Autor: Alex Andru
E tinerețea vieții mele murmurând în șoapte
Far luminos, eu cred, în calea lumii
Mă regăsesc mereu pe alte trepte
Urcând nebănuitele spirale ale vremii
Cum taina clipei când rupând tăcerea
Cu țipătul strident de a vedea lumina
În lacrimi ochii mamei au umplut venirea
Și bucuria că am sosit, că sânt întotdeauna
Ceea ce nu am fost, miracol este
Doar dragostea părinților a fost
Ca și pecete, nouă stea să dea de veste
Cum lumii chipul meu să aivă rost
Iar dacă azi o nouă primăvară mă primește
Și păsări cuib din nou își fac de fericire
Mă uit spre voi și mă mândresc
Copiii mei, știu, mă ocrotesc în nemurire
Las dorul meu de voi tot și una
Cu soare blând pe fețe zâmbitoare
Am fost cu voi și sânt, voi fii întotdeauna
O fiică, o iubită, eternă mamă iubitoare…
Îmi despletesc un an de plus
Pe umerii alunecând în valurile vremii
Și vă iubesc egal, fără răspuns
În tot ce dor e darul lumii
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 
Superbā poezie !! De la copilul care la rându-i devine pārinte ! O viatā intregā cuprinsā-n versuri !!
ApreciazăApreciat de 1 persoană