pe lacrimi,
Trăiești haotic,pe-o lamă de cuțit,
În urma-ți lașă,răni ai lăsat în inimi,
Vei sângera la rându-ți,pentru tot ce-ai rănit.

 

De acelasi autor: 

Anti-iarna

Nimeni nu a invins

Sufletul nu stie legea uitarii

 

 

 

Punct

punct de stefan doroftei doimaneanu

Punct

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

 

Timpul se sfarmă pierzându-se-n sensuri
Clipite se plimbă pe pale de gânduri,
În tulburi priviri ce-aşteaptă răspunsuri
Fragmente de nopţi se-ascund printre riduri.

Sunt noi regăsiri în vremuri absurde
În ochii din gând încă nu pot privi,
Vechea durere din vremuri sordide
M-apasă pe răni şi mă poate strivi.

Doar vocea stingheră sângeră-n mine
Şi sufletu-mi arde în focul din har,
Marasmul din vis ba pleacă ba vine,
Deşi e trecut, a rămas un calvar.

Dar nu mă mai pierd prin crezuri trucate
Ce-adună tăceri în clipe profunde,
Renunţ la furii şi lacrimi mascate,
Căci marea îmi cântă lieduri din unde.

Ascult simfonii, de vânturi rescrise
Pe valuri, pe ţărmuri, pe glas de prigor,
În freamăt de voci în alto proscrise
Plutesc fantezist şi în mine pogor.

Pe dorul aprins îi îmbrac în veşmânt
Furat din viori şi harpe vrăjite,
Spre unde aleargă pierdut jurământ
Cu tot cu decor de nunţi veştejite.

De acelasi autor: 

Nedumerirea Marutei

Cercul

Pagina Stefan Doroftei Doimaneanu

 

Speranta

speranta de elena tudosa

Speranța,

Autor Elena Tudosa

 

Suflet trist, nemingiiat
Rătăcit chiar uneori,
Speri ca să fii luminat
Cind soarele-apare-n zori.

Inima ce bați navalnic
Într-un piept de boala ros,
Are cine sa te-alinte
Seara dulce și duios?

Resemnata-n lumea asta
Singura printre straini,
Caut dragoste și mila,
Ochii mi-s de lacrimi plini.

String dureri, caut speranta,
Și deși ma chinuiesc,
Sper, ca voi găsi o raza,
De la ea sa ma-ncalzesc.

Ajutor Cind drumu-i greu
Cer, Tatălui din univers
Că-i simt dragostea mereu
Cind aștern pe coal-un vers.

Ma petrec asa prin viata
Chiar de-i trista și e grea
Trăind totuși cu speranta,
Ce va-nsoti viata mea!

De acelasi autor: 

De dorul tau nemarginit

Gandul

Cheia sufletului

 

 

De dorul tau nemarginit

de dorul tau nemarginit de elena tudosa

De dorul tău nemărginit,

Autor: Elena Tudosa 

De dorul tău nemărginit,
Și timpul parca s-a oprit în loc,
De-ai ști iubite cum ma simt,
Ma arde-n suflet cumplit foc.

De dorul tău care ma doare,
Nici noaptea nu mai este noapte,
Nici ziua nu mai este zi,
E totul căzut în uitare,
Ma simt de parca n-aș trai.

Tăcerea asta care ma-nsoteste,
Ma face sa ma sting de dorul tău,
Și parca simt iubirea ca ma părăsește,
De-ai ști cum plinge suflețelul meu,

Și cite sa ne spunem mai aveam,
Și cita dragoste de-mpartasit,
Și impreuna cit de fericiți eram,
Iar doru-acuma e nemărginit.

Ma simt fără puteri și inima mi-e trista,
Iar sufletul îmi este răvășit,
Tăcerea asta, care între noi exista
Și dorul tău nemarginit
Ma chinuiesc la nesfârșit!

De  acelasi  autor: 

Gandul

Cheia sufletului

Ma otravesti

 

Nimeni nu a invins

nimeni nu a invins de eugenia grobnic

Nimeni nu a învins

Autor: Eugenia Grobnic

Din poezia în care m-ai cuprins
Nu a mai rămas nimic,nici un cuvânt,
În steaua dimineții s-a aprins
Și-n clipa de întuneric,crunt s-a frânt.

C-o simplă frază mi-ai pătruns în viață,
Firesc și sincer,eu te-am întrebat…
De ce ești trist?Și s-a născut prefața
Poveștii noastre-n doi,care-a urmat.

Mi-ai spus,că în veci,sunt a ta iubită,
M-ai îmbrăcat în versuri mincinoase,
Zâmbeam din nou,simțind că-s fericită,
O clipă n-am crezut că-s vorbe false.

Dar visul frumos a devenit coșmar,
Dur,m-ai înfierat în negura nopții,
C-am fost ispită,jucând un rol murdar,
Ai fost laș,meschin,slab în fața sorții.

M-ai condamnat nedrept la masa tăcerii,
C-am fost stăpâna gândurilor tale,
Mi-ai pătruns trecutul,rănile durerii,
Vorbe dulci șopteai,toate erau goale.

Din iubirea scurtă,umbra a rămas,
Nimeni nu a învins,noi suntem perdanți,
Am pierdut șirul secundelor din ceas,
Pentr-o clipă am fost frumoșii amanți.

De acelasi autor: 

Sufletul nu stie legea uitarii

Sfarsit de iarna

Colindul inimii

 

 

 

Aniversare-n Rai     

ANIVERSARE-N RAI de mihaela cd

Autor: Mihaela CD

In memoria iubitei noastre Anya

 

Azi, esti aniversata, sus in Rai

Iubita   Anya,  scumpa  mama,

Ca n-ai putut AICI, sa mai stai

Si ne privesti azi dintr-o rama

 

Mi-e dor de glasul  tau cel cald

As da averi sa pot sa-l mai aud

Si amintirile-n lacrimi  le scald

Tristetea  plange-n suflet, crud

 

As vrea sa-ti  spun ca te iubesc

Si ca ne  lipsesti, infinit,  la toti

Sa pot prin vesnicie sa razbesc

Si  gandul  sa-mi  auzi  de  poti

 

E  prima  ta  aniversare  in  Cer

Si  n-am stiut  c-atat o sa doara

Sa nu pot  urari  calde sa-ti ofer

La fel  cum o faceam  odinioara

 

De-acum maicuta noastra draga

Vei avea , doar in Rai, aniversari

Ai sa aduni in a vesniciei desaga

Serbari celeste pe-a Raiului scari

 

Sa te  imbraci in  raze de lumina

In dulci cantari de cete  ingeresti

Si  in  eterna oaza de pace divina

Sa celebrezi in Multi Ani  ceresti!

 

De acelasi autor: 

De dor

O Doamne

Maicuta mea

Mama e numai una

 

 

 

Timpul  vindecator

Timpul vindecator de Mihaela CD

Autor: Mihaela  CD 

 

Privirea-mi rataceste adanc pierduta

Naluca fugara a vremilor ce au apus

Necontenit  gandurile  ma framanta

Si-un vers mi-aluneca  in scris rapus

 

Sa  scriu  imi  vine  despre  suparare

Despre  durere si timpul ce-a  trecut

O lacrima in coltul  ochiului  rasare

Tristetea-n piept inca nu s-a pierdut

 

In locul celui  plecat  ramane-un  gol

Si  inima-mi  ranita  n-o  poti  judeca  

Nu pot sa sterg memoria in  rostogol

Doar ale timpului adieri  pot vindeca

 

Deci  zboara  draga  timpule  si  zvanta

Oblojeste-mi ranile adanci din amintiri

Vindeca-mi gandurile  ce  ma framanta

Si-mi limpezeste si tristetea  din  priviri!

 

De acelasi autor: 

Sunetul  dragostei    

Despre inceput

De dragoste

 

Ma otravesti

ma otravesti de elena tudosa

Ma otravesti 

Autor: Elena Tudosa

 

Îmi este singele-otravit,
De dorul tău, cind tu nu vii,
Atit de singura ma simt
Și gindurile -mi sint pustii.

Căci te doresc în fiece secunda,
Ești ca un drog ce m-ameteste,
Iar inima nu poate sa ascunda
Ca pentru tine suferă orbește.

Cind vad ca nu dai nici un semn ,
Atit de trista-i viata mea
Ma otrăvesc în sine și ma tem,
Ca ai putea sa fii cu-altcineva.

Îmi curge furios singele-n vene,
Gindindu-ma la tine în fiecare zi,
Ca o otravă ești cind sufletul se teme, ,
Ca ai putea oricând, pe mine părăsi.

M-agat doar de-o speranta vaga,
Dar și aceea pare otravita,
Ca și tu mai dorești o noapte alba,
De-amor nebun cu-a ta iubita.

Însă cind simt tăcerea asta,
Îmi este trupul otrăvit de dor,
Îmi blestem soarta, îmi blestem viata,
Ca mi-aș dori chiar sa și mor.

Măcar de te-ai gindi un minut doar,
Tot asteptindu-te eu port un chin,
Nu ma lasă să te-astept în zadar,
Și nu-mi îneca sufletu-n venin!

De acelasi  autor: 

Inima nerabdatoare

Tandem sentimental

Nu poate nimeni

 

 

Inima nerabdatoare

inima nerabdatoare de elena tudosa

Inima nerăbdătoare

Autor: Elena Tudosa

Bate-ncet inima-n piept,
Abia o mai simt cum bate,
Zile-ntregi stau și astept
Dar nu vii, ești prea departe.

Sufletu-i chircit de dor,
Inimii mele-i șoptește,
C-o sa se usuce ușor,
Ca iubirea ta-i lipsește.

Stau la geam trista privesc,
Gheata a-nflorit pe crengi,
Lemnele-n soba trosnesc,
Tu prin ginduri îmi alergi.

Și e noapte-ntunecata,
Făr’de stele, far’de luna
Inima mi-e sfisiata
Și nu are cui sa spună,

Dragostea ce-ncet se stinge,
N-are cui s-o-mpartaseasca,
Nimeni nu vede ca plinge,
N-are cin’sa o iubească.

Trist mai e sufletul meu,
Și nu are alinare,
Inima-l impaca greu,
E și ea nerăbdătoare,

Sa te-ntorci cit mai curind,
Cu iubirea ce-i lipsește,
Sa-nvii sufletul plapind,
Ce de dorul tău tinjeste.

Vino iubite pe cale,
Nu mai fi nepăsător,
Inima-i nerăbdătoare,
După nopțile De-amor!

De acelasi autor: 

Tandem sentimental

Nu poate nimeni

Te rog

 

 

Nu pleca…

Nu pleca de angela marinescu

Nu pleca…

Autor: Angela Marinescu

 

Am privit, cu întristare, către cerul înstelat

Şi-n lumina nopţii clare, sufletul mi-am aşezat.

Doamne, câtă disperare, cât regret şi neputinţă

Când vezi viaţa cum dispare, ca o candelă aprinsă

Care pâlpâie-n tăcere şi-o auzi,totuşi,cum strigă !

Şi ai vrea să opreşti vântul, ca nu  cumva să o stingă.

 

Să opreşti timpul în loc, să-l dai puţin înapoi

Ca limbile unui ceas ce ticăie cum vrem noi.

Să-i ţii pe cei dragi alături, sănătoşi şi tineri, iară,

Să nu îi laşi niciodată să plece şi să dispară.

Te doare a lor durere, te macină suferinţa

Şi tot ce poţi să le-oferi e iubirea şi credinţa.

 

Toţi ştim că e legea firii : ne naştem pentru-a muri

Dar în faţa morţii, parcă, toţi redevenim copii.

Te rog mult să mai rămâi, nu pleca de lângă mine!

Ce să fac?  Spune-mi, te rog, ce să fac să-ţi fie bine ?

Vrei să mai cântăm o dată cum cântam noi, impreună?

Toate îmi răsună-n minte şi în suflet îmi răsună.

 

Vrei să-mi povesteşti ceva? Te ascult. Nici nu clipesc

Şi chiar dacă ştiu povestea, îţi jur, nu mă plictisesc.

De mi-o spui a suta oară, crede-mă, o s-o ascult,

Dar te rog, te rog vorbeşte-mi cum făceai tu, mai demult.

Şi priveşte-mă, te rog, râzi cu mine, plângi cu mine

N-am ştiut să preţuiesc vremea-n care ai fost bine.

 

Înţeleg, e-n legea firii !  Vei pleca, toţi vom pleca,

Dar aş vrea…ce nu se poate…să rămâi puţin…aş vrea…

 

De acelasi autor: 

Sarut mana , mama!!!

Chiar  de….

Pagina Angela Marinescu

 

 

 

   

 

Nu poate nimeni

nu poate nimeni de elena tudosa

Nu poate nimeni,

Autor: Elena Tudosa

Nu poate nimeni ca să știe,
Ce este acum în sufletul meu,
Nici vintul care sufla cu tarie,
Nu-mi poate împrăștia dorul greu.

Nici norii negri care pling,
Nu pot iubite ca să stingă,
Dorul ce-am reușit sa string,
Căci pin’la tine-i cale lunga.

Nu poate nimeni sa ma ajute,
Să-mi stingă dorul ce ți-l port,
Să-mi simtă sufletul cum mi se rupe
Și fără de iubirea ta eu nu mai pot.

Nu poate nimeni, fiindcă știi,
Nimeni nu s-a iubit ca noi,
Cu atit amor și patimi vii,
Ce le-am trăit noi amindoi.

Niciunul dintre paminteni nu poate, vezi,
Sa înțeleagă taina iubirii noastre,
Căci noua ne-a fost legamint și crez
Și va ramine vesnic pina-n astre.

Nimeni nu poate și nici nu va putea,
Ca să trăiască o asa dragoste divina,
După care tinjeste azi inima mea
Asteptind ceasul, cind vom fi iar impreuna!

De acelasi autor: 

Te rog

Un rasarit

Sa furi o stea si-un colt de luna

 

Recurs la umanitate

Recurs la umanitate de eugenia grobnic

Recurs la umanitate

Autor: Eugenia Grobnic

Se cutremură pământul și tot cerul
De atâta răutate între noi
Și tulburate sunt apa și izvorul,
Nici ploaia nu ne mai spală de noroi.

Strâmb înaintăm,încovoiați de ură
Și suntem pe dinăuntru goi și reci,
Aruncăm cu pietre în iubirea pură,
Judecând cu mintea capetelor seci.

Existăm într-o lume în agonie,
Tăcând am ajuns iobagi la idioți,
Cretinii au diplomă pentru prostie
Și viața ne e bârfită pe la porți.

Gândirea-i stearpă,anulată-i mândria,
Trăim clipa într-o formă nebună,
Hrăniți cu ură am ucis omenia,
Adevăr ascuns,punem preț pe minciună.

Suntem plini de venin,ne mâncăm între noi,
Fără suflet,fost-am oameni odată,
Demnitatea a fost aruncată-n gunoi,
În glod am dus moștenirea lăsată.

De acelasi autor: 

Atinge-mi iernile din suflet

Primavara inghetata

Umbre din trecut

 

 

 

Tortul de zapada

Tortul de zapada de mihaela cd

Autor: Mihaela CD

 

Si ninge, ninge, de nu se mai  opreste,

Ca-n  basme  pare,  privit de la geam,

Strat gros de nea pe masa poposeste

In gandu-mi perle de suflet atingeam

 

Afara, la masa incarcata  de zapada

Serile  povesteam  cu  tata  an de an

Acum din ceruri poate doar sa vada

C-a nins  si-a devenit  un tort  troian

 

Frumoase amintiri  imi vin  in minte

Ne delecta cu hazlii snoave, deseori,

Cu blandetea-i  intelepta si  cuminte

Recita catrene,bucuros, pana-n zori

 

Acoperit-a zapada grea a  mele vise

Si-asa  se  va  asterne  in  fiecare an

Serile-acelea fericite sunt  proscrise

De-acum te  mai astept  tata in van!

 

De acelasi autor: 

De dor

De dragoste

Amintirea  anilor  pruncuti

Sunetul  dragostei    

 

 

 

Primavara inghetata

primavara inghetata de eugenia grobnic

 

Primăvara înghețată

Autor: Eugenia Grobnic

Ne mai căutăm,noi,oare?Unde,în trecut?
Prin sufletele pustiite de iubire?
E-adevărat,ne căutăm căci,ne-am pierdut
Tu,apărând,arareori,din eterna-ți rătăcire,
Eu, așteptând zadarnic în cruda amăgire.

Mă rogi să stau?Dar sunt așa departe,
Mă împiedică și vântul și iarna de afară,
Și-atâta timp,de tine mă desparte,
Iarna a-ngropat în ghețuri a noastră primăvară,
N-aud trilul cristalin,doar corbii care zboară.

Să nu mai plec?Dar,n-am plecat nicicând,
Tu ai întors privirea în altă parte
Și niciodată n-o să mă vezi plângând,
Nici inima n-o știi câte suspine-mparte,
De mă iubești,de ce îmi ești departe?

De acelasi autor: 

Umbre din trecut

Reintoarcere

Din iernile toate

 

 

Umbre din trecut

umbre din trecut de eugenia grobnic

Autor:Eugenia Grobnic 

Unind clipa de răsărit cu cea apusă,
Nasc potecă din timp,idilică-mpletire,
Fugind cât mai departe de umbra ta ascunsă,
Să nu mă sting în privirea-ți,falsă strălucire.

Din cioburi de suflet,sângerânde,mă-ntregesc
Și te conjur să nu-mi mai calci cărarea,
Vreau pașii mei tăcuți,fără să te întâlnesc,
Doar vântul răzleț să îmi tulbure uitarea.

Uitării îi voi pune lacăt și verige,
Te voi goni din amintirile-mi hulpave,
Îmi voi ascunde chipul,să nu mă poți atinge,
Îmi voi trăi secunda,fără iubiri bolnave.

Pierdută-s pentru tine,gândind că sunt prea oarbă
Să nu-ți simt gândul,ce adeseori îți fuge,
Te mistuie,te minte,l-asculți cu mintea slabă,
Hranindu-te cu răul,ce ți-a rămas în sânge.

Ai să te-ntorci pe-ntunecatele-ți cărări,
La glasul meu duios,la ochii mei,la mine
Te condamn să suferi, căci vor pieri-n chemări
Și dorul și speranța și ziua ta de mâine.

De acelasi autor: 

Reintoarcere

Din iernile toate

Priveste in mine

 

 

Pansament pe suflet

PANSAMENT PE SUFLET DE MIHAELA CD

Autor: Mihaela CD  

 

Hai  vino, te-asteptam, dulce  lecuire

C-am adunat  destula  tristete  in noi

Si-avem  urgent  nevoie de  o peticire

Vrem  pansament pe  suflet amandoi

 

Ca amandoi noi ne-am pierdut parintii

In sase  luni, la  el  i-a  luat  Dumnezeu

Sa cante  intr-un cor cu ingerii si sfintii

Iar noi durerii orfane i-am zidit muzeu

 

In pasi zglobii  vino sa ne incanti viata

Danseaza   vesel ,fa  ceva,  da-ne motiv

Si sparge-i supararii noastre fortareata

De a tristetii boala sa scapam  definitiv

 

Sa  facem  lant  de  zadarnice  amintiri

Din  a   amarelor  sentimente   suferire

Sa  se  scufunde  in  a  vremii  impletiri

Hai  vino , te-asteptam   dulce   lecuire!

 

De acelasi autor: 

Dragoste  cu  spini   trandafirii

Din  clipe   pretioase  de  iubire

Umbrela dragostei

De dragoste

 

 

Duminica trupului meu

linistea trupului meu de mugurel puscas

DUMINICA TRUPULUI MEU

Autor:Mugurel Puscas

Aștept o duminică mare, 
Cu-n ultim şi tainic panseu,
Blajin, mă voi pierde în zare…
Mă cheamă la El, Dumnezeu !

Veni-va duminica lină, 
E viaţa un vis efemer, 
Trudit, pe drum sfânt, în lumină,
Păși-voi desculţ către cer.

Ce-a fost, ce va fi sau ce este ?
Doar clipe, vremelnice punţi, 
Un sol va purcede c-o veste :
M-aşteaptă arhangheli cărunţi.

Va fi zi frumoasă, cu soare, 
Un rai pământesc pe alei, 
În parcuri cu ramuri în floare, 
M-or plânge arome de tei.

Un val săruta-va nisipul, 
Constant, cu-adieri de-alizeu,
Odihnă de veci va fi timpul
Din liniştea trupului meu.

Pe aripi de înger m-oi duce
Spre sori care nu mai răsar, 
Cei dragi îmi vor face o cruce,
Nefiinţa-mi va fi stăvilar.

Va fi o duminică plină,
De plumb, cu al morţii mister, 
Un trup căuta-va odihnă,
Un suflet pluti-va stingher.

Viaţa ? Clipire ! Un abur…
Trăirea lumească s-a scurs !
O mână divină, de Faur,
Va-ntoarce clepsidra-n apus.

De acelasi autor: 

Sa nu-mi pleci niciodata

Doamna!

Femeie

 

 

Felinarul paznic

felinarul paznic de aurelia oanca

FELINARUL PAZNIC…

Autor : Aurelia Oancă

Pe scara-nzăpezită
Te-aștept în miez de noapte,
Când orologiul bate
Și se spun tandre șoapte.

Aprind o lumânare
Și o ascund de ger,
În felinarul care
Așteaptă, iar eu sper,

Că vei străbate-ntinsul
De alb covor depus,
În iarna asta albă
Cu fulgi aduși de sus.

Dar așteptarea-i tristă
Și rece precum neaua
Închid o pleoapă strânsă
Precum la geam perdeaua.

Las felinarul paznic
Pe scara-nzăpezită,
Iar eu m-ascund în mine
Și de a ta ispită !

De acelasi autor: 

Anotimpuri

Din vise

Asculta tacerea

 

 

 

 

A trebuit sa-ti zic la revedere

A trebuit sa-ti zic la revedere de Mihaela CD

Autor: Mihaela CD   

In memoria  iubitului meu tata 

 

A trebuit  fortat sa-ti  zic  la revedere

Fara sa  vreau si  fara  s-ai  un motiv

Durerea din inima mea sta sa zbiere

Pentru ca  stiu ca ai plecat  definitiv

 

Domnul ne da  cu imprumut parinti

Sa ii  avem  cu noi  un numar de ani

Si-apoi  ii  ia  si-i aseaza  intre  sfinti

Noi sa ni-i amintim  vii  si  spontani

 

Ca  firul  vietii  deodata  se  incurca

Si  devine- un  labirint  intortocheat

Avem o soarta nimeni n-o descurca

Si intr-o clipa  drumul s-a trunchiat 

 

De-acum degeaba ma tangui  discret

Ca fost-a  scurta-n lume, a ta  sedere

Sapat in  inima-mi ramane un regret

C-a trebuit fortat sa-ti zic la revedere!

 

De acelasi autor: 

Iubite Tata

Binecuvantare si chin

De ziua ta in cer

De dor

 

 

Iarna si iubirea

iarna si iubirea de elena tudosa

 

Autor: Elena Tudosa 

Cumplit e afara și cerul parca
Pustiu, ca Stelele s-au stins, nu sint,
O mantie trista de plumb imbraca,
Din care fulgi mari curg pe pamint.

Viscolul urla, răpus de durere,
Valuri de nămeți împrăștie în zari,
Drumurile ce le făceai cu placere
Au devenit strimte cărări.

Gerul în zori și Soarele-n gheata,
Pe cer nu-l mai vad aparind,
De jur imprejur e numai o ceata,
Iar tu iubite exiști doar în gind.

Și sufăr, aștept, c-ai veni încă mai sper,
E împotriva și vremea asta Ciineasca,
As vrea sa fac Cararusa pina la cer,
Sa pot să-mi găsesc liniștea sufleteasca.

Atit îmi este de dor de tine,
O clipa fără sa ma gindesc nu trece,
Tristețea parca, a înghețat totul în mine,
Căci și sufletul îmi devine din ce în ce mai rece.

Cumplit e afara și cit de mult ma apasa,
Sa ma trezesc singura-n zori,
Cumplit e afara, cumplit și în casa
De-atita singuratate și dor.

 

De acelasi autor: 

Seductie

Elogiu

Ecoul durerii

Unul pleaca altul vine

unul pleaca altul vine de sandu chiva

UNUL PLEACĂ ..ALTUL VINE..

Autor: Sandu Chiva 

Valul mării zbuciumate
Țărmul aprig îl lovește,
Bărcile se strâng la maluri
Și sunt pline ochi cu pește.

Marinari vânjoși prin apă
Trag bărcuțele la mal,
De furtună nu le pasă
Iau în piept val după val

Furtuna stă să pornească
Cerul este ca de smoală,
Parcă pronia cerească
Iadul peste bărci coboară.

Dar deodată…ce minune!
Cerul se înseninează,
Oamenii se pun pe glume
Fața lor se luminează.

A trecut iarăși furtuna
Totul intră în normal,
Doar o barcă numai una
A rămas tristă pe mal.

Doi pescari de-astă dată
La mal nu au mai venit,
Viața lor a fost luată.
Oare unde au greșit?

Azi s-au logodit cu marea
Care-n brațe i-a luat,
Toți și-au găsit alinarea
În adâncu-ntunecat.

Unul pleacă..altul vine
Totul e ca valul mării…

De acelasi autor: 

Se aprinde o scanteie

De esti sincer cu femeia

Eu te-am iubit

 

 

Drum bun ratacire

drum bun ratacire de eugenia grobnic

Drum bun,rătăcire

Autor: Eugenia Grobnic

Azi am tras zăvorul în urma fericirii,
Am întors încă o pagină din viața mea,
Înfrântă de trădare,aripa iubirii
S-a stins în întuneric,cum se mai stinge-o stea.

De mâine,voi scrie uitata mea durere
Pitită într-un colț de suflet fericit,
Fila albă-a vieții o voi privi-n tăcere,
Rătăcind prin amintiri,în timpul asfințit.

Voi scoate la mezat trădarea și minciuna,
Toată iubirea falsă,tot ce înseamnă rău
Nimic nu va rămâne,îți voi șterge urma,
Curată-mi va fi calea,uitat e chipul tău.

Și dacă într-o zi ți-oi aminti de mine
Îți voi aduce vântul pe palide poteci,
Rănit îți va fi pasul,dor va fi în tine,
Nu te-oi lăsa vreodată prin viață-mi să mai treci.

De acelasi autor: 

Dincolo de anotimpuri

Trezirea la viata

Se aprinde o scanteie

se aprinde o scanteie de sandu chivaSE APRINDE O SCÂNTEIE

Autor: Sandu  Chiva 

Plânge cerul, plânge zarea
Pământul e întristat,
De la munte pân’ la mare
Tot românu-i supărat.

S-a umplut însă paharul
Și a dat pe dinafară,
Românii își plâng amarul:
Se-aud stigăte în țară.

Strigăte de neputință
Și gemete de durere..
Lacrimi curg de umilință
Dar vărsate în tăcere.

Se aprinde o scânteie
Într-un colț în Timișoara
Și de-acolo se întinde
Un ,,pojar” în toată țara.

De la micul foc se iscă
Vâlvătăi până la cer…
Toți românii azi se miscă
Îndurare nu mai cer.

Se ridică tot poporul
Ies cu piepturile goale,
A dat ordin,, dictatorul „
Să tragă și să-i omoare.

Au căzut mușcând pământul
Cu privirile spre cer..
Murmurându-și legământul:
,,Pentru țară mă ofer”!

Au murit atuncea tineri
Și bătrâni dar și femei,
Era într-o zi de vineri
Cred că era ora trei.

Atunci au murit soldați
Și bărbați din toată țara..
Au murit părinți și frați
Din Arad și Timișoara.

Umbra morții s-a extins
În Bârlad și la Bacău…
Toată țara a cuprins
De la Cluj pân’ la Buzău.

Nu putem uita nicicând
Masacrul din optzecișnouă.
Cei ce s-au jertfit murind
Ne-au adus o viață nouă.

Pământul stropit cu sânge
Azi a revenit la viață.
Câte un român mai plânge
Vitejii căzuți în piață…

De acelasi autor: 

De esti sincer cu femeia

Eu te-am iubit

E sansa vietii tale

Ecoul durerii

ecoul durerii de elena tudosa

Autor: Elena Tudosa 

Ecoul durerii încă se aude,
La colturi de strada, încă mai sint,
Ființe sărace, atit de flaminde,
Ce stau cu minuta întinsă, cerșind.

Atita rătăcire în privirile lor,
Atita tristețe pe fetele murdare,
Ți se fringe inima, cind ii vezi cerind ajutor,
Un leu amarit, un strop de mincare.

Și nimeni nu vede, nu baga de seama,
Ca sint Doamne condamnați, fără vina,
De Dumnezeu celor bogați nu le e teama,
De-s vitregi la suflet și nu le-ntind o mina?!?

Doar nedreptate cumplita exista,
Bogații huzuresc, sărmanii mor de foame,
O fata hulpava, nu vede o ființă trista,
Flaminda, ce doarme pe niște cartoane?!?

De ce Doamne Sfinte , te rog de ma iartă,
I-atita discrepanta, în lume-ntre noi,
De ce exista lume bogata, lume saraca,
De ce cel satul, nu îl vede pe cel din nevoi?!?

Cind Doamne cei mari vor avea urechi sa audă,
Și ochi ca să vadă tristețea aceasta amara,
Doar Tu, numai Tu, ii poți face sa răspundă,
Sa schimbe ceva, sa stirpeasca hoția, sărăcia din tara,
Ecoul durerii la colturi de strada astfel sa dispară.

De acelasi  autor: 

Inger calator pe firul unui dor

Of, inima

Unirea Romaniei dodoloate

 

 

Mai stai copile

mai stai copile de mihail janto

Autor: Mihail Janto

Trecut-au anii dulce mamă,  
azi noapte mi-ai trimis un vis  
și dorul greu din nou mă cheamă,  
la florile ce ți-am trimis.  
  
Mă-nchin și azi la umbra bolții,  
să-ascult odat` iar glasul tău,  
ca cerșetoru-n fața sorții,   
să șterg povara unui hău.  
  
Eu știu că n-ai plecat departe,   
dar cum să-ți spun cât te iubesc?   
un viscol inima-mi desparte,  
din tine-am suflet să trăiesc.  
  
Cât m-așteptai la o fereastră,  
în lacrimi, griji, să mă mai vezi,   
trecea și noaptea cea albastră,  
treceau de multe ori și-amiezi.  
  
De liniște mi-e atât de teamă,  
mi-e teamă chiar și să gândesc,  
durerea plânge-n mine, mamă,   
mai stai te rog să te privesc!  
  
– “Mai stai copile doar o clipă,   
să te ascult e-un dar ceresc,   
nici fără mine să n-ai frică,  
eu și din ceruri te păzesc“…  

De acelasi autor: 

Lasa-mi iubirea

Inger calator pe firul unui dor

inger calator pe firul unui dor de elena tudosa

Autor: Elena Tudosa 

Te-ai pierdut printre ginduri și tristeți,
În așteptarea zorilor unei noi dimineți,
În tăcerea muta a acestei sumbre nopți,
Iti contempli viata tristei tale sorti.

Pe muchia unei șoapte glasul te cheamă,
Inima-ți suferinda de a durerii rana,
Inecata în plins in noaptea pustie
Încearcă sa lupte, sa reînvie.

Îngerul din tine e trist și obosit,
Zborul ți-e frint, aripa îți este rupta,
Printre stelele din cer, atit de rătăcit,
Spre-o raza de lumina se zbate și lupta.

Nu e ușor sa suferi din dezamăgire,
Nu e simplu sa te ridici din nou în zbor,
Îngerul decăzut din zborul înalt de iubire,
Încearcă să-și mingiie sufletul rănit de trădător.

Timpul doar timpul este cel ce va face,
Sa renască în înger forța de a zbura,
Adunind în suflet un strop de liniște și pace,
Spre-un alt zbor divin se va reinalta.

Cautindu-si rostul în aceasta lume,
Deși în sufletul sau durerea încă mai zace,
Îngerul calator pe firul unui dor aripile-și desface,
Și regasindu-si curajul, zboară iar în înălțime.

De acelasi autor: 

Of, inima

Unirea Romaniei dodoloate

Mi-e dor de tine

 

 

V-am cumparat marea de lacrimi

v-am cumparat marea de lacrimi de mircea trifu

Autor: Mircea Trifu

Vă cumpăr lacrimile voastre
Cu tot izvorul lor cu tot!
Până devin ape salmastre
Să vă pot trece ochii-nnot.

Ca Moș Crăciun cu sarea-n spate,
Pe coala cea căzută ieri,
Vă las pe gânduri desenate
Câte un vis fără dureri.

Și-ntreagă marea mea de sare,
Am să o leg c-un vers de țărm,
Când noaptea-i gata de culcare
O să-i recit și-am s-o adorm.

Și din povești voi chema prinții
La braț cu zânele de mâine,
Masa le-o-nalț pe tâmpla curții
Și visele le-ntind pe pâine.

Eu, sprijinit de fruntea mesei
Voi recita trei vieți la rând
Pân-am să simt palma alesei
Pe fiecare vers din gând.

Am să vă iert atunci de toate
Și poate voi ierta și eu
Ce-am scris cu lacrime de noapte
Împins parcă de Dumnezeu.

De acelasi autor: 

Esti…

In ochii iubirii

Ti-am impletit un vis

 

 

Of, inima

of inima de elena tudosa

 

Autor: Elena Tudosa 

 

Sa nu plangi inima as vrea,
Iubire nimănui sa nu-i cerșești,
Ești prea gingasa, iar dacă ai vrea,
Te rog, sa nu ma chinuiesti.

Sa nu aștepți nimic și niciodată,
Nu e de tine ca să suferi din iubire,
Cin’te dorește, va veni îndată,
Va fi strajerul tău si-n nemurire.

Sa nu speri inima și sa nu crezi,
În viata, cine vrei a te iubi,
Aleargă mai mulți cai, și atunci cind tu vezi,
Mi-e frica inima, ca te-ai îmbolnăvi.

Sa nu-ți faci vise multe inimioara mea,
Căci visele-s deșarte, se risipesc în zori,
Și-ai să sfirsesti mereu, mereu a regreta,
Și-ar fi păcat degeaba, din suferinți sa mori.

Sa nu plingi inima, nu merita efortul,
Ca să iubești și sa nu-ți audă a ta chemare,
În viata tu doar știi, nu poți ca să ai totul,
Dar nici nu meriți tu, s-oftezi de suparare.

Sa nu lași inima o lacrima sa curgă,
Pe-obrazul meu ce plins a fost o vreme,
Îmbrăcate-n credință, în liniște și ruga,
Fii pura și frumoasa, nu cauta blesteme.

Iubirea e frumoasa, dar greu o intilnesti,
Nu- are rost în zadar, sa gindesti dar la ea,
Ascultă-mă ce-ți spun și nu ai sa greșești,
Dacă tu vei fi calma, cu tin’te-ai împăca

De acelasi autor: 

Unirea Romaniei dodoloate

Mi-e dor de tine

Regasire

 

 

 

Mi-e dor de tine

mi-e dor de tine de elena tudosa

Autor : Elena Tudosa

 

În noaptea asta atat de sumbra,
În corn de luna trista, lupii urla,
Se-aud cantari de cucuvele-n turla,
Pe cer, nu vad din stele nici o urma.

Privesc tăcută prin geamul înghețat,
Imbracata-n smoala, bolta-ndelung suspina,
Mi-e sufletul răpus, de dor lnlacrimat,
Și ma petrec în lume, singura și straina.

Parca e otravita cupola în neant,
În sinul nopții tipa tăcerile adanci,
Unde sa te zaresc, unde ești înger drag,
De ce nu vii o clipa, tristețea să-mi alungi?!?.

Ce lunga-i noaptea asta de catram,
Ma-nvaluie și-mi ninge în inima cu dor,
Mi-s gandurile frante și liniște nu am,
De-atata întristare, îmi vine-n cer sa zbor.

E-atat de întuneric, doar lupii musca-n noapte,
Îmi urla-nsingurarea, ecoul ei strident,
As vrea pentru o clipa, sus în imensitate, 
În stea sa te arăți, însă îmi ești absent,
Mi-e dor de tine în fiecare clipa și moment!

De acelasi autor: 

Regasire

Iubirea din vis

Tacerea

 

 

De dragoste

de dragoste de violeta butnariuDe dragoste

Autor:  Violeta Butnariu

Lumina ,sensibila la iubire,palpaie incet!
Ochii tai de catifea o privesc cu regret…..
Soapte de iubire fluorescente se aud in inserare…
Simt iubirea ca pe o caldura divina,ce parca ma doare!…

Fulgi parfumati cu mirosul tau se aseaza tacuti,
Puritatea zapezii depuse ne lasa aproape muti…
Ma privesti cu un inghet dezghetat de zambet,
Si candoarea iubirii ma transforma in cantec!

Smaraldul se-mpleteste cu noaptea-n priviri…
Si parca am uitat intr-o clipa zeci de dezamagiri..,
Dar nimic nu-i mai frumos ca iubirea,in viata,
Deci si cand faci un singur pas inainte ,invata!

Lasa focul din camin inca sa palpie
Lasa tristete din priviri!Sa nu te mai bantuie,
Priveste visare,dincolo de catifeaua noptii!
Nimic niciodata nu va mai sta impotriva sortii!…

De acelasi autor: 

Dorinta

Rasarit

Imaginea

 

 

A ramas un trandafir

a ramas un trandafir de sandu chivaA RĂMAS UN TRANDAFIR…

Autor: Sandu Chiva 

Singur în zăpada rece
Se zbate un trandafir,
A rămas unui din zece
Unul..doar, un singur fir.

Zece au fost astă-vară
Soarele-i ardea cu foc,
Înfloreau seară de seară.
Unul nu a stat pe loc….

Atrăgeau orice privire
Mulți se-opreau în fața lor,
Emanau multă iubire
Şi alinau orice dor…

Orice trecător pe drum
Ce mergea îngândurat,
Mirosind al lor parfum
A plecat înseninat.

Apoi a venit şi Toamna
Cu ploi reci, seară de seară.
Trandafiri rupea o doamnă
Ce mergea în drum spre gară.

Trandafiri s-au dus pe rănd
Spre o gară-ndepărtată,
Făr’ a spune un cuvânt
Alegănd câte o fată.

A rămas unul stingher
În cumplita astă iarnă,
Așteptând acum din cer
Zăpada să se aștearnă.

Mulți prieteni au plecat
Mi-e un dor de nedescris,
Eu nici azi nu i-am uitat
Cu toate că nu mi-au scris!

De acelasi autor: 

Femeia si barbatul creeaza un intreg

Am steaua mea

Oglinda , oglinjoara

 

 

A mai cazut un clopot

a mai cazut un clopot de gabriel ionescuA MAI CĂZUT UN CLOPOT

Poetului Adrian Păunescu

 

Autor: Gabriel Ionescu 

 

A mai căzut un clopot în tăcere

Munţi , stele, oameni, totul , la glasul lui vibrau

Un ultim far,  speranţă,în vreme de durere

Rămân doar multe versuri, drept  candele ce-ardeau

 

Iubite creator de rime,  n-ai murit.

Tu eşti viu încă-n inimi şi în carte,

Aşa vei fi mereu, la nesfârşit

De sus veghind ,tu, cel fără de moarte.

 

Rămâi cu bine, dar să ştii tu doar ,

In noi, tristeţea- i  lumânare ce se stinge

Având speranţa de-a avea măcar,

Numai puterea de-a te putea  plânge.

 

Puternica  ta inimă de leu,

Avea răspuns la ori şi ce strigare,

Unde-i necaz şi unde este greu.

N-a reuşit şi pentru ea resuscitare.

 

El, Paunescu – i viu, El e prezent.

S-a aşezat pe veci în nemurire,

Cerând la toţi ,în semn de testament,

Un permanent Cenaclu  de Iubire.

 

De acelasi  autor: 

A cazut cortina

Ziua destinului

Minunea ochilor albastri

 

 

Iubirea din vis

iubirea din vis de elena tudosa

Autor: Elena Tudosa

 

Abatuta de soarta, prin vise trăiesc,
Te caut iubire în fiecare zi și noapte,
Departe de tine prin gind te mai zaresc,
Doar numele ți-l mai chem în șoapte,

Ce mult îmi lipsește chipul tău blind,
Mi-e dor de-un sărut, de o mingiiere,
Potrivnic mi-e timpul, mai mult ca oricind,
Mi-e sufletul rug, ars de atita durere,

În bezna în care sufletul îmi tinjeste,
După o sarutare, sa dau buzelor mele uscate,
Ochii mei stinsi , cauta în vis iubirea orbește,
,, cit as vrea sa sorb din iubire, gust de cireșe coapte”,

Orbercaind, stinsa de dor, chipul vreau să-ți ating,
Ma pierd iubire departe, prin timpul ce mi se împotrivește,
Razele soarelui scurma, zorii împrăștiind
Visul, în care doream sa te întilnesc, se risipește,

Speranța în care credeam sa te întilnesc, îmi este deșartă,
Singele-n vene în timple, începe a-mi zvicni,
Fără de tine iubirea mea din vis, sint precum o frunza uscata,
Ce cade fără de viata la pamint, sfirsind a putrezi,

Ma trezesc și iubirea din vis, o întilnesc doar în triste-amintiri.

De acelasi autor: 

Tacerea

Risipitor de vise

De ce nu-mi vii?

 

 

 

A cazut cortina

a cazut cortina de gabriel ionescuA  CĂZUT  CORTINA

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Inegalabilei  Stela Popescu

A căzut cortina. Sala este plină.
Oameni în picioare, tăcerea te-apasă.
Aplauze ropot. Ea, n-o să mai vină
Să salute sala.  A fost cea cu coasă.  

A plecat și Stela. Acum e la stele.
Are-un rol de înger. O să-l joace bine.
E cu Monștrii Sacri. Ei ne-au fost modele.
Scena-i mai săracă, acum fără tine  

Zeci, sute de roluri, zeci de filme bune
Viața-i mai săracă, acum fără ea .
Te iubește-o țară. Multă, multă lume
Și ai dat la public, toată viata ta.

Basarabeancă, fiică a Moldovei
Ai devenit o Stea a Teatrului Român,
O viata-n teatru, tu Maestra slovei
Ai însemnat pe Scenă, tot ce-i bun

Ai fost o stea la Teatrul de Revistă ,
Ai fost o stea și la Național,
Ai fost mereu o fire optimistă
Si-ai dispărut rapid, fără-un semnal.

Ești regretată de întreaga Țară
Erai și sarea și piperul vieții ,
Dar amintirea ta nu o sa moară
Iar prețul tău, va sparge prețul pieții.

În orice rol jucai, erai de-acolo.
De fapt tu nu jucai, tu chiar trăiai
Și deși viata te-a lăsat devreme solo,
De azi, vei fi un înger, pe scena ta din Rai

În Teatru sunt invidii, concurențe
Tu insă-ai fost iubită chiar de toți.
Nu ai avut de nimeni dependențe
Tu nu te-ai plâns și n-ai spus ca nu poți .

A căzut cortina, sala este plină .
Oameni în picioare, tăcerea te-apasă
Se-așteaptă minunea, care n-o sa vină.
A plecat și Stela. Sunt timpuri de coasă.

De acelasi autor: 

Ziua destinului

Minunea ochilor albastri

Acrostih :E lunga calea

 

 

Tacerea

tacerea de elena tudosa

Tăcerea,

Autor: Elena Tudosa 

 

Sa nu ma-ntrebi de ce tac azi,
Și lacrimi randuri pe obraz,
Îmi curg siroi,
Chiar de-as putea, nu ți-aș răspunde,
Sufletu-mi trist, durerea și-o ascunde,
În lacrimi ploi.

Și dacă tac, tu știi tăcerea doare,
Să-ți mai răspund la vreo-ntrebare,
Are vreun rost?
Oricum inima mea nimic nu spera,
Nu va mai gusta din clipa efemeră,
Care a fost.

Tăcerea e de aur și numai din tăcere,
Capeți intelepciune și treci peste durere,
Și chin amar,
Iti înțelegi eșecul, sau poate nenorocul,
Descoperi ce fățarnic, iubirea-și face jocul,
Intr-o dubla de zar,

Incercand sa accepți ca ai pierdut finalul,
Iti bei pelinul tot, golind astfel paharul,
Pina la fund,
În podul palmelor tristețea ți-o închizi,
Tăcerile în suflet te chinui sa le-afunzi,
Și suferi crunt.

În vorbele de duh îți cauți dulcea mingaiere,
Ca pasarea Phoenix te-nalti chiar dacă n-ai putere
Și nu-ti este ușor,
Gustul dezamăgirii, iubirii ce-ai pierdut,
Iti dăruiește forță din ce în ce mai mult,
Și-ncepi din nou libera ca să zbori!

De acelasi autor:

Risipitor de vise

De ce nu-mi vii?

Resemnare

 

 

 

Risipitor de vise

risipitor de vise de elena tudose

Autor: Elena Tudosa 

 

De ce ai vrut asa, ca să ma faci iar rob,
Și-a dorului chemare, sa ma mistuie-n gand,
Cind știai ca din iubire, eu nu pot sa mai sorb,
Căci mi-era necunoscuta tacerilor din cuvinte.

De ce ai vrut să-mi rupi iarăși tăcerea,
Sa sorbi dintr-insa doar o clipa de placere,
Cind știai ca în vene, îmi curgea doar durere,
Ce ma seca în suflet luindu-mi din putere.

De ce ai vrut să-mi fac din nou speranțe,
Ce de-un timp pentru mine, mi se păreau deșarte,
Cind știai ca iubirea, e ceea ce n-am avut în viata,
Sa îmi aline însingurarea, de care eu am parte.

De ce ai vrut atata ca să mai cred în vise,
Cunoșteai despărțirea, ce te inunda cu dor,
Și nepasandu-ti de jurămintele promise,
Te-ai arătat a fi același,, risipitor de vise”?

De acelasi autor:

De ce nu-mi vii?

Resemnare

Si ingerii plang

 

De ce nu-mi vii?

de ce nu-mi vii de elena tudosa

Autor: Elena Tudosa 

Iubite-n noaptea asta ninge,
Cad mii de stele argintii,
Inima-mi plina de dor plinge,
Ma-ntreaba ne-ncetat, de ce nu-mi vii?

Iubite noaptea asta de cleștar,
E-atit de rece și nu ma alina,
Eu la fereastra te-astept în zadar,
Mi-e lacrima, privirea din retina.

Iubite noaptea asta de gheata,
Mi-ngheata parca singele în vene,
Nu vii și am pierdut orice speranta,
Dar sufletul nu încetează sa te cheme.

Iubite-n noaptea asta ninge,
‘N inima mea e viscol și prăpăd,
Lacrima din retina se prelinge,
De ce nu-mi vii, mi-e dor ca să te văd.

Iubite noaptea asta cerul
Inimii mele, este-ngenunchiat,
Ma mistuie atit de tare dorul,
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat.

Iubite – n noaptea asta ninge,
Steluțe mii în flori de gheata,
În jar arzind sufletul rău îmi frige,
De ce nu-mi vii? ramin fără de viata.

De acelasi autor: 

Resemnare

Si ingerii plang

Dor de tine, lasa-ma

 

Resemnare

resemnare de elena tudosaResemnare

Autor: Elena Tudosa 

De cite ori o sa mi se zbata
Lacrima, sub pleoapa tremurinda,
Știu ca nu te voi mai avea niciodată,
Și îmi va suspina inima-mi plapinda.

Tirziu în noapte cind totul e tăcut,
De cite ori în gind, îmi amintesc de tine,
Ma infioara nespus și nu pot ca să uit,
Cind mi-ai spus ca,, te las și uita de mine”.

Mi-e greu și cum sa fac de tin’sa pot uita,
Cind ne-ncetat aceste citeva cuvinte,
Acum cind prea pustie îmi este viata mea,
Ma chinuiesc mereu și tot imi torni în minte.

În tăcerea-n care cumplit eu ma cufund,
Purtindu-te in inocenta sufletului meu,
,, În calendare astăzi am sa te inchid”
Și-am sa te scot pe veci din gindul meu,
Nevrind ca să mai sorb părerile de rau.

Ma resemnez și-ți voi îndeplini a ta dorința,
Chiar dacă va mai suferi inima mea,
Deși încă regreta întreaga mea ființă,
Știu, este prea tirziu ca să mai schimb ceva.

De acelasi autor:

Si ingerii plang

Dor de tine, lasa-ma

Mi-e umbra noaptea asta iubite

 

Si ingerii plang

si ingerii plang de elena tudosa

Și îngerii plang

Autor: Elena Tudosa 

Un nufăr plutitor pe apa,
Ce suferind petalele își stringe,
Nutrindu-se din lacrima sa calda,
I-asemeni unui înger care plange.

Prea trist, prea abătut de soarta,
Tragandu-si seva din amărăciune,
Prin frumusețea lui însă își poarta,
Durerea îngerului, ce-i numai suspine.

Un nufăr care floarea își desface,
E sufletul sensibil și plapind,
În veci nu va găsi profunda pace,
Și nici răspuns la întrebarea :de ce îngerii plang?

Un nufăr, doar o floare care suspina,
Mi-e sufletul scăldat de tristeti ce ma frang,
Atit de neînțeles, fără de nici o vina,
L-ai părăsit zicindu-i ca și îngerii plang,

Astfel sint eu acum, asemeni unui nufăr,
Curat în suflet cum nu am fost nicicind,
Mi-ai risipit azi visul, lasind-ma sa sufăr,
Și sa-nteleg ca-n viata chiar și îngerii plang.

De acelasi autor: 

Dor de tine, lasa-ma

Mi-e umbra noaptea asta iubite

Ioane

 

 

 

La pieptul tau

please___don__t_leave_me_____by_pinaryilmaz

Autor:Violeta Butnariu

 

Asa este sfarsitul in iubire.. asa e …toti o stim…
Si o dezamagire rece, ramane,in ea ne cuibarim!
Si o mincina seaca ,pleaca ..spre buze s-o rostim,
Si nici o frumusete ,cu ochiul, n-o petrecem, n-o privim…
Vrem doar o izolare.., ce doare.., sau doar o mangaiem
Si vrem singuratate,…pacate..,, pe toate sa le bem,
Ca pe-o otrava dulce ,ce duce potirul otravit.
Pe buze fermecate ,udate, cu lacrimi de argint.
Sa nu ramanem iara ,sa doara ,nu vrem sa mai iubim!
Dar inima natanga ,flamanda,noi iar ne daruim,
Spre cineva ce n-are, rabdare, si n-are sa iubeasca ,
Caldura mainii tale si gura,fiinta omeneasca!
Deci fugi si te ascunde ,patrunde ,in negura din hau,
Caci nicaieri in lume nu-i bine ,cum e in pieptul tau…

De  acelasi autor: 

Drum

Sentimente

Vis de noiembrie

 

 

Mi-e umbra noaptea asta iubite

mi-e umbra noaptea asta iubite de elena tudosa

Autor: Elena Tudosa 

 

Iubite noaptea asta e rece, fără viata,
Și vreau ca să ma lași sa vin la tine,
Îmi e atit de frig, cuprinde-ma în brate,
Alunga-mi Întristarea și plinsul din retine.

Hai lasă-mă încet ca să îți mingai fata, 
Vreau tandru chipul tău, frumos sa ți-l ating,
Atat îmi e de goala si-negurata viata,
Mi-e sete azi de tine, iar dorul mi-e flamind.

Ma lasă, sa îmi fac culcuș la pieptul tau,
Și stringe-ma iubite, lingă tine aproape, 
Revarsă, scalda-ma în ploi de curcubeu,
Sa infloresc precum un nufăr dalb pe ape.

Ma lasă-n taina de tine să ma apropii,
Sa ma pierd feciorelnic în ochii tai smarald,
Un dor am pătimaș, vreau ca să – ți sărut ochii,
Și sa ma pierd în ei, ca nu mai pot sa rabd.

Tu sa ma prinzi de maini și-ncet sa ma sfiori,
Cum un îndrăgostit sfioara tandru-o floare,
Sa ma topesti iubite-n a dragostei viltoare,
Eu sa ma renasc iar, ca pasarea sa zbor,
Spre infinitu-albastru, unde e numai soare,

Mi-e umbra noaptea asta iubite, dorul doare!

De acelasi autor: 

Ioane

La margine de gand

De-as fi stiut

 

 

La margine de gand

la margine de gand de elena tudosa

Autor: Elena Tudosa 

La margine de gand,
Pierduta în visare,
Ma-ntreb mereu oftand,
De ce iubirea doare?!?

Speranța-ți pui în ea,
Vrand vise sa-mplinesti,
Și-oricat de mult ai vrea,
Prin suferinti plătești.

Tăcut durerea-ți strangi,
În al palmelor pod,
Și inima îți frangi,
Ramai tristeții, rob.

Sa cauți alta stea,
Durerea te retine,
Nimic putand schimba,
La margine de gand,

Ramai iar singura,
De vorba tu cu tine,
Si-ti porți viata asa,
Cu lacrimi în retine.

De acelasi autor: 

De-as fi stiut

 

 

In vizita la mama

3-amazing-photography-park

ÎN VIZITĂ LA MAMA

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Astăzi am fost în vizită la Mama,

Dar nu acasă, ci la cimitir,

Şi nici măcar nu cred că mi-am dat seama,

Că au trecut atâţia ani în şir.

 

Te vizitam în fiecare zi,

Obişnuiam să bem cafeaua împreună,

Eu nu mai vin şi nici tu nu mai vii,

Şi numai clopotul bisericii, răsună.

 

Am împărţit aici, conform uzanţei,

Cam ce-ţi plăcea, pe vremea cînd trăiai,

Şi-am împărţit şi flacăra speranţei,

Celor rămaşi, pe care tu-i iubeai.

 

M-am încărcat cu multă energie,

Pe banca mică, lângă candele şi flori,

Şi ţi-am compus această poezie,

Ce-aş vrea să-ţi placă şi să-ţi dea fiori.

 

Mă bucur că acum stai lângă Tata,

Cu Mama Soacră, Unchi,Mătuşi şi Veri,

Căci pîn-la urmă, asta ne e soarta,

Ne reunim, plecînd spre nicăieri.

 

E-o lege-a firii. Da, ne mor părinţii,

Până mor ei, rămânem tot copii,

Şi poate, de ne-ajută şi ei, Sfinţii,

Într-un final, târziu, ne-om reuni.

 

De acelasi autor:

Dor de Eminescu

Ocroteste-i pe romani

Cadere libera

Ninsoare de toamna

ninsoare de toamna de stefan doroftei doimaneanu

Ninsoare de toamnă
Ştefan Doroftei Doimăneanu

Îmi ning din dureri lămpaşe aprinse,
Îmi ninge cu stele în nopţi interzise,
În toamna din mine, cu ploi şi cu frig
Îmi ning amintiri ce în vene se-nfig.

Şi-mi ninge ninsoare din grele tăceri,
Şi nu mai e soare, doar geruri prin veri,
Şi-mi ţipă destinul că-mi ninge intens
Pe crezul din mine rămas fără sens.

Şi-mi ninge pe gânduri şi-mi ninge pulhav
Şi-mi ninge aiurea şi-mi ninge gângav
Şi-mi ninge amarnic prin visul zdrelit
Şi-n munţi de nămeţi mă văd pârjolit.

Îmi ninge pe ochi cu lacrimi de sânge
Viscol cu ghiare de voce mă strânge,
Se-adună neantul pe flori îngheţate
Tăindu-mi iubirea cu cioburi de noapte.

Şi-mi ninge pe vis cu stele de moarte,
Pe ziua-ncărcată cu visuri deşarte
De frig şi de of se scutură cerul
Şi umblu nebun de crapă şi gerul.

Şi ninge din mine în vreme de seară
Îubire bolnavă, iubire povară,
Pe versuri, nămeţi de cuvinte se-adună
Şi-n murmur am fulgi si-n suflet furtună.

De acelasi autor: 

La ceas

Nemuritorul Eminescu

Mov

 

O mama vie

o mama vie de aurelia oanca

O MAMĂ VIE

Autor: Aurelia Oancă

Cu ochii triști și rătăciți
Privești în depărtare,
De lacrimi grele obosiți
Și-un suflet ce te doare.

Aștepți copilul ce s-a dus
În lume după bine,
În inimă un dor ascuns
Îți spune că nu vine.

Anii-au trecut și au lăsat
Poveri în al tău spate,
Multe dureri ce-au apărut
În ochi vin să se-adape.

Copile drag, când ai să vii?
Un dor mă va răpune.
Așa-i când crești, doi, trei copii
Și toți sunt duși în lume.

De așteptare am să mor
Din lacrimi fi-vor râuri,
Atunci poate vă va fi dor
Și veți mai scrie rânduri,

Pe care nu le voi citi,
Voi ști doar din vecie,
Că am avut doi, trei copii
Iar voi o mamă vie!

De acelasi autor: 

Stanca timpului

Povesti la malul apei

Pagina Aurelia Oancã

Infinit intr-o zi! 

infinit intr-o zi de violeta butnariu

Autor:  Violeta Butnariu

 

Nu astept astazi decat iubirea ta!
Poate fi frumoasa si pentru altcineva,
Pot sa privesc din umbra ce faci …
Fara sa urlu si sa-mi fac mii de draci…
Fara sa cred ca ajung la final.,
La sfarsitul acestui an banal!
Am ales .Voi fi tot ce voi vrea,
Voi fi doar langa tine ,si -n vazduh voi zbura,
Voi privi inspre tarmuri, pustiite de vremi,
Si voi fi langa tine ,daca vrei sa ma chemi…
N-am sa stau suparata,vrei sa pleci?Foarte bine,
Numai nu te intoarce pur si simplu la mine,
Nu vreau sa mai continui nebunia perfecta….
Eu iubind in nestire ,tu sa crezi ca-s defecta.
E mai bine sa punem astazi punctul pe i,
POATE MAINE SA FIE INFINIT !INTR-O ZI!!!

 

Dragoste  cu spini trandafirii

dragoste cu spini trandafitii de mihaela c d

Autor: Mihaela CD      

 

Cand  ai plecat  iubito, sufletul mi-ai sfasiat 

Tu carbuni  de haos  mi-ai aprins  in  minte

Si  inima in  franjuri  de  tristete mi-ai  taiat

De  jale   plang,  a  nostre   sfinte  legaminte

 

Dulceata si parfumul serilor pline  de iubire

Divina   ispita   nechemata,  ce  ma  chinuie

Nu  vrea   sa   stearga   clipele   de    fericire

In  sufletu-mi  pustiu, iubirea  mai   dainuie.

 

De-atata  dor, te-nalt  pe  stelare   piedestale

Si-un   infinit    de   caste   flori   iti   daruiesc

Angelica  mireasma din  catifelaltele  petale

Sa-ti reaminteasca  magic, ca inca, te iubesc.

 

Vino inapoi  iubito  si-aprinde-mi  iara focul

Da-mi grandoarea clipei , cand  ma  sarutai 

Iubeste-ma  dinnou  si  intoarce-mi  sorocul 

Dragoste cu spini trandafirii, te rog sa  stai!

 

De acelasi autor: 

Joaca  de-a iubirea

Din  clipe   pretioase  de  iubire

Gelozia, un veritabil carburant

 

 

Batranete

batranete de stefan doroftei doimaneanu

Bătrânețe 
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Pe poteca din suflet zboară frunze de-aramă
Rătăcind fără rost printre nori de tristețe,
Mici rafale de vânturi îmi ucid şi destramă
O frântură de vis ce-a-nceput să înghețe.

Furioasă și gravă noaptea prinde suplețe
Mă încarcă cu timpul amorțit în destin,
Îmi dă voie să urlu fără pic de finețe
În tăcerea din mine, în tăcerea din chin.

Bătrânețea-i durere iar durerea e viață
Încărcată cu noapte si fâșii de blestem,
Azi sunt nins cu fantome ce-mi aleargă pe față,
Sau se-ascund printre riduri, încrustate-n totem.

Scara gândului aprig zace frântă-n ruină
Nu mai sunt alte trepte ca să urc din infern,
Condamnat la mâhnire fur un strop de lumină
Și-mi aprind lumânarea și m-aștept în etern.

 

Ruga sau teama

ruga sau teama de trifu m

RUGĂ SAU TEAMĂ

Autor: Mircea Trifu 

 

Numai seara îmi scot jugul și atunci că-i este foame,
Parc-ar fi un înger, Doamne, ce mi l-ai ținut flămând,
De la naștere, în gând, îmi tot sângerează-n minte
Și acum că-i cât un munte, vreau să îl purtăm pe rând.

Să mai pot uita de mine, căci nu-i nimeni să mă-nvie,
De mă stinge pe hârtie, sfânta mea cu chip de coasă,
Parc-ar fi Cenusareasă îmbrăcată-n mierea toamnei,
Ce recită versul mamei scris pe un prosop de masă.

De am să-i stârpesc durerea, un inel îi fac din coasă,
Îmbrăcând-o în mireasă, am s-o-nvăț să-mi facă pâine
Și-am s-aștept cum se cuvine și de vrea datina cărții,
Iti cer Doamne, mâna morții cu tot raiul ei din mine!

Orice pui de lup va naște, crucea roșie-n zăpadă,
Când vom merge-n cruciadă i-o voi tatua pe frunte,
Dumnezeu să țină minte că m-am înrudit cu morții
Și-i purtăm lumină nopții, când ne moare un părinte.

Iar i-acasă Sfântul Graal, i-a fost dor de mâna mamei,
Strânși în palmele icoanei, îmi vor odihni strămosii.
Mâine-mi înfloresc cireșii, încălziții de zâna casei,
Când voi bea iar vinul coasei de pe buzele ei roșii.

 

 

 

Mai rabda putin copila

mai rabda putin copila de mircea trifu

MAI RABDĂ PUȚIN, COPILĂ

 

 Autor: Mircea Trifu

 

Astă seară multe stele vor cădea aici pe munte,
Luna încă-mi ține minte pumnul îngerului dus,
Cel întins spre Cel de Sus ca un fulger răzvrătit
Plâns și neîndreptațit, cum a fost cândva, Iisus.

Mai există pe-undeva, un loc verde-ngândurat
Pus de-o mama la uscat sub întinsul lan de cruci,
Unde sfintele porunci le reciți când ți-este greu
Și te scapă Dumnezeu din mormintele adânci .

De voi reuși copilă, să mă-ntorc pe-aceiași cale,
Să șterg muntele de jale ce-am lăsat în urma mea
Și de Dumnezeu mă vrea, într-a patra zi din lună
Mă voi naște iar din humă și-ai să ai măicuța ta.

Coborând ca pescărusul peste marea-ți îndoială
Ce-o așez cu drag în poală, să îi cânt ca altădată
Când erai tu înger, fată, iar eu zâna ta cea bună
Și te conduceam de mână, ca o mamă adorată.

Clopotele-i bat in turle recitând aceiași rugă
Dorul nu o să-i mai plângă în eterna mângâiere,
Azi, copila e-n putere pe un munte de poeme,
Doar padurea îi mai geme ca și lupii, în tacere.

Și dacă va bate ceasul curgând clipele cărunte
Ce se-mprăștie pe frunte, lăsând nesfârșite riduri,
Nu am să te țin pe gânduri într-o dulce nepăsare,
Voi zidi o lumânare, undeva-ntre patru scânduri.

Să rămân veșnica pernă, nopțile să-ți legăn dorul,
Doar de-aici să îți iei zborul, tu si lupii înțărcați,
De vor ști că nu-s uitați, vor avea grijă de mine,
Cum aveam și eu de tine și apoi de noi-ceilalți.

Mos Craciun ciudat 

Autor :  Violeta Butnariu

 

Am sa va spun despre sarbatori
despre cum e sa le astepti pana in zori
Si la tine sa nu vina mos Craciun….!
Nu fiidca ai gresit, sau nu ai fost bun,
Nu fiindca esti matur ,sau copil
si ai suparat pe bunici….
Nu fiindca ai facut pozne mari sau mici..!
Fiindca mosul s-a privatizat si acum poate,
Sa dea daruri numai la cei ce au de toate…
Daca vedeti un copil cu lacrimi pe obraz,
Sa stiti ca la el mosul doar face haz…!
Rar va veni cu o paine sau o geaca purtata,
Numai fiindca el sta intr-o camera inghetata.
Rar ii va darui 4-5 bomboane…
Numai fiindca la el acasa se moare de foame..!
Ce mos ciudat de bun este cu unii…
Unde bradul in casa nu-i unic,cum cred bunii,
Unde muzica lerui-ler ,se aude pana tarziu…
Dar ei sa imparta cu altii nu stiu!
Da bunule mos,vino si la cei ce nu au!
Nu judeca de ce s-au nascut in case ce dau
Bani pe altceva ,nu pe sarbatori…
Fa-le un pic viata mai fericita si lor….
Daca tot aruncam atunci cand facem curat
Da-ti haina ce nu o mai porti la unul sarac
Da-ti cizmele sau pantofii care nu-ti mai vin
Celor pentru care viata e chin!
Fii mai bun pentru tine ,nu astepta premiat,
Nu imi spune ca tu anul trecut ai donat !
Poate ca toti copii merita fericire,
Si putina speranta si putina iubire…!
Asta am vrut sa va spun despre Mos;
Mi-ar place sa-i faca pe toti bucurosi,….
Dar el mereu i-a ales pe cei avuti
Ignorandu-i pe cei dezbracati si desculti!
Care nu canta colindul de drag
Ci fiindca vor ca sa stranga sub brad
Cativa banuti,ca s-o duca mai bine,
Macar maine sau alta zi care vine…
Prieteni fiti macar voi generosi
Fiindca in viata toti copiii-s frumosi !

 

 

 

Steaua cazatoare

steaua cazatoare de stefan doroftei

Steaua căzătoare

Ştefan Doroftei Doimăneanu

Strivit-am clipele de aşteptare
Pe ochii ei pierduţi prin depărtări
Ş-a sinucis o nuntă-n revoltare
Iar eu zâmbeam şi-mi fabricam iertări.

Când visul ei hrănit cu amintirea
(Din noaptea jurăminţilor fiebinţi)
S-a stins uşor, nu i-a ucis iubirea,
Dar i-a aprins durere-n suferinţi.

Hoinar nestăpânit cu şic şi farmec 
Am fost robit de-alt murmur în descânt
Acum din nou iubirea i-o adulmec
Dar cu figuri nu pot s-o mai încânt.

S-anlănţuit în temniţa tristeţii
De unde nu mai poate evada,
Tăiat-am fiarele şi-am spart pereţii 
Dar nu o pot clinti sau invada.

O fee s-a uscat însingurată
Trădată de sărutul efemer,
De vis pierdut şi de alean furată
S-a întrupat în steaua de pe cer.

Iar eu privesc cum steaua cade-n mare
Arzând de dor şi vis neîmplinit
Aş vrea s-o prind şi să-i ofer o floare
Dar nu mă vrea cu ea în infinit.