Un gând despre „Aurelia Oancă-STRAIUL ALB”

1. In memoriam …( nu cu mult timp de data  17 martie 2026 am trimis poetei cuvintele  aici prezentate și mi-a spus ca  așteaptă un nou volum cu poezii…

   AURELIA OANCĂ  – POEZIA O POVESTE…

   Sunt  un cititor stimată poetă , doamnă Aurele Oancă.… Citesc volumul de poezii ,, Împletiri din franjurii vremii,, și vă aud glasul spunând că: ,, SUFLETUL ȘI POEZIA,,  au făcut o  ,, sfântă asociere,,  pe care  ,, o simt în fiecare clipă a vieții mele,, și ,, uneori simt atingerea clipei, alteori simt puterea de a zbura…  ,,.

   Fiecare poezie din acest volum  am considerat-o ca pe o carte,  o carte cu titlul și mesajul ei care ,, Atunci când iubirea cuvântă,,,           ,, Înalță palate/ Sub cerul de dragoste plin,, și  creează ,, Al cincilea anotimp,,, care ,, tinde spre sublim,,…

   Continui lectură, cerând timp timpului să pot să aud ecoul versurilor în care  ,, IUBIREA CUVÂNTĂ,,,,…

   Ca o taină printre ,,franjurii vremii,, la intrarea în fiecare capitolul al anotimpurilor , sunt întâmpinată de câte o pictură semnată  de distinsa poetă care nu de puține ori ,în loc de penița scriitoare , folosește șevaletul, pensula și paleta de culori…                                         

   Un capitol  ca o galerie de artă ce face parte din ,, Împletiri din franjurii  vremii,,  este cel denumit de autoare ,,Culorile anotimpurilor,, unde anotimpurile naturii se împletesc cu anotimpurile vieții și poeziile stau pe simeze precum frumoase tablouri colorate cu versuri specifice fiecărui anotimp .                     Într-un vas străveziu privesc  gingașii vestitori ai primăverii :

                                      ,,  Îmbrățișat de soarele ce iese

                                          Pe bolta dimineții surâzând,

                                          Micuța floare o poveste-și țese

                                          Și o semnează tainic  fredonând,

                                          Este aici! E iarăși primăvară!

   Poeziile se succed în anotimpuri prin versuri vibrante peste un timp cu  sensibilitate și trăiri sufletești unde și  tăcerea vorbește…               ,, Ascultă tăcerea din câmpul cu flori/ Și lasă doar gândul să treacă,, peste  ,,Întinderea verde/ ca un ocean cu maluri de păduri,,.

   În toate anotimpurile versurile ne amintesc că, ,, IUBIREA CUVÂNTĂ,,… Fiecare anotimp își are ,,clopoțelul,, care îi anunță venirea… Sunt atât de fascinante poeziile ,  pline de conținut și culoarea în cât lectura te face să contempli și să te transpui în fiecare anotimp deducându-l din simboluri și frumoase metafore:

                                          ,, Un țârâit de greier se aude

                                              Și-ți pare că pământul a vorbit,

                                             Când palma lui cu degetele ude

                                             Îți ține iar piciorul ostenit ,,.

   Cuvântul ,, pământ,, poartă in versuri o încărcătură de mesaje semnificative, simboluri ce,printre ,,franjurii vieții,,   scriu                    ,,  POVESTEA  PĂMÂNTULUI,, și ,, DIN FLORI DE CÂMP,,  se face un               buchet ,, ce poartă-n el și seva dragostei/În vii culori își pune tot talentul,/ Ce-ți luminează chipul când le ei.,,

   Capitolul ,, POVESTEA PAMANTULUI,, conduce lectura mea la  versurile    dintr-un,, COLȚ DE RAI,,/ la ,, margine de lume,,  unde ,, CANTECUL NATURII/ lin străbate – a ta ființă / Și notele din triluri parcă-ți spun:/Cinstește a naturii biruință/Și ia din toate numai  ce e bun,,.

   Citesc însetată de frumusețile naturii presărate in versuri  și ca un  leit- motiv aud ,, ROMANȚA VIOALETEI,, , VALSUL MACEȘULUI,,, toate făcând parte din, ,,SIMFONIA PĂMÂNTULUI,, ….

                                    ,, Apoi sub cortina de soare

                                  Se-aude – n surdină un glas,

                                  Ce vine spre noi cu o boare

                                  E tot ce din noi a rămas,,.

   Continuând lectura  , versurile mă conduc  la o memorabilă pictură , cu a ei memorabilă poezie ,,COPACUL ȚĂRII,,:

                                           ,,Din trupul țării se ridică,

                                             Copacul vieții cu tulpina lui

                                             Ce poartă pe sub scoarță glia mică

                                             Ce-o prinde-n rădăcini, cum altul nu-i,,.

   Capitolul ,, PAȘI PE PĂMANTUL STRĂBUN,,  cuprinde poezii  care motivează din plin  mărturisirea autoarei față de dragostea  de ,țară si neam :,,Sunt o mare iubitoare a neamului meu românesc . Mândria de a fi român are un loc suprem în sufletul meu și va rămâne un sentiment nobil și nemuritor,,.

   Continui lectura și îndemnul  distinsei poete ,, ASCULTĂ PĂMÂMNTUL,,/ Ce rabdă pașii grei sau mai ușori,/El va cuprinde-n toate jurământul/ Celor care au răsărit ca flori,,. Poeziile cu versurile lor aduc, din parte poetei ,un elogiu țării și neamului românesc:

   ,,ÎMBRACĂ-TE IN TRICOLOR,, iubită/ Și sfântă țară, România mea,,.

   ,, CA MUNTELE SĂ FII,,mereu , române,/Ca el în lume fruntea să-ți ridici,/Ai fost aici, ai cultivat un nume,/ Nu ai zidit o țară de furnici,,.

   ,,NEAMUL,,..,, O legătură dulce și tot ce eu mai am,/E rădăcina sfântă lăsată de-al meu neam,,.

   Cel mai frumos limbaj este cel al sufletului, este complex și uneori misterios   pe care nu tot omul  îl primește, îl dobândește pentru a mărturisi în scris sentimentele pe care le trăiește.

   Ce frumos este limbajul sufletului distinsei scriitoare , doamna Aurelia Oancă…!

   Sunt cu lectura și privirea ei la pagina 112 , la momentul ,,CÂND DIN ETER COBOARĂ SLOVE,, iar pictura gravează iarna unui capăt de drum, sau drumul la finele unui capitol de la care  începe cel de al cincilea capitol  pentru care nici timpul nu are curajul să scrie cuvântul,, sfârșit,,…

   ,, CĂND DIN ETER COBOARĂ SLOVE,, poeta din multitudinea de trăiri, sentimente și amintiri,  cu penița fermecată dedică oamenilor, naturii frumoase poezii :

   ,, DOR DE FLORI…/și dor de soare/ Se aprind în ochii mei,,

   ,, CÂND VINE VREMEA,,/..să aduni trecutul/

                                   Cu fiecare pas ce l-ai făcut,

                                   Apreciezi și clipa, și minutul,

                                   Și-ntr-un surâs privești senin, tăcut,,.
   Cu slovele din acest capitol autoarea își caută copilăria și cu   pioase slove  îndreaptă privirea către cer cu ,, O RUGĂCIUNE,,                                ,,CĂTRE A LUMII ÎMPĂRAT,, și cu multe mesaje – sfaturi către cititorul slovelor și către  toți oamenii : ,, FII TU/ ..în orice-mprejurare ,, /,            ,, TRĂIȚI FRUMOS,, /..și construiți din clipe,/ Momente dragi cu amintiri frumoase / Ce vă vor duce-n zbor spre-a  voastre case !,,.

   Dar ,, CÂND PANA-NCEPE A SCRIE,, ,, VIAȚA  E UN RĂSĂTIT,,  pentru distinsă scriitoare poetă doamna Aurelia  Oancă… Pe drumul lung al poeziei pe care l-a parcurs ( și mai are încă drum lung de parcurs) mereu drumul l-a  presărat cu  petale de versuri frumoase, impresionant de frumoase. Pe drumul scrisului penița a poposit,, LA CASA TA EMINE,,,scrisul ei îl  trimite  către ,, LUCEAFĂR BLAND,,  prin frumoase versuri, în timp ce poeta  se înclină în fața lui…:

                                    ,, Mă plec în fața ta mărite

                                       Al poeziei domn, acum o stea,

                                       Cu razele din suflet aurite

                                       Și cu lumină-n ochi de catifea.,, 

   Povestea  cărții , Împletiri din franjurile vremii ,, păstrează și povestea unui ,, CURRICULUM VITAE,, ,un adevărat  palmares de aur.

   Vă mulțumesc distinsă scriitoare că mi-ați dat șansa să citesc               ,, Împletiri din franjurii vremii,, și totodată rog timpul, îl rog niciodată să nu pună  drumului dumneavoastră borna ,, sfârșit ,,.

   Un cititor…

   Cu stimă deosebită cu drag vă doresc sănătate si drum frumos cu multe versuri… 

   Silvia Mihalachi.

   ApreciazăApreciază

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.