Privirea ratacita

privirea ratacita de elena tudosa

Privirea rătăcită,

Autor: Elena Tudosa

Privirea rătăcită și tristă,
Mă poartă alocuri fără să vrea,
Aceeași întrebare în minte persistă,
De ce sunt departe de tine țara mea?

Și of, cât de mult îmi doresc,
Să mă întorc în satul meu drag,
Mereu întrebări în gând izvorăsc,
Nu pot să răspund, nu știu ce să fac.

Mă rog și către cer când privesc,
În stea să răsar pe bolta cerească,
În liniștea nopții să strălucesc,
Și lin să cobor, să vă bat la fereastră.

În fulg de m-aș preface, să zbor ușor,
Vântul ce-adie pe aripile sale să mă poarte,
Să pot să mai scap de tristețe și dor,
Căci Doamne de voi, sunt tare departe.

Aceeași privire rătăcită, tăcută…. Mereu întrebări,
Si-aceleasi răspunsuri fără de sens,
Mă – ntorc azi cu gândul acolo-n depărtări,
Sunt fără putere și-n suflet, mă chinuie un dor imens.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Fara tine

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.