Autor: Gabriel Ionescu
DE CE ne naştem şi DE CE murim,
Ciudat, să nu ştii scopul existenţei tale,
Nu ştim, ciudat, nici de unde venim,
Şi nici de ce pe ape-o luăm la vale.
DE CE iubim şi-apoi de ce urâm,
DE CE n-avem doar dragoste în minte,
DE CE iubirea-i parcă alt tărâm,
Şi DE CE ura pune-otravă în cuvinte.
DE CE, e întrebarea celor ce-s deștepți.
Doar ei sunt cei ce totul vor să știe.
Progresul, numai de la curios poți să-l aștepți,
La restul este doar rutină. Noul este doar o utopie.
Să nu certam nicicând, copiii curioși.
Doar iscodind, ei vor cunoaște lumea,
DE CE, întreabă doar deștepții. Nu fiți furioși,
Ei vor lua viața-n serios, nu-n zeflemea.
DE CE copiii noştri-s drăgălaşi,
Şi iubitori cât au de noi nevoie,
DE CE sunt unii curajoşi şi alţii laşi,
DE CE a fost Potop, de ce-a fost Noe
DE CE îi preţuim doar pe cei morţi,
Şi nu-i vedem nici cum când sunt în viaţă,
DE CE sunt vorbe spuse pe la porţi,
Şi nu le spunem ce gândim, în faţă.
DE CE vorbim mereu despre trecut,
Când n-avem nici prezent nici viitor,
DE CE nu spunem STOP, De la-nceput.
Şi DE CE ţinem tot mereu la Scor.
DE CE doar cei deştepţi sunt curioşi,
DE CE tâmpiţii n-au nici o-ntrebare,
DE CE sunt unii prea evlavioşi,
DE CE sunt alţii doar umbre la soare,
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

