Drumul copilăriei….

Drumul copilăriei….

Autor: Teodora Dumitru

Drumul meu de țară lung și anevoios

Dor îmi e să te străbat în sus și în jos,

Desculță fără sandale să simt glodul tău

Ca atunci când eram mică şi-l simțeam mereu!

Când se scuturau salcâmii era toamna-n toi,

Plin era de frunze multe și de mult noroi.

Veneau ploile de toamnă lungi, fără sfârșit,

Parcă-i văd și-acum pe ai mei ce mult au trudit!

Eu fiind copil pe-atunci nu prea-nțelegeam

Truda lor fără sfârșit….pe drum mă jucam!

Săream coarda cu copiii pe lângă derea,

Nici mâncare pana seara nu ne trebuia!

Era satul plin de frunze bătute de vânt,

Un tablou frumos pe care nu îl uit nicicând!

Drumul unde mă jucam cu copii din sat

Plin cu frunze de salcâm chiar nu l-am uitat!

Prin băltoace și noroi ne jucam prin ploaie,

Mama, seara ne spala pe toți în copaie!

Nu țin minte ca vreodată sa ne fi certat

Că prin ploaie și noroi ziua ne-am jucat!

Cât de repede au trecut anii și s-au dus,

Acum drumul vieții mele duce spre apus,

Dar mi-e dor câteodată cu talpile goale

Pe drumul copilăriei să mai merg agale!

Prin frunze de vânt purtate și picuri de ploi

Toamnele copilăriei le vreau înapoi,

Să simt glodul de pe drum, udă și desculță,

Ca atunci când n-aveam griji și eram micuță!

Mai citeste: 

Invitatie la antologia Universum

Cum pot publica si eu in revista?

Clubul GOLD al revistei tiparite

Alte articole  despre volumul ”Focul din Noi”: 

• Cadouri
• Mirosul de cerneala proaspata
• Secrete: Focul din Noi
• Wow! Oferte promotionale!
• *Caruselul prieteniei*Focul din Noi