HOLOCAUSTUL Autor: Valer Ariton Bătrână Europă, ce rău ți-au făcut ei, De-au fost uciși în tine milioane de evrei? Erau oameni de treabă, chiar foarte dezirabili! Medici, profesori, pictori, industriași capabili. Aveau familii bune; trăiau frumos, în tihnă; Mergeau la sinagogă, în ziua de odihnă. Nu sufereai de foame, de-aveai evrei pe stradă; Și de erai bolnav, veneau ca să te vadă. Copiii lor frumoși, pe-afară se jucau; În curți, de pe băncuțe, bunicii îi priveau. Aveau viață frumoasă, și erau fericiți; Nu le lipsea nimic; erau toți împliniți. Nu se gândeau sărmanii, că într-o crudă zi, Trăirea lor tihnită, cumplit se va sfârși. În lagăre naziste, au fost duși ca pe vite, Cu trenuri învechite, mizere, ruginite. În trenurile groazei, cumplit s-au chinuit; De foame și de sete, ei rău au suferit. Necesități firești, cu jenă își făceau, Căci în acele trenuri, condiții nu aveau. Au fost femei în trenuri, ce-au trebuit să nască; Și ar fi fost firesc, ca pruncii să trăiască. Însă călăii lor, de ei n-au avut milă; Și n-au lăsat în viață, nici fiu, și nici copilă. Sărmanele femei, ce mult au suferit, Că pruncii lor doriți, au fost uciși subit! Câte trăiri frumoase, în viață-ar fi avut, Dacă copiii lor, frumos ar fi crescut! Când au ajuns la capăt, în lagăre naziste, Au trebuit să-și scoată: haine, pantofi, batiste; Goi și-nsetați sărmanii, au fost băgați la dușuri, Și au sorbit din apa, ce le curgea-n căușuri. O crudă separare li s-a făcut atunci; Au fost aleși cu toții, cei buni de grele munci. Copiii și bătrânii, la băi n-au fost lăsați, Ci făr' ca ei să știe, au fost duși și gazați. Multe femei trecute de patruzeci de ani, Au fost crunt omorâte de-acei barbari tirani. Ar fi putut munci, de le-ar fi fost permis; Dar Mengele, tiranul, la moarte le-a trimis. În crematorii negre, învăluite-n fum, Au ars grămezi de trupuri, au fost făcute scrum. Cenușa lor și-acum, acoperă pământul, Și în zilele reci, o mai mângâie vântul. Cei ce-au rămas în viață și-n lagăre trăiau, Duceau o viață cruntă și foarte rău mâncau. Li se dădea o oală, cu ceva fiert în ea, Și fiecare om, câte puțin sorbea. Dormeau pe scânduri goale, reci, neacoperite, Și se-nveleau cu pături subțiri și învechite. Pe-un pat multe persoane; stăteau înghesuiți; Nu se puteau întoarce; au fost rău chinuiți. În lagărele morții, cei ce erau în viață, Mergeau ca să își spele, trudită a lor față. Când li se permitea, tot corpul și-l spălau; Și cu săpunul R.I.F. pe corp se săpuneau. La Auschwitz, mai ales, au fost orori cumplite; De către cei rămași, au fost des povestite. Deși sunt greu de scris, la fel și de citit, Am să redau în versuri ce eu am auzit. O tânără evreică, de loc din Lugoj, ea, Născuse o fetiță și o tot ascundea. În încăperea rece, era o sobă mare; În ea băga fetița, pentru a ei scăpare. Dar într-o zi intră, în acea încăpere, Chiar Mengele, călăul, să facă o triere. S-au îngrozit de moarte sărmanele femei, Pentru acea mămică și pentru fiica ei. În liniștea de moarte ce-atunci s-a așternut, Sărmana copiliță să plângă a-nceput. Tiranul de Mengele, plin de furie mare, A poruncit să fie, pusă coplia-n soare. Nimeni n-a avut voie, de ea să se atingă, Și au lăsat-o-n soare încet ca să se stingă. De muște năpădită, s-a chinuit cumplit, Și-apoi, în agonie, fetița a murit. Tiranul doctor sadic, Menghele cel temut, Multe experimente pe oameni a făcut. Copiii gemeni, toți, au fost aleși de el, Și le-a făcut injecții cu seruri fel de fel. Le injecta în ochi substanțe diferite, Ca irisul să-și schimbe culoarea în orbite. Voia să li se facă la toți ochii albaștri; Și părul blond, lucios, cum sunt pe boltă aștrii. Le recolta mult sânge, și-apoi îl transfuza La celălalt din gemeni, și-apoi analiza. Le tăia mâini, picioare; și-apoi le transplanta; Parcă de-a Dumnezeu acel om se juca. Orori încrozitoare s-au petrecut atunci; Bătăi, violuri, crime, istovitoare munci. Așa o barbarie, nu s-a făcut nicicând, Nu, n-a mai fost așa, vreodată pe pământ! Cei ce-au scăpat de-acolo, și-au supravieţuit, Cu traume în suflet de-atunci toți au trăit. Lacrimi! Râuri de lacrimi, din ochii lor au curs! Despre acele vremuri, la alții când le-au spus. Dragi oameni! Dragi evrei, fii ai lui Israel! Este un Dumnezeu, și vede totul El! Știu că v-ați întrebat: Unde-a fost El atunci? Când v-au fost omorâți: bunici, părinți, frați, prunci! Nu-i Dumnezeu de vină, de cele întâmplate! Ci omu-i responsabil, de ale sale fapte. E antisemitismul intoleranță crasă; O ură fără rost, etnico-religioasă. Din cauza acestei mentalități greșite, Au suferit și alte grupări mai diferite. Ai lui Iehova Martori, și romi, și comuniști; Toți cei urâți de moarte, de cruzii hitleriști! Doresc să vă alin a inimii durere, Cu un mesaj din Carte, ce-aduce mângâiere; Profetul Daniel, a consemnat, sperând, Că vor trăi din nou, mulți morți ce-s în pământ.* Da, Dumnezeu din ceruri, cunoaște totul clar! Și va veni un timp, când ni-i va da în dar Pe toți cei din morminte, chiar de nu-s oseminte! El ne va da din nou: bunic, copil, părinte. Am plâns și eu cu voi când v-am aflat povestea! Și-am scris aceste versuri, ca să se ducă vestea. Ca tinerii de astăzi să-nvețe, să cunoască; Pe nimeni niciodată, deloc să nu urască! Pentru că toți în lume, ne tragem dintr-un om! Adam ne-a fost strămoșul; cel ce-a mâncat din pom. Deci, să trăim în pace, să nu ne dușmănim! Să ne purtăm frumos, și toți să ne iubim! * În Biblie, în cartea profetului Daniel, în capitolul 12, cu versetul 2, scrie clar despre o înviere a morților; un miracol uluitor care va avea loc în viitor. 10 Aprilie 2020 .
DUO! Cadoul perfect de la suflet la suflet! (softcover)
Cumpara cele doua ”bucatele de suflet”ale autoarei Mihaela CD volumele ”Focul din Noi” (240 pag) si ”Binecuvantare si chin”(250 pag) si ofera-le unui suflet drag. Versuri de intensa traire ce aduc bucurie alaturi de imagini viu colorate si minunate picturi! Comanda acum pachetul DUO [in valoare de 62$] la numai 50$!
C$50,00