Povesti de iubire

42959107_1076402132525116_7683829417486843904_n

Autor: Aurelia Oancă

Mi-e toamnă în suflet și-mi plouă în gând, 
Iar pașii sunt plini de suspine, 
Prin vântul ce bate în rând după rând, 
Și-n șoapte-mi vorbește de tine.

Își scutură frunzele roșii plângând,
Copacii ce-s triști ca și mine, 
Iar norii se plimbă, ușor fumegând
Pe umeri se prind să m-aline.

Din ochi se preling în cascade șuvoi, 
Cristale crescute-n durere, 
Aminte s-aducă de tot ce-am fost „NOI”
Și-acum suntem doar o părere.

Regretele toate le voi risipi
Ca frunzele moarte în cale,
Sub pașii vremelnici ușor vor dospi
Povești de iubire și jale!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.