Pescarusi nemuritori

pescarusi nemuritori de elena tudosa

Pescăruși nemuritori,

Autor : Elena Tudosa

Se zbate marea în furtună rău,
În iarna asta, atita de himera,
Un pescarus se-nvirte mereu în zborul sau,
Dorind perechea draga, sa o găsească, spera.

Și valuri se înaltă intunecind văzduhul,
Iar orizontul gri, pare precum o ceata,
La țărmul celalalt, iubita își da duhul,
Trăind fără de el, ultima clipa de viata.

Tipatu-i de durere, s-a stins iată și el,
Doi ochi, doua steluțe, spre zare se îndreaptă,
Perechea sa se-nvirte în zboru-i singurel,
Și ea căzută jos, se pare că-l așteaptă.

Mare-agitata geme, de-al valurilor zbucium,
În sfirsit pescărușul, iubita își zărește,
Cuprins de frica morții și obosit de drum,
Linga iubita sa, ușor se prăbușește.

Cu ultima-i suflare și aripioara frinta,
El cade lingă dinsa, și-n strigat de durere,
Se pare ca încearcă o clipa de-o alinta,
Se zvircoleste-ncet și lingă dinsa piere.

Marea e zbuciumata, vuietul ei cumplit,
Un stol de pescăruși, spre țărm tipind se-ndreapta,
Povestea celor doi ei vad cum ia sfirsit,
Nedumeriți de cum nici nu a reusit
Moartea, iubirea lor sa poată să-i despartă.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Ma lasi iubite?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.