Doar teama,
Autor Elena Tudosa
În camera albă cu tavanul înalt,
În liniștea nopții, doar teama bântuie,
Sunt fără de vlagă , nu pot să mai rabd,
Cum sufletu-n trup, zadarnic se chinuie.
Pe patul cu bare în cearșafuri curate,
Se stinge încet o viață de om,
Nădejdea și gândurile îmi sunt deșarte,
Iar nopțile-s albe, lipsite de somn.
Ce singură sunt, iar timpul greu trece,
Sunt ca o vietate prinsă într-o capcană,
O noapte e lungă, pare cât zece,
Iar viața se perinda încet ca o dramă.
În zorii de ziuă, când mă fură somnul,
Se sting aceleași vaiete de chin și durere,
Prea grea-i batrinetea ce o duce omul,
Când trupu-i bolnav și lipsit de putere.
În camera albă cu obloane la geam,
Lumina prea slabă din bec se revarsă,
Un dram de speranță, atâta mai am,
Visez doar la clipa intoarcerii acasă.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 