Mai stai copile

mai stai copile de mihail janto

Autor: Mihail Janto

Trecut-au anii dulce mamă,  
azi noapte mi-ai trimis un vis  
și dorul greu din nou mă cheamă,  
la florile ce ți-am trimis.  
  
Mă-nchin și azi la umbra bolții,  
să-ascult odat` iar glasul tău,  
ca cerșetoru-n fața sorții,   
să șterg povara unui hău.  
  
Eu știu că n-ai plecat departe,   
dar cum să-ți spun cât te iubesc?   
un viscol inima-mi desparte,  
din tine-am suflet să trăiesc.  
  
Cât m-așteptai la o fereastră,  
în lacrimi, griji, să mă mai vezi,   
trecea și noaptea cea albastră,  
treceau de multe ori și-amiezi.  
  
De liniște mi-e atât de teamă,  
mi-e teamă chiar și să gândesc,  
durerea plânge-n mine, mamă,   
mai stai te rog să te privesc!  
  
– “Mai stai copile doar o clipă,   
să te ascult e-un dar ceresc,   
nici fără mine să n-ai frică,  
eu și din ceruri te păzesc“…  

De acelasi autor: 

Lasa-mi iubirea

Reclame

Of, inima

of inima de elena tudosa

 

Autor: Elena Tudosa 

 

Sa nu plangi inima as vrea,
Iubire nimănui sa nu-i cerșești,
Ești prea gingasa, iar dacă ai vrea,
Te rog, sa nu ma chinuiesti.

Sa nu aștepți nimic și niciodată,
Nu e de tine ca să suferi din iubire,
Cin’te dorește, va veni îndată,
Va fi strajerul tău si-n nemurire.

Sa nu speri inima și sa nu crezi,
În viata, cine vrei a te iubi,
Aleargă mai mulți cai, și atunci cind tu vezi,
Mi-e frica inima, ca te-ai îmbolnăvi.

Sa nu-ți faci vise multe inimioara mea,
Căci visele-s deșarte, se risipesc în zori,
Și-ai să sfirsesti mereu, mereu a regreta,
Și-ar fi păcat degeaba, din suferinți sa mori.

Sa nu plingi inima, nu merita efortul,
Ca să iubești și sa nu-ți audă a ta chemare,
În viata tu doar știi, nu poți ca să ai totul,
Dar nici nu meriți tu, s-oftezi de suparare.

Sa nu lași inima o lacrima sa curgă,
Pe-obrazul meu ce plins a fost o vreme,
Îmbrăcate-n credință, în liniște și ruga,
Fii pura și frumoasa, nu cauta blesteme.

Iubirea e frumoasa, dar greu o intilnesti,
Nu- are rost în zadar, sa gindesti dar la ea,
Ascultă-mă ce-ți spun și nu ai sa greșești,
Dacă tu vei fi calma, cu tin’te-ai împăca

De acelasi autor: 

Unirea Romaniei dodoloate

Mi-e dor de tine

Regasire

 

 

 

Iubirea din vis

iubirea din vis de elena tudosa

Autor: Elena Tudosa

 

Abatuta de soarta, prin vise trăiesc,
Te caut iubire în fiecare zi și noapte,
Departe de tine prin gind te mai zaresc,
Doar numele ți-l mai chem în șoapte,

Ce mult îmi lipsește chipul tău blind,
Mi-e dor de-un sărut, de o mingiiere,
Potrivnic mi-e timpul, mai mult ca oricind,
Mi-e sufletul rug, ars de atita durere,

În bezna în care sufletul îmi tinjeste,
După o sarutare, sa dau buzelor mele uscate,
Ochii mei stinsi , cauta în vis iubirea orbește,
,, cit as vrea sa sorb din iubire, gust de cireșe coapte”,

Orbercaind, stinsa de dor, chipul vreau să-ți ating,
Ma pierd iubire departe, prin timpul ce mi se împotrivește,
Razele soarelui scurma, zorii împrăștiind
Visul, în care doream sa te întilnesc, se risipește,

Speranța în care credeam sa te întilnesc, îmi este deșartă,
Singele-n vene în timple, începe a-mi zvicni,
Fără de tine iubirea mea din vis, sint precum o frunza uscata,
Ce cade fără de viata la pamint, sfirsind a putrezi,

Ma trezesc și iubirea din vis, o întilnesc doar în triste-amintiri.

De acelasi autor: 

Tacerea

Risipitor de vise

De ce nu-mi vii?

 

 

 

A cazut cortina

a cazut cortina de gabriel ionescuA  CĂZUT  CORTINA

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Inegalabilei  Stela Popescu

A căzut cortina. Sala este plină.
Oameni în picioare, tăcerea te-apasă.
Aplauze ropot. Ea, n-o să mai vină
Să salute sala.  A fost cea cu coasă.  

A plecat și Stela. Acum e la stele.
Are-un rol de înger. O să-l joace bine.
E cu Monștrii Sacri. Ei ne-au fost modele.
Scena-i mai săracă, acum fără tine  

Zeci, sute de roluri, zeci de filme bune
Viața-i mai săracă, acum fără ea .
Te iubește-o țară. Multă, multă lume
Și ai dat la public, toată viata ta.

Basarabeancă, fiică a Moldovei
Ai devenit o Stea a Teatrului Român,
O viata-n teatru, tu Maestra slovei
Ai însemnat pe Scenă, tot ce-i bun

Ai fost o stea la Teatrul de Revistă ,
Ai fost o stea și la Național,
Ai fost mereu o fire optimistă
Si-ai dispărut rapid, fără-un semnal.

Ești regretată de întreaga Țară
Erai și sarea și piperul vieții ,
Dar amintirea ta nu o sa moară
Iar prețul tău, va sparge prețul pieții.

În orice rol jucai, erai de-acolo.
De fapt tu nu jucai, tu chiar trăiai
Și deși viata te-a lăsat devreme solo,
De azi, vei fi un înger, pe scena ta din Rai

În Teatru sunt invidii, concurențe
Tu insă-ai fost iubită chiar de toți.
Nu ai avut de nimeni dependențe
Tu nu te-ai plâns și n-ai spus ca nu poți .

A căzut cortina, sala este plină .
Oameni în picioare, tăcerea te-apasă
Se-așteaptă minunea, care n-o sa vină.
A plecat și Stela. Sunt timpuri de coasă.

De acelasi autor: 

Ziua destinului

Minunea ochilor albastri

Acrostih :E lunga calea

 

 

Tacerea

tacerea de elena tudosa

Tăcerea,

Autor: Elena Tudosa 

 

Sa nu ma-ntrebi de ce tac azi,
Și lacrimi randuri pe obraz,
Îmi curg siroi,
Chiar de-as putea, nu ți-aș răspunde,
Sufletu-mi trist, durerea și-o ascunde,
În lacrimi ploi.

Și dacă tac, tu știi tăcerea doare,
Să-ți mai răspund la vreo-ntrebare,
Are vreun rost?
Oricum inima mea nimic nu spera,
Nu va mai gusta din clipa efemeră,
Care a fost.

Tăcerea e de aur și numai din tăcere,
Capeți intelepciune și treci peste durere,
Și chin amar,
Iti înțelegi eșecul, sau poate nenorocul,
Descoperi ce fățarnic, iubirea-și face jocul,
Intr-o dubla de zar,

Incercand sa accepți ca ai pierdut finalul,
Iti bei pelinul tot, golind astfel paharul,
Pina la fund,
În podul palmelor tristețea ți-o închizi,
Tăcerile în suflet te chinui sa le-afunzi,
Și suferi crunt.

În vorbele de duh îți cauți dulcea mingaiere,
Ca pasarea Phoenix te-nalti chiar dacă n-ai putere
Și nu-ti este ușor,
Gustul dezamăgirii, iubirii ce-ai pierdut,
Iti dăruiește forță din ce în ce mai mult,
Și-ncepi din nou libera ca să zbori!

De acelasi autor:

Risipitor de vise

De ce nu-mi vii?

Resemnare

 

 

 

De ziua ta in cer

de ziua ta in cer de mihaela cd

Autor: Mihaela CD     

 

In memoria iubitului meu Tata

 

Mi-e  tare dor si inima  imi plange

Caci  azi , Iubite Tata,  ar fi ziua ta  

Si   tristetea  sufletu-mi  strapunge

Ca doar in gand  iti  mai pot canta

 

Mi-as  fi  dorit  asa  ca   alatadata

Sa  te sarbatorim  si  sa  petrecem

Devreme   ai   plecat  Iubite   Tata   

De-am sti cu soarta sa ne-ntrecem  

 

De  cand  Domnul  la  el   te-a  luat

Tu esti mereu prezent  in rugaciuni

An pamantesc nu poate  fi adaugat

De-acum doar ani ceresti o sa aduni

 

La Dumnezeu  ma rog  sa-ti fie bine

Cararea catre Rai fie-ti plina de flori

Si frumosi  ingeri  in cantari  divine

De ziua  ta  sa-ti  fie  acompaniatori

 

Eu iti  urez  de-aici  de  pe  Pamant

Sa  dainuiesti Tata intru  eternitate

Si  catre  tine  ajung-al meu cuvant  

Multi ani in cer plini  de divinitate !

 

De acelasi autor: 

Iubite Tata

Binecuvantare si chin

Te-ntreb : De ce?  

 

 

 

 

 

Resemnare

resemnare de elena tudosaResemnare

Autor: Elena Tudosa 

De cite ori o sa mi se zbata
Lacrima, sub pleoapa tremurinda,
Știu ca nu te voi mai avea niciodată,
Și îmi va suspina inima-mi plapinda.

Tirziu în noapte cind totul e tăcut,
De cite ori în gind, îmi amintesc de tine,
Ma infioara nespus și nu pot ca să uit,
Cind mi-ai spus ca,, te las și uita de mine”.

Mi-e greu și cum sa fac de tin’sa pot uita,
Cind ne-ncetat aceste citeva cuvinte,
Acum cind prea pustie îmi este viata mea,
Ma chinuiesc mereu și tot imi torni în minte.

În tăcerea-n care cumplit eu ma cufund,
Purtindu-te in inocenta sufletului meu,
,, În calendare astăzi am sa te inchid”
Și-am sa te scot pe veci din gindul meu,
Nevrind ca să mai sorb părerile de rau.

Ma resemnez și-ți voi îndeplini a ta dorința,
Chiar dacă va mai suferi inima mea,
Deși încă regreta întreaga mea ființă,
Știu, este prea tirziu ca să mai schimb ceva.

De acelasi autor:

Si ingerii plang

Dor de tine, lasa-ma

Mi-e umbra noaptea asta iubite

 

Si ingerii plang

si ingerii plang de elena tudosa

Și îngerii plang

Autor: Elena Tudosa 

Un nufăr plutitor pe apa,
Ce suferind petalele își stringe,
Nutrindu-se din lacrima sa calda,
I-asemeni unui înger care plange.

Prea trist, prea abătut de soarta,
Tragandu-si seva din amărăciune,
Prin frumusețea lui însă își poarta,
Durerea îngerului, ce-i numai suspine.

Un nufăr care floarea își desface,
E sufletul sensibil și plapind,
În veci nu va găsi profunda pace,
Și nici răspuns la întrebarea :de ce îngerii plang?

Un nufăr, doar o floare care suspina,
Mi-e sufletul scăldat de tristeti ce ma frang,
Atit de neînțeles, fără de nici o vina,
L-ai părăsit zicindu-i ca și îngerii plang,

Astfel sint eu acum, asemeni unui nufăr,
Curat în suflet cum nu am fost nicicind,
Mi-ai risipit azi visul, lasind-ma sa sufăr,
Și sa-nteleg ca-n viata chiar și îngerii plang.

De acelasi autor: 

Dor de tine, lasa-ma

Mi-e umbra noaptea asta iubite

Ioane

 

 

 

La pieptul tau

please___don__t_leave_me_____by_pinaryilmaz

Autor:Violeta Butnariu

 

Asa este sfarsitul in iubire.. asa e …toti o stim…
Si o dezamagire rece, ramane,in ea ne cuibarim!
Si o mincina seaca ,pleaca ..spre buze s-o rostim,
Si nici o frumusete ,cu ochiul, n-o petrecem, n-o privim…
Vrem doar o izolare.., ce doare.., sau doar o mangaiem
Si vrem singuratate,…pacate..,, pe toate sa le bem,
Ca pe-o otrava dulce ,ce duce potirul otravit.
Pe buze fermecate ,udate, cu lacrimi de argint.
Sa nu ramanem iara ,sa doara ,nu vrem sa mai iubim!
Dar inima natanga ,flamanda,noi iar ne daruim,
Spre cineva ce n-are, rabdare, si n-are sa iubeasca ,
Caldura mainii tale si gura,fiinta omeneasca!
Deci fugi si te ascunde ,patrunde ,in negura din hau,
Caci nicaieri in lume nu-i bine ,cum e in pieptul tau…

De  acelasi autor: 

Drum

Sentimente

Vis de noiembrie

 

 

La margine de gand

la margine de gand de elena tudosa

Autor: Elena Tudosa 

La margine de gand,
Pierduta în visare,
Ma-ntreb mereu oftand,
De ce iubirea doare?!?

Speranța-ți pui în ea,
Vrand vise sa-mplinesti,
Și-oricat de mult ai vrea,
Prin suferinti plătești.

Tăcut durerea-ți strangi,
În al palmelor pod,
Și inima îți frangi,
Ramai tristeții, rob.

Sa cauți alta stea,
Durerea te retine,
Nimic putand schimba,
La margine de gand,

Ramai iar singura,
De vorba tu cu tine,
Si-ti porți viata asa,
Cu lacrimi în retine.

De acelasi autor: 

De-as fi stiut

 

 

In vizita la mama

3-amazing-photography-park

ÎN VIZITĂ LA MAMA

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Astăzi am fost în vizită la Mama,

Dar nu acasă, ci la cimitir,

Şi nici măcar nu cred că mi-am dat seama,

Că au trecut atâţia ani în şir.

 

Te vizitam în fiecare zi,

Obişnuiam să bem cafeaua împreună,

Eu nu mai vin şi nici tu nu mai vii,

Şi numai clopotul bisericii, răsună.

 

Am împărţit aici, conform uzanţei,

Cam ce-ţi plăcea, pe vremea cînd trăiai,

Şi-am împărţit şi flacăra speranţei,

Celor rămaşi, pe care tu-i iubeai.

 

M-am încărcat cu multă energie,

Pe banca mică, lângă candele şi flori,

Şi ţi-am compus această poezie,

Ce-aş vrea să-ţi placă şi să-ţi dea fiori.

 

Mă bucur că acum stai lângă Tata,

Cu Mama Soacră, Unchi,Mătuşi şi Veri,

Căci pîn-la urmă, asta ne e soarta,

Ne reunim, plecînd spre nicăieri.

 

E-o lege-a firii. Da, ne mor părinţii,

Până mor ei, rămânem tot copii,

Şi poate, de ne-ajută şi ei, Sfinţii,

Într-un final, târziu, ne-om reuni.

 

De acelasi autor:

Dor de Eminescu

Ocroteste-i pe romani

Cadere libera

Ninsoare de toamna

ninsoare de toamna de stefan doroftei doimaneanu

Ninsoare de toamnă
Ştefan Doroftei Doimăneanu

Îmi ning din dureri lămpaşe aprinse,
Îmi ninge cu stele în nopţi interzise,
În toamna din mine, cu ploi şi cu frig
Îmi ning amintiri ce în vene se-nfig.

Şi-mi ninge ninsoare din grele tăceri,
Şi nu mai e soare, doar geruri prin veri,
Şi-mi ţipă destinul că-mi ninge intens
Pe crezul din mine rămas fără sens.

Şi-mi ninge pe gânduri şi-mi ninge pulhav
Şi-mi ninge aiurea şi-mi ninge gângav
Şi-mi ninge amarnic prin visul zdrelit
Şi-n munţi de nămeţi mă văd pârjolit.

Îmi ninge pe ochi cu lacrimi de sânge
Viscol cu ghiare de voce mă strânge,
Se-adună neantul pe flori îngheţate
Tăindu-mi iubirea cu cioburi de noapte.

Şi-mi ninge pe vis cu stele de moarte,
Pe ziua-ncărcată cu visuri deşarte
De frig şi de of se scutură cerul
Şi umblu nebun de crapă şi gerul.

Şi ninge din mine în vreme de seară
Îubire bolnavă, iubire povară,
Pe versuri, nămeţi de cuvinte se-adună
Şi-n murmur am fulgi si-n suflet furtună.

De acelasi autor: 

La ceas

Nemuritorul Eminescu

Mov

 

O mama vie

o mama vie de aurelia oanca

O MAMĂ VIE

Autor: Aurelia Oancă

Cu ochii triști și rătăciți
Privești în depărtare,
De lacrimi grele obosiți
Și-un suflet ce te doare.

Aștepți copilul ce s-a dus
În lume după bine,
În inimă un dor ascuns
Îți spune că nu vine.

Anii-au trecut și au lăsat
Poveri în al tău spate,
Multe dureri ce-au apărut
În ochi vin să se-adape.

Copile drag, când ai să vii?
Un dor mă va răpune.
Așa-i când crești, doi, trei copii
Și toți sunt duși în lume.

De așteptare am să mor
Din lacrimi fi-vor râuri,
Atunci poate vă va fi dor
Și veți mai scrie rânduri,

Pe care nu le voi citi,
Voi ști doar din vecie,
Că am avut doi, trei copii
Iar voi o mamă vie!

De acelasi autor: 

Stanca timpului

Povesti la malul apei

Pagina Aurelia Oancã

Infinit intr-o zi! 

infinit intr-o zi de violeta butnariu

Autor:  Violeta Butnariu

 

Nu astept astazi decat iubirea ta!
Poate fi frumoasa si pentru altcineva,
Pot sa privesc din umbra ce faci …
Fara sa urlu si sa-mi fac mii de draci…
Fara sa cred ca ajung la final.,
La sfarsitul acestui an banal!
Am ales .Voi fi tot ce voi vrea,
Voi fi doar langa tine ,si -n vazduh voi zbura,
Voi privi inspre tarmuri, pustiite de vremi,
Si voi fi langa tine ,daca vrei sa ma chemi…
N-am sa stau suparata,vrei sa pleci?Foarte bine,
Numai nu te intoarce pur si simplu la mine,
Nu vreau sa mai continui nebunia perfecta….
Eu iubind in nestire ,tu sa crezi ca-s defecta.
E mai bine sa punem astazi punctul pe i,
POATE MAINE SA FIE INFINIT !INTR-O ZI!!!

 

Dragoste  cu spini trandafirii

dragoste cu spini trandafitii de mihaela c d

Autor: Mihaela CD      

 

Cand  ai plecat  iubito, sufletul mi-ai sfasiat 

Tu carbuni  de haos  mi-ai aprins  in  minte

Si  inima in  franjuri  de  tristete mi-ai  taiat

De  jale   plang,  a  nostre   sfinte  legaminte

 

Dulceata si parfumul serilor pline  de iubire

Divina   ispita   nechemata,  ce  ma  chinuie

Nu  vrea   sa   stearga   clipele   de    fericire

In  sufletu-mi  pustiu, iubirea  mai   dainuie.

 

De-atata  dor, te-nalt  pe  stelare   piedestale

Si-un   infinit    de   caste   flori   iti   daruiesc

Angelica  mireasma din  catifelaltele  petale

Sa-ti reaminteasca  magic, ca inca, te iubesc.

 

Vino inapoi  iubito  si-aprinde-mi  iara focul

Da-mi grandoarea clipei , cand  ma  sarutai 

Iubeste-ma  dinnou  si  intoarce-mi  sorocul 

Dragoste cu spini trandafirii, te rog sa  stai!

 

De acelasi autor: 

Joaca  de-a iubirea

Din  clipe   pretioase  de  iubire

Gelozia, un veritabil carburant

 

 

Batranete

batranete de stefan doroftei doimaneanu

Bătrânețe 
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Pe poteca din suflet zboară frunze de-aramă
Rătăcind fără rost printre nori de tristețe,
Mici rafale de vânturi îmi ucid şi destramă
O frântură de vis ce-a-nceput să înghețe.

Furioasă și gravă noaptea prinde suplețe
Mă încarcă cu timpul amorțit în destin,
Îmi dă voie să urlu fără pic de finețe
În tăcerea din mine, în tăcerea din chin.

Bătrânețea-i durere iar durerea e viață
Încărcată cu noapte si fâșii de blestem,
Azi sunt nins cu fantome ce-mi aleargă pe față,
Sau se-ascund printre riduri, încrustate-n totem.

Scara gândului aprig zace frântă-n ruină
Nu mai sunt alte trepte ca să urc din infern,
Condamnat la mâhnire fur un strop de lumină
Și-mi aprind lumânarea și m-aștept în etern.

 

Maicuta mea

sizdeki-genclik-katiyen-gidecek.-eger-siz-daire-i-mesruada-kalmazsaniz-o-genclik-zayi-olup-basiniza-

Autor: Mihaela CD  

 

Cu mana parca tremuranda, cu tonul ei firav

Maicuta  imi   raspunde  intarziat   la  telefon

O -ntreb  cu glasu-mi  innecat  de  dor bolnav

De-i  bine, de e frig acolo.. si strig in microfon:

 

 -M-auzi   maicuta  draga , ce te-am  intrebat?

Maicuta   ostenita   imi   raspunde   monoton:

-Draga mamii , pe-afara eu nu  m-am plimbat  

N-am  mai  iesit  de  cand e  vreme de  palton.

 

Ca  nu mai pot  copila ,imi  par  pantofii   grei

Ma-npiedic si prin casa, doi pasi,  apoi tusesc,  

Mi-e  dor  de  voi  copila , sa  veniti   toti   trei,

Simt ca puterile ma lasa  si   rau  ma  obosesc.  

 

Ascult si plang, in suflet  adanca mi-e  durerea

Ca  departarea-i  o cruda si  ticaloasa  bariera

Vinovatia emigrarii  imi reteaza  iarasi  vrerea

Si-s suferinda  in  propriile-mi  vise  prizoniera

 

-Asa a  fost  sa  fie, draga mamii, nu-i o drama !

Imi spune  maicuta  cu glasul obosit si impacat,

Insa  eu  stiu ca pe lume, mai am doar o mama

Si-acum  simt ca platesc al departarilor  pacat !   

 

De acelasi autor: 

Mama e numai una

Iubite Tata

Nu am stiut

 

 

Ruga sau teama

ruga sau teama de trifu m

RUGĂ SAU TEAMĂ

Autor: Mircea Trifu 

 

Numai seara îmi scot jugul și atunci că-i este foame,
Parc-ar fi un înger, Doamne, ce mi l-ai ținut flămând,
De la naștere, în gând, îmi tot sângerează-n minte
Și acum că-i cât un munte, vreau să îl purtăm pe rând.

Să mai pot uita de mine, căci nu-i nimeni să mă-nvie,
De mă stinge pe hârtie, sfânta mea cu chip de coasă,
Parc-ar fi Cenusareasă îmbrăcată-n mierea toamnei,
Ce recită versul mamei scris pe un prosop de masă.

De am să-i stârpesc durerea, un inel îi fac din coasă,
Îmbrăcând-o în mireasă, am s-o-nvăț să-mi facă pâine
Și-am s-aștept cum se cuvine și de vrea datina cărții,
Iti cer Doamne, mâna morții cu tot raiul ei din mine!

Orice pui de lup va naște, crucea roșie-n zăpadă,
Când vom merge-n cruciadă i-o voi tatua pe frunte,
Dumnezeu să țină minte că m-am înrudit cu morții
Și-i purtăm lumină nopții, când ne moare un părinte.

Iar i-acasă Sfântul Graal, i-a fost dor de mâna mamei,
Strânși în palmele icoanei, îmi vor odihni strămosii.
Mâine-mi înfloresc cireșii, încălziții de zâna casei,
Când voi bea iar vinul coasei de pe buzele ei roșii.

 

 

 

Chiar  de….

46210054_2179618838771970_1051462767778725888_n

Autor: Angela Marinescu 

 

Chiar de sufletul îmi plânge,

Buzele-mi senin zâmbesc.

Chiar de sufletul îmi plânge,

Ochii-mi nu se umezesc.

 

Chiar de inima-mi suspină,

Nu mă plâng şi nu disper.

Chiar de inima-mi suspină,

Mă-ncăpăţânez să sper

 

Chiar de azi nu văd lumina

Şi-ntunericul mă doare,

Chiar de azi nu văd lumina,

Ştiu că mâine va fi soare.

 

Chiar de azi mă simt rănită

Şi nu vreau să îţi vorbesc,

Chiar de azi mă simt rănită,

Nu-ncetez să te iubesc.

 

 

Nu privi inapoi

48414179_754988004874496_2572296947691945984_n

Autor: Aurelia Oancă

Am visat ochii tăi,
Am iubit glasul tău, 
Iar acum moare totul ca frunza,
Risipită pe-alei,
Sub răsufletul greu
Ce-ți ascunde iubirea și muza.

Din adâncuri de dor, 
Din oceanele reci, 
Iese valul cu spuma lui albă,
Ce se sparge ușor, 
Peste malul ce-l treci
Când aduni gândul meu într-o salbă.

Depărtări ai chemat, 
Depărtări ai lăsat
Să străbată iubirea din mine, 
Stropi de rouă ai dat,
Stropi din visul curat
Le-ai cernut peste dorul din tine.

Ale lumii poteci
Sunt rebele când treci, 
Peste urmele grele și triste,
Nu privi înapoi,
Nu mai suntem noi doi
Și nici lacrimi nu sunt în batiste!

 

Mai rabda putin copila

mai rabda putin copila de mircea trifu

MAI RABDĂ PUȚIN, COPILĂ

 

 Autor: Mircea Trifu

 

Astă seară multe stele vor cădea aici pe munte,
Luna încă-mi ține minte pumnul îngerului dus,
Cel întins spre Cel de Sus ca un fulger răzvrătit
Plâns și neîndreptațit, cum a fost cândva, Iisus.

Mai există pe-undeva, un loc verde-ngândurat
Pus de-o mama la uscat sub întinsul lan de cruci,
Unde sfintele porunci le reciți când ți-este greu
Și te scapă Dumnezeu din mormintele adânci .

De voi reuși copilă, să mă-ntorc pe-aceiași cale,
Să șterg muntele de jale ce-am lăsat în urma mea
Și de Dumnezeu mă vrea, într-a patra zi din lună
Mă voi naște iar din humă și-ai să ai măicuța ta.

Coborând ca pescărusul peste marea-ți îndoială
Ce-o așez cu drag în poală, să îi cânt ca altădată
Când erai tu înger, fată, iar eu zâna ta cea bună
Și te conduceam de mână, ca o mamă adorată.

Clopotele-i bat in turle recitând aceiași rugă
Dorul nu o să-i mai plângă în eterna mângâiere,
Azi, copila e-n putere pe un munte de poeme,
Doar padurea îi mai geme ca și lupii, în tacere.

Și dacă va bate ceasul curgând clipele cărunte
Ce se-mprăștie pe frunte, lăsând nesfârșite riduri,
Nu am să te țin pe gânduri într-o dulce nepăsare,
Voi zidi o lumânare, undeva-ntre patru scânduri.

Să rămân veșnica pernă, nopțile să-ți legăn dorul,
Doar de-aici să îți iei zborul, tu si lupii înțărcați,
De vor ști că nu-s uitați, vor avea grijă de mine,
Cum aveam și eu de tine și apoi de noi-ceilalți.

O iubire pierduta

o iubire pierduta de aurelia oanca

O IUBIRE PIERDUTĂ

Autor: Aurelia Oancă

Risipiți pe alei, plâng acum pașii mei, 
Căutând o iubire pierdută, 
Numai floarea de tei, ca și triști ochii tăi
Plâng și-acum o iubire avută.

Visul s-a năruit sub poveri de cuvânt
Și sub nori de tristețe și ură, 
O iubire ce-a fost ca un dar pe pământ
Și ca floarea de crin albă, pură,
Am pierdut-o uitând că în viață avem
Multe trepte și multe popasuri, 
Mai poate iubirea cu al ei vers boem
Să străbată și punți în balansuri.

Lacrimi grele au curs peste doruri pustii
Și ascunse în perna uitării,
Când speram și visam la noi doi să revii,
Să arunci haina grea depărtării,
Șoapte dulci să-mi rostești, ca o briză de mai
Iar vioara să-mi cânte romanța,
Presărată cu flori și cu dorul ce-aveai
Când în noi se trezise și viața!

 

Mos Craciun ciudat 

Autor :  Violeta Butnariu

 

Am sa va spun despre sarbatori
despre cum e sa le astepti pana in zori
Si la tine sa nu vina mos Craciun….!
Nu fiidca ai gresit, sau nu ai fost bun,
Nu fiindca esti matur ,sau copil
si ai suparat pe bunici….
Nu fiindca ai facut pozne mari sau mici..!
Fiindca mosul s-a privatizat si acum poate,
Sa dea daruri numai la cei ce au de toate…
Daca vedeti un copil cu lacrimi pe obraz,
Sa stiti ca la el mosul doar face haz…!
Rar va veni cu o paine sau o geaca purtata,
Numai fiindca el sta intr-o camera inghetata.
Rar ii va darui 4-5 bomboane…
Numai fiindca la el acasa se moare de foame..!
Ce mos ciudat de bun este cu unii…
Unde bradul in casa nu-i unic,cum cred bunii,
Unde muzica lerui-ler ,se aude pana tarziu…
Dar ei sa imparta cu altii nu stiu!
Da bunule mos,vino si la cei ce nu au!
Nu judeca de ce s-au nascut in case ce dau
Bani pe altceva ,nu pe sarbatori…
Fa-le un pic viata mai fericita si lor….
Daca tot aruncam atunci cand facem curat
Da-ti haina ce nu o mai porti la unul sarac
Da-ti cizmele sau pantofii care nu-ti mai vin
Celor pentru care viata e chin!
Fii mai bun pentru tine ,nu astepta premiat,
Nu imi spune ca tu anul trecut ai donat !
Poate ca toti copii merita fericire,
Si putina speranta si putina iubire…!
Asta am vrut sa va spun despre Mos;
Mi-ar place sa-i faca pe toti bucurosi,….
Dar el mereu i-a ales pe cei avuti
Ignorandu-i pe cei dezbracati si desculti!
Care nu canta colindul de drag
Ci fiindca vor ca sa stranga sub brad
Cativa banuti,ca s-o duca mai bine,
Macar maine sau alta zi care vine…
Prieteni fiti macar voi generosi
Fiindca in viata toti copiii-s frumosi !

 

 

 

Aleg o farama

aleg o farama de aurelia oanca

ALEG O FĂRÂMĂ

Autor: Aurelia Oancă

Aleg o fărâmă de suflet
Pe masa vieții s-o pun,
Altar pentru clipele grele
Ce-atârnă pe băț de alun.

Cu zâmbet fardez o tristețe
Și cântec în jale mai pun,
În zborul firav să se piardă
În norul plutind ca un fum.

În pașii mei care apasă
Pământul ce coace dureri
Și care arată în lume
Prin degete flori și plăceri.

Pe chipul ce riduri adună
Presar masca plină de dor, 
Apoi ochii-i umplu cu lacrimi
Iar inimii-i dau nou fior.

Așa vreau să trec pragul zilei,
Cu soarele prins în priviri, 
S-arunc o tristețe ce arde
Din scrum să renasc în iubiri!

 

Poezie in albastru

poezie in albastru de aurelia oanca

POEZIE ÎN ALBASTRU

Autor : Aurelia Oancă

O poezie în albastru
Și cu o rimă violet, 
Un bibelou de alabastru
Va fi și rima de poet.

Pe mal de ape las agale
Să-și plimbe pașii dorul meu, 
Să verse-o lacrimă de jale
Ce-ascunde-n ea tot ce știu eu.

Prin frunze vântul îmi șoptește
Un cânt de dragoste uitat,
Dar care-n ramuri poposește
Și-n stropi de ploaie e udat.

Din umbrele ce se apleacă
În apa lină tremurând, 
O-nfățișare se îmbracă
Și îmi pătrunde lin în gând.

Sărutul tău îl simt pe buze
Flămânde de atâta dor, 
Apoi cu șoaptele din frunze
Se stinge-n noaptea grea, ușor.

Iar raza lunii îmi mângâie
Povestea spusă doar în gând, 
Ce tot în gând vrea să rămâie
Cu taina ei încet plângând !

 

Muzica divina

muzica divina de aurelia oanca

MUZICA DIVINĂ

Autor: Aurelia Oancă

Când plânge jalnic sufletul în mine,
Adun pe portativul sideral, 
Mici perle care-n ele țin suspine, 
Apoi le schimbă-n rochie de bal.

Iar când vioara va vibra pe strune, 
Tot ce-a cules arcușul din stele, 
Pe notele ce tremură nebune
Se-adună-ncet și gânduri rebele.

Cu fiecare notă care-nșiră
Mărgele negre pe un portativ, 
Vioara va cânta cu vers de liră,
Ecoul ei va fi intempestiv.

Va coborî dintre visări înalte,
Va tremura pe stânca din talaz
Apoi cu zbucium vesel va să salte
În apa mării fără de răgaz.

Din liniștea ce vine după fulger
Și după norii grei, eliberați, 
Vioara va vibra din nou și-un înger
Va colinda prin stele de pirați,

Ce au furat o muzică divină
Din partitura scrisă de un zeu, 
Ce suflete rănite mai alină. 
Așa cum face numai Dumnezeu!

 

In prag de seara

23471908_858013857697279_8729007877080391203_n

Autor : Aurelia Oancă

 

Și uite cum a mai trecut o zi,
Îmi spune luna când răsare, 
Cu chipul rumen după deal,
Dar eu vreau ziua care moare.

Îmi plimb speranța pe-nserat
Să țin în brațe timpul, 
Ce din clepsidră-și face loc
Și curge ca nisipul,

Când vântul își plimbă ușor
Zefirul dulce seara
Și-n suflet îmi trezește vis
Ce mângâie vioara.

Cu lacrimi de arcuș accept
Plecarea zilei obosite
De câte-n lume a văzut, 
De câte sunt trăite.

Cu haina nopții mă-nvelesc,
M-ascund în colț de pernă, 
Visul cel mare îl aștept, 
Iubirea mea eternă !

 

Steaua cazatoare

steaua cazatoare de stefan doroftei

Steaua căzătoare

Ştefan Doroftei Doimăneanu

Strivit-am clipele de aşteptare
Pe ochii ei pierduţi prin depărtări
Ş-a sinucis o nuntă-n revoltare
Iar eu zâmbeam şi-mi fabricam iertări.

Când visul ei hrănit cu amintirea
(Din noaptea jurăminţilor fiebinţi)
S-a stins uşor, nu i-a ucis iubirea,
Dar i-a aprins durere-n suferinţi.

Hoinar nestăpânit cu şic şi farmec 
Am fost robit de-alt murmur în descânt
Acum din nou iubirea i-o adulmec
Dar cu figuri nu pot s-o mai încânt.

S-anlănţuit în temniţa tristeţii
De unde nu mai poate evada,
Tăiat-am fiarele şi-am spart pereţii 
Dar nu o pot clinti sau invada.

O fee s-a uscat însingurată
Trădată de sărutul efemer,
De vis pierdut şi de alean furată
S-a întrupat în steaua de pe cer.

Iar eu privesc cum steaua cade-n mare
Arzând de dor şi vis neîmplinit
Aş vrea s-o prind şi să-i ofer o floare
Dar nu mă vrea cu ea în infinit.

Din perla, stea

din perla stea de aurelia oanca

DIN PERLĂ, STEA

Autor: Aurelia Oancă

Când soarele aprinde cerul, 
Cu șoapte dulci din univers, 
Pe malul mării văd misterul
Apoi îl cuibăresc în vers.

O scoică tristă, părăsită,
Îmi amintește de o zi, 
Când mă credeam și eu iubită
Și când un nor mă auzi,

Spunându-mi mie să țin minte
Că dragostea nu-i pentru mine, 
Să nu mai cred în dulci cuvinte, 
Să fug departe de suspine.

Din cerul roșu să iau focul
Să-mi ard cu el dureri și dor, 
Apoi cu scoica ce-i ghiocul,
Să fac o vrajă în amor.

O perlă să devin pe dată,
În ea să pun veșmânt de stea, 
Ce poate va ieși vreodată
Pe bolta nopții-n catifea.

Prin pâlpâiri să spună lumii
Că te-am iubit cum nu se poate, 
Apoi să-i dăruiască humii
Iubiri ce dor, apoi mor toate !

 

Copil cu par balai

copil cu par balai de aurelia oanca

COPIL CU PĂR BĂLAI

Autor: Aurelia Oancă

Cu chipul trist, cu pas greoi
Și ochii plini de lacrimi,
În brațe-ți duci și îl ogoi,
Copilul fără patimi.

De-atâta drum a obosit, 
Putere nu mai are,
Iar sufletul neostoit
Se lasă în picioare.

O mamă-ar vrea, dar nu mai e,
E dusă-n veșnicie,
Copila nu știe de ce
E goală-a ei pruncie.

Povara sufletului, grea,
Răzbește infinitul
S-aducă liniște ar vrea
Când vine asfințitul.

O! Drag copil cu păr bălai
Așază-te-n visare
Acolo mamă o să ai
Și-ncet vei crește mare!

 

O-mbratisare mare

o-mbratisare mare de aurelia oanca

O-MBRĂȚIȘARE MARE…

Autor : Aurelia Oancă

Te-am căutat o viață dragul meu
Pe drumuri doar de suflete știute,
Dar amăgiri am întâlnit mereu,
Care voiau să bea ca niște ciute,

Din apa lină ce e-n scump izvor
Pornit din sufletul ce veșnic plânge
Și aripă nu are pentru zbor, 
Iar prin furtuni adesea el se frânge.

Chipul tău scăldat în nemurire
Ascuns sub stelele din Carul Mare, 
Povești de dragoste să-nșire
Pentru tot omul ce nevoie are.

O-mbrățișare mare cât Olimpul
Aș vrea să am cât sunt pe-acest pământ, 
Apoi c-un punct să pot opri și timpul
Și toate să le-ascund în scump cuvânt !

 

Si-a  mai trecut inca  un an …  

bigstockphoto_turn_back_time_10456

Autor : Mihaela CD 

 

Si-a  mai  trecut inca  un  an

Ma  bucur  sincer c-a  trecut

Ca   fost-a   ca   un   bolovan

Greu  tare! Si rau ne-a durut !

 

Cu  totii  mai   avem   in  viata

Si ani mai  buni si ani  mai rai

Nu  poti sa ii  alegi  ca-n piata

I-accepti cum vin , ca-s anii tai

 

Atunci cand  un An Nou  incepe  

De ai  afla  cumva, sa te  feresti

Sa nu te doara si sa nu te-intepe

Si raul de-ai putea  sa il  opresti

 

Dar din pacate , nu poti stii-nainte

De fi-va  un  an bun sau  unul rau

Ce poti  sa faci ?  Astepti  cuminte

Sa vezi ce scris  e  in   destinul tau  

 

Ca   raul    are    atatea    fante

De  tare  multe  feluri  poate  fi

Dar  cand iti pierzi un  parinte

In  veci ,nimic nu-l poate-nlocui

 

Inveti   sa  traiesti  cu  durerea

Si iti  doresti  la  inceput de  an

Sa  poti  sa-ti  recapeti  puterea

Sa fie sanatate , asta ai in plan!   

 

Si-a  mai   trecut  inca   un  an

Ma  bucur   sincer  c-a   trecut

Iar  dupa   un   an   asa   orfan  

Sa vina  un  an  bun si  placut !

De acelasi autor: 

Ispita din ochii de smarald

Secretul  casniciei durabile

Sa vina  iarasi primavara 

 

 

 

Vor ninge anii

vor ninge anii peste noi de aurelia oanca

Autor: Aurelia Oancă

Vor ninge anii peste noi
Cu zile de zăpadă,
Vom fi ca și copacii goi
Între zăpezi grămadă.

În suflete noi vom purta
Comori din tinerețe, 
Visări ce nu mai pot opta,
Ne dau numai binețe.

Iar timpul mare călător
Ne flutură-n batistă, 
Se-ascunde dup-un negru nor
Și-n ochi lacrima tristă,

Se zbate și răzbate-ncet, 
Pe față se prăvale,
Ascult-al clipelor concert,
Apoi o ia la vale.

Din lacrimi râuri nu mai vreau
Nici tristele minute,
Doar zâmbete ce aur au
Și-n suflet sunt ținute!

 

Unde s-a dus a mea viata ?

48389040_1129027220595940_8733982057031532544_n

UNDE S-A DUS A MEA VIAȚĂ?

Autor: Aurelia Oancă

Mă uit în oglindă și îmi pun întrebări,
Iar gândul se-așază cuminte,
Închid ochii leneș și-i las în visări
Să-și caute-aduceri aminte.

Un chip vesel, tânăr și plin de curaj
Ridică privirea spre mine,
În spatele hainei se-agaț-un bagaj,
Acolo ca scaiul se ține.

Un fulger străbate clepsidra apoi,
Din stâncă-i strecoară nisipul,
Văd casa în care am stat doar noi doi,
Dar lacrima tremură timpul.

Furtuna născută trezește dureri
Ce zguduie fața frumoasă,
Se șterge iubirea din dulci primăveri
Și-așterne o iarnă geroasă.

Când timpul mai face pe ață un nod
Și pune cenuși de uitare,
Se naște în viață un pod și-nc-un pod,
Apoi te trezești din visare.

Vezi chipul brăzdat de un rid adâncit,
Sub ochi, apoi altul pe față,
Tresari și te-ntrebi ca un om năucit:
Unde s-a dus a mea viață!

 

Cuibul nemuririi

24909706_871169499715048_1740731695743703428_n

Autor : Aurelia Oancă

Cum să zâmbesc când sufletul îmi plânge ?
Nu știu nici eu, nici bunul Dumnezeu, 
Privești la ceruri când simți că se frânge
În tine totul și simți că ți-e greu.

E mută gura ta când vrea să strige,
Iar ochii obosiți își lasă pleoape
Peste o lacrimă ce-ncet ea se prelinge,
Te vrea pe tine, suflet drag, aproape.

Dar oare m-ai uitat și tu iubire ?
Tăcerea ta m-apasă tot mai greu, 
Fur clipa și prin ea îți dau de știre
Că timpul s-a oprit de dragul tău.

Un zâmbet ce-i adus în zbor de îngeri
Se-așează peste chipul răvășit, 
Îl mângâie și-l scoate din înfrângeri,
Zâmbește doar pentru al său iubit.

Din colț de lună se coboară raze
Ce te îmbracă-n haina fericirii,
Te duce-ncet spre-ndepărtate oaze, 
Acolo-i cuibul drag al nemuririi !

 

Fluiera un tren in gara

41840687_699859897059278_6587425894334201856_n

FLUIERA   UN   TREN   ÎN   GARĂ  

 

Autor:  Maria Nedelcu  

 

Fluiera un tren în gară,la un ceas târziu de noapte,
Cu-o valiză într-o mână,eu,speranțe port în spate.
Trenul amintirii mele,a plecat din gara vieții…
Mi-a purtat spre o gară nouă,durerea din tinerețe.

Azi mi-am încărcat bagajul,în vagonul părăsit,
Și în stația sortită,coborâ-voi în sfârșit…
Ca să te găsesc pe tine,fericirea mi-ai promis,
Ce durere nesfârșită,la mine n-ai mai ajuns.

Poate trenul meu sosit-a,într-o stație greșită,
Poate al tău a deraiat,nu stiu dragule…ce fac?
M-am trezit în noaptea neagră,pe-un peron pustiu,uitat,
Așteptându-te iubire,inima mi-a înghețat…

Stau tăcută și discretă,pe-un peron cuprins de umbră 
Doamne câte trenuri vin,în nici unul nu ești tu…
Acarii schimbă macazul,schimbat-au al meu destin,
Am luat un tren greșit,iată unde am ajuns…

Glasul roților de tren,îmi răsună în urechi…
Încă-l mai aud și acuma,tu cu el iubire pleci…
Caut lăcrimând cărarea,către gara de-altădată’ 
Vreau să mă întorc acasă,tu să-mi spui că am visat.

 

 

 

 

 

Deschide-mi usa

25508008_530538893991380_1797632096600554285_n

 

Autor: Maria Nedelcu 

 

E timpul când colinda dulce își cântă lerul 
Cum ciocârlia înspre cer și-înaltă trilul său…
Doar pentru mine cerul astazi și-închide poarta,
Mantia norilor mi-ascunde astăzi dorul greu.

E seara sfântă de colinde,dar ce durere-n suflet,
La tine la fereastra,colindul am venit să-ți cânt. 
Colinda strămoșească,la fel ca lacrima,azi curge,
Căci astă seară plâng,amar îmi este sufletul…

Azi bucuria mi-e departe,tristetea-n inimă apasă,
Tot mai amar și mai sărac,Crăciunul este fară tine.
Primeste-mă în casa sufletului tău,mi-e frig iubire,
Cu caldul brațelor,cuprinde-mă,că-mi este dor…

Nu vreau să plâng în astă seară,e seara lui Isus
Dar cum să fac?Tu ești departe,doar gândurile,nu ajung.
Doar amintirile-s la tine,alintă-le cu glasu-ți lin;
Tristețea să-mi alungi,la piept să mă cuprinzi.

Deschide-mi ușa,să te colind în astă seară am venit,
Lumina sfântă de Crăciun,îmi poartă dorul ce mă arde.
Că nu mai știu demult,ce este aceea sărbătoare…
Nu știu nimic fără de tine,cât imi doresc a fericirii cale.

Fii tu steluța mea albastră,pe cerul nopții mele triste;
Lumina în inima tu să-mi aprinzi,să știu că nu visez.
Când magii vor porni,cu daruri,în drum spre Betleem,
Și-or ninge fulgii reci pe suflet,spre cer o să privesc.

Tu știi cât îmi doresc să fiu acasă,de ani de zile nu ajung,
Și sărbătorile-s amare,departe de tot ce nu-i român.
Te-aștept in visul meu de noapte,de mine tu să-ți amintești 
Și poate te transformi în moșul,ce poartă daruri azi la toți.

Dar mie daruri nu-mi aduce,fii darul meu,de poți 
Tu inima să-mi porți iubire,să am pe lume azi un rost.
Când îngeri cânta-n ceruri fericirea,că s-a născut Hristos,
Eu plâng…și cânt colinda tristă,căci știu că mă aștepți.

 

Prin straini

24312793_519749498403653_1662314783390691905_n

Autor: Maria  Nedelcu 

 

Ninge astăzi,peste zări eu privesc din nou cu dor,
Viscolește în suflet iarna,ninge peste amintiri,uitări. 
Sărbători aproape sunt si colinde din străbuni,
Nu le simt parfumul drag,prin străini acuma plâng.

Unde voi petrece eu,tu pe unde-mi esti acum,
Voi urla în noapte lung,dorul tu nu imi mai simți.
M-oi gândi iarăși acasă,voi visa din nou la noi;
Ai uitat de mine acum,ninge cu fulgi albi și moi…

Prin străini,nu-i țara mea,nici ai mei copii nu sunt
Nu sunt mese întinse aici,nici pahare ca să-nchini.
Nu-s colinde dulci,ca in țara mea frumoasă,
Prin străini pribeag ești azi,un nimic ce nu contează.

Vreau colinde-n al meu suflet,glasul vreau să îți aud,
Să simt viata românește,tu cu mine azi să-nchini.
Pe străin nu-l mulțumești și te simți un venetic,
Inima mi-e frântă azi,gândul nu imi este bun.

Crăciunul e foarte aproape,e crăciunul prin străini,
Lacrimile pe-a mea față,trist,din nou acum se scurg.
Masa ți-e săracă tare,tu suspini și înghiți în sec ,
Vreau să fiu acum acasă,cu ai mei toți dragi la un loc.

Să aud colindători cum vin și la ușa mea,
Să-mi cânte duios colinde,ce anunță pe Hristos.
Aici nimeni nu-i pe stradă,și colindători nu vezi,
Am amar suflet străine,și mi-e frig în sufletel.

Ochii,eu spre cer mi-nalț,la steaua ce-a răsărit,
Gândul tot mai iute fuge,la orașul meu iubit.
Aștept să vină dimineața,ca să mă trezesc acasă,
Să simt cum câinii imi latră,când colindătorii pasă.

Dar mă simt dezamăgită,mă trezesc în frig și plâng 
Triste,sfinte sărbători,dar si eu străină sunt…
Aștept o vorbă bună de la tine,sufletu-mi amar s-alini,
Să simt că nu-s moarta aievea,si că dragă incă-ți sunt.

 

O vioara plange-n noapte

41570824_697249363986998_7609779431069974528_n

O   VIOARĂ   PLÂNGE-N   NOAPTE 

 

Autor: Maria Nedelcu 

 

Încă îți mai scriu poeme,și pe note le aștern,
Iar în ceas tarziu adesea,eu ți le trimit pe vânt. 
O vioară plânge-n noapte,pe-ale sale strune dragi
Simfonii cu lacrimi scrise,al iubirii bun rămas.

Pe o rază de la lună,notele zboară spre cer
Tremurând de-nfiorare,la fereastra ta alerg.
Bate într-una gândul meu,îți așez sărutul dalb
Pe o frunza îngălbenită,de al toamnei rece voal.

Îți compun o simfonie pe al lacrimii păcat,
Pe un viers de poezie,scris pe-o frunză de arțar. 
La sărutul tău visez,vreau aroma lui să simt…
Eu nu te-am atins vreodată,doar în vise te-am văzut.

Doar în vise-n miez de noapte,îți simt focul ce mă arde,
Ca un fulger care cade,noaptea-n nopțile cu ploi.
Toamna a sosit din nou,a câta de când te aștept…
Tu departe ești de mine,oare de ce te iubesc?

Toamna acoperă cărarea,frunzele în zbor mai cântă 
Către tine-n miez de noapte,poartă note pe-a ei frunze.
Eu pierdută printre vise,zbor și mor ca și un flutur…
Azi pe note de vioară cânt iubirea mea pierdută.

Inima-mi nebună este,tot ce-a suferit,azi uită…
Ea se-închină neîncetat,glasului ce a iubit.
Și pe-a notelor dulci liră,astăzi îți trimit din nou,
Un poem pe frunze triste,și cu lacrima în ochi.

 

 

 

 

Ma ascund sub aripa durerii

27973106_562808377431098_2036803715198348221_n

MĂ   ASCUND   SUB   ARIPA   DURERII

 

Autor: Maria  Nedelcu 

 

Mă ascund sub aripa durerii,și sufletul mi-e frânt,
M-acopăr să nu mă găsești,în noaptea rece plâng. 
Și-n gând neîncetat,eu încă te mai strig dar nu auzi;
Dar ce să fac,unde să fug,durerea să-mi alung…?

Mi-s aripile frânte,nu pot să mă înalț,zac la pământ,
Mi-e viața la sfârșit,la chinuri nu pot să mai rezist.
O lacrimă de stea,îmi cade-n noaptea tristă,rece…
Și clipe amare,fără de tine,trăiesc în ceas de noapte.

Prin gânduri,clipele mai număr,să văd ce-a mai rămas,
Și-ți cer iubire azi dobândă,la tot ce mi-ai furat.
Incerc să mai găsesc în scrumul,ce inima mi-a ars,
O mică tainică scânteie,ce poate încă nu s-a stins.

Colind prin timp,și port în suflet,troieni de amintiri,
Și umărul se apleacă,prea greu îmi este totul.
Ninsori de amintiri,o iarnă rece-n suflet plânge…
Când valul vieții,mai adânc mă trage,mă scufund.

Când totu-mi este împotrivă,și nu mai pot să zbor,
Să mă-odihnesc la tine-n brațe,aș vrea,apoi să mor.
Și sub aripa-mi frântă,eu chipul mi-l ascund și plâng,
Fii tu limanul vieții mele,fii stânca de care să mă prind.

 

 

 

E ceata pe drumul iubirii

15109586_338353279876610_2401658285360909296_n

E   CEAȚĂ   PE   DRUMUL   IUBIRII 

 

Autor: Maria  Nedelcu 

 

E ceață pe drumul iubirii 
Prin lacrimi doar umbra ți-o vad.
Te caut in neant,printre stele 
Dar ai plecat,luand iubirea cu ele.

Mai daruieste-mi vise,iubire 
În asta seara fii ingerul meu bun.
Sunt singură si amarul,si chinul 
Mi-au fost mereu și perna si cânt .

Prizioniera sunt azi,in inima ta ,
Prizioniera,in propriu-mi destin 
Dezleaga-mi iubire blestemul 
Ajuta-mă să scap mai curând.

Azi,toamna imi pune veșminte
De frunze arse-n primăveri,
Mai stai o clipa lângă mine 
Alungă-mi din suflet,anii grei.

Prea devreme toamnă,prea devreme ai venit 
E ceață pe drumul iubirii si-n gând. 
Si rouă,in cuvintele si-n ochii ce mint
Mereu aceeasi durere,golul din sufletul nud.

Surâsul tău mă doare,mut si parsiv 
In mine,port mereu o singură intrebare 
Si norii mai tulburi si negri imi sunt.
Iubirea mea,eu azi pentru tine ce sunt ?

Ajuta-mă din nou,s-ajung la inima ta
Eu,doar pentru tine traiesc .
Azi,ochii mei plouă cu dor, in zadar
Lacrimi fierbinti, nu-ți ating inima.

 

 

 

Dorul din semineu

Christmas, Holiday, Fireplace, Interiors, Welcome Home Wallpapers in Christmas Fireplace Desktop Background

Autor: Mihaela CD

 

…cu dor nespus in memoria tatalui meu ….          

 

Doar stau , ma uit pierdut la semineu

Cum  arde-o  flacara  galben-albastra

Si gandu-mi  zboara  catre  tatal  meu

Desi-i plecat ,il vad  parca-n fereastra…

 

Ca  vine-acum   Craciunul   ma  apasa

Iar  el  mi-apare-n  gand   instantaneu

Il vad  sezand ca alteori cu noi la masa

Mi-e dor  nespus  si sufletul mi-e greu…

 

Si parca-l vad aievea surazand in prag

In  Mos Craciun ii sade  bine  deghizat

Duios ne canta  colinda de la el din sat

Cu  voce-ai   blanda  si cu  chipul  drag…

 

Curand  visul  cel treaz  mi se destrama

Vad flacara acum, nu-l vad pe tatal meu

A  disparut  precum  dispare  o reclama

Doar stau,  ma  uit  pierdut  la  semineu…

 

 

 

 

 

 

 

Nu colinda

nu colinda de aurelia oanca

Autor: Aurelia Oancă

Nu colinda hotare nevăzute
Revino în povestea ta terestră
Și lasă sub copite răni căzute,
Zdrobite sub povara grea, ecvestră.

Durerile crescute în neștire
În sufletul bolnav și ostenit,
Din strălucire să le torci tu fire, 
Ce vor lega prezent de infinit.

La orizont apare o lumină, 
Spre ea să mergi cu pasul apăsat, 
Vei dobândi o viață mai senină
Și vei uita ce-n urmă ai lăsat!

 

Când

 

inner_peace

 

Autor: Angela Marinescu

 

Când totul în jur ți-e dușman, neprieten,

Privește spre soare și ai să zâmbești

Tu lumea întreagă vei ști s-o iubești

Chiar dacă tot ți-e dușman, neprieten.

 

Când viața îți pare un chin mult prea mare

Te uită la floare, sărută-i petala,

Pe corzi de visare răsune vioara

Chiar de viața-i un chin mult prea mare.

 

Când somnul ți-e greu și noaptea ți-e neagră

Privește-nstelarea, luceafărul viu

Și teamă să n-ai, căci cu tine-am să fiu

Chiar de-i greu somnul și noaptea e neagră.

 

Când toate acestea în suflet le simți,

Să nu-ți pierzi nădejdea, deși-ți este greu,

Va fi bine mâine, prietenul meu,

Chiar dac-acestea în suflet le simți.

 

 

M-am ratacit

36389731_631803603864908_5968506615760945152_n

M-AM  RĂTĂCIT

 

Autor: Maria  Nedelcu 

 

M-am rătăcit pe-a vieții cale,prin locuri neumblate,
De lumea asta-înșelătoare,să scap,eu am fugit.
Sufletu-mi trist și singur,departe să-l ascund…
Căci astăzi firul vieții se subție,și iarna vieții m-a ajuns.

Mă-ascund în câmp de rouă,dară lacrimi mă inund;
Printre macii plin de floare,fug din câmpuri solitare.
M-ascund în frunza de plopi,pe la margine de drum,
Dară ei mirați,mă întreabă,de ce într-una eu plâng ?

Și la țărm de mare,fug,lacrima să îmi ascund,
Dar valurile-s de tăceri,nimenea nu-mi dă răspuns.
Mi-așez fruntea pe-o stâncă,cântul mării să ascult,
Sufletul nebun îmi urlă,parcă e un lup flămând.

Peste munți înalți de piatră,vreau acuma să mă urc,
Pe un vârf de stâncă ninsă,printre cetini să m-ascund. 
Furtuna azi mă lovește,mă scutură ca pe un ram,
Eu cobor pe scara vieții,și mă frâng ca un catarg.

Unde să mă ascund iubire,când de tine dorul arde,
Și la pieptul tău n-am loc,pe alta ții tu azi în brațe ?
Mă-ascund în cuib de vulturi,pe un munte sus,pierdut 
Ca să fiu de cer aproape,de stele și Duhul sfânt.

 

 

 

 

Vor trece anii…

 

24991218_870186213146710_8135944641762128762_n

Autor : Aurelia Oancă

Vor trece anii noștri, cum au mai trecut,
Nimic nu va mai fi cum era la-nceput.

Nici lacrima, nici dorul, nici visul călător, 
Nu va mai fi același cu aripa în zbor,

Vor mai rămâne-n viață doar umbre de-amintiri, 
Vor fi de noi departe, frumoasele iubiri.

Regretele vor șterge și colbul adunat
Și-l vor preface-n aur, în sufletul curat.

Popas nu vor mai face nici fluturi în stomac, 
Vor fi precum sunt zile, la un sfârșit de veac.

La braț cu a mea toamnă, voi merge mai departe
Și voi lăsa în urmă povești cu frunze moarte,

Chiar dacă iarna vieții va ninge peste noi, 
Sub haina-i albă, pură, voi fi doar eu, nu doi.

Așa vom fi iubite de astăzi înainte
Și nu mai e nevoie de dor și de cuvinte,

Pe scena vieții rolul de viu amorezat,
Cădea-va iar cortina peste-un actor uzat.

Cu pașii grei de jale și de amarul strâns, 
Eu voi uita că ochii de dorul tău au plâns !

 

Copacul vietii mele

19059167_438960289815908_5241198836015240506_n

 

COPACUL   VIEȚII   MELE

 

Autor: Maria Nedelcu 

 

Din copacul vieții mele,
Încă un ram azi s-a desprins.
Zilele imi scad intr-una,
Tot mai tristă-s,fără vis.

Din copacul cel frumos,
Va rămâne doar un ram,
Tot mai vechi,mai găunos.
Câte ploi,ninsori căzut-au,
L-au bătut,fără de rost.

Azi,mi-am amanetat iubirea 
Am pus-o la adăpost…
Colo-n suflețel la tine, 
Pentru vremea care vine.

Lacrimile de iubire,
Le-am ipotecat chiar azi.
Dă-mi în schimb mâna fierbinte ,
Să mângâie al meu obraz.

Să mă departez de toate, 
Pentru mine …azi n-au rost. 
Doar un gând am pentru tine,
Un suspin,la tine-n suflet…

L-am trimis ca o solie,
Pe al serii rece vânt 
Să-mi aducă vești de tine,
Tu acel ce m-ai iubit.

Te păstrez în suflet bine,
Unde cerul n-are nori …
Unde-i toamna mea târzie,
Și cu frunze,dar și flori.

Iar voi plânge,pentru tine
Cum o fac de ceva timp,
Rece și străin tu suflet,
Astru în noapte,ai devenit.

Tu,îmi curgi prin suflet iară 
Peste tămplele cărunte .
Mi-ai legat cândva iubirea 
Ai pierdut-o în labirint.

Vreau un ram plin de iubire ,
Din al tău,cu împrumut.
Ți l-oi returna vreodată,
Când ajung în infinit.

Trecători suntem cu toții ;
Nu gândi acum iubire,
Că tu ești nemuritor. 
Am cerut avans din ceruri,
Carul mare și o stea…

Și am pus în el dorințe,
Pentru sufletelul tău .
Să-l trimit cu gânduri bune,
Să-ți aducă-n noapte dorul,
Tot mai greu…și inima.

Steaua,care-n noapte plânge 
Este steaua mea,si-a ta …
Din copacul vieții strigă 
Te roagă: nu mă uita.

 

 

 

 

Ca o panza de paianjen

20882371_473758089669461_6034202380975045398_n

CA   O   PÂNZĂ   DE   PĂIANJEN

 

Autor: Maria  Nedelcu 

 

Ca-ntr-o pânză de păianjen,gândurile mi le-ai prins,
Inima-mi înfășurată,într-o pânza în abis.
Ca un fluture atras,de lumină-n felinar
Sufletul mi-ai înrobit,mi l-ai pus în buzunar.

Trece viața peste noi,o fereastră s-a închis,
O corabie în ceață,pentru mine ai devenit.
Nu-ți mai văd ochii iubiți și nici zâmbetul pe chip,
Un străin în depărtare,fără suflet,fără gând.

Pânze de păianjen multe,ai țesut neîncetat 
Mi-ai învăluit în ele,sufletul împovărat. 
Sunt o umbră de durere,sufletul îmi e stingher,
Îmi strâng lacrima în pumni,rătăcesc prin univers.

Mă-ascund la tine-n suflet,mă-ascund prin amintiri,
Tu,ești visul de iubire și mă vreau la tine-n sân .
Te aștept de dor nebună,să mă-ascund în ochii tăi,
Rupe pânza de paianjen,lasă-mă că să trăiesc.

Într-un colț de inimioară,eu ți-așez grăbit în taină 
O petală de iubire,un buchet de amintiri…
Să-ți aduci cu drag aminte,de acea ce te-a iubit
Acea frunză tremurândă,printre vise azi plângând.

Tu mereu în miez de noapte,îmi șopteai neâncetat
Că doar eu îți sunt aceea,ce în suflet ți-a intrat. 
Dar uitarea se așterne,voi pleca spre infinit,
Zărilor albastre,pure,le voi spune că te-ai dus 
Să-mi aduci spre amintire,un buchet de flori de câmp.

 

 

 

 

 

Gelozia, un veritabil carburant

IMG_20160917_032307

Autor: Mihaela CD

 

Cand  ai  un  semn  de  intrebare

Si   te-apasa ,  oare   te-a  mintit?

Nu  stii  ca   din   dragoste  mare

O  ceart- a  evitat , nu  te-a ranit

 

Dar pan’ la  urma   afli  adevarul

Esti   fericit  ca   nu   te-a  inselat

Ti-ai  zburlit   pe  degeaba  parul

Te-ai linistit  ca toate s-au reglat

 

Ca  gelozia   asta -i   mare  boala

Te poate  chiar  scoate  din minti

Din  somn si  noaptea  te  scoala

Te agiti  cu-a  tale  griji   fierbinti  

 

Ca-n   fiecare   poveste   de  iubire

Sta cuibarit  si- un  fir   de  gelozie

De-i  mic  n-aduce in  amor orbire

De-i  mare  genereaza  o   explozie

 

De-aceea   este  foarte  important

Sa   nu   lasi    niciodata   gelozia

S-ajunga  un  veritabil  carburant

Struneste-ti   tare    bine  fantezia

 

Si  nu-ti  imagina  ca  la  tot  pasul

Ea  te-ar  schimba   pe   un   amant

Nu-i sufoca  iubirii  voastre  glasul

Ca  gelozia  e  un  factor deformant

 

De acelasi autor: 

O mie si una  de lacate

Toamna in hambar

Rugaciune  pentru  noi  toti

Buna dimineata iarna

19366427_444707982574472_3918052802793563650_n

Autor: Maria Nedelcu 

Bună dimineața iarnă,
Ai sosit în viața mea…
Mi-este tot mai frig în suflet,
Cum nu am visat cândva.

Părul mi-ai împodobit cu albul
Anii mei i-ai drămuit,
Ai purtat cu tine visul…
Ce-l aveam,spre infinit.

Mi-ai dat frig,mi-ai dat tristețe,
Mi-ai dat lacrimi pe obraji.
Mi-ai luat în grabă totul 
Și puținul ce-l aveam.

Ninge azi la mine-n suflet 
Visul meu e tot pustiu,
Tot ce am pierdut în viața…
Ingropat-am,nici nu știu…

Tu,de mine stai departe,
Lasă-mi doar un colțisor.
Viață dă-mi un strop de soare,
Nu vreau astăzi nici un nor.

Îmi las lacrima să cadă,
Peste iernile trecute…
Port în suflet doruri multe 
Peste amintiri,mai plâng.

Viața un calvar îmi este 
Visul îngropat în noapte. 
Amintirea,mi-e pustie,
Doar în piept,inima bate.

 

Iti alerg mereu prin suflet

19601141_452337441811526_1950276083474306282_n

ÎȚI ALERG MEREU PRIN SUFLET

 

Autor: Maria Nedelcu 

 

Îți alerg mereu prin suflet,sunt o umbră fără chip,
Stau în noapte ghemuită,pe o bancă te aștept. 
De durere chinuită,o fantomă să zăresc,
Să-mi apari prin vise iară,ceru-mi să îl luminezi.

Susur de izvor îmi pare,negreșit e al tău glas 
Tu la margini de abis,sufletul mi l-ai purtat. 
Lacrimi grele pe obraz,sângerează și tot plâng 
M-ai lăsat în părăsire,m-ai trădat și apoi te-ai dus.

Un copac firav în cale-ți,rădăcină mea te-am vrut
Eu să fiu a ta coroană,când furtuna m-a lovit.
Sufletu-mi bolnav de tine,de atâtea ploi și vânt 
De durere azi s-a frânt,alta-n brațe ai ținut.

Eu,cu brațe tremurânde,te-am înlănțuit cu dor,
Tu,în hău adânc de moarte,m-ai împins fără să vrei.
Frunze,flori și tot ce aveam,toate mi le-ai scuturat,
Am rămas tot mai săracă,tu iubire,ai plecat.

Tot mereu din al meu suflet,tu ai rupt bucăți de dor 
Le-ai împrăștiat prin lume,fără milă c-o să mor.
Mi-ai lăsat în loc de brațul ce odat’ m -a ocrotit,
Drept toiag,o amăgire,și pustiul pribegind.

N-am o vorbă cui să spun,te privesc mereu…în gând. 
Poarta veșnic încuiată,al tău suflet e pustiu.
Peste sufletu-mi cărunt,o furtună azi se-abate,
Inimă,de lacrimi plină,azi,nu vreau să aud de moarte.

 

 

 

 

 

Doamne nu iti cer prea multe

18557110_427658767612727_8473074010636022520_n

Autor: Maria Nedelcu 

 

Azi,din nou mă rog la tine,doamne,iar te-am supărat?
De ce oare nu am pace,sufletu-mi iar mi-e bolnav…?
Doamne,nu îți cer prea multe,gândurilor mele mute…
Dă-le o creangă să atârne,dorurile să-mi aline,
Și-o speranță,că mi- e bine.

Mi-ai pus lacăte pe frunte,și-o durere grea în piept.
Și de atâta ploaie-n suflet,ochii-mi plâng,
Inima-mi geme,lacrimile mă înec. 
Prinde-mi aripi de iubire,ca să pot zbura pe munți,
Să ascund a mea durere,intr-un cuib micuț de cuci.

Peste umerii bătuți,de ale vieții grele valuri 
Cu tristeți și suferinți,astăzi doamne vreau să uit.
Și mă lăsa pe o frunză,roua ochilor să-mi plâng,
Iar pe cerul plin de stele,pune-mi lacăte pe vis.

Nu-mi lua tot ce-am iubit,dă-mi o rază cu-imprumut,
Dă-mi un strop micuț pe frunte,din miraculosul mir,
Toarnă-mi roua florilor,peste sufletu-mi rănit…
Ia-mi durerea,dă-mi speranta,tot ce-i rău eu să înving.

Ia-mi din ochi,lacrima rece,dă-mi iubirea ce-am pierdut,
Leagă-mi inima cu funii,de aceea ce-am iubit.
Azi,cu mintea printre stele,eu colind neâncetat
Chiar de sunt o pământeană,tot pe lună astăzi zac.

Pentru o dragoste haină,eu în taină am suspinat ,
Și mi-am interzis în viață,ce-am iubit,ce mi-a fost drag. 
Azi,când iarna vieții a sosit alene-n prag ,
Viata mea,de a ta să leg,să-împărțim al vieții dar.

Cum împarte noaptea norii,cu planete,stele mii
Chiar si soarele cu luna se întâlnesc,în infinit. 
Eu,să te găsesc as vrea,pamânteanul meu iubit 
Tu,luceafar de iubire,călătorul rătăcit.

 

 

 

 

 

Strig la cer sa ma auda

15135991_335803513464920_1915660296339303731_n

Autor: Maria Nedelcu 

 

 

Strig la cer să mă audă 
Doamne pentru ce mi-ai dat,
Viață tristă,suferinte 
Oare pentru ce pacat.?

Vreau un strop de mângâiere,
Toarnă-mi mirul tău pe cap. 
Ia-mi tot chinul,dă-mi puterea,
Ce pierdut-am peste neant.

Ia -mi suspinul,ia-mi si dorul
Poartă-le azi in pustiu .
Să nu mai vina vreodată,
Să am cuget linistit.

Pacea-n suflet imi presară 
Peste răni și suferinți.
Dă-mi iubirea,dă-mi iertarea,
Tuturor,de-oi fi gresit.

Rătăcesc,astăzi prin lume
Cu-al meu suflet amărât…
Spune-mi astăzi,doamne sfinte
Spune-mi,unde ți-am gresit.?

 

 

 

 

 

Povesti de iubire

42959107_1076402132525116_7683829417486843904_n

Autor: Aurelia Oancă

Mi-e toamnă în suflet și-mi plouă în gând, 
Iar pașii sunt plini de suspine, 
Prin vântul ce bate în rând după rând, 
Și-n șoapte-mi vorbește de tine.

Își scutură frunzele roșii plângând,
Copacii ce-s triști ca și mine, 
Iar norii se plimbă, ușor fumegând
Pe umeri se prind să m-aline.

Din ochi se preling în cascade șuvoi, 
Cristale crescute-n durere, 
Aminte s-aducă de tot ce-am fost „NOI”
Și-acum suntem doar o părere.

Regretele toate le voi risipi
Ca frunzele moarte în cale,
Sub pașii vremelnici ușor vor dospi
Povești de iubire și jale!

 

Scrisoare  trista  catre Mos Craciun

                       

santa-claus-wallpapers-59496-4913425

Autor: Mihaela CD

 

Ma  grabesc acum  sa -ti  scriu  o  scrisoare

Pentru  ca-n curand  tu  pornesti la drum,

Ti-o  trimit si-n acest an la fel  ca-n fiecare

Fiindca  si-asa  stiu ca  tu ai sa  vii  oricum .

 

De   anul    trecut   s-au  schimbat    multe

Sunt  tare   suparata   parintii   c-au  plecat

Si-acum inima  nu  poate  sa-mi mai  tresalte

Nu vreau cadouri  ca  sufletul mi-e intristat

 

Doar o magie mi-as dori, de-ai  sti  sa faci     

De   mi-ai   putea   aduce  cadoul  fermecat

Dorinta-mi  arzatoare  in  vise  sa   prefaci

M-ar ajuta, ca sufletul  nu e usor de vindecat  

 

Te-ntrebi  care-i magia si ce as vrea sa am ?

Dori-mi-as  chipurile  lor sa vad  cu mare  drag

Asa  ca-n alte  sarbatori  cand   fericiti   eram  

Sa imi surada si sa-mi lumineze  al viselor sirag ….

 

De acelasi autor: 

Nicicand  nu-i prea tarziu …    

Si-a  mai trecut inca  un an …  

Te-ntreb : De ce?  

 

 

 

 

Vioara sufletului

24059156_866635333501798_5648586209870137753_n

Autor : Aurelia Oancă

În suflet am ascuns în astă seară,
Romanța ce-o cântam noi împreună, 
Apoi am pus arcușul pe vioară
Și lacrima curgea ușor din strună.

Cu fiecare notă scursă plâng și eu,
Mi-e dor de tine și de noi mi-e dor, 
Ești bine-ascuns în gânduri, dragul meu,
Romanța îmi trezește scump fior.

Pianul ce așteaptă a ta mână,
Stă trist ca omul când e supărat,
Nu vrea în vreme singur să rămână, 
Fără iubire sau un dor îndepărtat.

Ascund în mine tainica simțire, 
Viorii-i spun să cânte mai frumos,
Pe clape am depus praf de iubire
Ce va pătrunde-n inimi unduios.

Lumina lămpii pâlpâie și plânge, 
Se-ascunde după tristul abajur, 
În mine se strecoară până-n sânge
Ființa ta și-al dragostei ajur.

Acolo pun căușul palmei mele
Să te cuprind atunci când tu apari
În geamul ochilor și-n lacrimi grele,
Te pun în suflet, să nu mai dispari !

 

Ninge-ma toamna cu frunza

42346139_703677750010826_6017136464574283776_n

NINGE-MĂ    TOAMNĂ    CU    FRUNZA 

 

Autor: Maria Nedelcu 

 

Ninge-mă toamnă cu frunza și mă-acoperă discret,
Ca să nu mă vadă iarna,când se-așterne peste tot.
Eu prag serii i-am făcut,și vorbesc cu mine-n gând,
Azi străină-s pentru mine,visele m-au părăsit…

Singură-s pe drumul vieții,lacrima pe obraz mereu;
Trupul îmi este obosit,sufletul îmi este greu …
Când de viață îmi este frig,frunză fii tu haina mea.
Întinde-mi toamnă azi o mână,adu-mi te rog liniștea.

Pe deasupra cerul plânge,iarăși peste viața mea,
Lasă-mă toamnă,că-s tristă,fă-mi veșmînt din frunza ta. 
Să nu mă găsească iarna,cu troianul său de nea,
Amurgul să nu se-aștearnă,peste inimioara mea.

Amintirea-mi pustiită,o clipă…vreau s-o păstrez,
Că mi-e inima străină,vise rătăcesc din nou.
Eu departe le alung,dar la ceas târziu de noapte 
Disperate și tăcute,la fereastră ele-ți bate.

Lângă ramuri de iubire,ochii mei și-au stins lumina,
Amurgul din nou se așterne,peste dor,și amăgire. 
Tu iluzii mi-ai vândut,mi-ai bătut la ușa vieții,
Și mi-ai răscolit în suflet,răni moarte,cicatrizate.

Și speranțe efemere,ai turnat peste al meu vis…
Roua florilor,azi tulburi…norii lacrima își cern.
Azi departe îți alung chipul tău și amintirea,
Ninge-mă toamnă cu frunza,poate că prind primăvara.

 

 

 

 

Cad Stele

19895126_456855134693090_4904956014420943581_n

Autor: Maria  Nedelcu 

 

Mi-ai ferecat sufletu-n tine,în visele tăcute ,
Și m-ai iubit în taină,mereu mi-ai spus iubită.
Am rătăcit cu tine și astrii,în miez de noapte ,
Cu pulbere de stele,iubire te chem cu șoapte.

Cad stele,în valurile mării,visând la tine azi
Și lacrima iubirii,din nori îmi spală iar,
Un gând ce se așează tainic,pe obraz.
Trimis cu o solie,de-o inima pustie,să-ți amintească azi.

Azi nu-ți mai sunt puiut,si nu-ți mai sunt nimic ,
Mă leagăn, ca o frunză la fereastra sufletului tău . 
Și îmbrățișari de gheață, din când,în când îmi mai trimiți,
Deschide-mi tu iubire,cu lanțuri ferecată poarta inimii.

Îți las o ramură dintr-un salcâm,ti-o aminti de timpul,
Când,fără să stiu,dragostea în suflet mi-ai sădit…
Și multe,dragi promisiuni tu mi-ai facut 
De unde era să știu atunci,cât ai mințit…?

Astăzi,mai caut tăcută printre amintiri 
Să mai găsesc o urmă,o scânteie,prin ruine
Ce,poate ai uitat iubire,să o stingi …
În inimă să-ți mai aprind,o flacără de zee.

Ne leagă florile din primăvara ce-a trecut 
Și liliacul,cu parfum suav…ușor…
Ne leagă vara trandafirilor iubiti,și toamna…
Dar iată,iarna vieții a sosit,am tămple ninse acum,
Și lacrima,e-amară pe tristul meu obraz.

Dar viață,tu suflet hain,iarăși m-ai înșelat , 
Ce ți-am gresit,ce ne-am dorit,nu s-a întâmplat.
Viață,din nou azi palme crude,tu mi-ai dat ,
Tot mai străini din nou,singuri si goi,iar am ramas.

 

 

 

 

Cine esti tu?

21558966_486920995019837_291626922088224728_n

Autor: Maria Nedelcu 

 

În palma ta am pus amurgul,aștept să vină toamna,
Mai stai un pic cu mine,acum e frig și pică frunza. 
Dar drumul azi ai rătăcit,cad frunze-n calea ta,
Doar liniște mai simt,tăcerea-îi surdă și doare inima.

Tristetea în suflet mi-a pătruns,cu nostalgia 
Dar poate așa îmi este scris,să te-ntâlnesc târziu,
În nopțile de dor pustii,colinzi prin visele-mi deșarte.
Cine ești tu,aievea,eu niciodată nu voi sti.

Eu nu-ți cunosc nici chipul,nicicând nu l-am văzut
A mâinii mângâiere nu ți-o știu,sărutul nici atât. 
In viața mea ai poposit,tu te-ai ascuns în noapte,
Stăpân pe inimă și suflet,tu te-ai făcut pe toate.

Doar durere mi-ai adus,azi în toamnă te-ascunzi.
Mi-am pus sufletul în palma-ți și la mâna ta oricând.
L-ai mintit cu nepăsare,cu vorbe l-ai încântat 
Cu-a mea dragoste te-ai dus,înapoi nu te-ai uitat.

Întoarce-te să-ți ating fruntea,si în ochi să te privesc,
Ca o piatră-n al meu suflet,ai rămas iubire-n veci.
Cum să fac să-o dau afară,că mă apasă tare greu?
Patima îmi sapă-n suflet fără milă…mai visez;

Un poem îți scriu pe suflet și pe frunze îl așez
Câte-un viers ce-l plâng în noapte,și pe vânt eu ti-l trimit. 
Orice-aș face nu mi-e bine,esti mereu în gândul meu. 
Și in fiecare noapte te aștept în visul meu.

Peste frunzele cu rouă,plânge toamna zgribulită,
Peste adieri de vânt,zboară sufletu-mi gemând. 
O cărare pân la tine,am făcut din visul meu,
Arde amintirea-n noapte,sufletul plânge mereu.

Mi-ai furat vise din cer,le-ai împrăștiat în van 
Dă-mi a nopții îmbrățișare,lasă-mă la tine-n gând. 
Visul lasă-l să mă poarte,pe al tău braț să mă așez,
Praf de stele să culegem,pernă visului s-avem.

 

 

 

 

Ca un felinar in noapte

20031950_458686061176664_2501548085214497681_n

Autor: Maria Nedelcu 

 

Ca un felinar în noapte,stau la țărmul viselor 
Marea bântuie tăcută,valuri poartă al meu dor.
Adieri,brize mi-aduce,astăzi veste de la tine,
Pescărușii țipă-n larg,soarele meu nu mai vine…

Bat cu aripa în val,timpul zic să nu-l mai pierd 
Că iubirea mea-i plecată,astăzi sunt o amintire. 
Și pe cerul înnourat astăzi plânge lacrima,
Cu amintirile în brațe,eu te strig iubire acuma.

Mă ascund după un val,pașii să-ți aud sunând 
Pe nisipul ruginiu…peste cerul fără soare,
Pescarusii trec în zbor…țipă,în valuri se aruncă 
Și o lacrimă căzută…înapoi vor să-mi aducă.

Eu privesc în noapte iară,nici un suflet nu zăresc,
Pași-ți drumu-au rătăcit,drumul vieții e pustiu.
Doru-mi frânt într-o basma,îl leg bine să nu-l pierd 
Și în sân,la inimioară eu tăcută mi-l așez.

Cerul este plin cu stele,fă-ți cărare printre ele
Raze de argint în palme,bolta cerului-i albastră.
Ca aripa unui flutur,mângâie-mi fruntea ușor 
Și o clipă azi eternă,s-o păstrezi în al meu somn.

Departe,la țărm de vise,ascunsă astăzi,eu plâng
Vântul îmi poartă în neștire rândurile ce le scriu.
Târziu…pâlpâie lumina,când vântul o poartă lin,
Felinar aprins în noapte,inima-mi bate-n pustiu.

 

 

 

Eu la margine de gand

21768438_1592822174114301_1483628386886708362_n

Autor: Maria Nedelcu 

 

Plouă în neștire azi,toamna plânge pribegind
Fă-mi din frunza ta un cufăr,să-nchid lacrima si un gând. 
Ca să nu mai strâng la sân doar tristeți și amăgiri
Toamnă lacrimă de gheață,sufletul nu-mi rătăci.

Eu la margine de gând,visele le-am semănat,
O speranță să răsară,și cu lacrimi le-am udat.
Și o clipă de tăcere,răsădit-am lângă-un gând 
Azi mă pierd cu înserarea,să prind visul rătăcit.

Ziua bună,toamna mea,cu tristețea te aștept,
Stai alăturea cu mine,spune-mi unde ti-am greșit?
Tu nu știi că iarna vine,singură-s azi și mi-e frig,
Și cărările din frunze,pentru mine-au dispărut?

Am fost doar un vânt pribeag,pe un țărm la malul mării,
M-ai lăsat pe un câmp pustiu,pașii mei au rătăcit.
Valuri-se întorc la mal,eu unde să mă întorc,
Azi,distrusă și tăcută,unde oare să m-ascund?

Gândurile mele toate,devenit-au amintiri 
Viața curge înainte,tot mereu către amurg.
Cu regret te-treb pe tine,plâng degeaba si oftez,
Ce-ai avut viață cu mine,de mi-ai dat cruce să port?

 

Craciun solitar

Autor: Alex Andru

 
winter-scene-2

O ,da, evident că din nou vine iar un Crăciun

Cu zăpezi strecurând altă iarnă printre ninsori

Eu voi fi, nici mai rău , nici mai bun

Numai tu de-ai putea, printre fulgii ușori

Să m-auzi, să mă vezi fulguind

Când topit pe obraz ai să simți

Că  din tot ce am fost, doar un gând

A rămas, ca o lacrimă ce-o vei șterge ușor ca să uiți

Eu voi fi imbrăcat cu zăpezi, nesfârșite zăpezi

Pașii mei, pașii tăi vor călca pe oriunde

Iți promit, am să fiu, însă tu n-ai să mă mai vezi

Am să-ți strig numele viscolind, iar tu nu, nu vei mai răspunde