Cuibul nemuririi

24909706_871169499715048_1740731695743703428_n

Autor : Aurelia Oancă

Cum să zâmbesc când sufletul îmi plânge ?
Nu știu nici eu, nici bunul Dumnezeu, 
Privești la ceruri când simți că se frânge
În tine totul și simți că ți-e greu.

E mută gura ta când vrea să strige,
Iar ochii obosiți își lasă pleoape
Peste o lacrimă ce-ncet ea se prelinge,
Te vrea pe tine, suflet drag, aproape.

Dar oare m-ai uitat și tu iubire ?
Tăcerea ta m-apasă tot mai greu, 
Fur clipa și prin ea îți dau de știre
Că timpul s-a oprit de dragul tău.

Un zâmbet ce-i adus în zbor de îngeri
Se-așează peste chipul răvășit, 
Îl mângâie și-l scoate din înfrângeri,
Zâmbește doar pentru al său iubit.

Din colț de lună se coboară raze
Ce te îmbracă-n haina fericirii,
Te duce-ncet spre-ndepărtate oaze, 
Acolo-i cuibul drag al nemuririi !

ABONAMENT ELECTRONIC(eBook) pe un an /4 numere

ABONAMENT ELECTRONIC 4 numere/an .Revista de colectie aduna in paginile sale literatura, arta , articole si evenimente culturale. Primesti prin email in format pdf fiecare număr al revistei timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

C$35,00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.