Holocaustul

HOLOCAUSTUL

Autor:  Valer Ariton

Bătrână Europă, ce rău ți-au făcut ei,
De-au fost uciși în tine milioane de evrei?
Erau oameni de treabă, chiar foarte dezirabili! 
Medici,  profesori, pictori, industriași capabili.

Aveau familii bune; trăiau frumos, în tihnă;
Mergeau la sinagogă, în ziua de odihnă.
Nu sufereai de foame, de-aveai evrei pe stradă;
Și de erai bolnav, veneau ca să te vadă. 

Copiii lor frumoși, pe-afară se jucau;
În curți, de pe băncuțe, bunicii îi priveau. 
Aveau viață frumoasă, și erau fericiți;
Nu le lipsea nimic; erau toți împliniți. 

Nu se gândeau sărmanii, că într-o crudă zi,
Trăirea lor tihnită, cumplit se va sfârși.
În lagăre naziste, au fost duși ca pe vite, 
Cu trenuri învechite, mizere, ruginite.

În trenurile groazei, cumplit s-au chinuit;
De foame și de sete, ei rău au suferit. 
Necesități firești, cu jenă își făceau, 
Căci în acele trenuri, condiții nu aveau. 

Au fost femei în trenuri, ce-au trebuit să nască;
Și ar fi fost firesc, ca pruncii să trăiască. 
Însă călăii lor, de ei n-au avut milă;
Și n-au lăsat în viață, nici fiu, și nici copilă. 

Sărmanele femei,  ce mult au suferit, 
Că pruncii lor doriți, au fost uciși subit! 
Câte trăiri frumoase, în viață-ar fi avut,
Dacă copiii lor, frumos ar fi crescut!

Când au ajuns la capăt, în lagăre naziste, 
Au trebuit să-și scoată: haine, pantofi, batiste;
Goi și-nsetați sărmanii, au fost băgați la dușuri, 
Și au sorbit din apa, ce le curgea-n căușuri. 

O crudă separare li s-a făcut atunci;
Au fost aleși cu toții, cei buni de grele munci.
Copiii și bătrânii, la băi n-au fost lăsați, 
Ci făr' ca ei să știe, au fost duși și gazați. 

Multe femei trecute de patruzeci de ani, 
Au fost crunt omorâte de-acei barbari tirani.
Ar fi putut munci, de le-ar fi fost permis;
Dar Mengele, tiranul, la moarte le-a trimis.

În crematorii negre, învăluite-n fum, 
Au ars grămezi de trupuri, au fost făcute scrum. 
Cenușa lor și-acum, acoperă pământul, 
Și în zilele reci, o mai mângâie vântul. 

Cei ce-au rămas în viață și-n lagăre trăiau, 
Duceau o viață cruntă și foarte rău mâncau. 
Li se dădea o oală, cu ceva fiert în ea, 
Și fiecare om, câte puțin sorbea. 

Dormeau pe scânduri goale, reci, neacoperite, 
Și se-nveleau cu pături subțiri și învechite. 
Pe-un pat multe persoane; stăteau înghesuiți;
Nu se puteau întoarce; au fost rău chinuiți. 

În lagărele morții, cei ce erau în viață, 
Mergeau ca să își spele, trudită a lor față. 
Când li se permitea, tot corpul și-l spălau;
Și cu săpunul R.I.F. pe corp se săpuneau. 

La Auschwitz, mai ales, au fost orori cumplite;
De către cei rămași, au fost des povestite. 
Deși sunt greu de scris, la fel și de citit, 
Am să redau în versuri ce eu am auzit. 

O tânără evreică, de loc din Lugoj, ea, 
Născuse o fetiță și o tot ascundea. 
În încăperea rece, era o sobă mare;
În ea băga fetița, pentru a ei scăpare. 

Dar într-o zi intră, în acea încăpere, 
Chiar Mengele, călăul, să facă o triere. 
S-au îngrozit de moarte sărmanele femei, 
Pentru acea mămică și pentru fiica ei. 

În liniștea de moarte ce-atunci s-a așternut, 
Sărmana copiliță să plângă a-nceput. 
Tiranul de Mengele, plin de furie mare, 
A poruncit să fie, pusă coplia-n soare. 

Nimeni n-a avut voie, de ea să se atingă, 
Și au lăsat-o-n soare încet ca să se stingă. 
De muște năpădită, s-a chinuit cumplit, 
Și-apoi, în agonie, fetița a murit. 

Tiranul doctor sadic, Menghele cel temut, 
Multe experimente pe oameni a făcut. 
Copiii gemeni, toți, au fost aleși de el, 
Și le-a făcut injecții cu seruri fel de fel. 

Le injecta în ochi substanțe diferite, 
Ca irisul să-și schimbe culoarea în orbite.
Voia să li se facă la toți ochii albaștri;
Și părul blond, lucios, cum sunt pe boltă aștrii. 

Le recolta mult sânge, și-apoi îl transfuza
La celălalt din gemeni, și-apoi analiza. 
Le tăia mâini, picioare; și-apoi le transplanta;
Parcă de-a Dumnezeu acel om se juca. 

Orori încrozitoare s-au petrecut atunci;
Bătăi, violuri, crime, istovitoare munci.
Așa o barbarie, nu s-a făcut nicicând, 
Nu, n-a mai fost așa, vreodată pe pământ! 

Cei ce-au scăpat de-acolo, și-au supravieţuit, 
Cu traume în suflet de-atunci toți au trăit. 
Lacrimi! Râuri de lacrimi, din ochii lor au curs! 
Despre acele vremuri, la alții când le-au spus. 

Dragi oameni! Dragi evrei, fii ai lui Israel! 
Este un Dumnezeu, și vede totul El!
Știu că v-ați întrebat: Unde-a fost El atunci?
Când v-au fost omorâți: bunici, părinți, frați, prunci! 

Nu-i Dumnezeu de vină, de cele întâmplate! 
Ci omu-i responsabil, de ale sale fapte. 
E antisemitismul intoleranță crasă;
O ură fără rost, etnico-religioasă. 

Din cauza acestei mentalități greșite, 
Au suferit și alte grupări mai diferite.
Ai lui Iehova Martori, și romi, și comuniști;
Toți cei urâți de moarte, de cruzii hitleriști!

Doresc să vă alin a inimii durere, 
Cu un mesaj din Carte, ce-aduce mângâiere;
Profetul Daniel, a consemnat, sperând, 
Că vor trăi din nou, mulți morți ce-s în pământ.* 

Da, Dumnezeu din ceruri, cunoaște totul clar! 
Și va veni un timp, când ni-i va da în dar
Pe toți cei din morminte, chiar de nu-s oseminte! 
El ne va da din nou: bunic, copil, părinte. 

Am plâns și eu cu voi când v-am aflat povestea! 
Și-am scris aceste versuri, ca să se ducă vestea. 
Ca tinerii de astăzi să-nvețe, să cunoască;
Pe nimeni niciodată, deloc să nu urască! 

Pentru că toți în lume, ne tragem dintr-un om! 
Adam ne-a fost strămoșul; cel ce-a mâncat din pom. 
Deci, să trăim în pace, să nu ne dușmănim! 
Să ne purtăm frumos, și toți să ne iubim! 



* În Biblie, în cartea profetului Daniel, în capitolul 12, cu versetul 2, scrie clar despre o înviere a morților; un miracol uluitor care va avea loc în viitor. 



10 Aprilie 2020
.


	

		

		

			
DUO! Cadoul perfect de la suflet la suflet! (softcover)
			
Cumpara cele doua ”bucatele de suflet”ale autoarei Mihaela CD volumele ”Focul din Noi” (240 pag) si ”Binecuvantare si chin”(250 pag) si ofera-le unui suflet drag. Versuri de intensa traire ce aduc bucurie  alaturi de imagini viu colorate si minunate picturi!  Comanda acum pachetul DUO [in valoare de 70 $]  la numai 50$!

			
C$50,00