HOLOCAUSTUL
Autor: Valer Ariton
Bătrână Europă, ce rău ți-au făcut ei,
De-au fost uciși în tine milioane de evrei?
Erau oameni de treabă, chiar foarte dezirabili!
Medici, profesori, pictori, industriași capabili.
Aveau familii bune; trăiau frumos, în tihnă;
Mergeau la sinagogă, în ziua de odihnă.
Nu sufereai de foame, de-aveai evrei pe stradă;
Și de erai bolnav, veneau ca să te vadă.
Copiii lor frumoși, pe-afară se jucau;
În curți, de pe băncuțe, bunicii îi priveau.
Aveau viață frumoasă, și erau fericiți;
Nu le lipsea nimic; erau toți împliniți.
Nu se gândeau sărmanii, că într-o crudă zi,
Trăirea lor tihnită, cumplit se va sfârși.
În lagăre naziste, au fost duși ca pe vite,
Cu trenuri învechite, mizere, ruginite.
În trenurile groazei, cumplit s-au chinuit;
De foame și de sete, ei rău au suferit.
Necesități firești, cu jenă își făceau,
Căci în acele trenuri, condiții nu aveau.
Au fost femei în trenuri, ce-au trebuit să nască;
Și ar fi fost firesc, ca pruncii să trăiască.
Însă călăii lor, de ei n-au avut milă;
Și n-au lăsat în viață, nici fiu, și nici copilă.
Sărmanele femei, ce mult au suferit,
Că pruncii lor doriți, au fost uciși subit!
Câte trăiri frumoase, în viață-ar fi avut,
Dacă copiii lor, frumos ar fi crescut!
Când au ajuns la capăt, în lagăre naziste,
Au trebuit să-și scoată: haine, pantofi, batiste;
Goi și-nsetați sărmanii, au fost băgați la dușuri,
Și au sorbit din apa, ce le curgea-n căușuri.
O crudă separare li s-a făcut atunci;
Au fost aleși cu toții, cei buni de grele munci.
Copiii și bătrânii, la băi n-au fost lăsați,
Ci făr' ca ei să știe, au fost duși și gazați.
Multe femei trecute de patruzeci de ani,
Au fost crunt omorâte de-acei barbari tirani.
Ar fi putut munci, de le-ar fi fost permis;
Dar Mengele, tiranul, la moarte le-a trimis.
În crematorii negre, învăluite-n fum,
Au ars grămezi de trupuri, au fost făcute scrum.
Cenușa lor și-acum, acoperă pământul,
Și în zilele reci, o mai mângâie vântul.
Cei ce-au rămas în viață și-n lagăre trăiau,
Duceau o viață cruntă și foarte rău mâncau.
Li se dădea o oală, cu ceva fiert în ea,
Și fiecare om, câte puțin sorbea.
Dormeau pe scânduri goale, reci, neacoperite,
Și se-nveleau cu pături subțiri și învechite.
Pe-un pat multe persoane; stăteau înghesuiți;
Nu se puteau întoarce; au fost rău chinuiți.
În lagărele morții, cei ce erau în viață,
Mergeau ca să își spele, trudită a lor față.
Când li se permitea, tot corpul și-l spălau;
Și cu săpunul R.I.F. pe corp se săpuneau.
La Auschwitz, mai ales, au fost orori cumplite;
De către cei rămași, au fost des povestite.
Deși sunt greu de scris, la fel și de citit,
Am să redau în versuri ce eu am auzit.
O tânără evreică, de loc din Lugoj, ea,
Născuse o fetiță și o tot ascundea.
În încăperea rece, era o sobă mare;
În ea băga fetița, pentru a ei scăpare.
Dar într-o zi intră, în acea încăpere,
Chiar Mengele, călăul, să facă o triere.
S-au îngrozit de moarte sărmanele femei,
Pentru acea mămică și pentru fiica ei.
În liniștea de moarte ce-atunci s-a așternut,
Sărmana copiliță să plângă a-nceput.
Tiranul de Mengele, plin de furie mare,
A poruncit să fie, pusă coplia-n soare.
Nimeni n-a avut voie, de ea să se atingă,
Și au lăsat-o-n soare încet ca să se stingă.
De muște năpădită, s-a chinuit cumplit,
Și-apoi, în agonie, fetița a murit.
Tiranul doctor sadic, Menghele cel temut,
Multe experimente pe oameni a făcut.
Copiii gemeni, toți, au fost aleși de el,
Și le-a făcut injecții cu seruri fel de fel.
Le injecta în ochi substanțe diferite,
Ca irisul să-și schimbe culoarea în orbite.
Voia să li se facă la toți ochii albaștri;
Și părul blond, lucios, cum sunt pe boltă aștrii.
Le recolta mult sânge, și-apoi îl transfuza
La celălalt din gemeni, și-apoi analiza.
Le tăia mâini, picioare; și-apoi le transplanta;
Parcă de-a Dumnezeu acel om se juca.
Orori încrozitoare s-au petrecut atunci;
Bătăi, violuri, crime, istovitoare munci.
Așa o barbarie, nu s-a făcut nicicând,
Nu, n-a mai fost așa, vreodată pe pământ!
Cei ce-au scăpat de-acolo, și-au supravieţuit,
Cu traume în suflet de-atunci toți au trăit.
Lacrimi! Râuri de lacrimi, din ochii lor au curs!
Despre acele vremuri, la alții când le-au spus.
Dragi oameni! Dragi evrei, fii ai lui Israel!
Este un Dumnezeu, și vede totul El!
Știu că v-ați întrebat: Unde-a fost El atunci?
Când v-au fost omorâți: bunici, părinți, frați, prunci!
Nu-i Dumnezeu de vină, de cele întâmplate!
Ci omu-i responsabil, de ale sale fapte.
E antisemitismul intoleranță crasă;
O ură fără rost, etnico-religioasă.
Din cauza acestei mentalități greșite,
Au suferit și alte grupări mai diferite.
Ai lui Iehova Martori, și romi, și comuniști;
Toți cei urâți de moarte, de cruzii hitleriști!
Doresc să vă alin a inimii durere,
Cu un mesaj din Carte, ce-aduce mângâiere;
Profetul Daniel, a consemnat, sperând,
Că vor trăi din nou, mulți morți ce-s în pământ.*
Da, Dumnezeu din ceruri, cunoaște totul clar!
Și va veni un timp, când ni-i va da în dar
Pe toți cei din morminte, chiar de nu-s oseminte!
El ne va da din nou: bunic, copil, părinte.
Am plâns și eu cu voi când v-am aflat povestea!
Și-am scris aceste versuri, ca să se ducă vestea.
Ca tinerii de astăzi să-nvețe, să cunoască;
Pe nimeni niciodată, deloc să nu urască!
Pentru că toți în lume, ne tragem dintr-un om!
Adam ne-a fost strămoșul; cel ce-a mâncat din pom.
Deci, să trăim în pace, să nu ne dușmănim!
Să ne purtăm frumos, și toți să ne iubim!
* În Biblie, în cartea profetului Daniel, în capitolul 12, cu versetul 2, scrie clar despre o înviere a morților; un miracol uluitor care va avea loc în viitor.
10 Aprilie 2020
.
DUO! Cadoul perfect de la suflet la suflet! (softcover)
Cumpara cele doua ”bucatele de suflet”ale autoarei Mihaela CD volumele ”Focul din Noi” (240 pag) si ”Binecuvantare si chin”(250 pag) si ofera-le unui suflet drag. Versuri de intensa traire ce aduc bucurie alaturi de imagini viu colorate si minunate picturi! Comanda acum pachetul DUO [in valoare de 62$] la numai 50$!
Apreciază:
Apreciere Încarc...
