Tata

              tata de gabriel ionescu    

                      TATA

                     Tatălui meu

       Autor: Gabriel Ionescu 

 

          Clopotul oameni adună,

          La slujba de pomenire,

          Şi-n ureche îmi răsună,

          Cântec trist de amintire.

 

          Ai trăit puţin tu, Tată,

          Prea puţin, iar viaţa ta,

          Asta care ţi-a fost dată.

          A fost scurtă. Şi-a fost grea .

         

          Ai muncit de mic copil,

          Făr-să ai, la multe parte,

          Având doar, un suflet nobil,

          Şi un mare dor de carte.

 

          Aveai şi-o dorinţă mare,

          Ca băiatul tău iubit,

          Să ajungă om cu stare,

          Cu destinul împlinit.

         

          Şi n-ai apucat tu tată,

          Ca să vezi tot ce va fi,

          Însă eu mă leg pe viaţă :

          Visul tău se va-nplini.

 

          Voi ajunge om de vază,

          Voi avea şi eu copii,

          Însă crezul meu de bază,

          Judecata ta va fi.

 

          Căci eu cred că de acolo,

          De unde te afli-acum,

          Vei păzi creşterea noastră,

          Piedici, ne vei lua din drum.

 

          Clopotul oameni adună,

          Slujba ta-i , de pomenire,

          Vei rămâne tatăl nostru,

          Şi în cuget şi-n simţire.

 

De acelasi autor: 

Maica buna

Pacala

Conversatii cu Paler

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.