Creatii literare: Ileana Pascu

Ce este viața?

Un tot,într-un nimic comun

Spațiul dintre naştere şi moarte

Un cumul de trãiri în şoapte,de zei

Trãieşte-o ! De ai şansa şi o vrei!

Îmbrațişãm umbre de vânt

Rostim forme,în loc de cuvânt

Urâm,însãşi viața,în timp ce-o iubim

Trãdãm clipa ce moare ,apoi vrem s-o gãsim

Investim sentimente în timp şi timp în neştire

Exploatãm trupuri şi suflete şi destine

Sângereazã conştiința…În încercãrile vieții…

Avem gânduri cu tona şi zâmbete ucise

Iluzii carbonizate,în arşița vremii,încinse

Amintiri ambalate,în cutii sclipitoare…

Însã,țeluri puternice,ne vin în apãrare

Ca viața, sã nu ne doboare!!

Un timp,ce se scurge printre degete ,în pumnii ce se ține.

Înmulțite,anotimpurile rãmân puține

Te-mbeți mocnit,cu stropi de nemurire!

Clipa,nechematã ,curge…Asfințitul, din urmã ne ajunge!

 

 Vlãstar 1

Ai rãsãrit dintr-o iubire,în timpul de demult

Razã de soare,împlinire…Ce fericire am avut! 

Erai un înger pe pãmânt,minune ce ai apãrut

Erai lucrul cel mai sfânt,ce pânã atunci am avut!

Un pui de om,o fetişcanã,zâmbete tu împãrtãşeai

Cu iubire şi dojeanã,ce frumos creşteai!

Isteațã,dulce ,drãgãlaşã şi jucãuşã-ntre copii

Erai fetița mea frumoasã şi asta,tu o şti!

Trecurã anii,câte unul,mai mult de douãzeci

În viațã ți-ai ales destinul,frumos sã îl petreci!

Au fost şi rele,au fost şi bune,c-aşa-i omul sortit

De când vine pe aceastã lume,cu toate e ursit!

Dar tu fiind o luptãtoare,nu te-ai lãsat bãtutã

Ai biruit orice eroare,în viața ta fãcutã!

Ai reuşit ce ți-ai dorit,muncind cu chibzuiala

 Acum eşti un om împlinit şi te privesc cu falã!

Vlãstar 2 – Adolescent

Suflet curat,frumos şi visãtor,puțin cam rebel,cu patimi şi dor

Vulcan ce erupe şi lavã ce fierbe,trup incandescent…minte ce se pierde

Razã de soare,în miezul zilei de varã,stalacmitã de gheațã,în viforul din iarnã

Apã ce fierbe şi apã ce-ngheațã,momentul şi veacul,într-o clipã de viațã.

Eşti viteza luminii şi impactul tãcerii,țipãtul mut,din momentele vremii

Vis împlinit,iubire eteternã,dragoste întruchipatã,fericire supremã.

Eşti rodul iubirii,din timpul tinereții,speranțã-n viitor,pe treptele vieții

Suflet gingaş şi minte-nțeleaptã,cavaler devotat…copilãrie-ncheiatã!

 

 Sã laşi pe unde treci ,frumos

E timpul sã-ti iei viața-n piept,sã lupți pentru ce vrei şi ce-ți doreşti

Sã fi un om bun ,muncitor,corect,cu drag,în urma ta ,tu sã priveşti

Şi sã aduni în suflet prețuire,medalii obținute cu efort

La viațã,sã te laşi cu dãruire,responsabilitate şi aport.

În astã lume,nimic nu e uşor şi orice lucru vrei,trebuie trudit

Cã doar aşa,poți fi folositor şi de oricine,vei fi prețuit!

Sã laşi pe unde treci,frumos şi fapte bune şi iubire

Sã fi in viațã de folos,sã emani linişte şi fericire

Şi timpul,pune-l la rãscruce,sã râzi,sa cânți şi sã iubesti

Sã te distrezi şi sã cãlãtoreşti,cãci viața,îndatã ți se duce!

 

Dorul

Nimic nu poate stinge dorul,ce tãcut ,în suflet el mocneşte

Şi multe doruri poate duce omul,în pieptu-i,ca un munte vitejeşte

Când sunt prea grele,dure,rãbufneşte! Prin lacrimi şi oftat,se elibereazã

Promisiuni,speranțe,scormoneşte…şi sufletul şi-l uşureazã

Dar timpul trece,noi îmbãtrânim,ne mințim singuri,sperând cã-ntr-o zi

Cu toții ,o sã ne reîntâlnim,la viața din-nainte,noi vom reveni

Dar oamenii se schimbã,trec prin timp,alții se duc în lumea cea cu dor

Se nasc copii,în fiecare anotimp,cursul vieții ,nu este întâmplãtor…

Nimic nu va mai fi ,cum a mai fost,oricât de mult ne-am strãdui

Trecutul e trecut,nu are rost! Clepsidra vieții,nu va îngãdui!

 

 Pandemie -Faza zero

Oraşu-i gol,ciudat şi trist /În el,parcã nu mai e viațã

Societatea,un bun scenarist/Sã ne reinventãm ne învațã

Nopțile lungi şi reci şi zgomotoase/De sirene,prin neguri ce pãtrunde

Sau câte una,liniştitã,nimic nu se aude/Dar mai puține-s astea,nopți frumoase.

Mai târziu,când lumea se trezeşte/La muncã sau cumpãrãturi porneşte

Cu masca pe figurã şi gânduri temute/Ochelari de soare şi priviri precaute

Treci om pe lângã om şi nu saluți/În ochi,privirea sã o vezi ,nu poți

Nici trãsaturile,ca sã îl recunoşti/Şi nici permis nu ai,sã te opreşti

Sã nu m-atingeți,sã nu încercați!/Suntem marcați de viața cu,,mascați”

Pe zi ce trece ,tot mai greu ne este/Dezamãgiți şi trişti,noi scriem,,file de poveste”

Vor trece ani şi ani de-a rândul/Bãtrâni vom fi şi ne vom aminti

Ne vom întoarce înapoi cu gândul/Nepoților,trãirile,vom povesti!

 

Pãrinți în devenire

Sunt mii de sentimente închise şi mii de gânduri nedescrise

Şoapte,ce nu le pot rosti,pân’ ce pe lume vei sosi!

Lacrimi de stres şi bucurie,de fericire şi împlinire.

Aştept momentul inedit,pânã voi deveni tãtic

Sã felicit eroina noastrã,mãmica ta şi-a mea nevastã!

 

Om bun

Tu,om bun,când intri în sufletul meu,ține minte!

E stradã cu sens unic şi înfundatã! Nu vei mai ieşí!

Chiar dacã timpul şi viața ne va conduce pe cãrãri diferite.

Când îmi va fi dor de tine,te voi cãuta în pieptul meu

Te voi gãsi acolo! Nu ai plecat nici o clipã!

Acolo vei rãmâne pânã la ultima suflare!

Voi privi cerul şi voi şti,cã existãm,sub acelaş acoperiş! 

 

Serenada

Corzile inimii le-ai atins şi întins la maxim

Privirea pãtrunzãtoare,uşor le mângâia

Le acorda pentru cea mai frumoasã melodie de dragoste

Rãsuna melancolic în atmosfera încãrcatã de iubire!

 

Ai venit

Te-am aşteptat în nopțile târzii

Sa-mi dai un semn,crezând ca ai sã vi

Sã te revãd ,sã te resimt,sã-ți adulmec privirea

Şi gândurile şi mângâierea…sã-ntregim fericirea!

Ai venit când eu dormeam

M-ai privit,m-ai mângâiat şi ai plecat

Oare, a fost vis sau real? Te-am  cãutat…

Ai luat cu tine,tot ce era al meu

Şi visuri şi dragoste şi suflet şi inimã

Am rãmas seacã şi sãracã…

Şi totuşi ,plinã de dor…într-o iubire sublimã!

 

 Dublã identitate

Al treilea-n rând,dorit ai fost! Şi te-am pierdut,de crud….

Sora ta,numele ți-a dat,fiului ei,când l-a nãscut.

Trãieşti prin el,suflet plãpând!

 

Ploaia

E trist afarã şi aerul e gri

Şi cerul cenuşiu plâng norii plumburii

În treacãt se buşesc şi fulgere descarcã

Şi tunete strunesc şi frica ne atacã

Usor se risipeşte negura, se ridicã

Ploaia încetineşte,vântul se amplificã

Apoi se linişteşte,totul se lumineazã

Curcubeul se iveşte,frumos ne impresioneazã

Dar soarele rezistã,cu a lui strãlucire

Şi atmosfera tristã,o schimbã-n fericire!

 

Prietenia

Sã ai un suflet undeva,în lumea asta mare

Sã fi prietenul cuiva,este o binecuvântare!

Dacã-ntr-o dimineațã,un zâmbet tu primeşti

Poate ,odata-n viațã, cu drag ți-l aminteşti.

Inopinant privirea,unei persoane întâlneşti

Acceptã-i licãrirea,cã în timp, te lãmureşti

De este compatibil ,cu al tãu caracter

Curând va fi posibi,sã dezlegi un mister

Prieten iți va deveni,aproape…fațã-n fațã

Sau poate, nu-l vei înîntâlni,nicicând în astã viațã

Sau poate da,îl vei întâlni,indiferent ,de-a ta prezențã

Sau poate te va duşmãnii,privindu-te cu aroganțã!

Prieten e acela ce,iubeşte sufletul, şti bine

Aproape-ți este şi orice,oricând,oricum,e lângã tine!

Şi tu la fel serviciu-ntorci,în binele si rãul lui

Mereu,aproape tu sã-ncerci sã-i fi,aplomb destinului!

 

Casco istorico de Toledo

Situat în centrul Spaniei/Oraş vechi,ce porți pe umeri

Anii mulți, ai istoriei/Printre primele te-numeri

     UNESCO te-a declarat/ ,,Patrimonio de la Umanidad”

     260 hectare-mprejmuite/ Şi peste 100,monumente,înghesuite.

Un labirint de strãduțe înguste/Şi pãrculete pavate cu piatrã

Peste ani ,au ştiut sã reziste/Frumusețea şi timpul,sã strãbatã

     Eşti chipiul oraşului vechi/Ce semeț îl priveşti in sus

     Şi totuşi,din vremuri strãvechi/Niciunul,nu e mai presus

Ai biserici,cladiri civile si istorice/Construite în diferite stiluri

Arabe,el mudejar şi gotice/Romantice,renascentiste şi simboluri

     Aproape lipite-ntre ele,cu putere de captivare/Alcãtuind un model monumental

     Frumoase,prin starea sa de conservare/ Şi poziția în vârf de deal

Sinagogas,mezquitas,conventos,palacio/Catedral de Toledo,de o frumusețe rarã

Ce gãzduieşte picturi de El Greco/Rafael,Tiziano şi Goya-arta hispanicã

     Muzeul armatei- în punctul cel mai înalt/Ce ne oferã privelişti minunate

     Dintr-un capat în celãlalt/ Ce niciodatã nu pot fi uitate!

Râul Tajo- ce-mprejmuieşte fortãreața/Gardul imens cu cele 3 intrãri

Şi turnurile,cu forma lor mãreațã/Dezvãluie, c-a fost supusã la-ncercãri

     Şi printre vechile clãdiri/Stã,,don Quijote de la Mancha”

     Pentru puținul timp ce îl trãi/Alãtuti de iubita lui,aicea.

,,El Casco istorico de Toledo”/Stã strajã oraşului nou

Modern,aranjat,cu ecou/Pãzindu-l,de pe frumosul platou.

     Interesant oraşul vechi ,dar trist/Prea multã linişte …pustie

     Oricum ar fi,l-ar îndrãgi orice turist/Chiar şi dupã,o durã,pandemie!

Va invitam sa o descoperiti pe scriitoarea Ileana Pascu  in paginile urmatoare:

Clubul GOLD al revistei tiparite

Profil Gold: Ileana Pascu